Astăzi ajungem la mesajul-concluzie al studiului nostru pe cartea Daniel. Sper că v-ați bucurat de acest studiu la fel de mult ca mine. Din cauza unor planuri de călătorie, înregistrez acest mesaj dinante, dar vreau să știți că în ziua în care veți studia Daniel 12, inima mea va fi cu voi. Este o mare oportunitate pentru noi toți să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru această carte uluitoare care își are originile în viața unui om minunat pe nume Daniel, cu 600 de ani înainte de Isus. Știți, de când sunt la Biserica Oak Hills, am predicat peste 50 de serii de predici congregației noastre. Și pot spune că aceasta a fost cea mai provocatoare serie. Această carte stimulează, este perplexă, este entuziasmantă. Și am dat tot ce am avut mai bun pentru a vă prezenta cum am putut mai bine acest studiu. Ceea ce e important în acest studiu este să înțelegem mesajul principal: există un Dumnezeu în cer și El conduce toată istoria spre o victorie puternică și decisivă. Nimeni nu înțelege toate detaliile cu privire la ceea ce se va întâmpla de acum până la sfârșitul istoriei, nici eu nu înțeleg și niciun altul care studiază Biblia nu o face. Eu am făcut cum am putut mai bine să vă prezint ceea ce mi se pare mie ca ar fi o interpretare corectă a acestei cărți minunate. Dacă studiați acest text într-o direcție puțin diferită, nu e nicio problemă. Ceea ce e important este că am căzut de acord că există un Dumnezeu în cer și El va câștiga o mare victorie pe acest pământ. Amin? Acest lucru contează cel mai mult. Ei bine, vom începe să facem săpături în capitolul 12, să înfășurăm totul și să punem o panglică pe carte. Însă, înainte să facem asta, pot să rostesc o rugăciune și apoi să trecem la treabă? 

    Tată ceresc, Îți mulțumim acum. Îți mulțumim pentru această minunată carte. Îți mulțumim pentru ceea ce ne-ai învățat în acest studiu. Doamne, suntem flămânzi, dorim să aflăm mai multe. Ne rugăm să-l ierți pe învățătorul nostru, păcatele lui sunt multe. Și ne rugăm să îi descoperi atât lui, cât și nouă o înțelegere cât mai adâncă a ceea ce ai pregătit Tu pentru viitor, a ceea ce ne-ai pregătit în viitor. Ne rugăm să fim ca Daniel: oameni care sunt pregătiți, oameni care înțeleg Cuvântul Tău și care caută adevărul Tău. Ne rugăm asta pentru că trăim în vremuri dificile, deci ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Și toată biserica spune „amin”.

    Tatăl meu făcea mare tam-tam din vacanțele în familie. Se bucura de pregătirile pentru vacanță la fel de mult cât de vacanța în sine. Vacanțele noastre constau întotdeauna într-un drum lung și, câteodată, într-un loc de campare în mulți. De obicei, drumul era din Texas până în Colorado. Dar au existat momente când ne-am aventurat până în parcul Yellowstone, Yosemite și, o dată, până la Marele Canion. El iubea vacanțele. Și iubea să se pregătească pentru ele. Când începea să se simtă afară a primăvară, el începea să vorbească despre vacanța de vară. Și începea să ia decizii cu privire la locul unde aveam să mergem, dar nu ne spunea întotdeauna unde. Voia să ne surprindă. Vorbea despre vacanță până în după-masa dinaintea plecării și atunci abia ne spunea.

    Asta se întâmpla mult înainte de existența semnalului GPS, înainte să existe celulare. Așadar, el plănuia călătoriile noastre în stilul clasic. Cu o hartă pliabilă foarte exactă. Își petrecea ore întregi privind acea hartă în zilele premergătoare vacanței și folosea un marker și trasa drumul nostru pe hartă, încercuia locurile unde urma să ne oprim la restaurante și încercuia numele locurilor de campare unde urma să ne petrecem nopțile. Și apoi, desigur, încercuia cel mai puternic locul de campare unde urma să ne petrecem majoritatea vacanței. După, într-un fel foarte dramatic, un fel pe care eu îl îndrăgeam foarte mult, în ajunul plecării, ne punea la masă pe mine, pe fratele meu și pe soția sa, mama noastră, și desfăcea harta. Și ne lăsa să vedem unde urma să mergem. O, vă puteți imagina cât de entuziasmați eram? Eu și fratele meu aveam vârste de o singură cifră, vreo 9 ani. Cum mai stăteam pe marginea scaunului cu amândouă coate pe masă, cu barba în mâini, ascultându-l pe tata în timp ce descria locul spre care ne îndreptam.

    Din moment ce nu știam nimic despre călătorii, din moment ce nu știam la ce să ne așteptăm, din moment ce eram nou-veniți pe acel drum, nu ne spunea doar unde mergem, ci ne spunea și la ce să ne așteptăm. Spunea astfel: „Fiilor, când vom ajunge în New Mexico acolo unde bate acel vânt uscat, trebuie să fiți pregătiți. Când ne vom aproapia de munți, vi se vor înfunda urechile și veți auzi mici pocnituri. Băieți, ne apropiem de sfârșit, când veți vedea acele semne de lemn pe care scrie „Parc Național” – toate au pomi verzi pe ele, acei pini.” Și începea să ni-i descrie.

    Acum... De ce ar face una ca asta? Pe lângă faptul că prin asta era un tip amuzant și iubitor. De ce s-ar mai obosi să ne arate harta? Și de ce ar depune efortul să ne pregătească dinainte încât să știm la ce să ne așteptăm? De ce era important pentru tatăl meu să ne spună după ce semne să ne uităm? Și – dacă tot ne punem întrebări – de ce a făcut Dumnezeu la fel? De nenumărate ori, pe măsură ce am studiat cartea Daniel, v-am sugerat că această carte este un fel de hartă, un fel de cronologie, un itinerar am călătoriei omenirii. În mod special, cartea Daniel. Dumnezeu ne-a spus la ce să ne așteptăm, ne-a spus ceea ce are să se întâmple și ne-a pregătit în așa fel încât să știm cum să ne comportăm când vom începe să vedem semnele. Desigur, cartea Daniel este departe de a fi singura carte din Biblie care face asta. Poate v-ar surprinde să aflați că 30% din Biblia voastră este compusă din profeții. 30%! Știați că există volume întregi – Isaia, Ezechel, Daniel, Apocalipsa – care conțin numai profeție? Așadar, a desconsidera profeția înseamnă a desconsidera din Scriptură. Totuși, mulți oameni fac asta. Mulți o fac. Desconsideră profeția. Spun: „Învață-ne din Tatăl Nostru, din Psalmul 23, din istorisiri și-i suficient... Nu pot face față profețiilor.”

    Și poate fi așa pentru câteva motive. În primul rând, o profeție poate fi complicată. Chiar poate. Și poate fi controversată. Cei care învață din profeții... au tendința de a fi încăpățânați. Înțeleg ezitarea, dar te-aș încuraja, prieten drag, să nu fii printre acei care trec pe lângă binecuvântarea de a studia profețiile. Da, binecuvântare! Dumnezeu promite să binecuvânteze pe cei care studiază cuvintele învățătorilor profeți. El încheie cartea Daniel cu această promisiune (Daniel 12:10): „cei pricepuți vor înțelege”. Cei care au studiat această profeție, acei care au acumulat această înțelepciune, vor ajunge să și înțeleagă. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu, adică pe măsură ce veți studia profețiile, veți ajunge să le înțelegeți, veți ajunge la un alt nivel al priceperii, veți avea acele momente „ahaaa!”, momente în care spuneți: „O, acum înțeleg cum se potrivesc lucrurile astea! Acum înțeleg ce îneamnă acest pasaj.” Dumnezeu vrea să vă dea ceea ce tatăl meu ne-a dat mie și fratelui meu, adică o privire în viitor. Vrea să ne arate călătoria și promite o binecuvântare specială. O binecuvântare specială pentru acei ce citesc și sunt atenți la profeții. Poate ați citit acest cuvinte găsite în Apocalipsa, cea mai cunoscută carte profetică (Apocalipsa 1:3): „Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Cred că aici este vorba despre voi.

    Există o poveste cu privire la un avion care s-a pierdut în ocean în mijlocul unui uragan. Căpitanul a hotărât că a sosit vremea să-și asigure pasagerii că el se află încă la bord, așadar a anunțat: „Am o veste bună și am o veste rea. Vestea rea e că nu am nicio idee unde suntem și încotro ne îndreptăm. Vestea bună este că înaintăm rapid. Această întâmplare descrie viața multor oameni din ziua de azi. Suntem ocupați, dar pierduți; în grabă, dar fără destinație. Alergăm mai repede ca niciodată, dar nu avem nicio idee încotro. Dar, tuturor celor ce vor asculta, Dumnezeu îi va binecuvânta cu o destinație. El vă va arăta harta și, în plus, vă va arăta și semnele după care trebuie să vă uitați pe drum.

    El desfășoară harta și ne arată încotro ne îndreptăm. Capitolul 12 începe prin a ne aminti încotro se îndreaptă istoria. El numește asta „necazul cel mare”. Daniel 12:1-4: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci. Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci, mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte.”

    Acest pasaj, împreună cu restul cărții Daniel, anticipează un eveniment major din viitor și-l numește „necazul cel mare”. Am văzut că asta înseamnă o perioadă de 7 ani, iar eu îi consider a fi 7 ani, literal. O perioadă de 7 ani în care vor fi lupte intense pentru „poporul tău, Daniel”, adică pentru evrei. Desigur, vor fi și alții implicați, dar, cu siguranță, acei ce au rădăcini iudaice vor avea parte de mari necazuri. Aceasta este doar una din cele câteva profeții și promisuni, momente care vor avea loc în viitor, despre care am studiat. Mi-ar plăcea să ne luăm câteva minute, să revizuim câteva alte profeții – să ne uităm din nou pe cronologie, pe hartă.

    Scriptura ne spune că va avea loc o înviere bruscă și neașteptată a sfinților. Aceasta este numită des „răpirea”. Și va avea loc fără avertizare, dar, în acel moment, orice credincios care își va pune încrederea în Hristos va fi înviat într-un moment, la clipeala ochiului. Vor primi un trup nou și vor fi întâmpinați ca Mireasă a lui Hristos la sărbătoarea nunții Mielului în cer. Această zi va fi una glorioasă pentru toți cei care s-au încrezut în Hristos. Dar acest lucru va declanșa momente dificile pentru cei lăsați în urmă. Înțelegeți? Într-un moment, Biserica – influența care împiedica lucrarea aceasta – Duhul Sfânt, va fi luat. El, Duhul Sfânt, este cel care ține rău în frâu acum. Dar vine o vreme când Duhul Sfânt se va da la o parte. Imaginați-vă haosul ce se va produce atunci când Biserica și Duhul Sfânt vor fi luate din societate. Când toți acei care caută binele vor fi luați dintr-o dată. Când toți acei care învață adevărul, lipsesc brusc. Mie mi se pare că plecarea lor subită va cauza un picaj moral, financiar și politic. Lumea aceasta pe care noi o știm se va transforma într-un dezastru și va deveni un haos.

    Acest haos va pregăti scena pentru intrarea unui despot, o unealtă a lui Satan, Antihristul. El este un personaj principal al cărții Daniel. Conform profeției lui Daniel 9, acest Antihrist va ieși în față și va aduce un tratat de pace care va părea să pună toate lucrurile la locul lor. Și va curpinde toată lumea. Promisiunea este aceasta, Daniel 9:27: „El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” Așadar, Antihristul va ieși în fața tuturor și va invoca un tratat de pace. Aparent, acest tratat implică reconstruirea Templului și, după trei ani și jumătate, el va opri jertfele și se va transforma în ceea ce Isus numește „urâciunea pustiirii”. El se va pretinde a fi dumnezeu și va cere închinare. Acest lucru va declanșa o perioadă de suferință.

    Dar, după acest timp de suferință, va avea loc învierea, așa cum am citit în capitolul 12. Unii spre viață veșnică, alții – care L-au respins pe Dumnezeu – spre rușine și chin. Și, chiar mai important, la sfârșitul acestor 7 ani, Hristos Însuși va veni. Haideți să recitim promisiunea din Daniel 7:25-27: „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme. Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!” Aceasta este frumoasa promisiune a cărții Daniel. Biserica va fi răpită, necazul cel mare va fi sever, dar nu va fi pentru totdeauna. Hristos se va întoarce și-Și va instaura Împărăția pe acest pământ împreună cu sfinții Săi și va domni pentru totdeauna.

    Posibil să mai aveți multe întrebări, așa cum a avut Daniel. Dar știați că, înainte de a afla răspunsul la întrebare, i s-a spus să sigileze cartea profeției, adică i s-a spus că nu va mai primi nicio altă revelație. Daniel a primit tot ce trebuia să fie primit, descoperirea era completă. Chiar și așa, au mai rămas câteva întrebări fără răspuns. Pe măsură ce citim mai departe în Daniel 12, el a văzut ceea ce părea a fi un înger. A auzit îngerul întrebând (Daniel 12:6): „Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?” Obișnuiam să ne întrebăm și noi acest lucru în vacanțe. „Cât mai avem, tată? Cât mai avem până ajungem?” Cred că era o întrebare angelică...

    Răspunsul a venit de la Isus Însuși. Citim din nou în Daniel 12:5-10: „Şi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu şi altul dincolo de malul râului. Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: ‘Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?’ Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic că vor mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot. Eu am auzit, dar n-am înţeles şi am zis: ‘Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?’ El a răspuns: ‘Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.” Îngerul a oferit o explicație. Daniel avea nevoie să i se explice cât va mai dura, când va fi sfârșitul tuturor acestor lucruri. Cu alte cuvinte, voia mai mult detalii. Și a venit Isus și a dat mai multe detalii.

    Și vouă, și mie ne-ar plăcea să primi mai multe detalii. Nu am primit răspuns la toate întrebările noastre. Dar, pe măsură ce L-am căutat pe Dumnezeu, El ne-a dat mai multe detalii. Cred că Dumnezeu a făcut și pentru noi ceea ce a făcut pentru Daniel. Dumnezeu ne-a dat mai multe detalii. De fapt, detaliile pe care ni le-a dat Dumnezeu sunt suficiente să mă facă să mă gândesc că ne apropiem de sfârșit. Nu spun acest lucru ca un lucru de apucat. Și realizez că în fiecare generație au existat oameni care au spus că generația lor este ultima generație. Și, totuși, există anumite lucruri cu privire la generația noastră care ne atrag atenția, care ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva ne îndreptăm spre sfârșit, dacă nu cumva ne apropiem de răpirea finală. Eu cred că Hristos poate reveni în orice moment. Cred asta nu doar datorită lucrurilor pe care le citesc în Scriptură, ci și datorită a ceea ce citesc în ziare.

    Repet ca să fiu înțeles, nimeni nu știe ziua exactă a întoarcerii lui Isus. Isus a spus (Matei 24:36): „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Ziua aceea este ascunsă pentru ucenici. Nu știm ceasul acela. Dar ni s-a spus să urmărim anumite semne. Ni s-a spus să răspundem semnelor. Și știți cum se răspunde. Vedeți semne oriunde pe autostradă, oriunde ați conduce. De exemplu, când vedeți acest semn (Drum Alunecos), ce vă transmite? Ei bine, datorită unui asemenea semn veți anticipa un drum ud. Nu știți locația exactă sau cantitatea de apă, dar veți anticipa apa. Dar acest semn (Drum în construcții)? Știți cumva amploarea lucrării sau scopul ei? Nu. Ceea ce știți este că trebuie să fiți în alertă. Ce ziceți de acest semn (Faceți-i lui Max o prăjitură cu mere)? Hopa, cine a pus semnul acesta acolo? Trebuie să fie de la Dumnezeu! Vreau să zic... Chiar nu vrem să ignorăm semnele, nu?

    Isus nu ne-a dat ora exactă a întoarcerii Lui, dar noi avem semnele. Avem semne. Pe măsură ce trecem prin viață, pe măsură ce călătorim spre destinația finală, așa cum tatăl meu ne spunea mie și fratelui meu ce semne să căutăm, Isus ne-a spus care sunt semnele. El i-a criticat pe liderii religios din vremea Lui pentru că nu urmăreau semnele. Matei 16:1-3: „Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.’ Şi dimineaţa ziceţi: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.’ Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” Trebuie să ne mustre la fel și pe noi Isus? Știm să prezicem vremea, dar nu dăm atenție semnelor vremii.

    Luați aminte la ceea ce spune Isus despre citirea semnelor (Matei 24:4-6): „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.” Cu alte cuvinte, nu ar trebui să fim înșelați atât de repede. Oamenii au declarat că vine sfârșitul de foarte multă vreme. Există numeroase vești de război și acestea nu înseamnă nimic, nu sunt semn. Adevăratele semne sunt acestea, priviți ce zice mai departe (Matei 24:7-8): „Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” Observați cuvântul „durerilor” (sensul original este „durerea nașterii”). Noi, bărbații, nu suntem în măsură să explicăm cum e durerea nașterii. Dar am o convingere clară că durerile nașterii sunt foarte mari și cresc în frecvență pe măsură ce vremea nașterii se aproprie. Isus spune că există anumite semne care vor fi dureroase, vor fi distructive și vor fi tot mai dese pe măsură ce sfârșitul se apropie.

    Având aceste lucruri în minte, gândiți-vă la câteva semne privitoare la sfârșit. Spune aici că „un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății”. Aceasta este o expresie colocvială folosită des de rabinii evrei în literatura veche. Aceasta descrie un tip unic de război. Este o expresie care descrie un conflict foarte răspândit. Expresia pe care noi o folosim în locul ei ar fi „război mondial”. Război mondial. Deci Isus spune că voi veți vedea războaie mondiale. S-a întâmplat asta? Desigur că am văzut! De două ori în ultimul secol am văzut conflicte atât de universale încât au primit expresia „război mondial”. De fapt, primul război a fost numit „Războiul pentru a opri toate războaiele”, însă a urmat Cel de-al Doilea Război Mondial. Au murit mai mulți oameni în război în secolul XX decât în toate celelalte secole dinaintea lui împreună. Împreună! Frecvență crescândă, durere crescândă.

    Cum rămâne cu dezastrele naturale? În mod specific, Isus spus despre foamete și cutremure. Desigur, lumea le-a văzut dintotdeauna pe amândouă. Dar știați că avem parte tot mai des de ele? Spre exemplu – cu privire la cutremure – conform unui studiu, din 1939-1976 au existat 71 de cutremure. Și, totuși, din 1977-2014, au fost 164 de cutremure. E o creștere de 130%. Vi se pare cumva că durerile nașterii cresc în frecvență? Acestea sunt semnele de pe drum. Și mai există mai multe semne, mai am timp doar pentru câteva.

    Dar gândiți-vă la acesta. Cel mai remarcabil semn pe care îl văd eu în generația noastră este întoarcerea evreilor în Israel. Știați că Biblia vorbește despre o zi în care evreii își vor reocupa patria? Ieremia 30:3: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara pe care am dat-o părinţilor lor şi o vor stăpâni’.” Aproape toate profețiile din Daniel depind de o repopulare a Israelului geografic. De exemplu, cartea Daniel profețește despre un legământ între Antihrist și Israel. Asta se poate întâmpla doar dacă națiunea Israel există. Cartea Daniel profețește despre reconstruirea Templului. Din nou, Israelul trebuie să existe, trebuie să ocupe pământul pentru ca acest lucru să se întâmple. Daniel a prevestit un sacrilegiu al Templului. Ei bine, fără Israel nu avem Templu. Războiul Armaghedon are sens doar dacă Israelul ocupă locul său acolo unde se găsește și valea.

    Ideea unui Israel repopulat era de neconceput până acum câteva decenii. Știți istoria, evreii erau dispersați în mai mult de 70 de țări pentru mai mult de 20 de secole. Totuși, în zilele noastre îi vedem întorcându-se. Știați că în zilele noastre, pentru prima dată după 135 d.Hr., există mai mulți evrei în Israel decât oriunde în lume? Există o adunare a evreilor în Israel. Oare ar putea fi acesta un semn? Un lucru este sigur, este unic în generația noastră. Acest super-semn însuși este suficient încât să ne atragă atenția.

    Mai avem timp pentru unul. Ce părere aveți despre globalism? Știați că în cartea Apocalipsa se profețește despre o zi de necaz în care un conducător rău va conduce economia lumii și că nimeni nu va cumpăra nimic fără permisiunea sa? Ei bine, acum 100 de ani acest lucru era imposibil. Cum putea cineva să comande economia lumii acum 100 de ani? Dar astăzi... datorită proliferării conturilor bancare electronice, a cardurilor de credit, este posibil. Lumea este un loc mic. Globalizarea a coșcovit globul.

    Scriptura mai descrie și o cufundare în imoralitate în vremurile din urmă. Știu că lumea a fost dintotdeauna imorală. Totuși, datorită globalismului, datorită internetului, datorită accesibilității pe care o avem între o cultură și o alta, între țara asta și cealaltă țară, pornografia a urcat pe scala globală ca niciodată până acum. Comercianții de pornografie din Rusia pot otrăvi mintea unui tânăr din Kansas în orice moment al zilei. Oameni buni, acest lucru nu exista când eu am fost copil. Nu exista nici atunci când am crescut, nici acum 30 de ani. Dar este posibil astăzi. Poate ajunge mai rău? Da, posibil. Dar oare putem spune că am plonjat într-o piscină a imoralității? Putem să spunem asta, absolut!

    Lumea devine din ce în ce mai mică. Și pentru că lumea devine din ce în ce mai mică, e mult mai posibil să avem parte de dezastre mondiale. În timpul necazului cel mare, Antihristul va dezlănțui atrocități asupra globului. De ce se va folosi? Bacterii, putere nucleară, sabotaj financiar, o combinație a tuturor acestor lucruri? Trăim vremuri în care ar putea face așa ceva, datorită globalismului.

    Am mai putea aduna multe semne pe lista aceasta a semnelor: misterioasa lună însângerată, încercarea tratatelor de pace în Orientul Mijlociu, apostazia Bisericii. Dar toate acestea puse laolaltă ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva ne apropiem de sfârșit. Din nou, nu știe nimeni, și oricine spune că știe, se înșeală. Dar ar trebui să fim atenți la semne. Tatăl ne-a spus la ce să ne așteptăm. Dacă sunteți în Hristos, nu aveți de ce să vă temeți. Și v-am sugerat aceste semne nu ca să vă îngrijorez, nici gând. Dimpotrivă, să vă amintesc că Hristos a spus că aceste lucruri se vor întâmpla. Așadar, știm că El este în control, știm ce urmează să se întâmple. Dar, dacă nu ți-ai predat niciodată inima lui Hristos, v-am împărtășit aceste semne pentru a vă alarma. Trebuie să fiți pregătiți și trebuie să fiți siguri că v-ați pus încrederea în mâinile Celui care controlează societatea.

    Apropo, nu am răspuns niciodată la întrebarea aceasta. De ce tatăl meu ne-a spus mie și fratelui meu despre hartă, de ce ne-a arătat unde urma să mergem? Cred că există un răspuns simplu la această înrebare. Nu l-am întrebat niciodată pe tatăl meu, dar, fiind la rândul meu tată, cred că există un răspuns. Cred că el voia ca noi să știm că el știe unde ne îndreptăm și ce se va întâmpla. S-a dovedit că avea dreptate. Când am ajuns în New Mexico, chiar bătea vântul. Când am ajuns în munți, chiar ne pocneau urechile. Și, când am ajuns aproape de locul de campare, am început să vedem acele semne de lemn pe care scria „Rezervație națională” și toate aveau acel pom veșnic-verde imprimat. La vremea când am ajuns la destinație, eram mândru de tatăl meu. Aveam încredere în el pentru că el a promis și el ne-a dus cu bine. Dragul meu prieten, Dumnezeu nostru merită închinarea noastră. El a promis și El ne va scăpa. Ceea ce a spus că va face, a făcut. Deci ceea ce spune că va face, va face întocmai. Amin?

    Tată ceresc, Îți mulțumim acum pentru această carte minunată, această carte puternică numită Daniel. Îți mulțumim, Doamne, pentru ceea ce am reușit prin studiul nostru și ne rugăm pentru milă pentru locurile în care am greșit. Îți cerem să ne dai binecuvântarea promisă, binecuvântarea siguranței, a asigurării și a credinței. Fă să putem fi ca Daniel în aceste vremuri dificile și să ne încredem în Tine. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.