Tată, dorinţa inimii mele este ca inimile noastre să nu fie împietrite şi reţinute în fața gloriei şi a frumuseţii Tale, ci să fie maleabile ca noi să putem distingem, să simţim, să fim atinşi de adevărul şi de frumuseţea Ta. Și, fiind atinşi, să Te vedem mai clar, să ne bucurăm de Tine, şi bucurându-ne cu adevărat de Tine ca şi Bucurie şi Comoara supremă, să arătăm lumii că Tu eşti cel mai valoros. Tu eşti cea mai mare Comoară din univers, fără excepţie, şi vrem ca dragostea noastră să se conformeze acestei valori, ca viețile noastre să se reverse ca un rău primăvară şi ca un fruct dintr-un copac, datorită acestei iubiri. Aceasta cer. Cer ca Tu să faci acest miracol, care în unele dintre aceste femei ar însemna naşterea din nou, pentru altele ar putea fi o adevărată trezire după un sezon întreg de secetă. Și mă rog ca orice ar fi, Doamne, prin puterea şi harul Tău să Îți îndeplineşti Cuvântul. Deci, vino acum, mă rog şi ajută-mă să ajung la acest sfârşit. Și ajută-le pe ele să ajungă la acest sfârşit. Am cerut toate acestea în Numele lui Isus. Amin!

    Evanghelia lui Isus este marea lucrare a lui Dumnezeu prin moartea şi învierea lui Isus Hristos, în care înlătură orice obstacol pentru mulţumirea voastră veşnică şi satisfăcătoare a gloriei Lui și în care El expune cele mai frumoase portrete a acelei glorii. Aceasta este definiţia mea despre Evanghelie. Modul în care Dumnezeu îndepărtează obstacolele din calea fericirii voastre veşnice este o revelaţie a scopului acelei fericiri, anume: strălucirea harului lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Motivul pentru care Evanghelia este o veste bună este că scopul ei este fericirea voastră veşnică şi completă. De aceea o numim „Vestea Bună”. Acesta este planul Evangheliei.

    Şi modul în care acest plan este realizat este că, în Evanghelie, Dumnezeu distruge ceea ce face ca fericirea voastră să eşueze şi dezvăluie ceea ce face ca fericirea voastră să fie completă. Hristos a murit şi a înviat să facă fericirea voastră posibilă şi să se facă pe El Însuși fericirea voastră. Ceea ce înseamnă că experimentaţi puterea Evangheliei când vă bucuraţi de Hristosul Evangheliei. Voi amplificaţi gloria lucrării lui Dumnezeu în Evanghelie când vă bucuraţi în valoarea darului lui Dumnezeu din Evanghelie, adică în Isus, și-L faceți Comoara voastră îndestulătoare. Lucru care duce la acest sfârşit: viaţă care bea cel mai mult din fântâna Evangheliei, viaţă care arată cel mai clar valoarea lui Hristos în Evanghelie, viaţă care glorifică lucrarea lui Dumnezeu în cel mai complet mod în Evanghelie, este o viaţă de căutare neîntreruptă a lui Isus ca şi Comoara ta îndestulătoare. Dacă nu eşti în acea misiune, nu bei pe deplin din fântâna Evanghelie, nu vei expune valoarea reală a lui Isus, nu vei glorifica lucrarea lui Dumnezeu. Dacă nu eşti în această misiune periculoasă şi neîntreruptă de a-L cunoaşte pe El, de a gusta din El şi de a fi satisfăcut pe deplin în El ca şi Comoara ta supremă şi de preţ.

    Înspre aceasta ne îndreptăm. Evanghelia experimentată cu putere, Hristos afişat cu claritate şi Dumnezeu glorificat din plin prin căutarea ta neîntreruptă a bucuriei maxime în Isus. Deci, înapoi la definiţia noastră despre Evanghelie. O să încerc acum să o desprind din Biblie, dar lăsaţi-mă să o spun din nou. Evanghelia este marea lucrare a lui Dumnezeu prin moartea şi învierea lui Isus în care El a distrus orice obstacol din calea fericirii voastre veşnice în gloria Sa şi prin care El a afişat în cel mai frumos mod gloria în care vă bucuraţi. Deci, El distruge fiecare obstacol în calea bucuriei în gloria Sa. Și prin modul în care El le distruge, Îşi arată gloria pe deplin şi așa vom petrece veşnicia bucurându-ne.

    Deci, să luăm prima jumătate a definiţiei: „Prin care El distruge orice obstacol din calea fericirii voastre depline şi veşnice în gloria Sa.” A doua jumătate ar fi: „În care El devine imaginea şi sursa acelei glorii şi a fericirii voastre în ea.” Deci, Evanghelia e lucrarea lui Dumnezeu prin care, prin Isus Hristos, El înlătură orice obstacol din calea bucuriei voastre veşnice şi depline. Şi eu am notat 7 din acele obstacole că voi să înţelegeţi cât de magnifică este aceasta îndepărtare. Și sper că pe măsură ce voi vorbi despre acestea, să săltaţi înlăuntrul vostru de bucurie că nu veţi mai fi închişi în faţa bucuriei din cauza acestor 7 lucruri. Ele sunt şterse prin sângele lui Hristos.

    Numărul 1: Mânia lui Dumnezeu este cel mai mare obstacol din Univers în faţa bucuriei şi a fost îndepărtată prin sângele lui Isus.
    Romani 5:9: „Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
    Galateni 3:13: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi.” Acesta este blestemul lui Dumnezeu; legea nu ne face nimic, doar există, indicând către ceea ce Dumnezeu vrea să facă şi ne blesteamă. Și ne blesteamă pentru că nimeni nu a împlinit-o. Aşadar, Isus păşeşte între noi şi Lege, la porunca lui Dumnezeu, şi ia asupra Sa întregul blestem pe care Dumnezeu l-a pus asupra noastră din cauza Legii, şi mânia Lui s-a potolit. Noi numim această „împăcare”.
    Romani 3:25: „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie – și să nu credeți că Ei s-au contrazis –, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispășire.” Ceea ce înseamnă că El a adus împlinire dreptăţii Lui, a adus împăcare. Așa că, odată ce marele obstacol din vieţile noastre, anume: „nu putem fi bucuroşi în gloria lui Dumnezeu, El e supărat pe noi”, e îndepărtat şi toată atotputernicia care, odată s-a revărsat în pedeapsa pe care o merităm, acum se revarsa doar în mila faţă de copiii Lui prin Isus Hristos. Acel obstacol este îndepărtat din cauza Evangheliei.

    Numărul 2: Noi am fost înstrăinaţi şi departe de El.
    Efeseni 2:13: „Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.”
    Romani 5:10, numim asta „împăcare: „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său.”
    Deci nu doar ca mânia lui Dumnezeu a fost îndepărtată, dar şi distanta şi înstrăinarea noastră au fost date la o parte prin apropierea de El. Mânia îndepărtată, distanța învinsă.

    Numărul 3: În Evanghelie, El îndepărtează obstacolele vinei reale, a păcatului real din vieţile noastre.
    Efeseni 1:7: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.”
    1 Petru 2:24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Sau pe lemn.”
    Isaia 53:6: „Domnul a făcut să cadă asupra Lui neleguirea noastră, a tuturor.”
    Vina şi povara păcatului nu mai pot fi un obstacol în calea fericirii noastre. Isus a luat totul asupra Lui. Dacă lăsăm ca acestea să fie un obstacol, dezonoram sângele lui Isus, spunem că e insuficient; nu e insuficient, e în totalitate suficient! Iar păcatul nu mai e o problemă pentru bucuria noastră veşnică în El. Acest obstacol a fost îndepărtat.

    Numrăul 4: Absenţa neprihănirii în viaţa mea.
    Nu doar că am vină adevărată când sunt departe de Isus şi păcat adevărat, dar nu sunt îndreptăţit deloc să fiu încredinţat unui Dumnezeu drept.
    Romani 3:10: „După cum este scris: ‘Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.’” Aşa că, ce a făcut Dumnezeu?
    2 Corinteni 5:21: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” În El, tu eşti neprihănit, eşti perfect.
    Romani 5:19: „Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om – acesta este Adam – cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi – am fost socotiţi păcătoşi pentru că suntem din Adam – tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” Aşa cum am fost socotiţi păcătoşi prin Adam, suntem socotiţi neprihăniţi prin Hristos. Ştiţi cum se numeşte? Dreptate. De aceea, suntem îndreptăţiţi prin credinţă. Avem pace cu Dumnezeu. Acel obstacol al absenţei neprihănirii, al absenţei suficienței, absenţei perfecţiunii în viaţa mea, nu mai este un obstacol pentru plăcerile mele veşnice la dreapta Sa, pentru totdeauna.

    Numărul 5: O să mor, şi la fel vei face şi tu.
    Evrei 9:27: „Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecată.” Deci, totul se va termina. Viaţa noastră se va termina, totul se va termina. Dar nu şi pentru aceia care vor fi în Hristos. Bucuria mea atât de mică, începătoare, nu se va termina. Ce spune Evanghelia despre asta?
    Romani 8:11: „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” Nu veţi muri.
    Ioan 11:25-26: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată.” Bucuria voastră în Isus, pe cât e de mică acum, nu se va opri niciodată. L-am îngropat pe Karen Davis lunea trecută, şi el niciodată nu a pierdut o milisecundă de bucurie experimentată conştient în Isus prin acest lucru numit „moarte”.

    Numărul 6: Moartea spirituală a sufletului meu nu mai este un obstacol în calea fericirii mele veşnice în Isus.
    Moartea mea spirituală, moartea ta spirituală faţă de strălucirea, faţă de frumuseţea lui Hristos, moartea faţă de Hristos, moartea faţă de orice e sfânt, bun, neprihănit şi nepreţuit din cer a început cu mult timp înainte ca noi să murim; noi am fost născuţi morţi. Deci, cum poate un mort, un insensibil, cu o inimă împietrită, care iubeşte doar ce ucide, să aibă fericirea veşnică? Pentru că Hristos a murit ca să avem parte de această bucurie.
    Efeseni 2:4-5: „Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare - iubesc fraza asta, e singurul loc unde apare în Biblie – cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţa împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).” Se leagă cu Evanghelia.
    Voi nu mai sunteţi morţi. Ceea ce înseamnă că aveţi „papile gustative” pe limba sufletului vostru ca să savuraţi „acadeaua” Evangheliei. O ilustraţie jalnică, mi-a venit doar acum în minte. Rămâneţi la manuscrisul primit. Dar aţi prins ideea. Înainte erau morţi şi savurau păcatul și era atât de bun, nu? Savuraţi păcatul şi era în întreaga voastră fiinţă. Iar apoi ceva s-a întâmplat, ceva numit naşterea din nou, nouă creaţie şi papilele gustative s-au schimbat, s-au trezit la viaţa pentru glorie. Aşa că moartea voastră spirituală nu mai este un obstacol.

    Ultimul, numărul 7: Satan, marele acuzator, urăşte bucuria voastră.
    Ce s-a întâmplat în Evanghelie cu Satan? Ce s-a întâmplat la cruce cu Satan? Două pasaje.
    Coloseni 2:15: „[Hristos] A desbracat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” Când Hristos a murit, l-a dezbrăcat pe Satan de armura lui, însemnând că singura armă letală pe care Satan a avut-o în mâinile lui împotriva ta este arma acuzării păcatului neiertat. Dacă poate să te aducă în acel punct, eşti condamnat. Dacă Satan poate să te acuze în faţa lui Dumnezeu spunând: „Păcatele ei nu sunt iertate, ea îmi aparţine”, atunci eşti a lui. Dar dacă la cruce fiecare păcat a fost acoperit, gura lui este închisă. Nu mai are nicio armă împotriva ta şi – îmi place să spun copiilor din biserica noastră, pentru că așa își amintesc – te poate „moflăi”, dar colţii lui nu mai există.
    Al doilea pasaj, Evrei 2:14: „Tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru că, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul.” Nu mai sunt obstacole care să te despartă de fericirea ta veşnică în Isus.

    Întrebarea este cea care urmează. Știu că majoritatea dintre voi ați experimentat asta și sunt sigur că nu toată lumea e inclusă aici. Dacă ai experimentat ispășirea, mânia s-a dus; împăcarea – eşti mai aproape de El; mântuirea– păcatele sunt iertate; justificarea – neprihănirea în Hristos este asupra voastră; promisiunea învierii după moarte – aveți naşterea din nou ca „papilele voastre gustative” să fie în viaţă şi învingerea lui Satan, dacă tu ai experimentat acestea, atunci ai experimentat Evanghelia? Ai experimentat cel mai mare bine care face Evanghelia bună şi care face toate aceste lucruri bune, cum nu sunt, de fapt, în ele însele?

    Răspunsul e da, ai experimentat, dacă realizezi că niciunul dintre acele lucruri, din acele șapte triumfuri asupra obstacolelor tale din calea fericirii, niciunul din acestea șapte nu este vestea bună, exceptând că îndepărtarea obstacolelor e pentru altceva. Îndepărtarea mâniei lui Dumnezeu nu este scopul Evangheliei, ci este doar un mijloc de îndeplinire a scopului. Apropierea de Dumnezeu nu este scopul Evangheliei, ci este doar un mijloc. Iertarea păcatelor voastre nu este scopul Evanghelie, ci este doar un mijloc. A fi făcut neprihănit în Hristos nu este scopul Evangheliei, ci este doar un mijloc. Învierea din morţi nu este scopul Evangheliei, ci este doar un mijloc. A avea noi papile gustative spirituale nu este scopul Evangheliei, ci este doar un mijloc. Înfrângerea lui Satan nu este scopul Evangheliei, ci este doar un mijloc. Pentru ce? Ce face Evanghelia să fie Evanghelia? Ce face ca Vestea Bună să fie în cele din urmă bunul suprem, nepreţuit? Nici nu am ajuns acolo încă. Nu am spus-o încă.

    Dacă eu am jignit-o pe Noel, soţia mea care stă aici, am nevoie de iertare. Și o cer. De ce ar trebui să o doresc? Iertarea e unul dintre cele șapte mijloace prin care Domnul învinge obstacolele din calea fericirii noastre. Deci aceasta este o ilustraţie din cele șapte. Puteţi încerca pentru toate șapte. Aşa că, acum avem o pildă umană a acestui mijloc. Deci am jignit-o, am spus ceva urât. Am nevoie de iertare. De ce? De ce ar trebui să mi-o doresc? De ce ar trebui să îţi doreşti să fii iertat de Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare face toată diferenţa din lume, indiferent dacă credeţi sau nu în Evanghelie.

    Răspunsul nu e: „Nu vreau să am o conştiinţă vinovată când merg la biserică, e ruşinos, e nepotrivit, e contradictoriu. Nu vreau să am o conştiinţă vinovată la lucru, mă face să mă simt incomfortabil.” Răspuns greşit! Sau: „Dacă vom clarifica neînţelegerea, voi avea parte de o cină când ajung acasă.” Răspuns greşit! E un răspuns greşit. Nu e răspunsul potrivit. De aceea o mulţime de oameni vor iertarea lui Dumnezeu: „Iadul e fierbinte, raiul e răcoros. Asta e mai bine. Cine mai bune. Aşa că mă voi folosi de orice majordomn care îmi poate da această.” Sau: „E nevoie să fiu un exemplu potrivit pentru biserică, să fiu un soţ bun, să îi spun o poveste despre cum am mărturisit şi am rezolvat totul. A trecut înaintea celorlalţi că un soţ bun.” Răspuns greşit! Există doar un răspuns corect: „Îmi vreau soţia înapoi. O vreau înapoi. Există lucruri care împiedică asta. O vreau pe ea.” Acesta este motivul pentru care îmi doresc iertarea, iar dacă vreau iertarea pentru alte motive, atunci ea e dezonorată şi la fel e şi Dumnezeu! De aceea, e crucial să realizăm că după cele toate cele șapte obstacole îndepărtate, nu am stabilit scopul suprem al lui Dumnezeu încă, care este să ne bucurăm de El, să Îl savuram, să Îl preţuim, să fim mulţumiţi de El, să Îl îmbrăţişăm, să umblăm cu El, e totul despre El şi tot ceea ce este El pentru noi înlăuntrul nostru. Ştiţi, mă gândesc că două-trei mii din voi aţi primit acest Cuvânt... Uimitor!

    Înapoi la definiţie. Poate va avea mai mult sens acum. Iată definiţia mea despre Evanghelie: Evanghelia este lucrarea lui Dumnezeu, prin moartea şi învierea lui Isus Hristos, prin care El îndepărtează orice obstacol dintre mine şi fericirea mea sau a ta veşnică şi nepreţuită în slava lui Dumnezeu în Isus. Și în care, în însăși acea îndepărtare, expune strălucirea care ne dă nouă cea mai mare fericire. Ceea ce face Evanghelia să fie Evanghelia nu este doar îndepărtarea obstacolelor, ci mai degrabă este bucuria pe care o avem în Isus în minunata strălucire a gloriei Sale, în îndepărtarea obstacolelor.

    Hristos nu doar că a făcut ca fericirea noastră să fie posibilă, dar a şi devenit motivul bucuriei noastre în Evanghelie. O să spun asta din nou. Hristos, prin moartea Sa pentru noi, nu doar că ne-a făcut fericirea posibilă, dar a murit ca să devină motivul suprem al fericirii noastre în Evanghelie. Iată textul meu cheie pentru această afirmaţie. 2 Corinteni 4:4-6: „În cazul lor, a celor necredincioşi, Dumnezeul acestei lumi a orbit minţile lor necredincioase ca să îi oprească din a vedea lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” O să parafrazez: Satan nu doreşte ca voi să vedeţi cu ochii inimilor voastre lumina Evangheliei slavei lui Hristos. Nu pot să cred și nu cred că exagerez impactul acestei fraze asupra gândirii mele despre Dumnezeu, Evanghelie, viaţa, căsnicie, biserica, despre tot. Evanghelia slavei lui Hristos! Evanghelia slavei lui Hristos! Evanghelia slavei lui Hristos! Ceea ce cred că înseamnă că, în mortea şi învierea Sa, El a asigurat fericirea mea veşnică a slavei Lui şi a afişat-o în cel mai frumos mod posibil: slava Sa. Este numită Evanghelia slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. Și spune din nou în versetul 6: „Căci Dumnezeu care a zis: ‚Să lumineze lumina din întuneric’, ne-a luminat inimile pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos”.

    Deci, Evanghelia este creată să fie punctul prin care ochii inimilor noastre să vadă slava lui Hristos. Și nu doar să o vadă; diavolul o vede, dar nu o vede că pe ce este: frumoasă, fermecătoare şi neprețuită – lucru care se întâmplă când ai papile gustative prin naşterea din nou. O vezi şi te bucuri de ea. De aceea m-am rugat pentru voi în acel fel la început. O vezi şi o spun chiar acum că voi să o puteţi vedea. Te rog, Doamne. Şi văzând-o, să vă bucuraţi de ea poate că niciodată înainte, însemnând să o îmbrăţişaţi, să o iubiţi, să vă desfătaţi în ea, să o preţuiţi şi după, să o arătăm lumii. Vezi, savurează, arată. Aceasta este trilogia din Betleem. Este despre a-L vedea, a ne bucura de El şi acum de a arăta lumii că El este extrem de nepreţuit, lucru care probabil vă va face să faceţi nişte lucruri extraordinare şi incredibile din iubire, despre care lumea se va minuna.

    Un text cheie pentru acest ultim punct, Efeseni 1:5-6: „Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos după bună plăcere a voii Sale spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” El a murit pentru tine ca să Îl slăveşti, deci se arată, înlătura orice obstacol şi acum viziunea ta veşnică este: „Eu voi continua acea laudă.” Şi nimeni nu laudă ceea ce nu îi face plăcere! Este numită făţărnicie. Aşadar, scopul este ca tu să fii mulţumit în El. Deci planul Evangheliei, scopul ei fundamental, este că noi să vedem şi să ne bucurăm de slava lui Hristos în Evanghelie, să Îi arătăm valoarea prin cât de mult Îl preţuim, să Îi arătăm frumuseţea prin cât de mult ne desfătam în El şi ca valoarea Salvatorului nostru să fie arătată prin cât de mult ne satisface sufletele.

    Ceea ce duce la această concluzie a vieţii practice schimbate: viaţa care bea din plin din fântâna Evangheliei, viaţa care bea cel mai mult din fântâna Evangheliei, viaţa care arată cel mai clar valoarea lui Hristos şi viaţa care glorifică lucrarea slavei lui Dumnezeu cel mai din plin, este o viaţă de căutare neîntreruptă a fericirii în Isus şi nu în lume. Dacă acest lucru este adevărat, viaţa creştină devine o viaţă întreagă de misiune de a-L face pe Isus pulsul tuturor dorinţelor tale. Nu avem alte dorinţe în afară de Isus. De ce aş vrea o dorinţă fără de Isus? Dacă este un lucru bun în a fi căsătorit, dacă este un lucru bun în a avea copii, dacă este un lucru bun în apus, dacă este un lucru bun în artă, dacă este un lucru bun în muzică, mă voi bucura de el din cauza lui Isus. Va fi din El, prin El și pentru El. Nu va concura cu El, nu pe viaţa mea; îmi voi tăia mâinile şi orice altceva care va concura pentru afecţiunea mea ca un idol împotriva lui Isus. Este adevărat şi aş vrea ca să profit de ultimele minute ca să accentuez aceasta. Dacă aş avea timp, mi-aş lua o oră.

    Căutarea fericirii voastre este poruncită de către Biblie. Filipeni 4:4: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zis; Bucuraţi-vă!” Natura credinţei ce sălăşuieşte în voi este să căutaţi fericirea. Ioan 6:35: „Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” Deci a crede este a veni la Isus pentru a-ţi satura setea, foamea sufletului tău. Aceasta este credinţa. Credinţa este îmbrăţişarea lui Dumnezeu ca pâinea care îţi satisface sufletul, ca apa care îţi înlătura setea, care vine din nou şi din nou. Nicio altă căutare. El este Acela. Natura raului te împinge înspre această căutare.

Ieremia 2:13: „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, izvorul apelor vii şi şi-au săpat puțuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” Ce este aceasta? Este nesăbuinţă şi toată lumea o face. Nu te alătura lor. Nu renunţa la fântâna apelor vii. Glorifici apa prin faptul că bei din ea pentru mulţumirea sufletului tău. Se numeşte închinare. Spunând că este o fântână plăcută în timp ce bei din râul din vale nu este închinare. Deci, răul este definit în Biblie ca părăsirea fericirii tale în Dumnezeu şi încercând să o găseşti altundeva. Este o definiţie minunată a răului. Natura transformării te împinge în această direcţie. Regatul Cerului este ca un om care a găsit o comoară pe câmp şi în bucuria lui a ascuns-o, a mers şi a vândut tot ce avea şi a cumpărat câmpul acela (pildă). Ce arată pildele din învăţăturile lui Isus? Care este rostul? Când Regele ajunge, El este o comoară. Și dacă Îl vezi: „Pot avea asta! Pot să Îl am!” Și am toate aceste bucurii trecătoare din viaţa mea care încearcă să mă târască în altă direcţie, le voi vinde pe toate şi lumea va crede că sunt nebun. Transformarea este a-L găsi pe Isus şi a-L vedea atât de valoros încât dai totul pentru El, indiferent de preţ.

    Încă 2 comentarii. Nu puteţi să vă iubiţi unii pe alţii, să-i iubiți pe şotii voștri, pe copiii voştri, pe prietenii şi pe duşmanii voştri decât dacă vă găsiţi fericirea în Isus. Ascultaţi acest cuvânt din Corinteni despre macedonieni, 2 Corinteni 8:1-2: „Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.” Deci, de unde vine dărnicia lor, dragostea lor? Nu a venit din îndepărtarea întristării, mizeriei – asta e puternic; nu a venit din îndepărtarea saraciei – asta e extrem. De unde a venit? Harul lui Dumnezeu s-a coborât jos pe pământ şi bucuria lor mare în necazuri şi în sărăcie s-a revărsat. Vrei să fii o persoană din care să se reverse bucuria? Din punct de vedere biblic, este doar o cale să se reverse dragostea triumfătoare a lui Dumnezeu pentru alţii din tine: să fii umplut cu fericire Isus. Fericire care s-ar putea să te coste viaţa ta, sau să însemne să stai într-o căsnicie, sau să creşti un copil cu dizabilităţi, sau să mergi în cel mai greu de pe planetă să îi slujeşti pe alţii. Calea lui Hristos nu e o cale uşoară, este doar una fericită.

    În final, o să închei cu povestea mea favorită. Matt Chandler are povestea lui favorită, iar eu o am pe a mea. Povestea lui Matt Chandler este o privire frumoasă înăuntrul naturii Evangheliei, iar a mea este o privire înăuntrul naturii închinării. Sau... Chiar Îl glorifica pe Dumnezeu căutarea fericirii tale? Mi-am pus viaţa în joc cu asta. Sunt aproape pe sfârşite şi aceasta e ceea ce am spus timp de 40 de ani. Şi povestea mea mă face fericit pentru că vorbesc despre soţia mea şi mă face fericit pentru că iubesc adevărul din ea.

    Așadar, e aniversarea noastră, în 21 Decembrie, vor fi 44 de ani aşa că să ne prefacem că pot să ţin 44 de... să zicem trandafiri, dar nicio șansă, sunt foarte scumpi. Poate nu 44. Oricum, nouă ne plac margaretele. Este o poveste, dar voi nu o ştiţi. Şi sun la sonerie după ce ajung acasă, ceea ce nu fac niciodată şi ea vine la uşă, e surprinsă că am sunat la sonerie. Se uită într-un mod amuzant la mine, scot florile şi spun:
    - Aniversare fericită, Noel!
    - Foarte frumos, spune ea. De ce ai făcut-o?
    - E datoria mea!
    Ce e în neregulă cu acest răspuns? Datoria este un lucru bun! Întrebaţi un soldat, un marinar. Deci, răspuns greşit! De ce e greşit răspunsul? Mi-am făcut datoria, am citit cartea, ştiu cum ar trebuie să fii într-o căsnicie. Răspunsul corect... Sun la sonerie, ea deschide uşa, mă priveşte amuzată:
    - Aniversare fericită, Noel!
    - Foarte frumos, Jhonny! De ce ai făcut-o?
    - Pentru că mă face fericit. De fapt, nu aş face nimic altceva decât să petrec aceasta după-masă cu tine. Am aranjat ca Talitha să fie unde trebuie să fie şi noi vom ieşi în oraş.
    Acesta este răspunsul corect. Şi nicidecum ea nu va spune: „Nimic nu te face mai fericit? Tot ce faci este să te gândeşti la tine, doar la tine. Dintotdeauna ai fost un hedonist creștin. Tu şi doar tu. Nimic nu te face pe tine mai fericit.” De ce nu ar spune niciodată asta? Pentru că ştie că atunci când sunt satisfăcut în ea, ea este glorificată. Ştie aceasta, simte aceasta şi la fel o face şi Dumnezeu. Motivul final pentru care căutarea fericirii tale nepreţuite şi veşnice în Isus este pentru că Îl proslăveşte pe El, nimic altceva.

    Deci, închei cu definiţia mea din nou: Evanghelia este marea lucrare a lui Dumnezeu prin moartea şi învierea lui Isus Hristos, prin care El îndepărtează fiecare obstacol din calea fericirii tale veşnice în gloria Sa şi în care El afişează, în cel mai frumos mod, acea glorie pentru bucuria ta. El îndepărtează şi distruge orice face ca fericirea ta să eşueze şi expune orice face ca fericirea ta să fie completă. Aşadar, eu vă implor, dedaţi-vă la aceasta. Faceţi ca aceasta să fie misiunea întregii voastre vieţi, tăiaţi-vă mâinile dacă trebuie, dar să nu găsiţi odihnă până când vă găsiţi cu adevărat odihniţi în gloria şi harul Domnului nostru Isus Hristos.

    Mă rog să faci această, Tată, pentru aceste femei, în Numele marelui nostru Salvator, Isus Hristos! Amin!