Aș dori să vă citesc un text înainte de a mă duce la textul din care voi predica. Acesta are un sens profund de-aceea trebuie să o fac. "Nenorocito, bătuto de furtună și nemângâiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir. Îți voi face crestele zidurilor de rubin, porțile, de pietre scumpe, și tot ocolul, de nestemate. Toți fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, și mare va fi propășirea fiilor tăi. Vei fi întărită prin neprihănire."(Isaia 54:11-14) Poate că citesc asta un pic mai mult pentru mine decât pentru voi, dar poate că este ceva ce avem în comun. În această săptămână am fost cu unii dintre bărbații pe care îi admir cel mai mult în slujire și este așa de minunat să auzi toate lucrurile pe care ni le-au spus și ne-au învățat, este, pur și simplu, așa o binecuvântare pentru mine. Dar în același timp intimidează puțin. Îi auzi pe acești bărbați predicând, și înțelegerea lor a Scripturii și cunoștința și dedicarea lor și așa de multe alte lucruri care se arată în predicarea lor și uneori gândim, "Unde să mă duc eu?" Pastore, ai nevoie, așa cum sper că știi, și așa cum vorbitorii cred că vor confirma cu siguranță, că creștinismul nu este despre conferințe. Și oamenii care au slujit până acum, chiar dacă iubesc să slujească oamenilor lui Dumnezeu nici măcar aceasta nu este viața lor, aceasta nu este realitate. Pastore, dacă ești credincios, meriți greutatea ta în aur. Uneori mă tem de faimă, pentru că fariseii doreau faima și Isus le-a dat-o apoi au plecat în iad. De asemenea, sunt pasaje care ne avertizează despre a fi exaltat într-o viață ca mai apoi a pierde exaltarea în cea următoare. Și tot creștinismul american este așa de răsucit despre ce înseamnă a avea succes în slujire. Cineva l-a întrebat odată pe J.I.Packer, cine este cel mai mare predicator care înca trăiește și el a zis, "Nu-l cunoașteți." Când sunt în jurul lumii, în sate și locuri îndepărtate cunosc oameni care abia de pot citi în propria limbă dar au plantat mai multe biserici decât noi toți împreună. Ceea ce vreau este ca să fiți încurajați. Da, dacă sunteți la fel ca mine, ați auzit unele lucruri despre predicare până acum, despre care ați zis, "Lucrul acela pe care el spune că este greșit eu îl fac". Nu vreau să iau asta cu ușurință, ci ceea ce vreau să spun e că vreau să fiți încurajați. Și vreau să plecați acasă ca și mine, și să luați ceea ce ați învățat, la fel ca lucrurile pe care le-am învățat eu. M-am sculat în această dimineață la 5 ca să mă întâlnesc cu Dr.Lossen si ceea ce i-am cerut a fost, "Puteți să mă învățați cum să predic?" Nu fiți descurajați, înțelegeți, reveniți, studiați, predicați, slujiți, dar cel mai important, odihniți-vă în Hristos, în ceea ce face El în viața voastră. Puritanii au spus că unul din modurile cele mai pure în care îl putem glorifica pe Dumnezeu este a ne odihni în providența lui Dumnezeu și a fi credincioși în asta. Pastore, El va veni într-o zi și vei vedea că nu ai muncit în zadar. Și dacă, la fel ca mine, ai văzut domenii în care ai avut nevoie de a lucra mai greu, laudă pe Domnul. Să ne întoarcem și să lucrăm din greu, dar nu disperând ca și cum cineva ne-ar urmări. Să ne odihnim în Hristos. Întoarce-te, încurajează-te, fii întărit. Am vrut doar să împărtășesc asta cu voi.

    Voi vorbi despre Isus Hristos. Această afirmație dezvăluie cu adevărat cât de slabă este predicarea. Dacă nu ar fi datorită harului lui Dumnezeu, dacă nu ar fi pentru că ne-a fost poruncit să spunem lucruri ca și acestea, ar suna doar ca o blasfemie. Este ca și cum ai pune un ocean întreg într-o cană de apă. Tot nisipul din mare într-un mic stilou cu nisip cu care ai putea să te joci. Și aceasta este agonia predicării și a rugăciunii. Nici măcar nu am început să-L înțelegem și ceea ce am înțeles nu putem spune, explica. Am mai spus înainte că uneori mă trezesc noaptea și-mi urăsc creierul, sunt mâniat pe inima mea. Pur și simplu stau acolo și-mi numesc buzele proaste pentru că atunci când vorbești despre Hristos, când vorbești despre El este imposibil... Predicarea este zădarnică. Așa cum am spus mai înainte, unde vom merge? Unde vom merge? Și iată de ce, în special voi tineri reformatori, vreau să știți ceva, așa de mulți dintre voi ați apucat un anumit adevăr pe alocuri despre reformare, dar pot să vă spun, uitându-mă la voi, că nu înțelegeți. Puteți vorbi despre toate gloriile lui Isus, dar apoi aveți nevoie de tot felul de alte lucruri pentru a face asta să funcționeze. Tot felul de alte lucruri pentru a atrage oamenii, tot felul de alte lucruri pentru a fi importanți pentru oameni. Hristos este totul în toți, dar trebuie să facem asta și asta și trebuie să avem acest plan și această schemă și trebuie să fim pricepuți aici și dincolo pentru a putea influența. Vreau să vă spun că asta este putrezire. Dați-mi un predicator care va tăia mâna firii și va predica Evanghelia lui Isus Hristos. Cred că am arme care sunt puternice pentru Dumnezeu și dacă voi rezuma acele arme într-un singur lucru acesta ar fi proclamarea Cuvântului! Ar fi rugăciunea de mijlocire și iubire jertfitoare. Nu vreau să cresc un grup de reformatori care-mi vor lua locul într-o zi, care vor vorbi cele mai corecte lucruri și vor avea cele mai corecte cărți în biblioteca lor, dar care petrec mai mult timp proiectând, făcând planuri, studiind decât stau pe genunchi. Dați-mi un om care va lupta cu oamenii doar cu Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile lui și dați-mi oameni care vor lupta cu Dumnezeu în veghea de noapte. Trebuie să facem multe să dovedim asta. Când predic, în mintea și inima mea sunt totdeauna, totdeauna Ezechiel! Și sunt totdeauna într-o vale cu oase uscate! Și toata ziua ele sunt foarte uscate, și nicio schemă sau plan sau pricepere sau creștere a bisericii sau orice altceva nu va provoca învierea morților! Doar Dumnezeu care zice - prorocește vântului! Și dacă vei proroci, dacă vei vorbi Evanghelia, nu Evanghelia plus încă ceva, dar stând acolo fără nicio altă speranță decât Evanghelia lui Isus Hristos, atunci vei vedea vântul și vei vedea morții înviind! Este așa de multă confuzie astazi! Așa de multă dezordine! Așa de multi baieți care se joacă Marbles (joc cu bile) cu diamantele lui Dumnezeu. Dezlipește-te de toate acestea și ridică-te și predică! Un nimic înaintea Lui și luptă cu Dumnezeu pentru oameni și trăiește cu sacrificiu. Vrei să vezi puterea oamenilor? Vrei să vezi puterea lui Dumnezeu? Dacă poți crește o biserică și apoi să scrii o carte despre asta, atunci nu a fost Dumnezeu. Nu a fost Dumnezeu. Acesta a fost un alt lucru pe care am vrut să-l spun.

    Să mergem la textul nostru, aș vrea să vorbesc despre Evanghelie, dar înainte de a merge acolo, trebuie să stabilesc unele dintre cele mai importante adevăruri. Să mergem la cartea Exod. De ce vă întoarceți acolo, tinerilor? Tinerilor, Îl cunoașteți pe El? Prezența Lui, puterea Lui, ungerea Lui? A venit El vreodată la tine în orele dimineții, după o noapte de rugăciune, și te-a înșfăcat de ceafă și te-a aruncat la pământ și te-a "prăjit" în dragostea Sa violentă? Te-a umplut El vreodată cu Duhul Sfânt? Așa încât să nu mai vorbești despre o a treia persoană, ci să vorbești despre o realitate vie care este mai reală pentru tine decât oricine din această adunare în acest moment. Tinerilor, nu vom schimba lumea doar pentru că avem câteva cărți bune în biblioteca noastră. Vom fi în stare să schimbăm această lume doar pentru că venim la acești oameni și le spunem despre Dumnezeul înaintea căruia stau. Dumnezeul cu care trăiesc! Mai mult decât oameni! Ai mai mult decât o carte, ai un Dumnezeu! Pe El trebuie să Îl chemăm și să Îl știm. Demn de încredere, suprem, unic. Exod 34, acum să începem cu Evanghelia, versetul 5, "Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el și a rostit Numele Domnului. Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: "Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat." Să ne uităm un pic la aceste lucruri. Aici Dumnezeu se descopere pe Sine Însuși. În Biblie sunt timpuri când Dumnezeu coboară și vorbește pentru Sine. Și acesta este unul din acele cazuri. Se spune în versetul 6, "Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: "Domnul Dumnezeu..."Să privim la aceste caracteristici - plin de îndurare, milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni. Este absolut minunat, sunt vești bune pentru oameni, sunt vești extraordinare în lumina a cine este omul! "Iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul" El nu ne ține un curs despre care sunt tipurile diferite de păcate. În modalitatea evreilor El pune diferitele feluri de păcătuire, unul peste altul pentru a ne spune că iartă toate felurile de păcat. Nu există păcat pe care acest Iahweh să nu-l poată ierta. Cu cât mergem mai departe cu atât e mai bun. Dar acum El spune, "Dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat. Tocmai v-am citit ceea despre ce vorbește întreaga Biblie. Tocmai v-am citit ceea despre ce vorbește întreaga Evanghelie a lui Isus Hristos. Tocmai v-am expus cea mai mare problemă din întreaga Scriptură așa încât putem spune că este o dilemă divină care se găsește pretutindeni în Scriptură. Și care este? Pe de o parte avem un Dumnezeu care iartă toate tipurile și felurile de păcat iar pe de altă parte avem un Dumnezeu care va pedepsi fiecare păcat comis de fiecare păcătos pe planeta Pământ.

    Înainte de a mă duce la următoarea piatră fundamentală vreau să vă gândiți la ceva, vreau să vă gândiți la importanța atributelor lui Dumnezeu. Un copil se duce la școala duminicală, primește el lecție după lecție despre cine este Dumnezeu? Categoric nu. De obicei, în majoritatea bisericilor evanghelice, el va merge prin școala duminicală, prin grupul de tineret și nu va auzi nicio predică în școala duminicală, grupul de tineri sau de la amvon, despre atributele lui Dumnezeu. Și apoi el va simți chemarea de a sluji, de a pleca la colegiul Biblic. Îi întreb pe studenții de la Colegiul Biblic o singură întrebare:
    - Câți ani ai studiat despre atributele lui Dumnezeu la colegiu biblic?
    Spun mereu "câți ani?", pentru că răspunsul este încurcat.
    - Ani? Ei bine, am avut pentru un semestru un curs sistematic și acolo am studiat despre atributele lui Dumnezeu.
    - Cât de mult timp?
    - Nu știu... undeva o săptămână sau...
    Bine, continuă cu seminarul teologic. În multe seminare, studenții vor ieși de acolo și eu îi voi întreba:
    - La seminar, cât de mulți ani ai învățat despre atributele lui Dumnezeu?
    - Păi, am avut două semestre și în primul am vorbit despre Dumnezeu.
    - Ca și păstor acum, cât de mulți ani ai învățat despre atributele lui Dumnezeu? Și cât de mulți ani ai predicat atributele lui Dumnezeu oamenilor tăi?
    - Păi...nu am făcut-o.
    Acesta este creștinismul. Este o religie. Este despre Dumnezeu. Și nimeni nu știe cine este Dumnezeu! Într-o singură respirație o persoană creștină dintr-o biserică evanghelică poate spune, "Dumnezeu este drept și Dumnezeu iartă toate păcatele" și nu realizează că este o contrazicere colosală, imensă. Cum poate fi El drept? Cum poate fi astfel dacă iartă păcatul?

    Să privim un alt text. Să mergem în Psalmi. Psalmul 32, unul dintre textele cele mai frumoase din întreaga Scriptură, este repetat de asemenea în Romani 4:1, "Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea".Este acesta limbajul unui Dumnezeu drept? Gândiți-vă la ceea ce a fost spus. Acest Dumnezeu acopere păcatul. Acesta nu este limbajul unui judecător drept. Este limbajul pe care l-am folosi referindu-ne la unul corupt. Îmi spui că Dumnezeu este drept și apoi îmi spui că Dumnezeu acopere păcatul? Dumnezeu iartă toate tipurile și felurile de păcat și totuși cel vinovat nu va scăpa nepedepsit? Cum poate fi așa ceva? Este o imposibilitate absolută. Dragul meu prieten, dacă nu înțelegi asta, nu înțelegi Evanghelia lui Isus Hristos. Și totuși aud rareori predicându-se despre aceasta. Rareori aud pe cineva vorbind despre aceasta când evanghelizează în străzi. Câțiva ani în urmă am predicat la o universitate în Europa, și am mers pe scenă, aveam o audiență seculară care credea că vor mânca puritani în acea seara, și am mers acolo și m-am rugat, "Doamne, ce trebuie să spun acestor oameni?" Și le-am spus asta, "Ascultați, în această seară vă voi împărtăși cel mai înfricoșător adevăr descoperit în Scripturile creștine. Unii dintre voi veți dori să plecați, pentru că este groaznic, înfricoșător, țineți-vă..." Erau gata cu toții și am spus, "Sunteți gata?" Ei au spus, "Da." "Bine este acesta: Dumnezeu este bun." Și un student în cele din urmă a întrebat, "Și care este problema cu asta?"Tu nu ești bun, ce ar face un Dumnezeu bun unuia ca tine?" Vrei ca Dumnezeu să fie drept, vrei ca să judece corupția politică și să se coboare cu ciocanul peste fiecare om, nu realizezi oare că tocmai ai chemat călăii asupra gâtului tău? Cum poate Dumnezeu să fie drept și în același timp să ierte oameni nedrepți?

    Să mergem repede la Romani, vreau doar să vedeți că acesta este principalul argument cu privire la Hristos care a murit purtând păcatele. Romani 3. După ce a vorbit despre păcat în 3 capitole, apostolul Pavel, spune în versetul 23, "Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire."Hristos, așa cum a spus mereu Martyn Lloyd Jones, a fost expus pe acea cruce. Crucificat în centrul religios al universului - Ierusalim, pentru ca întreaga lume să vadă. Nu a fost doar o lucrare de răscumpărare, a fost o lucrare revelatoare. Dumnezeu descoperea ceva. Ce descoperea El? Pavel ne spune, ca să-și demonstreze dreptatea. De ce a fost necesar ca dreptatea lui Dumnezeu să fie demonstrată? Se spune aici, "Căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu." Vedeți, aici este problema, așa cum am spus de multe ori, înțelegem așa de puține despre Satan. Știm că există o ființă numită Satan care este puternică și rea. Dar, de asemenea, știm că atunci când s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, a fost pedepsit pe drept. Și atunci când a fost condamnat nu a fost nici o problemă filosofică sau teologică în ceruri. A fost dreptate. Nu existau probleme teologice și filosofice în ceruri până la căderea lui Adam. Adame, dacă vei mânca din acest pom, vei muri. El a mâncat. Unde a fost dreptatea perfectă? Veți zice, "Păi întrega lume a fost aruncată în suferință". Totul trebuia să fie distrus. Har a fost dat unei rase căzute. Vă puteți imagina pe acuzator în acea zi, "Dumnezeule, dreptatea Ta! Nu ar trebui ca judecătorul întregii lumi să facă ce este drept? El trebuie să moară! Și Noe, neprihănitul Noe, cu siguranță judecata Ta a căzut peste întrega lume, Noe ar fi trebuit să moară la fel! Și Avraam, prietenul Tău? Prietenul Tău? El a mințit! Și David, om după inima Ta, l-ai numit fiu, el este un ucigaș! Și tot așa prin toată istoria de răscumpărare. Cum poți fi drept și în același timp să fii de partea unora ca aceștia?" 2000 de ani în urmă, Dumnezeu și-a dat răspunsul. "Vrei să știi cum pot să asigur har pentru o familie căzută, vrei să știi cum pot să arăt har lui Noe? Vrei să știi cum pot să-l numesc pe Avraam prietenul meu, vrei să știi cum pot să-l numesc pe David fiul meu? Privește acum la Calvar, la Fiul Meu, pentru că acolo El moare pentru ei toți.Vedeți, noi nu putem înțelege Evanghelia! În bisericile Evanghelice, în bisericile baptiste nu puteți înțelege Evanghelia decât dacă înțelegeți ceva despre atributele lui Dumnezeu! Și apoi să înțelegeți ceva despre depravarea totală a oamenilor. Cum poate acest adevăr și har, dreptate și iertare, cum se pot întâlni, cum se pot săruta? Numai în persoana lui Isus Hristos. Hristos moare pe acel lemn și voi sărbătoriți faptul că vă împacă cu Dumnezeu și este drept să fie așa. Dar, într-o anumită măsură, întregul univers este împăcat în persoana lui Hristos. Și nu doar asta, cred că în persoana lui Dumnezeu, doar în Hristos găsim împăcare pentru că aici dreptatea Sa este menținută perfect și totuși harul este revărsat peste cei mai păcătoși, nimicind orice acuzare împotriva dreptății Sale prin crucea Calvarului. Prietene, aceasta nu era o veste rară 150 de ani în urmă, era un subiect comun în predicarea Evangheliei. Iată de ce vă spun că această țară nu este inspirată de Evanghelie, ci ignoră Biblia, pentru că predicatorii ei ignoră Evanghelia.

    Trebuie să vorbim despre cruce din nou. Nu știu cum să descriu acest text. Să mergem la 2 Corinteni 5. Pavel ne-a vorbit așa de multe ori despre ispășire și despre suferințele lui Hristos. El ne coboară pe o scară în multe holuri adânci și întunecate, la suferințele de nedescris ale lui Isus Hristos și la ce a îndurat pe acea cruce. Dar tocmai când crezi că nu poate merge mai departe el ia o lanternă și ne duce și mai adânc. 2 Corinteni 5:21, "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a facut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El."Există o problemă când citești acest text sau îl memorezi din nou și din nou - devine un șablon. Dar vreau să știți că este ceva în acest text care l-a făcut pe John Calvin să tremure. Este ceva în acest text care l-ar face pe orice exeget să spună, "Voi merge până aici și nu mai departe. Hristos a fost făcut păcat? Înainte ca să înțelegem asta, să privim la afirmația inițială, "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat". El nu a cunoscut păcatul. În încercarea noastră, prin istorie, de a păstra integritatea divinității lui Hristos de multe ori ne-a scăpat faptul că această divinitate a fost de asemenea umanitate. Plinătatea lui Dumnezeu a fost un om. Și El a mers pe acest pământ ca om împuternicit și umplut cu Duhul Sfânt a lui Dumnezeu și ca om El nu a cunoscut păcatul. Veți spune, "Da, frate Paul, asta este așa de adevărat, absolut perfect potrivit decalogului." Da, El a fost perfect conform decalogului. Nu a fost nicio clipă, niciun moment, în viața ta sau în viața mea sau în viața întregii umanități, nu a fost nicio clipă când l-am iubit pe Domnul, Dumnezeul nostru cu toată inima, sufletul, cugetul și puterea noastră. Nicio clipă. Realizați asta? Nu a fost nicio clipă în care oricare din noi l-a iubit pe Dumnezeu așa cum merită. Sau l-a iubit pe Dumnezeu așa cum trebuie să fie iubit. Acum gândiți-vă la asta - care este păcatul cel mai mare? Poate că veți spune, "Încălcarea celei mai mari porunci. Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima, sufletul, cugetul și puterea ta, și noi nu am făcut-o nici măcar pentru un moment! Acum priviți la omul Isus Hristos, nu a fost nici un moment în care să nu-L fi iubit pe Domnul, Dumnezeu Său cu toată inima, sufletul, cugetul și puterea. Nu a fost niciodată, niciun moment în care să nu-L iubească pe Dumnezeu așa cum merită să fie iubit. Aceasta ne dă o nouă idee despre impecabilitatea neprihănirii lui Hristos. De asemenea, înțelegem de la autorul cărții Evrei că a fost ispitit, în toate lucrurile. El a cunoscut și a experimentat toate ispitele noastre, totuși nu a păcătuit. Să punem asta în perspectivă. Să folosim ca analogie ridicarea de greutăți. O bară olimpică cântărește 20 kg. Să zicem că puneți o bară de 20 kg peste mine, iar dincoace aveți un campion mondial la ridicarea de greutăți și puneți o bară de 20 kg peste el. Și apoi veniți la mine și puneți două discuri peste bara mea, acum am 60 kg și mă descurc bine. Puneți și la el două discuri și are și el 60 kg. Apoi veniți din nou și puneți alte două discuri pe bara mea așa încât am 100 kg acum, mă descurc deocamdată bine. Puneți 100 kg peste el și se descurcă de minune. Vă întoarceți și puneți alte două discuri, șase în total, acum avem 140 kg. Încep să tremur. Știu că dacă las genunchii mei să meargă înainte doar un pic mă prăbușesc. Pui 140 kg peste el și este bine. Revii la mine și pui un alt set de greutăți peste mine, acum am 180 kg și mă prăbușesc. Mai pui 2 greutăți peste el și este tare ca o stâncă la 180 kg. Mai pui două și continui până ajungi la 360 kg, 410 kg, el va continua să stea acolo. De ce v-am dat această ilustrație? Tu și eu, cea mai mare ispită pe care am experimentat-o vreodată, a fost ca o pană pentru Hristos. Nu doar că a fost ispitit la fel ca și noi, în exact aceeași măsură, și El a rezistat, iar noi nu. El a continuat să reziste din nou și din nou, și a trecut prin lucruri pe care noi nici nu am început să le înțelegem, chiar dacă am avut milenii ca să le învățăm. Acesta este Hristos!

    Tineri predicatori, lăsați-mă să vă arăt ceva. Am vorbit mult despre predicarea expozitivă, dar aș vrea să fac ceva foarte clar. Dacă oamenii vor veni și vor rămâne uimiți de predicarea voastră expozitivă atunci fie ca predicarea voatră expozitivă să fie blestemată! Scopul predicării expozitive este ca ei să poată auzi lucruri mari despre Hristos, ca să-și poată găsi plăcerea în Hristos și să uite de tine și tehnicile și capacitățile tale și modurile tale de a gândi și argumentările tale și să poată fi pierduți în Isus. Știți că știu că vă încredeți prea puțin în Isus atunci când trebuie să adăugați așa de multe lucruri bisericii voastre ca să o faceți să funcționeze. Ce spuneți despre un popor ridicat pe un singur lucru - Isus Hristos. Tot ceea ce vrem să facem e să auzim despre Hristos de la amvon. Tot ceea ce vrem să facem este să cântăm despre Hristos, tot ceea ce vrem să facem e să ne rugăm lui Hristos. Și tot ceea ce vrem să facem e să-I slujim lui Hristos. Acest Hristos continuă și continuă, se dezvăluie și se dezvăluie. Și asta este sarcina eternității. A petrece eternitate după eternitate urmărind gloriile lui Dumnezeu pe fața lui Hristos! Acesta este Hristos! Acesta este Acela care a murit pentru voi.

    "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a facut păcat pentru noi" Ce înseamnă asta? Înseamnă că cumva pe cruce Hristos s-a transformat într-o ființă coruptă? Sau a devenit cumva altceva decât imaculat, ceva josnic? Ce înseamnă asta? Nu înseamnă asta. Ca să vedem ce înseamnă, să privim la partea a doua a textului. "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a facut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." Când o persoană Îl crede pe Dumnezeu, este declarat drept. Asta nu înseamnă că din momentul în care ai crezut în Dumnezeu ai devenit o ființă dreaptă care nu păcătuiește niciodată. Ce înseamnă atunci? Înseamnă că din momentul în care ai crezut în Dumnezeu, El afirmă că ești drept față de El. Ești drept față de Dumnezeu! Veți zice, "Da, este justificare." Dar mai trebuie inclus încă un cuvânt dacă vrei să înțelegi crucea. Justificarea nu înseamnă doar că Dumnezeu te declară drept în relația cu El dar că te tratează ca și cum ai fi drept cu El, nu uitați niciodată acest cuvânt. Cum putem aplica asta crucii? Pe cruce, păcatele noastre, păcatele poporului lui Dumnezeu au fost atribuite Fiului. Și El a fost declarat, în mod legal, vinovat înaintea lui Dumnezeu. Și a fost tratat ca și vinovat, în locul poporului Său. A fost o vină atribuită, dar în același timp a fost o vină reală. Nu a micșorat suferința. El a fost declarat vinovat înaintea propriului Său Tată și din acel moment a fost tratat ca vinovat. Pentru păcătos, în depravarea lui, să stea înaintea lui Dumnezeu este ceva de nedescris. Am auzit un tânăr zicând, "Eu nu mă tem să stau înaintea lui Dumnezeu! Îmi aduc aminte cum Charles Layer mi-a spus, "Tinere dacă vei vorbi astfel, când vei sta înaintea lui Dumnezeu te vei topi ca o figurină de ceară în fața unui cuptor aprins. Chiar și în depravarea noastră, vom fugi de sfințenia Sa, vom suferi înaintea dreptății Sale cu cât mai mult Hristos, Fiul Său care ia vina noastră asupra Sa. Prin toată eternitatea această relație dintre Tată și Fiu și Duhul Sfânt dar acum, pe acel lemn este zdrobită și Hristos de pe tron este declarat vinovat și tratat ca și vinovat.

    În Galateni 3:10 citim așa, "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă." Când predicarea este corectă, oamenii tremură la cuvinte ca "păcat", oamenii tremură la cuvinte ca "blestem". Auzim despre blestem, "sub blestem", dar este lucrul predicatorului ca să explice ce înseamnă asta. Poți merge prin toată scriptura, în Vechiul și Noul Testament se vorbește despre separare, condamnare disperare, înstrăinare față de Dumnezeu. Lăsați-mă să o explic în acest mod: păcătosul în afara lui Hristos este așa rău, josnic și mizerabil nu doar în fața lui Dumnezeu dar și în fața fiecărei ființe drepte din ceruri așa încât ultimul lucru pe care păcătosul îl va auzi, când va face primii pași în iad, va fi toată creația ridicându-se în picioare și aplaudându-L pe Dumnezeu pentru că a eliberat lumea de el. Blestemat. Blestemat. Când copacii bat din palme și marea cu valurile ei dansează, bucurându-se că ai fost scos din creație. Și nimeni, nici măcar cea mai apropiată rudă cărei să-i fie milă de tine, dar toți bătând din palme și zicând, "Dumnezeul întregului pământ a procedat drept. "Sub blestem". Dar ce spune Scriptura? Dacă ne întoarcem la Galateni doar pentru un moment, capitolul 3 versetul 13, "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn." Această afirmație a lui Pavel este așa de uimitoare încât unește în ea toată Scriptura ca să confirme ceea ce zice. Atunci când Isus Hristos a fost pe cruce, a purtat vina poporului Său. Și a devenit un blestem în locul lor. Aș vrea să vă gândiți doar la câteva lucruri. Cunoașteți fericirile, "Ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor..." Le-am luat și le-am întors, înlocuind binecuvântarea cu un blestem, dând rezultatele opuse, și haideți să aplicăm asta lui Hristos. Celor binecuvântați li se oferă Împărăția cerurilor, dar celor blestemați li se refuză intrarea. "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi." Cei binecuvântați sunt beneficiarii mângâierii divine, cei blestemați sunt ținta mâniei divine. Cei binecuvântați sunt împliniți, cei blestemați sunt nenorociți și nefericiți. Cei binecuvântați primesc har, cei blestemați sunt condamnați fără milă. Cei binecuvântați Îl vor vedea pe Dumnezeu, cei blestemați nu vor intra în prezența Sa. Cei binecuvântați sunt fii și fiice a lui Dumnezeu, iar cei blestemați sunt dezmoșteniți în rușine. Pentru ca voi să puteți veni sub această promisiune a binecuvântării a fost necesar ca Cineva să vină sub blestem. În cartea Deuteronom este ceva foarte important. Se află în capitolele 27 și 28. Avem doi munți, muntele Garizim, pe care o tabără a lui Israel trebuia să se ridice și să pronunțe toate binecuvântările care vor cădea peste capul celui ce va ținea legământul. O altă tabără a lui Israel trebuia să se ridice pe muntele Ebal și să pronunțe toate blestemele care aveau să cadă peste capul celui ce va încălca legământul. Știți cărei tabere aparțineți, nu-i așa? Muntele Ebal este muntele vostru. Ați încălcat legământul, ați încălcat legile Dumnezeului vostru prin propriile voastre gânduri și cuvinte și fapte. Sunteți vinovați! Și unicul lucru pe care puteți spera să-l auziți este ca muntele Sion să strige la voi, "Condamnat, condamnat, condamnat!" Muntele Garizim este foarte departe de voi, dar la Calvar, Hristos a mijlocit pentru folosul tău și toate blestemele scrise în cartea Legii care ar fi trebuit să cadă asupra ta pentru eternitate au căzut peste El, la Calvar. Deci, haideți să luăm aceste blesteme și să le asociem cu ceea ce i S-a întâmplat lui Hristos la Calvar. Când El privește spre cer, atârnând pe cruce, el strigă, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?" Și R.C.Sproul odată a spus, "Dumnezeu a răspuns: Domnul, Domnul Dumnezeul Tău te blastămă." "Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea și amenințarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând. Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minții, și vei bâjbâi pe întuneric ziua în amiaza mare, ca orbul pe întuneric. Domnul Se va bucura să vă piardă și să vă nimicească; și veți fi smulși din țară. Vei fi blestemat în cetate și vei fi blestemat pe câmp. Vei fi blestemat la venirea ta și vei fi blestemat la plecarea ta. Cerul deasupra capului tău va fi de aramă, și pământul sub tine va fi de fier. Și vei fi de pomină, de batjocură și de râs, printre toate popoarele la care te va duce Domnul. Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmări și te vor ajunge până vei fi nimicit, pentru ca n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău, pentru că n-ai păzit poruncile Lui și legile Lui, pe care ți le-a dat."

    Lăsați-mă să continui din notițele mele, "Când Hristos ne-a purtat păcatul la Calvar, El a fost blestemat ca un om care își face un idol și i se închină în taină, El a fost blestemat ca unul care își necinstește tatăl și mama care mută hotarul vecinilor săi, care îndrumă greșit un orb pe cale. El a fost blestemat ca unul care denaturează dreptatea, făcând nedreptatate unui orfan sau unei văduve. El a fost blestemat ca unul vinovat de orice fel de imoralitate și perversiune, care își lovește vecinul în taină sau primește o plată pentru a lovi pe cel neprihănit. El a fost blestemat ca unul care nu confirmă cuvintele Legii împlinindu-le. Este un fragment în Proverbe care zice, "Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat." Dar cum a nimerit peste acel Miel nepătat? Pentru că El a mijlocit. Pentru că El a stat în locul poporului Său. David a strigat în Psalmul 32 pe care l-am citit, "Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie!" Din nou voi citi din notițele mele. Pe cruce, păcatul atribuit lui Hristos a fost expus înaintea lui Dumnezeu și a oștirii cerurilor. El a fost expus înaintea oamenilor, a fost ca un spectacol înaintea îngerilor ș a diavolilor. Nelegiuirile pe care le purta nu i-au fost iertate și păcatele nu au fost acoperite. Omul poate fi binecuvântat pentru că nelegiuirea nu i-a fost atribuită, iar Hristos a fost blestemat peste măsură pentru că nelegiuirea noastră a tuturor a fost aruncată asupra capului Lui. Când este predicată Evanghelia noi nu auzim aceste lucruri. Îmi amintesc că atunci când filmul "Patimile lui Hristos" a ieșit, tot felul de păstori îmi scriau nemulțumiți de multe lucruri din acel film. Nu am avut reproșuri către Mel Gibson sau ceilalți care au făcut filmul. De fapt, am avut oportunitatea ca să scriu înapoi acelor păstori și să le zic, "Am mai multe probleme cu modul în care predicați voi Evanghelia decât cu filmul lui Mel Ghibson." Pentru că unul dintre evangheliștii cei mai renumiți din SUA a venit la radio și a spus, "Am auzit multe despre acest film. Eu însă vă voi împărtăși Evanghelia, voi scoate toate lucrurile și vă voi spune ce este Evanghelia. M-am oprit la marginea drumului, lucram atunci la ferma mamei mele. Am dat radioul mai tare. "Minunat! În sfârșit!" El a vorbit despre cuie, despre cununa de spini, despre ceea ce I-au făcut romanii, a vorbit despre tot ceea ce era în acel film, dar nici macar o dată nu a menționat dreptatea lui Dumnezeu și cum poate un Dumnezeu drept sa ierte un om rău. Nici măcar o dată nu a menționat că adevărata durere a crucii nu a fost cauzată de armele romane, ci de mânia Dumnezeului atotputernic căzută peste capul Fiului Său. Lăsați-mă să vă întreb: nu cunoaștem noi aceste lucruri sau nu ne găsim plăcerea în ele? Comunitățile nu își găsesc plăcerea în această cruce pentru că, probabil, predicatorii nu-și găsesc plăcerea în această cruce. Arunci doar o singură privire la acest lucru și ai un simțământ real că te va ruina. Îi devii rob. Nu poți gândi despre alte lucruri. Te trezești noaptea, același lucru din nou și din nou, an de an, cum poate fi? Și este oare posibil ca să am vreun interes în asta? Este uluitor!

    La reînnoirea legamântului, la Moab, este un pasaj cu adevărat unic care tinde să ne împingă ca să-l trecem lui Hristos. Se vorbește despre ceea ce s-a întâmplat cu cel ce a încălcat legamântul. Spune așa, "Mânia și gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise in cartea aceasta vor veni peste el, și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri. Domnul îl va despărți, spre pieirea lui, din toate semințiile lui Israel și-i va face dupa toate blestemele legământului scris în această carte a Legii." Vă puteți imagina? V-ați rugat vreodată și Dumnezeu s-a arătat? Băiatul mei mic, când ne rugam a zis, "Tată, cum este când Dumnezeu se coboară?" Am spus, "Fiule, cel mai bun lucru pe care ți-l pot spune pentru a descrie asta ar fi acesta, îți amintești de uraganul F5 despre care am învățat? El a răspuns, "Da". "Ei bine, este ca și cum te-ai ruga la 4 metri de un tornado F5, care te ridică și te răvășește cu dragostea Sa. O, cât de diferit ar fi, să fii pierdut în ziua judecății și să fii izolat de toți prietenii tăi care remarcau că Dumnezeu este cu tine și în o oarecare măsura îți linișteau conștiința, care acum se ascund în munți și peșteri și vizuini, și ești lăsat ca să stai singur în fața lui Dumnezeu. Îți poți imagina asta? Mergi printr-un tunel spre sala de judecată, vezi toate aceste hoarde imense de îngeri și fiare, creația însăși fugind în partea opusa strigând, "Fugi de mânia care vine!" Și așa cum mergi într-acolo, rămâi singur inaintea Lui. Dar pe acea cruce, Hristos a fost lăsat singur. Unicul care a ținut legământul, unicul Fiu al lui Iahve, unicul slujitor pe care Iahve l-a avut vreodată. El a fost lăsat singur. Iubesc acest limbaj, vreau să vă încurajez pe voi care predicați ca să-l folosiți când vorbiți despre Hristos la fel cum autorul cărtii Evrei vorbește despre El. Este modul meu preferat de a vorbi despre Hristos. Fratele meu mai mare, unul mai mare ca Iosif. Toți noi, frați mici, slabi, toți noi suntem încălcători ai legământului fără de nici o speranță, nimic bun între noi. Dar a fost Unul, un frate mai mare, care a intrat în neamul nostru. Și deși era fără vină și păcat, ne-a dat înapoi, a luat locul nostru, a purtat blestemul nostru. În Numeri 6:24 este un pasaj frumos, este binecuvântarea lui Aaron, "Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să lumineze fața Lui peste tine și să Se îndure de tine! Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-și dea pacea!" Când ați mai citit asta, ați spus imediat după ce ați citit, "Atenție! Atenție mare!" Așteptați un pic. Acest pasaj este îndeajuns ca să te zguduie cu privire la infailibilitatea Scripturii. Trebuie să vă gândiți, "Stai un pic, El binecuvânteaza un popor rău. El face să strălucească bunătatea Sa peste un popor care așa cum vedem înainte și după s-a răsculat împotriva Lui. Cum poate un Dumnezeu drept să ierte acest popor? Cum poate un Dumnezeu sfânt să binecuvânteze acest popor?" Este doar o singură cale. Totul, totul, totul în Biblie arată spre Miel! Și voi îndrăzni să spun că dacă citești Biblia corect va fi greu să găsești vreun alt sens în afara Mielului.

    De ce este această binecuvântare? De ce aparține poporului lui Dumnezeu? Sa o întoarcem și să o aplicam lui Hristos. Domnul să te blesteme, Domnul să te nimicească, Domnul să-Și ia lumina prezenței Sale de la tine și să te condamne. Domnul să-Și întoarcă fața de la tine și să te umple cu suferință. Ați spus vreodată asta, "S‑unt binecuvântat!" Ar trebui să spuneți asta, este pretutindeni în cartea Psalmilor. Ar trebui să strigați întregii lumi că sunteți binecuvântați. Am un prieten foarte, foarte scump care răspunde, fără excepție, la întrebarea, "Cum sunteți?" cu răspunsul, "Sunt binecuvântat!" Dar acum aș vrea să învățați ceva. El nu vă va lua aceasta binecuvântare, dar va face ca să o prețuiți mai mult. Ești binecuvântat, da, și Efeseni ne spune în capitolul 1 despre apostolul Pavel care lucrează cu toată puterea și duhul și mintea ca să spună că nici măcar nu am început să înțelegem cât de binecuvântați suntem. Dar așa cum am fost binecuvântați noi, așa a fost blestemat El. Creștinul care îl cunoaște pe Dumnezeu este ca un paradox, pentru că strigă cu bucuria cea mai mare, "Sunt binecuvântat!", dar dincolo de acea bucurie este o inima tremurândă care nu uita niciodată, "Sunt binecuvântat pentru că El a fost blestemat." Totul este doar despre El. Uneori mă uit la site-urile bisericilor și probabil după asta mulți dintre voi veți schimba site-ul bisericii voastre, și nu acesta este scopul meu. Dar este un pericol real faptul că atunci când intru pe site-ul vostru ceea ce promovați acolo, pe pagina din față, este comunitatea voastră frumoasă. Și nu citesc nimic despre frumusețea lui Hristos. Încercați să ascundeți scandalul? Încercați să faceți tinerii frumoși cartea de vizită a bisericii voastre? Eram cu un predicator câțiva ani în urmă și ambii predicam în Europa de Est și el se săturase de metodele americane de evanghelizare aduse în Europa de Est. Cu vocea și puterea care le are a spus, "Voi, tinerilor (nu îl pot imita prea bine), voi tinerilor, vreți să știți cum apostolul Pavel a evanghelizat popoarele păgâne, vreți să știți cum a intrat în cele mai mari orașe ale antichității? Luați-vă un semn și scrieți pe el, "Hristos crucificat" și mergeți prin oraș cu el." Sunt așa de obosit să văd toate tunsorile voastre la moda și hainele voastre și oamenii frumoși și asta și cealaltă, dar trebuie să ajung la pagina 10 ca să găsesc ceva despre Hristos. Dacă oamenii vin, îi conduceți spre idolatrie. Hristos ar trebui să fie unica noastră carte de vizită. Dacă folosiți mijloace firești pentru a atrage oameni firești va trebui să continuați să folosiți mijloace firești ca să îi păstrați." Și am descris tocmai evanghelismul american și motivul pentru care este cu șase steaguri peste Isus. Și uneori, pastorilor, eu plâng pentru că mă gândesc la asta: oare se gândesc așa de puțin pastorii la Hristos încât simt că au nevoie ca să pună altceva ca carte de vizită? Pastorilor, asta este o mică abatere, dar sunt cunoscut pentru asta, toți știu că nu am un PhD (doctorat in filosofie) așa că pot face asta. Pastorilor, ascultați-mă! Dacă soția mea ar fi în Wallmart și pe când se apropie de mașină 3 sau 4 bărbați o apuca și se agață de ea, iar voi treceți pe lângă și nu faceți nimic din cauza fricii, îi voi prinde pe acei bărbați, dar mai apoi voi veni după voi. Un alt lucru, pastore, am o fetiță de 5 ani, se numește Rowan. Ea este desfătarea inimii mele. Și să zicem că trebuie să plec într-o călătorie lungă și v-o aduc îmbrăcată într-o haina simplă și albă pentru că ea este ca și mama sa, nu are nevoie de nimic. Ea este așa de frumoasă, cu ochii mari, cu papucei albi. Și eu o iau și v-o dau. Apoi plec într-o călătorie îndelungată. Când mă întorc, descopăr că ați prostituat micuța mea fată, ați îmbrăcat-o cu veșmintele lumii, i-ați vopsit ochii și i-ați aranjat părul cu un singur scop, pastore - să o faceți atrăgătoare oamenilor lumești, care mă urăsc. Iată ce au făcut mulți pastori în America, și acesta este motivul pentru care atunci când se va întoarce Mielul se vor ascunde în peșteri ca și ceilalți. Văd biserici imense, și de multe ori văd în acele biserici 20-30-40, uneori în biserici mai mari 100 de oameni. Tot ceea ce vor este Isus, este să audă Cuvântul lui Dumnezeu predicat. Tot ceea ce vor este să se închine și nu au nevoie ca închinarea să fie sprijinită de ceva. Ei nu au nevoie de fum, de foc, de teatru. Ei, pur și simplu, vor să-I cânte lui Hristos și să se roage dar sunt nevoiți să stea într-unungher flamânzind pe când pastorul vrea să sature oamenii carnali și răi care niciodată nu L-au dorit pe Hristos! Pastorilor, nu faceți asta. Tinerilor, nu vă începeți slujirea în acest mod. Nu o faceți.

    Să ne întoarcem la textul nostru. În grădina Ghetsimani, și subliniez aceste lucruri pentru că am auzit predicându-se despre ele, destul de des încât să mă deranjeze. Auzim despre Hristos în Ghetsimani unde spune, "Depărtează de la Mine paharul acesta!" De trei ori strigă către Tată aceste lucruri. Este foarte neobișnuit. Din nou, luăm această perspectivă a umanității și când mergem prin acest culoar trebuie să fim foarte atenți pentru că lucrurile care se întâmplă aici ne depășesc. Hristos este confruntat cu realitatea crucii. Îi aud pe mulți zicând, "Da, Hristos, în omniștiința Lui a privit înainte și a văzut loviturile, cuiele bătute în palmele sale, a văzut sabia care l-a străpuns și El a plâns acolo, s-a chinuit și a strigat către Tată și a vărsat picături de sânge. Nu, nu. Și pot să o demonstrez. Hristos nu plângea în acea grădină pentru că îi era teamă de sabia romană. O pot demonstra pentu că după ce a murit, a înviat și s-a înalțat, am avut o istorie lungă de creștini care au fost crucificați în Roma și ne spun studiile despre martiri că mulți dintre ei s-au îndreptat către crucile romane cu pieptele în afară, cu capetele ridicate, cântând imnuri cu bucurie, considerând un privilegiu a suferi pentru Mesia. Aveți de gând să-mi spuneți că urmașii lui Isus Hristos au murit bucuroși pe cruci, unii arși pe ruguri, pe când Căpitanul salvării lor a fost un laș în grădină? Îmi aduc aminte când am predicat într-o școală reformată, adică o școală care a fost cu adevărat reformată. Era o școală extraordinară. Nu voi uita niciodată cum am intrat acolo și am fost întrebat despre ce voi predica. Am zis că despre împăcare și am întrebat ce vârste vor avea studenții. Mi-a zis că vor fi din clasa întâi până în a 12-a. Am zis ca asta va crea unele dificultăți. Dar mi s-a zis, "Nu aici". Deci, am început să predic și în sfârșit am ajuns la întrebarea, "Ce era în pahar? Ce era în pahar?" Și o fetiță care avea în jur de 9 ani, poate și mai mică, și-a ridicat mâna. Am spus, "Da, dragă." Ea s-a ridicat, a trecut lângă banca sa și a spus, "Domnule, mania Dumnezeului atotputernic a fost în pahar." Din gura pruncilor, din gura pruncilor... Vreau să vă citesc ceva, ascultați cuvintele psalmistului. "În mâna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă, toți cei răi de pe pământ sug, îl sorb și-l beau până în fund!" Ieremia, "Căci așa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: "Ia din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. Vor bea și se vor ameți, și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!" Ce era în pahar? Mânia lui Dumnezeu era în pahar. Am citit asta în mai multe locuri, este ceva ce vreau să vă subliniez și vreau să fiți atenți. Am citit câțiva scriitori bătrâni care au luat pasajul din Luca 1, unde se spune că Hristos a crescut în statură și înțelepciune și apoi din Evrei 5:8 unde se spune că El a învățat supunerea. Unii au sugerat asta, că așa cum Hristos creștea într-un tânăr, a ajuns să înțeleagă mai mult ce însemna pentru El faptul că este Mesia și Răscumpărătorul poporului Său. El creștea în înțelepciune. Știu că este uluitor. Și ce dacă așa cum creștea El, costul răscumpărării poporului său, o întrezărire din el i-a fost dată și l-a lovit în piept ca un camion, ca un taur. Și El s-a ridicat și a zis, "Nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu". Apoi timpul trece și are loc o descoperire și mai mare a prețului care din nou l-a lovit în piept ca un taur. Și El a zis, "Nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu". Și în sfârșit în acea ultimă noapte, în Ghetsimani, toată plinătatea a ceea ce avea să se reverse peste El, mânia Dumnezeului atotputernic, abandonare, totul pentru poporul Său și El strigă, "Depărtează de la Mine paharul acesta! Apoi luptându-se, El se ridică victorios, își întărește picioarele, își îndreaptă spatele și umerii și spune, "Nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu." Și apoi merge la cruce. Sunt uimit de pasajul din Zaharia, "Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu și asupra omului care Îmi este tovarăș! - zice Domnul oștirilor. Lovește pe păstor... Vreau să vă gândiți doar pentru o clipă. Încerci să cauți o ilustrație care să se potrivească, dar nu reușești... Imaginează-ți un dig înalt de o mie de mile și lat de o mie de mile, plin cu apă. Și tu locuiești într-un sat mic la 8 mile depărtare de la dig și într-o dimineață te trezește o explozie mare, pare că, pur și simplu, pământul s-a deschis. Alergi spre fereastră doar pentru a vedea o undă înalt de 1000 de mile venind direct către satul tău. Nimeni nu ar putea scăpa, nici chiar cel mai puternic înotător. Ai o groază care te paralizează. Dar într-o clipă, pământul se deschide și înghite valurile și nici măcar un strop nu cade peste picioarele tale. Așa mânia lui Dumnezeu ar fi trebuit să se reverse peste tine și peste mine și peste lume. Dar Hristos s-a deschis pe Sine pentru ea și a băut-o, a nimicit-o, a ascuns-o, a epuizat-o. Imaginați-vă două pietre mari de moară. Una de 4500 kg și cealaltă pusă deaspura. Ele se mișcă în direcții opuse și dacă iei un bob de grâu și îl pui între ele, doar pentru o fracțiune de secundă este presată și explodează, reducându-se la nimic. Așa Hristos este zdrobit sub mânia lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept și această dreptate trebuie satisfăcută. Dacă dreptatea nu este satisfăcută mânia nu poate fi potolită și nu este așa cum au spus așa de mulți, chiar și în filmul "Leul, vrăjjitoarea și dulapul" când Edmund trădează pe toți în Narnia și Aslan îi spune asta lui Peter, Peter îi spune să coboare pur și simplu și să-l aducă, dar Aslan îi spune, "Nu pot." De ce? Și idea este că există un principiu de dreptate peste Aslan la care el însuși trebuie să se supună și pe care nu-l poate încălca. Am auzit pe oameni spunând, "Este o regulă de dreptate pe care Dumnezeu Însuși nu o poate încălca", ca și cum ar exista niște legi externe cărora Dumnezeu trebuie să se supună. Este o absurditate! Atunci ce a fost? Dumnezeu a trebuit să-Și satisfacă propria dreptate și satisfăcând această dreptate El Și-a potolit mânia.

    Vă voi citi ceva de autorul meu preferat, din cartea mea preferată. Este vorba de John Flavel și cartea sa numită "Meditorial glories of Christ" (Meditații asupra gloriilor lui Hristos), volumul 1. El spune lucruri ca, "Dacă scriu despre glorie este doar o glorie de hârtie pentru că scriu ca unul care scrie la lumina lunii. Chiar și în lucrurile cele mai glorioase, el spune, "Eu scriu ca un om care nu stă la lumina directă a soarelui, ci ca unul care scrie la lumina vagă a lunii." Fraților, citiți pe bărbații care au iubit pe Hristos, au fost îndrăgostiți de Hristos, nu au avut nevoie de nimeni altcineva decât Hristos și aruncați toate celelalte lucruri. Aruncați-le! Pot să vă spun asta și vă voi spune asta și mâine despre rugăciune, cu cât mai mult îți tai din fire cu atât mai mult vei vedea puterea lui Dumnezeu. Cu cât mai mult tai din fleacurile evanghelismului modern și te concentrezi asupra lui Hristos, și întorci ochii oamenilor tăi către Isus cu atât mai mult vei vedea puterea lui Dumnezeu. Flavel scrie ceea ce eu numesc negocierea taților, este o istorisire în care Tatăl și Fiul vorbeau în trecutul eternității. Tatăl spune, "Fiul meu, aici este o companie a sufletelor sărace și mizerabile, (aceștia sunteți voi și eu), care s-au distrus cu totul pe ei înșiși și acum sunt descoperiți dreptății Mele. Dreptatea cere despăgubirea lor sau se va satisface singură în pieirea lor eternă. Ce trebuie de făcut pentru aceste suflete?" Și apoi Hristos vorbește, "O, Tatăl Meu, așa este dragostea și mila Mea pentru ei încât mai degrabă ca ei să piară veșnic, Eu voi fi responsabil și mă voi pune chezaș pentru ei." Vreau să subliniez ceva, vreau să vă gândiți la ceva aici. S-a vorbit mult despre faptul că Hristos a murit pentru Dumnezeu și că Hristos a murit pentru gloria lui Dumnezeu. Nu puteți exagera subliniind acel adevăr, dar fiți foarte atenți pentru că riscă să devină un clișeu și u capriciu. Pentru că vreau să știți că atunci când mă ridic ca să predic pe străzi, sau în oricare altă parte, îmi ridic vocea către oameni și spun că Hristos a murit din dragoste. Și creștinilor, vreau să știți ceva, nu este o oarecare afacere rece pe care a făcut-o pentru un oarecare scop de a Se onora. A fost în contextul unei dragoste care nu se micșorează. Ascultați-mă creștinilor, El a murit cu adevărat pentru că v-a iubit cu adevărat. Și asta este uimitor! Și în tot limbajul nostru reformat care este foarte adevărat, asigurați-vă că nu sunteți distorsionați. Pentru că El dorește cu adevărat ca oamenii să se pocăiască. Dacă ați predica doar Evanghelia și oamenii din bisericile voastre s-ar pocăi atunci este dragostea! Spunându-le mult despre dragostea lui Hristos pentru ei, îi veți conduce către evlavie. Și uneori cred că predicatorii, în special cei ce evanghelizează, aproape că se retrag când vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoși. Nu încerca să-ți faci teologia așa de perfectă încât să devină oțel rece! Nu înțeleg multe dintre lucrurile care au de a face cu Evanghelia sau rugăciunea, sau așa de multe alte lucruri, așa că iau scrierile lui Spurgeon, în loc să încerc să fac un sistem perfect, vreau doar să proclam ceea ce spune Scriptura! Dacă aici se spune ceva despre gloria lui Dumnezeu voi predica gloria lui Dumnezeu, dar dacă Hristos a murit pentru păcătoși pentru că a iubit păcătoșii, atunci strig către păcătoși - Hristos a murit din dragoste! Nu vă temeți de asta. El spune aici, "O, Tatăl Meu așa este dragostea și mila Mea pentru ei încât mai degrabă ca ei să piară veșnic, Eu voi fi responsabil și mă voi pune chezaș pentru ei."

    Ascultați aceste lucruri, "Adu toate facturile Tale așa încât să pot vedea ceea ce-ți datorează. Adu-le pe toate." Așa de multe ori tinerii se căsătoresc plini de poezie și se întorc șase luni mai târziu și spun, "Ce am făcut? Nu știam în ce m-am băgat!" Nu și cu Hristos. "Adu facturile Tale, Tată. Adu-le pe toate. Vezi ce îți datorează." Acum, aici este unul dintre lucrurile scrise de mână omenească - înafara Scripturii - care îmi place cel mai mult, și dacă puteți să vă legați de aceste lucruri veți avea o mare bucurie. El spune, "Adu toate facturile Tale așa încât să pot vedea ceea ce-ți datorează. Adu-le pe toate așa încât să nu mai poată fi nici o altă socoteală cu ei." Ați auzit asta? Adu fiecare factură și după ce voi plăti pentru toți ei, nu vor mai fi socoteli. Nu a rămas nimic de plătit pentru Paul Washer. Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber! Veți zice că dacă voi spune oamenilor asta, nu vor trăi în smerenie. Nu, veți spune asta membrilor carnali ai bisericii și ei nu vor trăi în smerenie. Veți spune sufletelor regenerate acest adevăr și cu libertatea lor ele se vor închina și vor sluji. Și subiectul aici nu este (e o altă predică, dar îl voi pune aici), salvarea, ci regenerarea! Același Dumnezeu care justifică, regenerează sufletele așa încât vor să se supună Domnului. Nu este o nouă regulă sau o nouă lucrare, este o creație nouă. Puterea lui Dumnezeu!

    El continuă, "...încât să nu mai poată fi nici o altă socoteală cu ei. Din mâinile Mele să o ceri. Aleg mai degrabă să sufăr mânia care este a lor decât să-i las pe ei să o sufere. Peste Mine, Tatăl Meu, peste Mine să fie toată dătoria lor." Tatăl răspunde, "Dar Fiul Meu, dacă mijlocești pentru ei trebuie să calculezi că trebuie să plătești până la ultimul bănuț. Nu aștepta nici o reducere." Când călătoream pe Amazon cu o barcă care de cele mai multe ori nu avea un acoperiș și pe neprins de veste vezi o furtună care vine peste Amazon și știi că nu ai timp să mergi la mal. Dacă acea furtună te lovește, te afunzi, îi va lua doar 5 minute. Și te rogi ca furtuna să se abată, să se ducă într-o parte sau în alta, să se oprească. Dacă această furtună mă lovește, sunt pierdut. El spune, "Fiule, dacă vei mijloci pentru acest popor nu aștepta nici o reducere. Dacă îi voi cruța pe ei, nu te voi cruța pe Tine." "Bine Tată, să fie așa, pune totul pe seama Mea." Iubesc această afirmație pentru că Îl arată pe Hristos. El zice, "Pune totul pe seama Mea, Tată, sunt în stare să achit totul." Nu este asta minunat? Priviți la El! "Eu sunt în stare, Tată." Nu un înger, nu un serafim, nimeni nu poate spune asta în afara divinității. "Sunt în stare să achit totul." El este în stare. El este în stare. "Și deși va fi pentru Mine un fel de pierzanie, deși îmi va sărăci toate bogățiile, îmi va goli toate comorile... sunt fericit că o fac."

    Știți istorisirea, Dumnezeu vine la un om în vârstă numit Avraam. Ascultați ce îi spune. Eu sunt mai puritan - îl văd pe Isus pretutindeni, trebuie să mă iertați. El spune, "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune." Și acel bătrân își ia fiul. Am doi fii, nici măcar nu pot să încep... Nu aș fi putut să dau fiul meu. Dumnezeu îi poruncește ca să-și jertfească fiul! Și așa el se duce la muntele Moria, scoate un cuțit, și după ce a legat pe băiat pe locul de sacrificiu, (probabil a scos același cuțit cu care l-a tăiat împrejur pe băiat) ridică cuțitul și exact acolo unde voia omului intră în voia lui Dumnezeu, Dumnezeu îl oprește și spune astfel, "Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine." Noi citim asta, aflăm că el se uită în jur și vede că este un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș. Berbecul este jertfit în locul fiului și toți răsuflăm ușurați. Povestirea este încheiată. Ce sfârșit frumos. Este doar o singură problemă. Acela nu era sfârșitul, era doar o pauză. Sângele caprelor și boilor nu va șterge păcatul. Generații după generații trec, și acum cortina din teatre se deschide încă o dată. Nu mai este Isaac, este Unul mai mare ca Isaac. Fiul lui Dumnezeu, Fiul Său, singurul Său Fiu, pe care Îl iubește, atârnă pe o cruce. Și Dumnezeu ia cuțitul din mâna lui Avraam și zdrobește unicul Său Fiu la Calvar. Păcatele noaste nu au fost plătite din cauza unei mulțimi de romani care l-au bătut pe Isus, ele nu au fost plătite numai din cauza că a fost țintuit pe o cruce și o suliță l-a străpuns, ceea ce este tema fiecărui weekend de Paște. Cât de multe predici de Paște am auzit doar despre ce romanii i-au făcut lui Isus. Și de foarte puține ori am auzit că a fost zdrobit sub mânia lui Dumnezeu. Și El a murit, și murind a plătit pentru păcatele noastre. Și a treia zi El a înviat din nou din morți. Romani 1 ne zice că a fost o declarație publică a faptului că era Fiul lui Dumnezeu, a dumnezeirii Sale, a faptului că era Rege. Romani 4 ne spune că a fost o declarație publică că moartea Sa cu adevărat satisface și potolește mânia lui Dumnezeu. Faptele apostolilor ne spun că învierea demonstrează că există un Hristos, un Domn, un Rege și un Judecător. Și la fel cum Iosif a fost scos într-o clipă din închisoare și făcut să stea înaintea lui Faraon și Faraon i-a zis, "Fără permisiunea ta niciun om nu-și va ridica mâna sau piciorul în Egipt", așa Isus Hristos a fost arătat fiii oamenilor înaintea Tatălui și s-a așezat la dreapta Lui și Tatăl i-a zis, "Niciun picior, niciun deget nu se va ridica în univers decât mâna Ta, Fiule."

    Evanghelia. Ceea ce aveți de făcut este să vă pocăiți de păcatele voastre și să credeți Evanghelia. Cum îndrăznim să zicem, într-un mesaj ca acesta, ridicați mâinile, închideți ochii, cu trucuri și mecanisme ca să facem pe oameni să meargă în față. Și atunci când trec în față îi consiliați două sau trei minute, două sau trei minute pentru că este foarte ușor să-i faceți să se roage rugăciunea. Nu, noi îi chemăm pe oameni ca să se pocăiască de păcate și să creadă Evanghelia și apoi nu doar ca vestitori, ci și ca scribi, ne așezăm cu ei și le arătăm ceea ce spune Biblia despre pocăință și-i întrebăm, "A devenit asta o realitate în viața ta?", le arătăm credința și îi întrebăm, "A devenit asta o realitate în viața ta?" Le spunem să cheme numele Domnului, dar noi avem autoritatea doar să le spunem Evanghelia și principiile despre garanția biblică, niciun pastor nu are autoritatea să declare pe cineva mântuit, așa cum se face aproape mereu în aproape fiecare biserică evanghelică în America. Când predici, să știi asta, tinere, în special dacă vei fi un evanghelist, lucrul tău începe când pleci de la acest amvon. Nu este neobișnuit pentru mine să stau până la 3 dimineața la biserică. Făcând ce? Ocupându-mă de suflete. Până când sunt aduse la o garanție și apoi, când ajung la o garanție să le dau avertizări ale Evangheliei și să le spun, "Tinere, în această seară dacă ai crezut atunci ești cu adevărat salvat și pare că sunt unele dovezi ale lucrării lui Dumnezeu în tine, dar să știi asta, dacă nu continui, dacă te depărtezi de asta, dacă te întorci în lume, dacă nu este nicio disciplină, dacă nu este nicio continuare cu Dumnezeu, nicio sfințire, atunci să știi asta - nu ai primit nimic în această seară la predicarea acestui predicator. Fă-ți chemarea și alegerea certă. Evanghelia nu doar trebuie predicată corect, ci oamenii trebuie chemați corect, trebuie să se lucreze cu ei corect și asta este costisitor pentru predicator. Să lucreze până când Hristos este format în el. Dacă te preocupi pentru sufletul tău, nu știi dacă ești un creștin, atunci eu, la fel ca și ceilalți, vom sta aici dacă va fi necesar, atât cât va fi necesar, ca să-ți arătăm salvarea lui Dumnezeu în Scripturi. Domnul să se îndure de voi și să vă binecuvânteze.