- Pavel îşi apără slujba lui
- 2 Corinteni 10:1 Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru şi plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” –
- 2 Corinteni 10:2 vă rog dar să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.
- 2 Corinteni 10:3 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
- 2 Corinteni 10:4 Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
- 2 Corinteni 10:5 Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
- 2 Corinteni 10:6 Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.
- 2 Corinteni 10:7 La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.
- 2 Corinteni 10:8 Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.
- 2 Corinteni 10:9 Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.
- 2 Corinteni 10:10 „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere, dar când este de faţă el însuşi, este moale, şi cuvântul lui n-are nicio greutate.”
- 2 Corinteni 10:11 Cine judecă aşa să fie încredinţat că, aşa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă!