Ascultam ceea ce împărtășea sora noastră despre tabără, și cred că este minunat că oamenii vor să se preocupe de copii, vor să le vadă edificarea și binecuvântarea. Dar în același timp nu este o acuzare tristă împotriva culturii noastre faptul că Dumnezeu trebuie să ridice oameni dinafara familiei, să-i împovăreze și să le dea o inimă pentru copiii tineri pentru că părinții lor nu au acea inimă? Când am auzit despre acel băiețel care a fost dat bunicilor, ca să fiu sincer cu voi, îmi vine dorința de a găsi acel bărbat și a mă răfui cu el. Pentru că el îl distruge pe micuțul băiat. Voi spune ceva, și va suna cu adevărat greu. Uneori gândesc că unii oameni pur și simplu ar trebui să fie sterilizați. Mă întreb de ce au copii pe acest pământ? De ce? Și chiar și unii tați creștini, așa numiții tați creștini, mă întreb, de ce s-au căsătorit vreodată? Pentru că nu pare că vor să-și petreacă prea mult timp cu soțiiile lor sau să-și investească viețile în soțiile lor. Apoi în ce privește copiii lor, Dumnezeu trebuie să ridice o altă persoană care să intre și să încerce să binecuvinteze copiii, să încerce să salveze copiii. Nu sunt împotriva școlilor duminicale sau a întâlnirilor de tineret sau tabere. Băieții mei au petrecut cu siguranță un timp minunat în această tabară, dar când acele lucruri trebuie făcute pentru a înlocui un tată este pur și simplu o acuzare tristă împotriva culturii noastre. Când trebuie să ai grupuri de femei în biserică pentru că bărbații nu îngrijesc spiritual de propriile soții și nu-și dedică viețile propriilor soții... Când trebuie să ai grupuri de tineret pentru că bărbații nu-și educă intenționat propriii copii, când trebuie să ai școală duminicală pentru că bărbații nu fac ceea ce trebuie să facă... Știți... Vă puteți ruga și ruga întreaga zi ca Duhul lui Dumnezeu să vină peste un loc, dar până când nu vă veți supune Cuvântului lui Dumnezeu, El nu se va pogorî peste nimic. El spune, "Nu-ți voi binecuvânta jertfa. Fă ceea ce ți-am spus să faci cu soția ta, fă ceea ce ți-am spus să faci cu copiii tăi, apoi vom vorbi. Leonard Ravenhill a spus ceva, veți vedea că îl citez pe Leonard Ravenhill de multe ori, am o dragoste profundă pentru el. El este o raritate în timpurile noastre și o raritate în timpurile lui. El a fost un om a lui Dumnezeu. El a spus, "Toți acești predicatori încearcă să găseacă o nouă definiție a creștinismului. Noi nu avem nevoie de o nouă definiție a creștinismului, avem nevoie de o nouă demonstrație a creștinismului. Cu greu găsim ceva mai important în Biblie decât Hristos și mireasa Sa. Sunteți de acord? Hristos și mireasa Sa. Ei bine, prin ce a ales Dumnezeu să dovedească cum trebuia să arate? Printr-un predicator? Nu, printr-un bărbat și soția lui. Copiii și oamenii pierduți ar trebui să privească la un bărbat și soția sa și să zică , "Iată cum iubește Hristos biserica. O, cum aș vrea să iau parte la asta!" Trebuie să se uite la modul în care un bărbat îngrijește de copiii săi și să zică, "Acesta este modul în care Dumnezeu are grijă de copiii Săi? Aș vrea să iau parte la asta!" Doar ca să vă arăt cât de încurcați suntem, atunci când vă gândiți la un copil și îngrijirea lui, vă gândiți la o femeie. Vă gândiți că este treaba femeilor. Asta fac femeile. Este o minciună! Nu reprezintă paternitatea lui Dumnezeu față de copiii Săi, și despre asta este familia. Căsnicia nu este scopul final pentru care a fost creată. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu are un scop, și acel scop este de a arăta Cine este și ce face El. Atunci când El a creat familia nu a pus femeia în centrul ei. Tatăl trebuie să fie centrul familiei. Și ca tată, el îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl și pe Hristos ca soț. Vă rog, să nu ne gândim la lucrările mărețe ale lui Dumnezeu și tot felul de lucruri ca acestea, dacă refuzăm să facem lucrurile cele mai fundamentale.

    Să mergem la Romani 12:1, "Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită." Cuvintele "de aceea" de la începutul fragmentului nostru sunt foarte importante pentru că unesc Romani 12 cu restul cărții Romani care le precedă, de la capitolul 1 până la capitolul 11. Deci, el ne cere să dăm ceea ce avem mai prețios, adică propriile noastre vieți. Iar motivația pentru asta este aceasta - îndurările lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost așa de milos și iertător față de noi, încât asta ar trebui să ne facă să ne oferim viețile ca un sacrificiu. Acele îndurări sunt descrise în primele 11 capitole din Romani. Am învățat că aceasta era ceva foarte comun pentru Pavel, el arată întâi ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în Hristos, apoi ajunge la un anumit punct în cartea sa și zice, "Acum, în baza a tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru voi în Hristos, asta este ceea ce vreau ca să faceți. Așa trebuie să trăiți." El face asta aici în Romani 12 și în Efeseni 4. După ce ne dă cea mai adâncă teologie din întreaga Biblie în primele 3 capitole din Efeseni, el ajunge la capitolul 4 și zice, "De aceea trăiți astfel..." Motivația noastră pentru modul în care trăim vine din ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în Hristos. Dacă o persoană este neștiutoare, nu știe prea multe despre Dumnezeu și ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ea în Hristos este foarte greu pentru ea ca să fie motivată la trăirea unei vieți creștine. Afară de cazul când motivațiile lor sunt bazate pe romantism pur și sentimente, ceea ce este îi ajută să cânte bine dar nu și să aibă o trăire bună. El continuă zicând, "Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă". Cuvântul "aduceți" aici nu este la timpul prezent în greacă ci înseamnă, odată și pentru toate lucrurile, faceți asta, decideți. Așa cum a spus Ilie, cât de mult timp veți trăi între două păreri, dacă Baal este Baal duceți-vă și închinați-vă lui, dacă Dumnezeu este adevăratul Dumnezeu atunci închinați-vă Lui, luați o decizie." Dumnezeu uneori folosește acest limbaj în prooroci și zice - mă obosiți. Când ai pe cineva care într-o zi este pentru tine, în alta este împotriva ta, vine și se duce și, pur și simplu, obosești să ai alături astfel de indivizi, despre asta se vorbește. Haideți, odată pentru totdeaună să luăm această decizie. Și el spune, "Aduceți trupurile voastre". Este foarte important de subliniat faptul că el a folosit cuvântul "trup" și nu "inimă". Pentru că inima, în limbajul nostru modern, este așa de plină de romantism sentimental și lipsit de sens. "Îl am pe Isus în inimă, Îl iubesc pe Isus cu inima mea. Nu-mi judeca viața pentru că nu știi ce este în inima mea." Vorbim despre inimă ca despre un lucru absolut independent de restul din noi, ca și cum l-am putea iubi pe Isus cu toată inima, dar asta nu afectează nici o altă parte a vieții noastre. Pavel zice nu, inima este centrul sentimentelor, voinței și emoțiilor tale. Dacă Isus are inima ta, are și voința ta, dacă are inima ta va avea și emoțiile, sentimentele, intelectul tău. Și dacă El nu are niciun efect asupra mâinilor, picioarelor, ochilor și urechilor tale și tot ceea ce faci cu trupul tău, atunci te înșeli pe tine însuți când zici, "Isus are inima mea" pentru că El nu o are cu siguranță. El continuă și zice, "Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie". Sunt două idei în fraza "o jertfă vie". Prima este aceasta - Dumnezeu ne cheamă la o slujire și la o relație plină de viață și vitală. Un lucru zelos. Oamenii sunt zeloși în așa de multe lucruri. Este uimitor ceea ce ar face omul pentru a obține ceva care nu este etern. Sunt oameni care și-au dedicat întreaga viață pentru a face bani. Și-au ruinat căsniciile, copiii, sănătatea, totul doar pentru a face bani. Sunt alți oameni care ar pierde orice de dragul jucăriilor lor. De dragul hobby-urilor lor, ei nu au nevoie nici măcar ca să adune bani. Ei au nevoie de bani doar pentru a cumpăra jucării. Și își distrug căsnicia, familia, copiii, pe ei înșiși de dragul jucăriilor. Ei și-au dedicat viețile lor jucăriilor. Sunt alți oameni care se fac robi doar ca să-și cumpere o casă care este prea mare. Este extraordinar! Sau cumpără haine care au tot felul de etichete pe ele așa încât să impresioneze oameni pe care nici măcar nu-i plac. Sau pentru a avea mașini si lucruri faine. Este patetic cât de zelos omul poate fi pentru aceste lucruri. Se va duce să joace fotbal și se va comporta ca un prost. Își vopsesc fețele și trupurile și sunt bolnavi pentru trei zile dacă pierde echipa lor. Toate aceste lucruri pe care le pot face oamenii sunt pur și simplu nebune. Iată de ce puritanii au spus că păcatul este o nebunie. Este nebunie. Mă voi opri aici pentru că trebuie să spun ceva, mi-a sărit în minte.

    Vreau să spun asta taților și tinerilor bărbați care sunt aici. Nu are nicio legătură cu textul așa că iertați-mă, iată de ce aveam note rele la predicare când eram la seminar. Dar este nevoie de a se spune aceste lucruri. În SUA vedeți băieți de 17-18 ani, care au mașini faine, haine faine, tunsori faine, au totul. Și vreau să vă imaginați ceva, acesta este modul în care vreau să fie fiii mei: toți acești băieți și toate aceste fete sunt într-o încăpere și toți sunt impresionați de îmbrăcămintea, mașinile și alte lucruri pe care le au, și ceea ce îmi doresc foarte mult să se întâmple, este că în mijlocul acestei superficialități, intră cei doi fii ai mei. Precizez din nou că acesta este visul meu, nu spun că este realitate, este o speranță. Cei doi băieți ai mei intră în cameră. Ei sunt îmbrăcați cu haine simple, cămeșile lor costă puțini dolari, au niște blugi albaștri normali, conduc o mașină veche pe care tatăl lor le-a ajutat să o repare, dar când intră în cameră sunt înalți, au piepturi, au umeri, sunt nobili, știu cum să stea, știu cum să se comporte cu o tânără neatingându-i nici măcar mâna ca să-i arate cel mai mare respect. Ei știu cum să se ridice și să înfrunte un întreg grup de oameni dacă este necesar pentru a proteja demnitatea unei tinere sau a unei persoane în vârstă. Vă asigur că noblețea și asemănarea lor cu Hristos vor câștiga ziua. De ce mi-aș dori ca copiii mei să fie la modă cu această lume care crează fete masculine și băieți feminini? A fost doar ceva ce am vrut să adaug. Sunt ei, nu exteriorul. Fiecare rege de-a lungul vremurilor a învățat ceva (preoții catolici au făcut același lucru): pentru a impresiona cu adevărat pe oameni te îmbraci cu mantii strălucitoare. Te îmbraci ca să arăți mai mare decât ești în realitate. Dumnezeu este unicul rege care nu face asta. El se îmbracă în Sine Însuși. În caracterul și gloria Lui. Este același lucru cu o persoană. Doar un tânăr cu un Dumnezeu puternic, tandrețe și putere, devotat pe deplin lui Hristos. Asta este ceea ce dorim. Asta este ceea ce ne dorim.

    Să mergem mai departe. "Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă". A trăi, aici nu înseamnă numai a fi zelos. Aici este ceva ce trebuie să înțelegem. Ieri vorbeam cu cineva dintre voi și nu știa cine sunt frații MacLeod! Nu-mi venea să cred! Trebuie să vă fie rușine. Însă trezirile care au avut loc cu frații McLeod demonstrează ceva. Nu este prin puterea mâinii omului, nu este prin puterea voinței omului, dar acest fel de dedicare lui Hristos este rezultatul lucrării Duhului lui Dumnezeu. Întâi de toate în regenerare. Doar un creștin, o persoană care a fost cu adevărat regenerată de către Duhul lui Dumnezeu poate trăi o astfel de viață. Și doar un creștin care continuă să fie umplut cu Duhul Sfânt și caută cu adevărat ca să nu stingă și să nu supere Duhul poate trăi o astfel de viață. Cu puțin timp în urmă îl ascultam pe Ryan Follert, un predicator tânăr din State pe care cred că Dumnezeu îl va folosi într-un mod extraordinar. Și el predica din Proverbe 31 și a zis, "Veți zice că asta este împotriva culturii noastre. Aveți dreptate, capitolul 31 este absolut contrar culturii noastre. Dar ceea ce trebuie să înțelegeți este că Proverbe 31 a fost deasemenea absolut contrar și culturii evreiești". A fost contrar fiecărei culturi. Pentru că acesta este modul în care Dumnezeu descrie o femeie, și nu modul în care cultura descrie o femeie. Și nicio femeie nu poate împlini aceste lucruri. Nu a fost nicio femeie care a putut face asta în afara Duhului lui Dumnezeu. Ni se cere să trăim o viață care nu este naturală, este supranaturală. Supranaturală. Este dincolo de natură. Este dincolo de noi. Dar putem face totul în Hristos care ne întărește. Care ne întărește. El spune, nu doar o jertfă vie dar și o jertfă sfântă. Iubesc această povestire, am spus-o de multe ori, despre un violonist bătrân foarte renumit care cânta la ultimul său concert. Întreaga lume a venit să-l asculte, și după ce a cântat 3 cântece absolut extraordinare, un tânăr violonist a venit la el și i-a spus, "Domnule, mi-aș da viața ca să cânt ca și Dumneavoastră". Și bâtrânul s-a uitat la el și i-a zis așa, "Fiule, eu chiar mi-am dat viața ca să cânt astfel." Este ceva ce am învâțat din nou de la Leonard Ravenheel: Îl vrei pe Dumnezeu? Atunci va trebui să te separi de alte lucruri. Vei descoperi acele lucruri pe care Dumnezeu le urăște, și chiar dacă cultura ta va râde de tine și majoritatea creștinilor vor râde de tine, dacă Îl vrei cu adevărat pe Dumnezeu în viața ta, peste viața ta dându-ți putere, atunci va trebui să iei unele decizii. Sunt unele lucruri la care nu poți să iei parte pentru că vei întrista Duhul care ni s-a arătat nu ca un taur ci ca un porumbel. Ușor de a fi rănit. Ce înseamnă sfințenia? Vreau să vă întrebați doar pentru un moment, atunci când vă gândiți la cuvântul "sfânt", ce vă vine în minte? Îmi imaginez că majoritatea dintre voi ar spune fără păcat. Nu-i așa? Este sfânt, este fără păcat. Ei bine, lăsați-mă să vă pun o întrebare, ce înseamnă a fi neprihănit? Veți zice, "Ei bine, fără păcat". Atunci de ce folosiți termeni diferiți dacă înseamnă același lucru? Sfințenia nu înseamnă în primul rând fără păcat. Sfințenia este folosită deseori în Biblie cu privire la "a fi fără păcat" sau "a fi diferit de un om", dar vă voi explica de ce. Sfințenia, derivă de la un cuvânt evreiesc care înseamnă "a tăia". Cuvântul nu înseamnă doar a tăia, dar a tăia și a separa. Soția mea și-a tăiat aproape toate degetele de la mâini, este cea mai bună bucătăreasă din lume, dar aș vrea să-i dau una din acele mănuși de fier pentru că atunci când începe să meargă cu acel cuțit nu aș vrea să am vreo dispută sau ceva cu ea pentru că cuțitul merge cam așa. Dar am fost uimit întotdeauna de cum mama și soția mea taie ceva. Ele taie și apoi separă, taie mai mult și apoi separă ce au tăiat de restul. Ideea aici este de a tăia și apoi a muta în altă parte, a separa. Ce spune Dumnezeu cel mai mult atunci când zice, "Sunt Sfânt"? El vorbește în primul rând despre unicitatea Lui, separarea lui, transcendența Lui. El nu este ca nimeni, nimeni nu se compară cu El. Lăsați-mă să vă dau un mod de a privi la asta de la Dr. Sproul. Ce se aseamănă mai mult cu Dumnezeu? Vă voi da 2 creaturi și voi îmi veți spune care se aseamănă mai mult cu Dumnezeu. Un arhanghel în ceruri, așa de maiestos încât dacă s-ar arăta lumii ar crăpa în două. Un arhanghel în ceruri sau o bacterie din sistemul tău de canalizare? Care dintre ele se aseamănă mai mult cu Dumnezeu? Răspunsul este nici una. Dumnezeu este așa de diferit și așa de mare, încât puteți spune că un arhanghel nu este mai asemănător cu El decât o bacterie din baia voastră. Lăsați-mă să vă dau un exemplu. În acest moment sunt cel mai înalt din această cameră. Toți sunteți așezați, iar eu sunt pe platformă. Probabil sunt mai înalt decât restul dintre voi cu aproximativ un metru. Dacă eu aș spune, sunt cu un metru mai înalt ca voi așa că sunt mai aproape de soare, ar fi absurd nu-i așa? De ce? Pentru că soarele este așa de departe încât nu contează deloc. Aceasta este o ilustrație pentru că ceea ce spun este că distanța dintre mine și soare este așa de mare încât distanța dintre mine și voi este cu adevărat nesemnificativă. Dar cu Dumnezeu este diferit, mult mai diferit. Nu spun că Dumnezeu este ca și noi, pur și simplu mai mare sau chiar infinit mai mare. Ceea ce spun este că Dumnezeu nu este deloc la fel ca și noi. Nu este nimic care să se compare cu El. Acesta este un lucru uimitor. Când vorbim despre separarea lui Dumnezeu, când vorbim despre transcendența Lui, El este deasupra tuturor lucrurilor. De asemenea vorbim despre supremația Sa necontestabilă. Un alt mod de a privi la acest lucru este că El nu are niciun rival.

    Înainte de a merge mai departe, să luăm aceste lucruri și să ne uităm la noi înșine. Ce înseamnă atunci când noi suntem sfinți? Înseamnă că Dumnezeu este suprem, cu adevărat suprem, nu doar în cântările noastre, nu doar în inimile noastre, dar în faptele noastre noi demonstrăm că Dumnezeu este suprem și că nu există rivali pentru El. Vă amintiți ce a spus Isus când a vorbit despre fericiri în predica de pe munte? "Ferice de cei cu inima curată." Mulți oameni când aud cuvântul "pur" se gândesc la un lucru care este foarte curat. De fapt cuvântul se referă la ceva nealiat, niciun amestec. Un mod bun de a spune-o este: ferice de cei care nu au fidelitate împărțită în inimile lor. Care recunosc cu adevărat supremația lui Dumnezeu și nimic nu concurează cu asta. Potrivit Psalmilor, aici este o altă problemă. Când nu este nicio învățătură a atributelor lui Dumnezeu, nicio învățătură potrivită a atributelor lui Dumnezeu, printre poporul lui Dumnezeu ei nu pot să-l considere suprem. În realitate ceea ce vor face ei, este că Îl vor micșora și Îl vor face la fel ca noi și chiar și mai prejos de noi, făcându-L slujitorul nostru. Și chiar mai rău ca asta, ei îl vor face pe om centrul tuturor lucrurilor și vor crede că Dumnezeu există pentru a-I sluji. Și asta se întâmplă în marea parte a "creștinismului" american. Dumnezeu există pentru noi, este vorba doar despre noi. Lăsați-mă să împărtășesc cu voi câteva lucruri. Există un cântec care a ieșit ceva timp în urmă - Dumnezeu iubește oamenii mai mult ca orice altceva. Asta este o minciună. Îmi pare rău că vă deranjez, sau că vă ruinez autostima dar nu sunteți cel mai important lucru în univers.  În majoritatea campaniilor evanghelistice se face ca oamenii să creadă că Dumnezeu nu va fi fericit dacă oamenii nu vor fi salvați. Dumnezeu va fi fericit chiar dacă vă veți petrece eternitatea în iad. Fericirea lui Dumnezeu nu depinde de voi. Într-adevăr atunci când vei merge în iad ultimul lucru pe care îl veți auzi când veți intra pe porțile iadului, va fi toată creația, inclusiv părinții tăi dacă sunt mântuiți, se vor închina înaintea lui Dumnezeu și Îl vor aplauda pentru că a curățat pământul de tine. Vei zice că nu-ți place un așa limbaj. Vezi cum poți așa de ușor să vorbești despre Biblie și Dumnezeu, dar atunci când altcineva vine și-ți spune, "Vrei cu adevărat să știi despre ce merge vorba? Asta este ceea despre ce este vorba." Vei spune, "Nu-mi place asta pentru că nu mă arată ca fiind centrul universului, vreau creștinismul unde totul este despre mine, despre Dumnezeu care mă salvează, despre Dumnezeu care mă iubește. Eu, eu, eu." Îmi pare rău prietene, acesta nu este Noul Testament. Dumnezeu ne iubește. Dar știți ce iubește Dumnezeu mai mult ca orice? Pe Sine Însuș. Ați mai auzit vreodată asta? Vedeți cum suntem? Dacă aș veni în această dimineață și aș spune, "Dumnezeu iubește oamenii mai mult ca orice" Ați spune, "Da! Să cântăm o cântare!" Dar dacă vă spun că Dumnezeu se iubește pe Sine Însuși mai mult ca orice, vă supărați. Nu este asta uimitor? Veți spune, "Frate Paul, cum se face că Dumnezeu se iubește pe Sine mai mult ca orice altceva?" Ați citit vreodată de câte ori Dumnezeu spune lui Israel, "Israele, nu te salvez din cauza ta, te salvez de dragul meu, pentru gloria mea, de dragul numelui Meu te voi salva." Lăsați-mă să vă arăt cum funcționează asta. A fi o ființă rațională, și învăț aceste lucruri pe copii la catehism, pentru a fi o ființă rațională, trebuie să ai un motiv pentru lucrurile pe care le faci. Și ceea ce învăț pe copiii noștri atunci când vorbim despre rațiune este că dacă vezi un om stând în mijlocul unei ploi și mergi la el și-l întrebi, "Domnule, de ce stai în mijlocul ploii?" Și el spune, "Nu știu prea bine", atunci îți poți da bine seama că acest om nu este rațional. Dar dacă el spune, "Stau în ploaie pentru că aștept autobusul", nu ar putea fi un motiv bun, dar cel puțin este rațional. O ființă rațională, nu doar va avea un motiv pentru ceea ce face, ci va alege întotdeauna cel mai înalt motiv pentru ceea ce face, motivul cel mai suprem pentru ceea ce face. Sunteți voi cel mai suprem motiv? Sunteți voi cea mai mare valoare? Sunteți voi cea mai mare comoară? Categoric nu! Deci, de ce Dumnezeu face ceea ce face? El nu numai că alege un motiv pentru ceea ce face ci El alege cel mai înalt motiv. Și dacă El este ființa cea mai supremă peste toate lucrurile, cel mai înalt motiv pe care îl poate alege este El Însuș. Și propria glorie. Într-adevăr dacă nu era motivat de Sine Însuș am merge cu toții în iad. Un Dumnezeu sfânt nu poate găsi o motivație pentru a ne salva în noi, tot ceea ce am făcut noi este încălcarea Legii Sale. Simplul fapt că El ne salvează demonstrează faptul că El face ceea ce face din cauza Lui, pentru propria Sa glorie și pentru dragostea pe care o are pentru Fiul Său.

    Să vorbim pentru câteva clipe despre gloria lui Dumnezeu. Biblia spune din nou și din nou că Dumnezeu face tot ceea ce face pentru propria glorie. Sunteți de acord cu asta? Este în text. Dumnezeu face tot ceea ce face pentru propria Lui glorie. Dacă Dumnezeu face totul pentru gloria Lui, atunci vei spune imediat - cum rămâne cu mine? Cum beneficiez eu din asta? Întâi de toate o creatură adecvată nu ar gândi astfel. Toate creaturile adecvate ar spune, "Dacă Dumnezeu face totul pentru gloria Sa, glorie Lui, asta ar trebui să facă." Dar dacă spunem, "Dacă Dumnezeu face totul pentru propria glorie cum beneficiază creaturile Sale? Ei bine, o fac în acest mod. Dacă am face o pauză în acest serviciu pentru puțin timp, și eu stau la ușă și când intri, scot o gumă de mestecat, ți-o dau și-ți spun, "Uite aici o gumă de mestecat." Și tu te uiți la această gumă de mestecat și zici, "Ah! Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!" Apoi alergi prin întreaga tabără și zici, "Uitați-vă, el mi-a dat o gumă de mestecat." Și apoi 30 de ani mai târziu, nepoții tăi stau în sufragerie și tu ești acolo clătinându-te pe un scaun, și ei spun, "Cine este acel om? A cui este fotografia aceea?" Și tu spui, "Acesta este Paul Washer." "Ce face acolo?" "Cu 30 de ani în urmă el mi-a dat o gumă de mestecat." Ai nevoie de o consiliere serioasă. Ceea ce faci nu este bine. Dar acum să zicem că ești pe moarte, și nu este nicio speranță, ai nevoie de un transplant de inimă, ești pe listă și ai 100 înaintea ta. Și eu vin la spital (să presupunem că este legal) și zic, "Aveți aici un pacient care este pe moarte și are nevoie de un transplant de inimă?" Ei zic că da. "Luați-o pe a mea". Ei mă pun pe masa de operație, îmi iau inima, eu mor, și ți-o dau ție. Când te trezești, un astfel de răspuns ar fi adecvat, nu-i așa? Ai povesti despre asta mass-mediei, ai spune nepoților tăi, "Unicul motiv pentru care sunt aici este pentru că 30 de ani în urmă un om mi-a dat inima sa." Deci, ce învățăm din asta? Darul deseori demonstrează mărimea dragostei. Un dar măreț va demostra deseori măreția dragostei și măreția beneficiului. Dacă Dumnezeu vrea să-ți dea, dacă Dumnezeu vrea să demonstreze cea mai mare dragoste pe care a aratat-o vreodată către tine, ce ar face? Ți-ar da darul Lui cel mai mare. Care ar putea fi acest dar? El Însuș. El Însuș. Când spunem că Dumnezeu face totul pentru gloria Lui, spunem că Dumnezeu organizează totul în istorie și în creație, așa încât să-l aducă pe păcătos pe scenă și să-i arate cât de minunat este. Cât de mare este, cât de glorios, pur și simplu descoperă lumii totul despre El. Totul este plănuit așa ca Dumnezeu să se ridice pe scena păcătosului și să arate tuturor gloria Sa! Și acesta este cel mai mare dar care ți-l poate da. Să-ți arate Cine este. Și cea mai mare judecată care o poate aduce peste tine este să se retragă și să nu-ți arate nimic. El este cel mai mare lucru pe care îl poate oferi poporului Său. Deci, atunci când El se glorifică pe Sine, atunci când conduce tot universul așa încât gloria Sa să fie cunoscută, El oferă poporului Său cel mai mare dar posibil, pe Sine Însuși. Vedeți, acesta este un mod diferit de a privi la toate lucrurile. Majoritatea creștinismului de astăzi este absolut străin față de idea supremației lui Dumnezeu. Ei spun că Dumnezeu este mare, dar este mereu legat cu faptul că Dumnezeu este mare, este minunat pentru că se gândește așa de mult la mine. Pentru că El face așa de mult pentru mine, pentru că totul este despre mine. Nu. Măreția lui Dumnezeu nu depinde de ceea ce face pentru noi. Dar El își demontrează măreția prin ceea ce face pentru noi. Știu că este un lucru complicat dar asta este ceea ce avem nevoie să vedem pentru a înțelege sfințenia lui Dumnezeu.

    Sfințenia lui Dumnezeu înseamnă că El este separat de absolut orice și El merită toată dragostea și toată gloria, El merită chiar propria Lui iubire. O creatură rațională va alege mereu cel mai înalt scop pentru ceea ce face, ea întotdeauna va face cel mai bun lucru. Dacă Dumnezeu este persoana care merită cel mai mult dragostea, este drept ca să se iubească pe Sine mai presus de toate lucrurile. Dacă El este Acela care cu adevărat merită locul întâi, atunci este drept pentru El ca să ia totdeauna locul întâi și va fi greșit pentru El să ia un alt loc. El este întotdeauna primul și merită întotdeauna toată dragostea. Pentru noi a fi sfinți nu înseamnă în primul rând că evităm păcatul, asta este doar o parte a sfințeniei, ceea ce înseamnă în primul rând este că noi recunoaștem cu adevărat că Dumnezeu este suprem, că El este totul și nu este nimeni ca El, și nu suntem devotați nimănui altcuiva în inima noastră. Nu-L vrem pe Dumnezeu plus asta sau Dumnezeu plus cealaltă, nu avem nimic la fel de important ca și Dumnezeu. Dumnezeu este totul! Când asta are loc, rezultatul este că atunci când lumea intră și încearcă să te ispitească, când păcatul intră și încearcă să te ispitească, ce faci? Nu! De ce? Pentru că Dumnezeu este suprem, El merită lauda mea, merită atenția mea. Dumnezeu merită totul despre mine, fiecare bătaie de inimă trebuie să fie pentru El, fiecare parte din viața mea trebuie să fie pentru El. Asta este sfințenia. Un om pus deoparte pentru supremația lui Dumnezeu. De multe ori oamenii spun, "Ține pe Dumnezeu pe primul loc în viața ta". Asta nu este biblic. Dumnezeu spune să nu avem "alți dumnezei înafară de Mine". Nici înaintea mea, nici lângă mine și nici măcar în urma mea. Dumnezeu nu este primul pe o listă de lucruri. Dumnezeu este primul, al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea, al șaselea, al șaptelea, al optulea, al nouălea, al zecilea. El este totul. Și orice faci trebuie să se potrivească în voia Sa. Nu putem să dăm asta lui Dumnezeu, iar cealaltă aparține altcuiva. Nu! Totul aparține lui Dumnezeu! Chiar și când te căsătorești, o faci pentru Dumnezeu. Te căsătorești pentru că este voia Lui, ai copii pentru că este voia Lui, îngrijești de copii într-un anumit mod pentru că este voia Lui, tot ceea ce faci chiar și când mănânci și bei, o faci pentru El și pentru gloria Lui.

    Deci, ești o persoană consumată de Dumnezeu. Ceea ce te face o persoană care funcționează cu adevărat în relațiile orizontale. Pentru că Dumnezeu și voia Lui este supremă, începi să înțelegi acestă voie care este: a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți, a-ți da viața pentru prieteni, a-ți iubi soția cum a iubit Hristos biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, a fi bun și răbdător cu copiii tăi așa cum a zis Dumnezeu că este cu ai săi în Psalmul 103. Pentru că Dumnezeu este suprem și tot ceea ce faci este pentru gloria Lui. Iată de ce am mai încercat să vă învăț că atunci când ai părtășie cu soția sau copiii nu poți face un lucru ca acesta, zicând, "Bine ne vom începe timpul de părtășie" când întreaga ta viață nu este trăită în contextul lui Dumnezeu, dar ai jumătate de oră pentru părtășie, nu funcționează în acest mod. Funcționează atunci când viața întreagă a unui om este în contextul voii Sale și el se mișcă în acel context. Acestea sunt lucruri pe care vreau ca să le vedeți, ca să fiți sfinți. Să nu aveți o inimă împărțită. A fi sfânt înseamnă a fi un om dăruit lui Dumnezeu. Nu este uimitor faptul că putem gândi că suntem sfinți doar pentru că ținem câteva reguli. O femeie poate spune, "Rochia mea este așa de lungă", iar un bărbat poate spune, "Nu am televizor în casa mea." Toate aceste lucruri diferite pot fi spuse, dar nu sunteți sfinți. Pentru că sfințenia înseamnă că sunteți predați pe deplin lui Dumnezeu. Dar, pe de altă parte, altcineva ar putea spune că este pe deplin dedicat lui Dumnezeu și totuși îmbrăcămintea lor este imorală și se uită la lucruri murdare la televizor. Aceasta este de asemenea o minciună. Deci, a fi sfânt înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu așa cum Dumnezeu se iubește pe Sine, a-L vedea pe Dumnezeu așa cum se vede El pe Sine, adică absolut deosebit. Nu este nimeni sfânt ca și Domnul.

    Noi trebuie să fim o jertfă sfântă, aici este punctul în care oamenii se gândesc la supunere, dar eu zic că este vorba de credință. Îl voi crede eu cu adevărat pe Dumnezeu? Dacă veți putea apuca aceste lucruri, vă va fi de mare folos. Când m-am ridicat ca să predic aseară m-am gândit că voi avea o audiență mult mai seculară, speram că voi găsi mai mulți oameni lumești, atei, studenți universitari. Așa că m-am ridicat și am spus asta, nu mă puteți conduce, nu mă conduceți. Nu sunt doar un om cu o religie care mă face să par drăguț, trebuie să înțelegeți, dacă Isus Hristos nu a înviat din morți atunci sunt persoana cea mai demnă de milă de pe planetă. Sunt un nebun și nu doar atât, sunt un nebun periculos. Pentru că urmez o nălucă care nu există, mi-am ruinat viața, am condus-o pe soția și copiii mei în minciună. Stau în fața audiențelor și proclam un Dumnezeu care nu există, sunt omul cel mai demn de milă din lume. Înțeleți asta? Prin credință deci, din cauza descoperirii Duhului Sfânt, a Cuvântului lui Dumnezeu și a predicării Evangheliei, cred că Isus Hristos a înviat din morți și de aceea trebuie să trăiesc o anumită viață. Este același lucru aici, el spune, "Ascultați! Oferiți-vă viața ca o jertfă, deveniți robii lui Hristos." Pentru a face asta este nevoie de ceva credință. Pentru că dacă Isus Hristos nu a înviat din morți, El vă cere să vă aruncați viața pentru nimic. Dar dacă El a înviat din morți, El vă dă cheia către viață. Iată ce a spus Isus, "Cine vrea să-și păstreze viața o va pierde." Este ceea ce a spus. Și ce are El în vedere? Cine încearcă să fie domn peste propria viață, să determine direcția propiei lui vieți, să facă ceea ce i se pare potrivit în ochii lui să facă. O persoană care alege să-și păstreze propria viață o va pierde. Aceasta se referă de asemenea și la oamenii care se numesc creștini. Ascultați-mă. Tozer a spus că creștinii nu spun minciuni, ei le cântă. "Chiar dacă nu merge nimeni cu mine, totuși voi urma, nicio întoarcere, nicio întoarcere, chiar dacă mă va costa totul voi merge." Fii atent când cânți aceste cântări pentru că ai putea să te amăgești pe tine însuți. Vei da socoteala la judecată pentru fiecare cuvânt nefolositor și asta include cântarea imnurilor. Când începi să cânți o mulțime de lucruri care nu sunt realitate în viața ta, nu o face, este mai bine să taci. Nu cânta lucruri care nu sunt adevărate. Fă-le adevărate și cântă-le, dar nu cânta lucruri care nu sunt adevărate. "Voi pierde totul pentru tine, Isuse." Cu adevărat? Când îți dai viața ca jertfă nu mai mergi la ziua carierei la colegiu cu excepția că mergi în autobus și te rogi, "Doamne ce vrei de la mine? Ce vrei Tu de la mine?" Vedeți, un rob are o viață foarte simplă, cu adevărat. Un rob nu trebuie să se îngrijoreze de nimic cu excepția împlinirii voii stăpânului său. Și stăpânul trebuie să se îngrijească de tot restul. Doamne vrei ca să merg la colegiu sau vrei să merg în Afganistan și să predic acolo pentru 3 săptămâni până mă vor omorî? Doamne, trebuie să cumpăr o mașină, am nevoie de ea. Doamne, ce trebuie să fac? Vreau să iau lucrul care este cel mai drept în ochii Tăi. Doamne, am nevoie de ceva haine, cum vrei ca să mă îmbrac? Am banii pe care mi i-ai dat Tu, cum vrei să-i administrez? Doamne, am o oportunitate în cariera mea, pot face de două ori mai mulți bani dacă mă mut la această slujbă, dar voi avea mai puțin timp pentru soția și copiii mei, ce vrei ca să fac? Nici măcar nu aveți nevoie ca să-L întrebați pe El acest lucru, întrebați-mă pe mine și vă voi spune. Refuză slujba și salvează-ți sufletul. Nu am văzut niciodată ca cel neprihănit să fie părăsit sau să cerșească pentru pâine. Vă faceți robi lui Hristos și El nu vă va dezamăgi. El nu a dezamăgit pe nimeni niciodată. Tinerilor, cum vă veți croi drumul prin lumea aceasta? Nu știți nimic. Credeți că știți totul, dar nu știți nimic. Când îi învăț pe tineri, primul lucru pe care-l cer este acesta, "Vreau ca toți să vă duceți acasă și să stați în fața oglinzii și să spuneți asta din nou și din nou, de o sută de ori: sunt prost, sunt prost și apoi să vă întoarceți în clasă. Spun asta mereu cu sclipire în ochi și le explic întotdeauna de înseamnă. Nu înseamnă că nu sunt creați într-un mod minunat, ci că nu ai fost născut cu înțelepciune, trebuie s-o înveți. Dumnezeu v-a dat capacitatea de a o învăța și în acea înțelepciune trebuie să învățați și să mergeți ca robi ai lui Hristos, în toate lucrurile. Și bărbaților, este datoria voastră să vă învățați copiii să facă asta prin propriul vostru mod de viață. "Doamne, ce vrei de la mine? Doamne, această oportunitate are un motiv, dacă tu spui da, o voi lua, dacă Tu spui nu, nu o voi lua. Dacă încalcă Scripturile Tale nu o voi face, dacă este în conflict cu unele aspecte din viața mea cu privire la voia lui Dumnezeu o voi refuza." A ne oferi viețile ca un sacrificiu lui Dumnezeu.

    El spune , "O jertfă vie, o jertfă sfântă" și apoi spune o jertfă plăcută lui Dumnezeu. Trebuie să luați o decizie. Cui veți trăi ca să placeți. Aveți câteva posibilități. Poți trăi ca să-ți placi ție sau firii tale. Poți trăi pentru a plăcea altor oameni sau poți trăi pentru a plăcea lui Dumnezeu. Veți spune, "Vreau să trăiesc așa ca să plac lui Dumnezeu". Oh, fii atent când zici asta. Ești sigur? Da! Bine, lasă-mă să-ți dau o întrebare, cât de mult timp petreci în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a discerne voia Sa? Aha, deci, nu vrei cu adevărat să placi lui Dumnezeu. Pentru că dacă vrei să-I placi cu adevărat trebuie să afli ce dorește. Acesta este unul dintre lucrurile pe care le iubesc și fac asta în propria mea viață și este foarte tăietor. Voi întreba un slujitor muzicant, ai studiat din Geneza până la Apocalipsă ca să afli care este voia lui Dumnezeu cu privire la închinare? Nu. Atunci ce te face să crezi că poți conduce închinarea? Te-ai uitat în Scripturi, la Vechiul și Noul Testament cu privire la căsnicie? Pentru a înțelege cum dorește Dumnezeu ca să te comporți cu soția ta? Nu. Atunci de ce ar trebui să cred că vrei să placi lui Hristos? Dacă nici măcar nu te uiți la ce ți-a spus El să faci. Creșterea copiilor, de unde vă luați ideile? De la bunica voastră? De unde și le-a luat ea? Dar ea a făcut totul drept. Întrebarea nu este dacă ea a făcut totul drept sau dacă este ea biblică, "ea a făcut totul corect" nu va sta în ziua judecății. Ceea ce va sta în ziua judecății nu vor fi rezultatele ci supunerea către Cuvântul Domnului. Cred că bunicii trebuie să fie foarte implicați în creșterea nepoților lor dacă acei bunici sunt biblici pentru că pot să vă spun asta - bunicii pot distruge nepoții. Ținându-se de povești vechi înțelepte în loc de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă zici cu adevărat, "Vreau să fiu plăcut Lui!", atunci trebuie să-ți pui o întrebare: Ce fac? Care sunt lucrurile care trebuie să le fac în viață? Ei bine, trebuie să mă îmbrac. Bine, te-ai uitat vreodată în Scripturi ca să vezi cum vrea Dumnezeu ca să te îmbraci? Nu, majoritatea oamenilor se uită doar la reviste. Vei zice, bine, trebuie să mănânc. Bine, aici ai o întrebare. Știți cu toții creștinii care sunt împotriva berii, dar v-ați gândit vreodată la lăcomie? Râdem în fața acestui păcat și totuși este la fel de ucigător ca și beția. Tu zici, "Vreau să fiu plăcut lui Dumnezeu", dar L-ai întrebat vreodată, "Cum vrei ca să mănânc?" El ți-a dat un trup, L-ai întrebat vreodată, "Doamne cum ar trebui să îngrijesc de el?" Robert Murray McCheyne cred că a fost omul cel mai neprihănit care a umblat vreodată pe acest pământ. El a murit când avea 28 de ani. Știți care era regretul lui? "Dumnezeu mi-a dat un mesaj și un cal, am omorât calul." El spune, m-am omorât pe mine pentru că nu am avut grijă de mine. Nu vreau să judec asta absolut deloc pentru că nu sunt vrednic nici măcar să-i duc încălțămintea, dar asta a fost ceea ce a zis și a fost o aducere aminte pentru mine destul de des: Paul nu fi ca Robert McCheyne, pentru că dacă el avea un mesaj și un cal și a omorât calul ce se întâmplă cu mesajul? Nu este nimeni care să-l poată purta. Ai conflicte la lucru și mergi la Scripturi și zici, "Doamne cum să răspund la asta?" În toate lucrurile, dacă vrei să fii plăcut lui Dumnezeu, despre asta este Cartea aceasta. Este ca să ne spună cum să fim plăcuți. "Ce vrei de la mine?"

    Tinerilor, ascultați-mă! Cât de mulți dintre voi ați studiat în mod profund femeia din Proverbe 31? Cât de mulți ați studiat? Voi ziceți, asta este pentru fete. Recitiți-o din nou, nu a fost scrisă pentru fete. Este ceea ce scrie o mamă pentru fiul ei despre cum să-și aleagă soția. Ah, vedeți, majoritatea oamenilor nici nu știu asta, ei predică din acest Psalm doar femeilor, le adună ca să studieze Proverbe 31. Acum știți că tinerii trebuie să se adune și să studieze Proverbe 31 pentru că a fost scris în mod specific pentru tineri ca să nu fie amăgiți de frumusețea unei fete și să se căsătorească cu o femeie care le-ar distruge viața! Pentru că ea nu era neprihănită și nu a făcut nimic din Proverbe 31. Unul dintre cele mai mari lucruri care m-au ajutat a fost că după mulți ani fiind creștin am stat și m-am uitat în oglindă și am zis - nu sunt biblic, nu sunt biblic și multe dintre lucrurile pe care le-am învățat mi-au fost transmise de către altcineva care nu a fost biblic. Și, pur și simplu, m-am uitat în Biblie și m-am întrebat ce zice cu adevărat. Cred că cel puțin 85% de consiliere nu este decât psihologie baptistă lumească. Modul în care omul privește o ființă sau un copil nu este bazat pe Scripturi ci pe Rogers, Skinner și Freud, 3 oameni care au început studiile lor în psihologie pentru că l-au urât pe Hristos. Vedeți cât de încurcați suntem. Este ca și cum ar veni un om la mine și ar avea o rană mare în frunte și mi-ar spune, "Frate Paul nu pot rezolva această rană sângerândă de pe fruntea mea. "Ai putea să te rogi sau poate să întrebi pe Dumnezeu care este problema mea?" "Bine, nu sunt un medic dar mă voi ruga." Și așa am decis ca să urmăresc această persoană. Și am notat că are un ceas și de fiecare dată când este ora fixă ceasul începe a suna. Și când sună ceasul, orice ar face, el se duce la un perete și își lovește capul de perete. Apoi următoarea oră ceasul sună din nou și omul se lovește din nou de perete și apoi din nou și din nou. Cam după 2 zile de observații științifice mă apropii de el și zic, "Cred că am înțeles care îți este problema." Același lucru se întâmplă cu noi. Noi zicem, copiii noștri fac asta, și se întâmplă asta și asta și toate aceste lucruri au loc. Și apoi vine cineva la tine și îți zice, "Spune-mi cum te descurci ca soț?" Domnule, asta nu este biblic și nici asta, nici asta și nici asta nu este biblic. Îți voi arăta, uite aici și aici și să mergem la Proverbe 13 și în alte locuri. Toate aceste lucruri pe care le faceți contrazic Scriptura." "Doamnă, ce faceți Dumneavoastră?" "Ei bine, fac asta, asta, asta. Oh, dar Biblia spune asta, asta și asta." Și apoi o mare mulțime de oameni, pur și simplu, se vor mânia și vor spune, ești un legalist și nu-mi vei spune ce să fac. Eu nu-ți spun ce să faci, pur și simplu, ți-am arătat acest verset. Înțeleți asta? Și ce veți realiza este că tot ceea ce facem este legat. Este așa de legat. Lăsați-mă să vă dau un exemplu. Ați auzit vreodată expresia, "Nu există dragoste ca dragostea de mamă"? Bărbaților, vă rog, dacă soțiile voastre se vor ridica și vor începe să se îndrepte spre mine cu unghiile astfel, prindeți-le și opriți-le înainte ca să ajungă la mine. Îmi puteți arăta asta în Scriptură? Nu există dragoste ca dragostea de mamă. Eu nu văd asta în Scripturi. Văd că nu există dragoste ca dragostea de tată. Veți zice că mama are o legătură specială. Bine, din nou, de unde ați luat asta? Știu că de la oameni. Nu vreau să neg că mamele își iubesc copiii. Mamele vor lupta cu oștiri întregi pentru a proteja copiii lor. Dar iată ce vreau ca să vedeți. Vă voi arăta lanțul de evenimente care conduc la distrugere. O mulțime de mame își iubesc copiii în modul în care o fac, pentru că este o relație parazitară. Este un mod urât de a o spune, este adevărat. Iată ce se întâmplă, și puteți verifica asta. Când o tânără apare și spune că este o fată neprihănită și fiul vede această fată, hotărăște că asta este fata pe care Dumnezeu o vrea pentru el și el o iubește, mama acelui fiu va deveni deseori cel mai rău coșmar al acelei fete. De ce se întâmplă asta? Pentru că acea fată pentru mama lui este o adulteră. Acea fată i-a furat sursa ei de dragoste, care este fiul ei. De ce acel fiu a devenit sursa de dragoste pentru mama sa? Pentru că tatăl nu este. Și ea cere de la copiii ei ceea ce ei nu au fost niciodată creați ca să-i dea pentru că nu primește aceste lucruri de la soțul ei. Pentru că ea nu primește de la el ce trebuie să primească și de aceea ea trebuie să meargă la copiii ei ca să găsească toate acele lucruri. Și acei copiii devin așa de legați în inima ei încât atunci când cineva vine și îi ia, în special băiatul, ea îi va urî. Vedeți cum a fi nebiblic cauzează un lanț de evenimente unul după altul. Dacă vrem să ne oferim viețile ca sacrificiu lui Dumnezeu, dacă vrem să-i fim plăcuți, trebuie să o facem potrivit Cuvântului Său. Și iată ce aveți nevoie ca să vedeți. Același lucru pe care l-a spus apostolul Pavel. Eu nu am obținut asta, voi nu ați obținut asta, apostolul Pavel a zis că încă nu a obținut asta dar asta nu a fost o scuză pentru el. El a spus, lăsând în urmă toate falimentele mele, lăsând în urmă totul, eu merg mai departe. Ceea ce vă cer să faceți astăzi e asta să vă întrebați cu sinceritate, chiar dacă ați predicat Evanghelia pentru 30 de ani cât de biblice sunt ideile voastre? Ați cercetat cu adevărat Scripturile ca să faceți asta sau v-ați dus la vreo carte de psihologie creștină scrisă de cineva care are foarte puțin de-a face cu Scriptura, foarte puțină abilitate ca să studieze un text. Ați făcut asta sau v-ați dus direct la Scripturi? Și apoi realizezi că nu ești atât de biblic cum credeai că ești. Apoi spui asta: întâi de toate nu este nicio condamnare în Hristos, nu este un lucru rău să învățăm că nu suntem așa de biblici precum credeam, este un lucru bun a învăța și haideți să începem călătoria care este așa de minunată. Pentru că văd oameni, chiar creștini, care ajung în situații în care au încercat tot ce predicatorii moderni au pus în fața lor și nimic nu merge și ei se simt neajutorați. Ei merg la Cuvântul lui Dumnezeu, găsesc răspunsuri și pot și eliberați pentru că adevărul vă va face liberi.

    Lăsați-mă să vă dau o altă idee despre cât de încurcați putem deveni. Am împărtășit asta unui om care tindea foarte mult să se autocompătimească și credea că nimeni nu-l iubește. Am spus: un om sare de pe un pod și lasă o notă care spune, "Mă sinucid pentru că pur și simplu nu mă iubesc, pur și simplu nu pot să învăț a mă iubi". Acesta este lucrul proeminent despre care se vorbește astăzi. Chiar și creștinii ar putea spune că în realitate asta este advărat. Pentru că Isus a spus iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, și dacă nu te iubești pe tine, nu-ți poți iubi aproapele. Este o afirmație absolut falsă și incorectă pentru că Scriptura nu intenționează să spună asta. Nu este asta ceea ce spune! Nu spune că ai nevoie de a învăța să te iubești pe tine însuți, pentru că cu adevărat nu știi cum să te iubești și dacă vei învăța cum să te iubești pe tine vei învăța cum să iubești pe alții. Asta spune Oprah Winfrey. Isus nu spune asta! Isus spune asta, "Uitați-vă, nimeni dintre voi nu a avut vreo problemă cu dragostea de sine, toți v-ați iubit pe voi înșivă, acum ceea ce vreau să faceți e să vă duceți la vecinii voștri și să-i iubiți mai mult decât vă iubiți deja pe voi înșivă." Veți spune că omul care a sărit de pe pod nu s-a iubit. El s-a iubit pe sine mai mult ca pe oricine. Și pot să vă spun că s-a iubit pe sine mai mult decât și-a iubit soția. Pentru că el a sărit de pe pod pentru a scăpa de nenorocire dar și-a aruncat soția într-o nenorocire și mai mare. El s-a iubit pe sine mai mult decât și-a iubit copiii pentru că acum ei vor fi marcați pe viață pentru că tatăl lor s-a sinucis sărind de pe un pod. El s-a iubit mai mult pe sine decât pe Dumnezeu pentru că în loc ca să facă voia lui Dumnezeu el și-a făcut propria voie. Vedeți cât de multă psihologie încurcată intră în biserică? Și trebuie să privim mai mult în Scripturi ca să realizăm că multe dintre lucrurile pe care le învățăm sunt doar lucruri pe care ni le-a dat cultura. Și când îți bazezi creștinismul chiar și pe adunări ca una pe care o avem în această seară sau adunări de tabără sau alte motive de entuziasm, pur și simplu, se transformă într-o încurcătură mizerabilă. Trebuie să-ți bazezi întreaga viață creștină pe Cuvântul lui Dumnezeu! Stânca, fundamentul! Stânca și fundamentul. Deci, dacă vrem să-i placem lui Dumnezeu, trebuie să mergem la Cuvânt, să vedem ce spune gramatica, ce învață efectiv textul.

    Vă voi mai da un singur exemplu, mi-am închis Biblia ca să dovedesc sinceritatea că plec cu adevărat. Lăsați-mă să vă dau un alt exemplu. Să zicem că un om face o lucrare cu oamenii din stradă sau hrănește orfanii sau o misiune în închisori. Care este textul pe care-l va lua de obicei pentru misiunea sa? "Am fost închis și nu ați venit să mă vizitați, am fost gol și nu m-ați îmbrăcat, mi-a fost foame și nu m-ați hrănit" și iată de ce trebuie să mergem în închisori și să evanghelizăm, iată de ce trebuie să hrănim oameni care mor de foame, și orfanii și toate aceste lucruri. Ei bine, trebuie să mergem în închisori și să facem toate aceste lucruri, trebuie să evanghelizăm, trebuie să-i hrănim pe orfani. Unica problemă este că acel text nu are nimic de a face cu toate acestea. Nimic absolut! Este ca și cum am scoate un text și am spune - asta este ceea ce înseamnă. Nu! Nu este asta ceea ce înseamnă acel text. Isus nu spune, am fost în închisoare și voi nu ați venit să mă vizitați. Întregul context este acesta, cei care sunt în închisoare, sunt frații noștri în Hristos. Ei sunt frați în Hristos, care au fost aruncați în închisoare din cauza identității lor în Hristos și ceea ce învață El, este același lucru care se arată în 1 Ioan și Ioan 13 și este aceasta: dovada că ești un credincios adevărat este că vei iubi frații și surorile tale în Hristos chiar dacă te va costa propria viață. Deci, dacă fratele sau sora ta în Hristos sunt aruncați în închisoare și sunt bătuți și sunt goi, îi vei iubi așa de mult încât vei risca ca să mergi în acele închisori. În acele vremuri nimeni nu putea avea hrană în închisoare decât dacă îi hrăneau cei din afară. Deci, creștinii trebuiau să decidă - îi iubesc într-atât încât voi pleca la ei, le voi duce de mâncare și alte lucruri. Vedeți, atunci când voi pleca acolo, romanii vor afla că sunt de asemenea creștin și mă vor arunca și pe mine în închisoare. Deci, luăm un verset, chiar și pentru o cauză bună și spunem, avem nevoie să evanghelizăm în închisori, trebuie să facem asta și asta dar nu este asta ceea ce înseamnă textul. Mai devreme sau mai târziu, cineva trebuie să se oprească și să zică, de unde ai luat asta? Și apoi va privi în istoria bisericii și va zice, este cineva care a interpretat acest text astfel? Nu, atunci când a început să fie interpretat astfel? Pe timpul bunicilor mei. Vedeți de ce nu poți să consideri un lucru înțelept doar pentru că vine de la bunicul tău, sau chiar de la predicator. Este asta biblic?

    Mai suportați-mă un pic, încă un exemplu. Și de data aceasta îmi voi duce Biblia. Romani 10, "Dacă mărturisești deci cu gura ta și dacă crezi în inima ta, vei fi mântuit." Avem oameni care vin în față și spun, "Dacă crezi acum în inima ta și mărturisești chiar acum cu gura ta, dacă-L chemi pe Isus Domn și dacă după asta te prezentăm bisericii și spui - Isus este Domn..." Acel text nu are nicio legătură cu asta. Nimic. Nimic. Ce înseamnă textul? Întâi de toate, este o problemă când ne uităm la text pentru că spune, nu doar dacă crezi în inimă ci și dacă mărturisești cu gura ta. Știm că avem o problemă aici pentru că contrazice ceea ce a spus Pavel în Romani 4 și 5, unde el spune că mântuirea este numai prin credință. Sau este ea numai prin credință și mărturisire? Vedeți? Este o problemă aici. Deci, ce spune el de fapt? Asta este ceea ce spune. Să zicem că suntem o biserică în Roma și că 20 dintre noi lucrăm ca constructori în Roma. Suntem la prânz, este o zi minunată și dintr-o dată auzim: bum bum bum bum. Toți lucrătorii se ridică în picioare, la fel facem și noi și tremurăm. Pentru că iată ce se întâmplă - vin soldații romani și duc un altar. Focul pe el arde, au și tămâie, și zic, "Veniți și ardeți tămâie pentru Cezar." Și toți lucrătorii care nu sunt creștini se duc primii, iau ceva tămâie și aruncă în foc și zic, "Cezar este domn". Apoi ajunge rândul la unul din noi. Și unul din bărbați pe care l-am considerat frate, ia tămâie, o aruncă în foc și zice - Cezar este domn. Și ei îl lasă să plece. Apoi un alt frate se duce și stă acolo, unul dintre soldați îl lovește și el spune, "Isus este Domn", și ei îl omoară. Fac să vină următorul și el spune același lucru și ei îl omoară, și tot așa mai departe, și ceea ce ne învață Romani 10 este aceasta - ești salvat doar prin credință, dar dovada convertirii tale este că vei mărturisi pe Isus ca Domn chiar dacă asta te va costa viața. Și noi am luat acel text și l-am răsucit în "Roagă-te această rugăciune și vei fi salvat". Este jalnic! Ce facem?! Și ne mai uimim de ce puterea lui Dumnezeu nu cade peste noi? Pentru că am transformat creștinismul într-o ciorbă. Noi trebuie să mergem la text, trebuie să ne facem robi textului. Și nu trebuie să luăm ceva doar pentru că un evanghelist ne-a dat acel lucru. Trebuie să ne întrebăm - a crezut cineva în istorie aceste lucruri? Și vom vedea că majoritatea lucrurilor care le cred evangheliștii din vest nu au fost crezute de nimeni. Dumnezeu să vă binecuvânteze.