Haideţi să ne rugăm din nou împreună. Tată din ceruri, lumii nu-i pasă de ceea ce fac creştinii în viaţa privată, când citesc Biblia cu evlavie şi se roagă, deşi lucrurile acestea sunt extrem de importante. Lumea se uită doar la felul în care îi tratăm, cum ne tratăm duşmanii. Cum îi tratăm pe cei ce sunt diferiţi de noi, de nație diferită, educaţie diferită, pe cei de sexul de opus, vârstă diferită. Lumea vede dacă iubim sau nu, văd când nu întoarcem rău pentru rău şi ne iubim duşmanii, când facem bine celor ce ne urăsc, când îi binecuvântam pe cei ce ne persecută, când dăm celui ce ne cere şi nu refuzăm pe cel ce vrea să împrumute de la noi şi ne bucurăm în încercări. Când suferim cu bucurie în încercări, fiind buni şi nu egoişti. Lumea este mişcată de aceste lucruri şi vrem ca lumea să cunoască gloria lui Isus Hristos. Acordă-ne şansa să fim satisfăcuţi în Hristos şi tot ceea ce ești Tu în El, pentru a avea libertatea să iubim în felul acesta. "Ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri." Aceasta este dorinţa noastră, deci vino şi fă minunea iubirii în inimile acestor adolescenţi. Mă rog în Numele lui Isus. Amin.

    Tema este slava lui Dumnezeu şi bucuria omului. Pot acestea două fi una şi aceeaşi? Am demonstrat lucrul acestea şi ideea este, că Dumnezeu este slăvit în tine când tu eşti satisfăcut în El. Dumnezeu primeşte slava şi este mărit atunci când îţi găseşti satisfacţia în El. Deci tu primeşti satisfacţie şi El primeşte slavă. Acestea sunt cele două lucruri pe care le-am dorit ca adolescent. Am vrut să fiu fericit! Şi am ştiut din Biblie şi de la părinţi, că Dumnezeu vrea slava şi am simţit în mine că cele două nu se potrivesc împreună. Dar Dumnezeu a deschis ferestrele cerului şi mi-a arătat că nu sunt contradictorii, ci se potrivesc împreună. Am privit la dorinţa lui Dumnezeu după slavă şi la căutările noastre după fericire, şi v-am oferit opt motive din Biblie, că trebuie să căutaţi bucuria în Dumnezeu totdeauna, într-un mod radical, cu pasiune, chiar dacă v-ar costa viaţa. Argumentul şapte, dacă vă aduceţi aminte, a fost că atunci când cauţi bucuria în Dumnezeu, eşti o persoană mai iubitoare. Nu poţi fi o persoană iubitoare, decât dacă îţi cauţi bucuria în Dumnezeu! Am trecut peste argumentul acesta pomenind Fapte 20:35 şi voi vorbi despre textul acesta mai încolo. Dacă nu sunteţi angajaţi în căutarea bucuriei în Dumnezeu, nu puteţi iubi pe cei din jur. Dacă alergaţi după bucuria aceasta cu pasiune, experimentând bucuria aceasta încă de pe acum n-aveţi cum să nu fiţi iubitori! Despre aceasta vreau să vorbesc din Biblie în seara aceasta.

    Dacă aveţi Bibliile, haideţi să mergem în 2 Corinteni capitolul 8, dacă nu, ascultaţi cu atenţie. 2 Corinteni, a doua epistolă a lui Pavel către corinteni, capitolul 8. Pavel era într-una din călătoriile lui misionare şi a trecut prin regiunea de nord a Greciei numită pe atunci Macedonia. A trecut pe acolo, a predicat şi lucruri uimitoare s-au petrecut. A trecut prin Corint şi a mers mai departe. Le scrie o scrisoare acum să le spună ce s-a întâmplat în Macedonia, pentru a-i motiva să dăruiască resurse pentru cei din Ierusalim. Pavel aduna bani pentru săraci, a fost o criză teribilă în Ierusalima şi creştinii aveau mare nevoie de ajutor. Deci Pavel călătorea prin Imperiul Roman adunând ajutoare pentru săracii din Ierusalim. Îi motivează pe Corinteni să dăruiască, prin ceea ce s-a întâmplat în Macedonia. Vreau să citim ce s-a întâmplat în Macedonia şi să vedem că Pavel o numeşte dragoste. Vreau să citim primele patru versete din 2 Corinteni 8, gândindu-ne care ar fi definiţia dragostei din aceste patru versete.

    "Fraţilor, vrem să vă aducem la cunosință harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi." Şi haideţi să mergem în versetul 8. "Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre." Am menţionat versetul 8 doar pentru a sublinia cum numeşte el acţiunile macedonienilor din versetele 1-4. Vă spun lucrul acesta pentru ca dragostea voastră, precum a lor să fie una autentică. Suntem într-o poziţie în care putem spune, "Pavele, ce este dragostea?" Haideţi să mergem înapoi şi să luăm bucată cu bucată şi să vedem comportamentul acesta prin care defineşte dragostea.

    În versetul 1 vedem că dragostea are ca origine harul lui Dumnezeu. Vedeţi lucrul acesta? "Fraţilor, vrem să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei." Deci ceea ce au făcut ei a început prin coborârea harului lui Dumnezeu, care a făcut o lucrare incredibilă înăuntrul lor. A dezlănţuit o schimbare uimitoare a inimii omeneşti şi vom vedea lucrul acesta în versetele 2 şi 3. În seara aceasta m-am rugat împreună cu mulţi alţii, ca Dumnezeu să dezlănţuie dragostea în inimile tinerilor. Fă-ne o biserică de oameni umpluţi de dragoste! Oameni care să se sacrifice. Oameni care să vadă nevoile altora, în loc să caute comfortul personal. Acum ştim de unde vine o astfel de dragoste, vine din harul lui Dumnezeu. Ne rugăm ca harul divin al lui Dumnezeu să vină în locul acesta şi să mişte inimile.

    Versetul 2 spune, "În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie." Haideţi să ne oprim aici în mijlocul versetului şi să observăm două lucruri: sărăcia nu a dispărut când au devenit creştini şi necazurile s-au mărit. Acestea sunt motivele pentru care mulţi oameni nu vor să fie creştini. Biblia e foarte clară cu privire la sănătate, bogație şi bunăstare. Dacă devii creştin nu te însănătoşeşti, nu te îmbogăţeşti şi toate lucrurile îţi merg bine. Nu este aşa! Ştiţi că lucrurile nu sunt aşa chiar din proprie experienţă. "În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut" în Macedonia. Nu ştim dacă erau bolnavi, sau erau persecutaţi probabil, lucrurile erau grave în Macedonia. Iar apoi spune că trăiau în sărăcie extremă, sărăcie lucie. Din aceste două lucruri, din necazuri şi sărăcie, un lucru incredibil şi de nexplicat se petrece. "Bucurie peste măsură." Să citim din nou. “În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie." Harul s-a coborât peste ei cu putere. Nu a înlăturat sărăcia, a adus necazuri, cu toate acestea, au avut bucurie extrem de mare. Deci bucuria nu se găseşte în lucruri sau în comfort. Comfortul e înlăturat prin necazuri şi lucrurile lipsesc din cauza sărăciei. Vreau şi pentru voi bucuria aceasta înălţătoare. Atât de mult îmi doresc să aveţi bucuria aceasta! Bucuria să fie adânc înrădăcinată în Isus Hristos în aşa fel încât dacă ar veni sărăcia şi necazurile, bucuria să crească. "În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor." Harul lui Dumnezeu s-a coborât cu putere să facă o lucrare în inimi, înainte de a fi orice fel de schimbare a circumstanţelor. Sărăcia a rămas şi necazurile s-au mărit, bucuria a crescut! Sunt iertat, sunt copilul lui Dumnezeu şi sunt acceptat! Mă îndrept spre cer şi Îl cunosc pe Regele Universului! Bucuria clocotea în ei! Efectul pe care l-a avut a fost, "un belşug de dărnicie din partea lor." Priviţi generozitatea descrisă în versetul 3, "Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor." Au dat mai mult decât puteau oferi! Mai mult decât ar fi trebuit! Fără să-i oblige cineva. Din propria lor iniţiativă! "Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi." Imaginaţi-vă care ar fi fost răspunsul normal, "suntem săraci şi în necazuri, ai luat destul de la noi du-te şi cere de la cei bogaţi, ţi-am dat deja destul!" Iar oamenii aceştia îl rugau să mai adune încă o colectă pentru cei săraci. Nu lucrul acesta îl spune în versetul 4? Te rugăm mai adună ajutoare de la noi, ştim că suntem săraci şi suntem în necaz, dar te rugăm să primeşti darurile noastre. Este uimitor şi nu se poate explica în termeni umani. Este harul lui Dumnezeu şi vreau să se întâmple aşa şi în inimile voastre. Vreau să fiţi astfel de oameni, vreau ca biserica baptistă Betleem şi toate bisericile existente, atunci când trec prin sărăcie şi necazuri să aibă un belşug de dărnicie.

    Cum defineşte Pavel lucrul acesta în versetul 8? Astfel defineşte el dragostea şi nu-i greu de închipuit. Haideţi să definim dragostea luând în considerare tot ce am văzut până aici. "Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre." Care este deci definiţia dragostei? Dragostea este harul împuternicit de Dumnezeu, pentru a împărtăşi bucuria în Dumnezeu cu cei din jur. Dragostea este revărsarea bucuriei în Dumnezeu, care împlineşte nevoile celorlalţi. Direct din versetul 2, "Bucuria lor peste măsură de mare, a dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor." Dragostea este bucuria peste măsură în Dumnezeu, care împlineşte nevoile celorlalţi. Cred că este foarte clar din textul acesta. Dacă aceasta este definiţia dragostei, înţelegeţi care este legătura cu primele două mesaje? Dacă nu aveţi bucuria în Dumnezeu, nu se poate răsfrânge înspre nevoile altora. Va trebui să căutaţi un alt lucru care să vă motiveze să fiţi buni cu cei din jur şi în procesul acesta veţi deveni legalişti. John Piper spune că trebuie să fii bun cu oamenii! Dumnezeu spune că trebuie să fii bun cu oamenii! Biblia, mama şi tata spun că trebuie să fiu bun cu oamenii, deşi nu vreau asta şi n-am chef să fiu bun. Am să mă sforţez şi prin puterea voinţei mele am s-o fac, dar credeţi-mă că Dumnezeu nu e impresionat de un asemenea comportament şi nu aceasta este ceea ce Biblia numeşte dragoste. Dragostea este bucuria peste măsură, ce se resfrânge pentru a împlini nevoile celor din jur. V-aţi întrebat vreodată de ce 1 Corinteni 13 spune, "Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic." 1 Corinteni 13:3. Cum poţi să-ţi dai tot ce ai şi să-ţi dai trupul să fie ars şi să nu fii o persoană iubitoare? Răspunsul este, că vine dintr-un motiv greşit. Ce fel de dorinţe avem, ce fel de motive avem, ce revărsare avem, acestea definesc dragostea. Bazat pe dragostea pe orizontal, construiesc afecţiunea faţă de Dumnezeu. Dacă afecţiunea faţă de Dumnezeu nu există, nu poţi fi o persoană iubitoare, chiar dacă ţi-ai da viaţa pentru cineva. Chiar dacă ai da tot ce ai, dacă nu vine din bucuria, plăcerea şi odihna în Dumnezeu, nu are valoare.

    Îmi aduc aminte că în toamna anului 1967 eram student în ultimul an şi studiam apologetică cu Milard Erickson. Citeam o carte scrisă de Joseph Fletcher, nu-i o carte bună, nu o recomand. Dar profesorul nostru a luat rolul autorului şi discutam în felul acesta. Este un mod bun de a educat studenţii! Citeşti o carte nu prea bună şi înveţi să înţelegi părerile altcuiva. Profesorul susţinea părerile autorului, și dacă nu puteam aduce argumente contrare, atunci profesorul aducea argumentele corecte şi astfel făceam şi noi. Îmi aduc aminte atât de bine cartea lui Joseph Fletcher şi felul în care toată lumea era captivată de argumentul acesta. "Dragostea nu poate fi un sentiment. Poate avea componente esențiale care sunt sentimente, dar ea trebuie să fie o acţiune. De ce? Pentru că este poruncită în Biblie şi nu poţi porunci sentimentelor." Aceasta a fost o revelaţie în mintea colegilor mei! Dacă nu simţi că vrei să ajuţi pe cineva, acţionează doar! Nu puteam înţelege ce-i greşit cu privire la argumentul acesta. Din moment ce dragostea e poruncită şi nu poţi porunci sentimentelor, nu le poţi porni sau opri. Sentimentele vin şi pleacă. Din moment ce dragostea e poruncită, nu poate fi compusă din sentimente. Dar acum înţeleg de ce era greşit argumentul acesta.

    Dar Biblia porunceşte sentimentelor. Recunoştinţa este poruncită în Biblie în Psalmul 100:4, "Intraţi cu laude pe porţile Lui." Nădejdea este un sentiment şi este poruncită în 1 Petru 1:13, "puneţi-vă nădejdea în har." Bucuria este poruncită în Filipeni 4:4, "Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!" Bucuria este sentiment. Întristarea este poruncită în Romani 12:15 "plângeţi cu cei ce plâng." Nu puteţi să vă întristaţi la comandă, dar vă este poruncit. Compasiunea este un sentiment şi e poruncită în Efeseni 4. Teama este un sentiment şi este poruncită în Romani 11:20. Mulţumirea este un sentiment şi este poruncită în Evrei 13:5, "Mulţumiţi-vă cu ce aveţi." Mama şi tata mi-au umplut mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu şi când am auzit argumentul acesta, chiar dacă nu am ştiut exact care era problema, am ştiut că ceva era greşit. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat simţul acesta de a ştii că ceva e greşit înainte să înţeleg cu mintea care e problema. Unii dintre voi, care aveţi răbdare cu explicaţiile mele teologice, puteţi detecta greşelile imediat. Sunteţi atât de umpluţi de Cuvântul lui Dumnezeu, încât simţiţi când ceva nu sună bine. Acum ştiu de ce argumentul era greşit. Dragostea implică mai mult decât puterea voinţei. Dragostea curge din prisosul bucuriei în Dumnezeu, îi atinge pe oameni şi îi atrage spre bucuria acesta. Iar în procesul acesta, dragostea este gata să se sacrifice până la moarte.

    Haideţi să vă dau o ilustraţie. Am experimentat un conflict cu cineva cu privire la interpretarea acestei ilustraţii. Este o poveste adevărată, nu am toate detaliile, dar este din al doilea război mondial. Americanii erau într-un lagăr de concentrare, erau prizonieri de război şi erau trataţi oribil. Nu îmi aduc aminte cine îi capturase şi nu vreau să speculez. Au fost capturaţi şi erau puşi la muncă silnică. Toată ziua lucrau cu lopeţile scoţând pietre şi săpând. Seara numărau lopeţile şi îi trimiteau înapoi la barăci. Aceasta a fost pedeapsa lor. Într-o zi, 20 din aceşti prizonieri au venit şi şi-au rezemat lopeţile de perete. Sergentul începe să numere lopeţile: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19. Se întoarce şi spune, "Cine şi-a rupt lopata, cine şi-a pierdut lopata?" Nimeni nu răspunde, nimeni nu s-a mişcat şi sergentul scoțând pistolul spune, "Am să împuşc cinci dintre voi dacă nu îmi spuneţi cine şi-a rupt sau pierdut lopata." Se face linişte şi un tânăr soldat păşeşte în faţă. Sergentul îl ia şi îl împuşcă în cap. Este o poveste adevărată. Iar înainte să-i trimită înapoi, numără din nou lopeţile şi erau douăzeci. Numărase greşit înainte. Vreau să încercaţi să-l înţelegeţi pe tânărul acesta. Avea poate 19-20 de ani. Nu ştiu toată povestea, dar haideţi să spunem că era credincios, ca să puteţi înţelege ideea mea. Se gândea să cinci dintre prietenii lui puteau fi împuşcaţi, sau el împreună cu încă patru dintre ei. Dacă mă duc în faţă, doar o singură persoană va fi împuşcată şi salvez patru sau cinci vieţi. Ce îl împinge să meargă în faţă? Este un gest făcut din dragoste, poate. "Chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic." Ce ar face actul acesta un act din dragoste? Datoria?

    Nu cred că trebuie să spunem, "Avem nevoie de mai mulţi oameni ca el, care să-şi sacrifice viaţa şi să-şi facă datoria!" Nu cred că în felul acesta trebuie explicată ilustraţia aceasta. Cred că pentru a înţelege ilustraţia aceasta, trebuie să mergem înapoi la mesajul din dimineaţa aceasta. Tată, m-ai învăţat că "a trăi este Hrisots şi a muri este un câştig." Îmi satisfaci sufletul prin iertarea păcatelor mele şi prin darul justificării. Deşi sunt un păcătos, ştiu că dacă aş muri aş fi cu Tine pentru totdeauna. Pentru bucuria ce-mi stă în față aş vrea să-i salvez pe fraţii mei." Acesta este felul în care acţionează dragostea. "Pentru bucuria pusă înainte mea." Aceasta este revărsarea bucuriei în Dumnezeu, ori nu o putem numi dragoste, cel puţin nu dragoste biblică. Vreau să fiţi la fel. Să aveţi bucurie radicală, deplină şi satisfăcătoare în Hristos, ca atunci când veţi fi confruntaţi cu un asemenea lucru, să puteţi acţiona ca tânărul acesta de 19 ani. Am să vă mai spun istorisiri similare mâine când vom vorbi despre suferinţă.