Tematica noastră pentru aceste studii este "Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus". Acest lucru e foarte important fiindcă Isus ne-a spus în Matei 28:20 să-i învăţăm pe ucenici în fiecare naţiune fiecare lucru pe care l-a poruncit El. Şi, până ce nu am făcut lucrul acesta, munca noastră nu e completă, în împlinirea marii trimiteri.

    Deci, ne-am uitat la lucrurile pe care Isus ni le-a spus, şi ne-a învăţat şi ne-a poruncit, începând de la Matei 4, şi am ajuns la Matei 5 acum. Ne uitam la mânie şi gânduri sexuale desfrânate. Să ne uităm la Matei 5:27 astăzi: "Aţi auzit că s-a zis celor din vechime, 'Să nu preacurveşti.'" Acesta era standardul sub legea Vechiului Testament. "Dar Eu vă spun..." Isus explica ce era în spatele acelei porunci. Nu era doar o chestiune de a evita fizic preacurvia, ci în interior nici măcar să nu pofteşti o femeie. Dumnezeu a pus o puternică dorinţă sexuală în toţi bărbaţii, şi ştim, toţi bărbaţii ştiu că această dorinţă răsare în inima noastră în anii timpurii de adolescenţă, şi devine puternică, şi durează multe zeci de ani în viaţa noastră. De ce a îngăduit Dumnezeu o dorinţă atât de puternică în bărbat? O femeie nu are o dorinţă aşa de puternică pentru sex, ca bărbatul. Dumnezeu ar fi putut să ţină dorinţa sexuală la un nivel redus într-un bărbat, la fel ca într-o femeie, dar în marea Lui înţelepciune, El a făcut-o mult mai puternică într-un bărbat. Există un motiv pentru acest lucru.

    Dumnezeu vrea să fim biruitori, şi iată un domeniu în care ar trebui să biruim înainte de a ne căsători. Dumnezeu l-ar fi putut face pe bărbat în aşa fel încât, să nu aibă această dorinţă până la vârsta de 25-26 de ani, când se poate căsători imediat şi poate fi eliberat de ea. Dar totuşi, a îngăduit ca această dorinţă să răsară în inima noastră la 12-13 ani. Şi din acel moment trebuie să ne tot luptăm cu aceasta, iar Dumnezeu vrea să biruim asta în gândurile noastre, înainte de a ne căsători. Din acest motiv ne dă 13-14 ani pentru a ne lupta şi a ne sforţa, şi a birui înainte de a ne căsători. Nu trebuie să dureze atât de mult timp. Dacă eşti credincios, poate fi mult mai repede decât atât. Dar trebuie să avem o atitudine radicală dacă vrem să biruim asta. Şi trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că, e imposibil în puterea noastră omenească să biruim asta. Chiar şi marele apostol Pavel, care era un om foarte neprihănit în ce priveşte Legea, a recunoscut, aşa cum am văzut în ultimul nostru studiu, că nu putea să biruiască această dorinţă până când a fost umplut cu Duhul Sfânt, şi Duhul lui Dumnezeu l-a eliberat. E ca şi atunci când Isus a deschis ochii orbilor, pe care nu puteau să şi-i deschidă ei singuri.

    Deci, numai prin puterea Duhului Sfânt este posibil acest lucru, de fapt toate din Predica de pe munte... putem trăi la acel standard numai dacă suntem plini de Duhul Sfânt. Nu mă refer la falsurile ieftine care circulă astăzi, sub denumirea de 'Plinătatea Duhului'. Dacă tot ce pretinzi că ai experimentat, din plinătatea Duhului, te-a făcut să tremuri şi să te rostogoleşti pe pământ, să râzi şi să vorbeşti în alte limbi, dar eşti biruit de aceste păcate, precum mânia şi pofta sexuală, dacă tot îţi ridici tonul la soţia/soţul tău, n-ai fost umplut cu Duhul Sfânt! Nu lăsa pe nimeni să te înşele. Mulţi oameni sunt înşelaţi de aceste lucruri. Duhul Sfânt ne dă o limbă nouă, nu doar să vorbim în limbi necunoscute, ci chiar şi în limba noastră maternă... N-are niciun sens să vorbeşti în limbi necunoscute duminică dimineaţa în biserică, şi să ţipi la soţia ta în limba ta maternă duminică după-amiază. Asta nu e plinătatea Duhului Sfânt! Plinătatea Duhului Sfânt ne dă control asupra limbii noastre. Roada Duhului este înfrânarea (autocontrolul), ea ne dă control asupra limbii noastre, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Dacă nu e asta, îngăduiţi-mi să vă spun ce trebuie să faceţi: rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea o umplere cu Duhul Sfânt autentică. Mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile Duhului, dar cere-I lui Dumnezeu umplerea cu Duhul autentică, care e mai presus de a avea doar darurile Duhului Sfânt. Este singura cale de a birui. Nu există nicio altă cale.

    Iacov spune că fiecare animal a fost îmblânzit de om, Iacov 3, dar limba nu o poate stăpâni niciun om. Însă Duhul Sfânt poate. Şi dacă eşti umplut cu Duhul Sfânt, El îţi va da control asupra limbii tale, şi asupra ochilor tăi. Acestea sunt cele două părţi ale trupului omenesc despre care Isus a vorbit în legătură cu păcatul, în Matei 5:21-32, a păcătui cu limba şi a păcătui cu ochii. Foarte, foarte important!

    Nu fiţi niciodată satisfăcuţi cu vreo copie ieftină a umplerii cu Duhul Sfânt dacă aceasta nu vă dă control asupra limbii voastre, şi asupra ochilor voştri! Duceţi-vă înaintea lui Dumnezeu şi spuneţi: "Doamne, am primit o copie ieftină. Vreau să fiu sincer cu Tine, eu doar îi conving pe oameni că sunt umplut cu Duhul Sfânt, asta nu valorează nimic. Nu vreau să ratez adevărata umplere cu Duhul Sfânt." Vă spun din propria mea experienţă. Când eram tânăr creştin şi eram biruit în aceste domenii, al limbii şi ochilor, am căutat umplerea cu Duhul Sfânt, iar oamenii m-au trimis la diferite adunări ca să o caut. Şi am fost atât de dezamăgit de ce am văzut acolo, am auzit mult zgomot şi am zis: "Doamne, nu asta caut eu, eu caut puterea de a birui păcatul!" Şi am spus: "Doamne, chiar dacă necesită 10 ani, eu vreau adevărata umplere! Vreau ce au primit Petru, Iacov şi Ioan la Ziua Cincizecimii, nu copia ieftină care circulă prin lume astăzi."

    Diavolul vrea ca oamenii să fie satisfăcuţi cu ceva fals. Ce atenţi suntem... Dacă intenţionezi să cumperi aur sau diamante, ce atent ai fi ca să te asiguri că nu iei o imitaţie! Chiar şi bancnotele... Dacă ai şti că circulă multe bancnote false, ai fi atent să te uiţi la bancnotele de 500 rupii pe care le iei. Cu cât mai atenţi ar trebui să fim faţă de ceva care priveşte destinul nostru etern, adevărata plinătate a Duhului Sfânt! Vreau să vă încurajez, dragii mei prieteni, nu fiţi satisfăcuţi cu o imitaţie! Dacă nu eşti satisfăcut cu aur şi diamante şi bancnote false, cu cât mai mult n-ar trebui să fii satisfăcut cu o imitaţie în domeniul plinătăţii Duhului. Acesta e testul: Te-a eliberat Duhul lui Dumnezeu de legea păcatului şi a morţii? (Romani 8:2) Acela e testul.

    Revenind acum la Matei 5, Isus spune: "Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui." Trebuie să ne ducem la Dumnezeu pentru eliberare de acest lucru, şi primul pas este să fii sincer. În mânie, fii sincer. Du-te la persoana căreia i-ai greşit şi spune-i: "Frate/soră, îmi pare rău"; la soţia ta, spune-i: "Îmi pare rău pentru felul în care am vorbit." Şi dacă păcătuieşti de 10 ori pe zi în mânie, du-te de 10 ori la acea persoană şi spune-i că îţi pare rău. Îţi spun, când Dumnezeu îţi va vedea sinceritatea şi smerenia, îţi va da putere să fii eliberat de aceasta. Dar dacă muşamalizezi şi aduci pretexte, şi spui că era justificat de ce te-ai mâniat etc., etc., nu vei fii niciodată eliberat. Singura dată când eşti justificat în mânie e atunci când priveşte slava lui Dumnezeu, şi nu când te priveşte pe tine. Când vine vorba de a pofti o femeie nu eşti niciodată justificat. Poţi să te uiţi la soţia ta şi s-o admiri pe ea, dar nu vreo altă femeie. Asta nu e voia lui Dumnezeu. Şi El spune că trebuie să fii radical aici. În primul rând trebuie să fii sincer şi să spui: "Doamne, am preacurvit." Să nu spui niciodată: "Am admirat o faţă frumoasă." Nu. "Am preacurvit." Dacă eşti sincer, Dumnezeu te va elibera.

    Celălalt lucru este că trebuie să fii radical. Biblia spune: "Fugiţi de curvie!" Dacă eşti la computer şi eşti ispitit, fie fugi de acolo fie schimbă canalul sau închide-l şi spune: "Doamne, nu-mi pasă orice-ar fi, dar nu vreau să cad aici!" Este posibil să biruieşti. "Şi dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l." El nu ne spune să ne scoatem ochiul din punct de vedere fizic, e evident, fiindcă tot ai putea să pofteşti cu ochiul stâng. Înţelesul este că adopţi o atitudine radicală faţă de păcat, o atitudine radicală faţă de limba şi ochii tăi. Fii ca un om orb în acel moment! Când eşti ispitit să te mânii, fii ca un om mut în acel moment! Poate un om mut să-şi ridice glasul şi să ţipe la cineva? Nu. Poate un orb să poftească? Nu. Fii ca un om orb şi spune: "Doamne, nu mi-ai dat ochi ca să poftesc după femei, ci ca să văd slava Ta." Fiindcă zice că, dacă nu faci asta, poţi să-ţi păstrezi mădularele trupului dar să fii aruncat în iad. Mai bine să pierzi un mădular din trupul tău şi să mergi în Împărăţia lui Dumnezeu. În acelaşi fel, dacă păcătuieşti sexual cu mâna ta cea dreaptă, v.30, şi aceasta te face să cazi în păcat, taie-o. Asta înseamnă să-ţi imaginezi că ai o mână amputată, şi nu poţi păcătui cu mâna dreaptă sau stângă. Mai bine acest lucru decât ca tot trupul să-ţi ajungă în iad. Isus a fost foarte, foarte realist şi practic. Ce de păcate sexuale fac oamenii cu ochii şi mâinile... Şi, Isus spune: "Comportă-te ca şi cum ai fi orb şi amputat, fiindcă e foarte, foarte grav."

    Dacă adoptăm această atitudine radicală, cred că Dumnezeu ne va ajuta să fim eliberaţi complet, şi vei avea de asemenea o căsnicie mai bună. Nu te gândi că problema poftei se va rezolva prin căsătorie. Sunt mulţi oameni căsătoriţi care cad în adulter în gânduri tot timpul, în fiecare zi. Sunt mulţi oameni căsătoriţi care se uită la pornografie pe internet. Căsătoria nu rezolvă această problemă, fiindcă este o dorinţă interioară. Dacă nu te lupţi cu aceasta prin puterea Duhului Sfânt, vei fi biruit şi te vei amăgi toată viaţa că eşti un creştin spiritual, când nu eşti. Este acest lucru, despre care vorbeşte Isus, ceva de doctorat? Nu! El vorbeşte doar despre cum să scapi de iad. A scăpa de iad nu este un lucru creştinesc de doctorat, ci ceva elementar, de bază. El spune că e mai bine ca mădularul tău să piară, decât ca tot trupul să-ţi fie aruncat în iad. Vorbeşte despre salvarea de iad! Strictul necesar! Acest lucru vrea El să-l învăţăm pe fiecare ucenic, în fiecare naţiune. Cât de mult se face asta? Prea puţin. De aceea... eu personal am fost împuternicit de Domnul, în propria mea slujire, să continui să pun accentul pe asta.

    Apoi, El continuă să vorbească despre un alt tip de preacurvie, în Matei 5:31. El spune că standardul din Vechiul Testament era că, dacă îţi laşi soţia, să-i dai o carte de despărţire. Nu era că Dumnezeu le spunea oamenilor să divorţeze de soţiile lor, El nici măcar nu permitea divorţul, aşa cum au spus fariseii. Dumnezeu niciodată n-a vrut ca omul să divorţeze de soţia lui, de când i-a creat pe Adam şi Eva. Dumnezeu n-a făcut două femei pentru Adam şi i-a spus: "Alege pe care o vrei. Dacă te saturi de una, alege-o pe cealaltă." A făcut doar o femeie pentru Adam. Şi a făcut doar o femeie să fie soţia ta. Asta e voia lui Dumnezeu. Isus a spus acest lucru foarte clar în Matei 19. Însă, Satan a dus omul pe căi greşite, şi e o realitate că oamenii divorţează, aşa că, Legea care e menţionată aici, în v.31, care e citat din Deuteronom 24... Dacă citiţi Deuteronom 24, nu zice că Dumnezeu a permis divorţul, ci a zis că dacă divorţezi de soţia ta, din propria ta alegere, măcar dă-i o carte de despărţire, astfel încât să poată pleca cu decenţă. Asta spunea El. "Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire", lucru ce diferă de permiterea divorţului.

    "Dar Eu vă spun", zice El, "Eu ridic standardul". "Nu poţi scăpa doar cu a da o carte de despărţire. Eu îţi spun că dacă îţi laşi soţia, în afară numai de pricină de curvie, îi dai prilej să preacurvească. Şi dacă iei de soţie pe cea lăsată de bărbat, preacurveşti." Nu poţi coborî acest standard. Este coborât pretutindeni în creştinism, în special în creştinismul din occident, astăzi. Dar nu poţi schimba Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.

    N-are importanţă dacă 90% din creştinism acceptă divorţul, tot e împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Avem astăzi situaţia tragică a creştinilor, predicatori şi lideri creştini binecunoscuţi, care nu ascultă de cuvântul ce spune: "Cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte." Sunt mari predicatori pe care-i ştiu, care s-au căsătorit cu femei divorţate, şi au justificat spunând că Dumnezeu i-a condus să facă asta. Imaginaţi-vă, să foloseşti Numele lui Dumnezeu pentru a-ţi justifica dorinţa şi pofta! Şi sunt mulţi pastori şi predicatori astăzi care sunt divorţaţi ei înşişi, şi care se căsătoresc cu femei divorţate, ignorând complet Scriptura. Aceasta e o vreme când reverenţa faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său a dispărut complet, şi e o mare nevoie să ne întoarcem la ce a spus Isus: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, ... şi învăţaţi-i să păzească fiecare lucru pe care vi l-am poruncit." Vei avea o biserică mare, drept rezultat? Nu! Mulţi oameni se vor simţi ofensaţi şi vor părăsi biserica ta, fiindcă această cale care duce la viaţă este foarte îngustă, şi puţini sunt cei ce o află. Îl interesează pe Domnul o biserică mare? Nici pe departe. Îl interesează o biserică curată. Şi dacă e curată şi mare, slavă Domnului! Dar dacă e o alegere între mare şi curată, Domnul spune: "Curată, asta vreau." Tu ce alegere ai face? Ai alege ca El?

    Marea majoritate a pastorilor şi predicatorilor nu predică tot adevărul, fiindcă le e teamă că unii oameni vor părăsi adunările lor. Adunarea ta va deveni una mai bună când pleacă acei oameni. Nu smulgi buruienile din grădina ta pentru a o menţine proaspătă şi curată? Acest lucru trebuie să se facă şi într-o biserică. Deci, iată standardul: Dumnezeu urăşte divorţul. A spus asta în Maleahi: "Eu urăsc despărţirea în căsătorie!" Chiar şi în Vechiul Testament a urât acest lucru, şi Isus spune foarte clar că oricine divorţează preacurveşte, v.32. Aşadar, despre două preacurvii se vorbeşte aici. Una este, să pofteşti o femeie. El a spus că asta e egal cu a preacurvi, v.28. Iar cealaltă este divorţul. Şi acesta e egal cu a preacurvi. Deci, iată preacurvia nr. 1 şi preacurvia nr. 2.

    I-am auzit pe mulţi oameni punându-mi această întrebare: Care e poziţia bisericii tale asupra divorţului? Mulţi oameni îmi trimit email-uri referitor la acest lucru. Dar niciodată până astăzi nu mi-a pus cineva această întrebare: Care e poziţia voastră în biserica voastră cu privire la pofta ochilor? De ce-i aşa? De ce se pune atât de mult accent pe preacurvia nr. 2, şi se ignoră preacurvia nr. 1? Există biserici care iau o poziţie foarte fermă împotriva divorţului. Slavă Domnului pentru asta! Îi dau chiar şi afară pe oameni. Ce-ar fi dacă s-ar lua o poziţie la fel de fermă împotriva preacurviei nr. 1 - a pofti după femei? Suntem foarte stricţi cu oamenii divorţaţi, dar nu la fel de stricţi cu cei care poftesc cu ochii. E vreo diferenţă? Ambele sunt preacurvie în ochii lui Dumnezeu! Şi trebuie să le luăm pe amândouă în serios! Unii din voi aţi putea spune: "Eu nu divorţez de soţia mea, sunt un om destul de sfânt." Pofteşti cu ochii? Acest lucru e de asemenea egal cu preacurvia. De ce se întâmplă că atât de mulţi creştini, cărora nu le-ar trece niciodată prin gând să divorţeze de soţia lor, poftesc cu ochii, deşi sunt căsătoriţi? Fiindcă n-au înţeles că ambele sunt în mod egal preacurvie, n-au luat Cuvântul lui Dumnezeu exact aşa cum este.

    Să vă arăt un cuvânt pe care trebuie să-l ţineţi minte totdeauna, atunci când citiţi Scriptura. Este în Isaia, capitolul 66. Cred că acesta are legătură cu zidirea bisericii. Povara mea în ultimii 35 de ani a fost să fac ucenici, să împlinesc acea parte a marii trimiteri care a fost neglijată, Matei 28:18-20. Toată puterea I-a fost dată Domnului Isus în cer şi pe pământ, şi această putere îmi poate fi împărtăşită mie pentru a face ucenici, a-i boteza în Numele Triunicului Dumnezeu, şi a-i învăţa să facă fiecare lucru pe care Isus l-a poruncit. Să nu las nimic afară. Când Isus făcea o masă, nu lăsa să lipsească nicio parte din acea masă. Acea masă avea să fie perfectă... El fiind tâmplar. O astfel de biserică zideşte El. Un astfel de creştin face El.

    În Isaia 66 Domnul spune... Printre altele, a doua jumătate din Isaia, începând cu capitolul 40, cuprinde nişte promisiuni fantastice pentru creştini. Să menţionez asta în trecere: Isaia cuprinde două părţi. Primele 39 capitole sunt oarecum similare primelor 39 cărţi ale Vechiului Testament, iar următoarele 27 capitole corespund celor 27 cărţi din Noul Testament. Ultimele 27 capitole din Isaia sunt în esenţă profeţii ale noului legământ, multe din ele referindu-se la Hristos, şi multe referindu-se la noi, care călcăm pe urmele lui Isus. Deci, sunt nişte promisiuni fantastice în Isaia, capitolele 40-66, care, în esenţă, se referă la noi în noul legământ. Isaia 66 e unul dintre ele, versetele 1 şi 2. Să ne uităm la ele ca la o imagine a zidirii Bisericii lui Isus Hristos, împotriva căreia porţile Locuinţei morţilor nu vor birui, adevărata Biserică. "Cerul este scaunul Meu de domnie", spune Domnul, Isaia 66:1, "şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi?" "Unde e biserica pe care voi fiinţelor omeneşti, voi oamenilor care vă numiţi creştini născuţi din nou... Unde e această biserică pe care o veţi zidi pentru Mine?", zice Domnul, "când cerul e scaunul Meu de domnie şi chiar pământul e doar locul unde-Mi ţin picioarele. Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut."

    Dar, zice Domnul: "Îmi voi îndrepta privirile înspre această persoană"; altfel spus: "aceasta e persoana care poate zidi Biserica Mea". Însemnând: "Aceasta e persoana înspre care voi privi cu bunăvoinţă ca să zidească Biserica Mea împotriva căreia porţile Locuinţei morţilor nu vor birui." O Biserică pe care Satan nu o poate infiltra cu mânie, poftă, preacurvie, minciună şi furat - toate aceste lucruri nenorocite care se găsesc în rasa lui Adam. "Voi privi spre cel smerit şi cu duhul mâhnit" (NASB). Calitatea numărul 1: smerenie şi duh mâhnit/zdrobit.

    Dumnezeu se uită la oamenii care au o părere modestă despre sine. Nu o stimă de sine redusă. Isus nu avea o stimă de sine redusă. El era Fiul lui Dumnezeu. Le-a spus ucenicilor Săi: "Eu sunt Domnul şi Stăpânul vostru. Voi Mă numiţi aşa, şi sunt." El nu avea îndoială cine era, ştia că era Fiul lui Dumnezeu. Nu avea vreo stimă de sine redusă, dar avea o smerenie atât de mare, încât îi considera pe alţii ca oameni cărora ar trebui să le slujească. Le spăla picioarele. Ştiţi că a spălat picioarele chiar şi lui Iuda Iscarioteanul? Aceasta e smerenia - să speli picioarele unuia care te va trăda în câteva ore. El nu a avut o stimă de sine redusă, dar a luat o poziţie smerită în ceea ce-L privea pe El. Avea gânduri modeste despre Sine în relaţie cu alţii, aşa cum spune în Filipeni 2:3, "Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi". Aceasta este prima calitate - alături de un duh zdrobit, o zdrobire şi mâhnire pentru că nu ne asemănăm cu Hristos. Dumnezeu se uită la un astfel de om.

    A doua calitate - omul la care se uită Dumnezeu, Isaia 66:2, este "cel care se cutremură la Cuvântul Meu" (NASB). Acest lucru e atât de important. La asta mă refeream legat de ce studiam în Matei 5. Când citeşti astfel de cuvinte, te cutremuri la Cuvântul lui Dumnezeu? Te cutremuri la Cuvântul care spune în Matei 5 că dacă te mânii, şi vorbeşti cu mânie cuiva, poţi cădea sub pedeapsa gheenei? Te cutremuri la Cuvântul care spune că dacă nu adopţi o atitudine radicală, de a-ţi tăia mădulare ale trupului (ochii sau mâinile) care te fac să pofteşti cu ochii, şi să comiţi păcat sexual... dacă nu adopţi o atitudine radicală faţă de acestea vei merge în iad? Te cutremuri la acest Cuvânt? Descopăr, vă spun sincer, că foarte puţini creştini se cutremură la acest Cuvânt! Chiar şi cei care m-au auzit predicând despre acest lucru ani de zile! Îmi pare rău să spun asta. Chiar şi în unele biserici peste care am responsabilitate, sunt oameni care m-au auzit predicând împotriva acestui lucru timp de 25 de ani, şi tot nu se cutremură la acest Cuvânt. Aceasta e condiţia multor creştini. Au această cunoştinţă, dar n-o iau în serios! Cum poţi să nu iei în serios păcatul, când vezi preţul pe care L-a plătit Hristos la cruce, ca să ne elibereze de păcat?

    Este un imn pe care mi-l cânt adesea, care spune: "Oricând sunt ispitit fă-mă să văd", Doamne ajută-mă să văd, "Pe Dumnezeul meu, singur, cu braţele întinse, şi cu vânătăi,/ şi sângerând, pe pământul pe care l-a facut El;/ Şi fă-mă să simt că păcatul MEU,/ Ca şi când alte păcate nu erau,/ A fost pentru El, care susţine lumea,/ O povară ce cu greu a putut-o purta." Îmi cânt asta de multe ori pentru a vedea cum Domnul meu, care a putut purta sarcina acestui univers pe umărul Lui, nu a putut purta povara păcatului meu. Aceasta L-a zdrobit la Calvar. Şi acest lucru m-a făcut să am o ură imensă faţă de păcat, să mă cutremur la Cuvântul lui Dumnezeu. Asta mă face să am o povară să-i învăţ pe creştini, să-i ajut să înţeleagă că păcatul, a pofti cu ochii e mai grav decât a contracta SIDA, e mai grav decât a avea cancer. Îmi doresc să înţelegeţi asta! În ziua când veţi înţelege asta, veţi lua lucrurile în mod radical. Nu v-aţi juca cu seringi cu care s-au injectat oameni care au SIDA, sau cei cu droguri, n-aţi folosi niciodată acea seringă să vă injectaţi cu ceva. Aţi şti că asta vă poate vătăma, aţi putea contracta SIDA doar de la un ac. De ce sunteţi atât de atenţi cu privire la acest lucru, şi nu sunteţi atenţi cu privire la ceva mult mai grav decât SIDA? Vă spun de ce: fiindcă nu credeţi că păcatul e mai grav decât SIDA şi cancer; nu vă cutremuraţi la Cuvântul lui Dumnezeu. Eu am învăţat să cred acest lucru. Din acest motiv sunt extrem de atent cu aceste păcate. Mânia... Pentru mine, a pofti o femeie este egal cu a divorţa de soţia mea. Ambele sunt numite preacurvie! Constat că foarte puţini creştini iau lucrurile atât de serios. Sunt foarte puţini predicatori care predică asta atât de serios.

    Aşadar, cred că în Predica de pe munte, condiţia de bază ce trebuie s-o împlinim, pe măsură ce citim aceste lucruri, este ce a spus Isus în Matei 5:20, "Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor." Vreau să vă spun, prietenii mei, că eu cred asta cu toată inima. Domnul Se aşteaptă de la creştini la o calitate a neprihănirii care este cu mult deasupra celor 10 porunci. La fiecare din acele porunci, cu mult deasupra. Idolatria nu este să te închini la idoli din lemn şi piatră, ci este să dai unui alt lucru, în afară de Dumnezeu, un loc în inima ta. Asta e idolatria. Sabatul nu e doar să nu lucrezi în ziua Sabatului, ci e o viaţă interioară de odihnă. Preacurvia nu e doar cea fizică, ci să pofteşti cu ochii. Uciderea nu e doar ucidere, e mânie. Şi la fel cu toate poruncile, după cum vom vedea mai târziu. Dar haideţi să învăţăm să ne cutremurăm la Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să ne poată folosi pentru a zidi Biserica Sa, aşa cum am văzut în Isaia 66:1,2 - "Acesta e tipul de om spre care voi privi şi pe care-l voi binecuvânta şi-l voi folosi să-Mi zidească Casa." Dumnezeu să ne ajute!

Tată ceresc, ajută-ne să fim oameni după inima Ta, pe care să-i poţi folosi într-o vreme de copromis şi deşertăciune, alunecare şi decădere, în acest creştinism babilonian. Ajută-ne să fim ca Daniel, să nu ne pângărim, ci să rămânem credincioşi Ţie. În smerenie cerem, în Numele Domnului Isus, Amin!