Înainte de a începe discuția noastră despre copii aș vrea să menționez unele lucruri care sunt foarte importante despre cum partenera sau soțiile pot fi folosite ca un instrument în transformarea viețiilor soților lor. Este normal în calitate de soție să îți dorești ca soțul tău să se schimbe și poți fii un instrument pentru schimbarea lui, dar trebuie să o faci într-un mod corect, biblic. Majoritatea soțiilor au o dorință legitimă de a-și vedea soții schimbați, dar majoritatea încearcă prin mijloace greșite. Deci vreau să vă dau o listă cu cinci lucruri care să vă ajute.

    1. O femeie trebuie să pună accent pe calitatea vieții ei și nu pe discuții în contradictoriu. Uitați-vă un moment în 1 Petru 3:1: "Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor." Cum am spus și seara trecută, aici vedem că nu trebuie să folosești cearta, poți să discuți lucruri cu soțul tău, poți chiar să folosești Scriptura pentru a îl corecta, dar nu trebuie să te cerți. Acest lucru este foarte, foarte important: puterea unei vieți transformate pentru a fi asemănătoare cu a lui Hristos. Când soțul tău trăiește în păcat, dacă te cerți cu el nu obții niciun rezultat, dar dacă îi arați un caracter asemănător cu al lui Hristos, atunci Duhul Sfânt va folosi aceasta pentru a-l condamna. Cuvântul spune că vor fi câștigați fără cuvinte prin purtarea nevestelor lor. Amintiți-vă că nu trebuie să vă trăiți viața în funcție de cum se comportă el, ci să vă trăiți viața bazat pe poruncile lui Hristos; Hristos vă poruncește să aveți o trăire dumnezeiască, chiar atunci când soțul vostru nu o are.

    2. Un alt principiu care este foarte important îl găsim în 1 Timotei 5:1. Tinerilor li se spune să nu certe cu asprime un om mai în vârstă. Acesta este un principiu de comportament când este raportat la oameni mai în vârstă sau la autorități. Soțul vostru este o autoritate, ar trebui să îi vorbești, să discuți lucruri cu el, și chiar să îi atragi atenția că greșește, dar nu ai voie să o faci cu asprime pentru că asta arată lipsă de respect.

    3. Soția trebuie să arate considerație și respect față de soțul ei. Seara trecută am explicat că soțul trebuie să își iubească soția și să își dea viața pentru ea, dar femeilor din acest text li se cere să își respecte soțul, pentru că de acest lucru are nevoie soțul. Cu cât mai puțin respect arați soțului tău cu atât mai aspru se va comporta față de tine. Este un cerc vicios al neascultării. Permiteți-mi să vă dau un exemplu. Soțul nu-și iubește soția, deci în consecință, ea nu îl respectă așa că el ajunge să își iubească soția și mai puțin și ea îl respectă din ce în ce mai puțin și lucrurile continuă tot așa până când amândoi sunt distruși. Același lucru se întâmplă când soția nu își respectă soțul, el răspunde cu duritate, iar ea îl respectă și mai puțin. Și tot așa. Dragă soră în Hristos, trebuie să înțelegi ceva. Este foarte dificil să fii femeie, dar este de asemenea, foarte dificil să fii bărbat. Prin urmare, ar trebui să arătăm milă, îndurare, compasiune. Când noi răspundem ca și Hristos, El are puterea să schimbe totul, dar când ne comportăm firește acest lucru conduce la o trăire tot mai firească.

    4. Soția trebuie să arate supunere. În 1 Petru 3:5, "Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor", ideea este că femeile erau împodobite sau făcute frumoase prin supunerea lor. În Biblie nimic nu este mai groaznic decât o femeie gălăgioasă și mânioasă, care își ridică vocea pe străzi, care este întotdeauna nervoasă și pusă pe ceartă. Nu contează cât de frumoasă este din punct de vedere fizic, în ochii unui bărbat va fi urâtă. Când tu demonstrezi supunere, soțul tău te va vedea o frumusețe.

    Am să vorbesc despre niște lucruri care chiar există și nu trebuie să ne prefacem că nu există. Doi oameni tineri și frumosi se căsătoresc. Începem să îmbătrânim și nu mai suntem atât de frumoși, nu mai creștem, ci ne micșorăm, fațele noastre încep să-și piardă conturul, gravitația nu mai este prietena noastră. Acest lucru, în mod special, reprezintă o problemă pentru femei. Se uită în oglindă, plâng pentru că s-au schimbat, nu mai sunt tinere. Eu am rezolvat această problemă prin faptul că am scos toate oglinzile din casă și așa voi rămâne pentru totdeauna frumos. Dați-mi voie să vă spun ceva femeilor, sunt un bărbat ca toți ceilalți și orice bărbat apreciază o femeie frumoasă, apreciază ca soția lui să fie frumoasă, dar am să vă spun ceva cu toată onestitatea: soția mea este extraordinar de frumoasă când ea arată un spirit ascultător și blând, ca al lui Hristos. Nu îi pasă că amândoi îmbătrânim, că ne schimbăm, că părul ei încărunțește, nimic din toate astea nu contează. Dacă ea umblă în păcat și răzvrătire atunci este urâtă, dar dacă umblă în Duhul, cu un caracter blând asemănător cu al lui Hristos, atunci este frumoasă. Pur și simplu, frumoasă. Dacă soțul tău nu este doar un soț pierdut și carnal, atunci va simți la fel.

    Există o frumusețe a femeii spirituale, care depășește frumusețea fizică a unui supermodel. Prin urmare, trebuie să aveți în voi o supunere blândă și duhovnicească. Uitați-vă în 1 Petru 3:4. Fiecare femeie din această încăpere ar trebui să se roage așa: "ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu". Trebuie să memorați acest verset, trebuie să vă rugați acest verset, să îi cereți soțului vostru să se roage acest verset pentru voi. Este, pur și simplu, minunat.

    În Peru, în piață, unde se vând tot felul de lucruri pe stradă, unele femei de acolo sunt cu adevărat foarte, foarte robuste. Dacă hoții le atacă, ele îi bat. Sunt mari, puternice și rele. Soția mea este din Peru; ea nu este una dintre aceste femei. Merge des la piață pentru tot felul de cumpărături și îi place să le imite pe aceste doamne. Mergi acolo și vezi pe cineva bătându-se și, habar nu am de ce, dar îi place să le imite. Când vin câteodată acasă și sunt puțin supărat, ea se întoarce, mă privește, merge cam așa, se lovește cam așa și îmi zice: "Ia, compadre vamos! Haide, te rup pe loc! Te fac să plângi ca un copil!" Soția mea face aceasta pentru distracție, dar unele femei o fac cu adevărat și nimic nu este mai urât decât asta. Când răspunzi cu furie nu funcționează! Dacă vreți cu adevărat să vă convingeți soțul de păcat, nu vă certați cu el, nu luptați cu el, ci trăiți în fața lui ca și Hristos și se va simți rușinat.

    Să vorbim acum despre copii, despre creșterea copiilor. Care este scopul pentru care creștem copii? Este acelaș scop cu al vieții creștine: mântuirea și maturitatea spirituală. Acestea sunt două țeluri mari pentru care ne creștem copiii: mântuirea și maturitatea spirituală. Îl laud pe Dumnezeu pentru soția mea pentru că îmi asigură cu adevărat un echilibru. Când băiatul meu a avut patru ani am vrut să învețe mecanica cuantică și să vorbească latină, iar soția mea îmi amintește constant asta: "Ce rost are să creezi un geniu dacă nu Îl cunoaște pe Hristos și nu are caracterul unui om al lui Dumnezeu?" Lucrul cel mai important este să Îl cunoască pe Dumnezeu si să aibă caracterul lui Hristos.

    Uitați-vă în Galateni 4:19. Bineînțeles că aici Pavel vorbește bisericii, dar ni se dă aici un principiu important de urmat. El spune: "Copilașii mei pentru care iarași simt durerile nașterii, până ce va lua Hristos chip în voi!" Soția mea mi-a povestit că durerile nașterii sunt foarte chinuitoare. Să dai naștere unui copil e dureros. Mă bucur mult că nu sunt femeie! Și Pavel vorbește aici despre o durere, durerea nașterii, dar acestea nu durează cinci sau zece ore, durează douăzeci, douăzecișicinci... de ani. Este munca cu copiii noștri, dedicându-ne viața până când Hristos ia chip în ei. Vreau să fiți onești. Când vă treziți dimineața și vă ocupați de copiii voștri, vă gândiți la asta? Vă spuneți: "Înainte de orice, scopul meu când îmi cresc copiii este ca ei să-L cunoască pe Hristos?" Așa trebuie să se întâmple, asta trebuie să fie în centrul vieții voastre, ca ei să ajungă să-L cunoască pe Hristos.

    În SUA familia se dezintegrează. Suntem foarte materialiști. Viața familiei pare să graviteze în jurul hobby-urilor copiilor. Copilul iese de la școala la ora 3, mama îl ia de acolo, îl duce la antrenamentul de fotbal, îl lasă acolo, o duce pe fiică la balet, o lasă acolo. Tatăl iese de la muncă, îl ia pe băiat de la fotbal, mama stă cu fiica la balet și toți ajung acasă la ora 9. În următoarea zi fac același lucru, tot timpul pe fugă. Eu le spun asta: "Alergi prin tot orașul cu copilul tău, ca să-l faci un jucător de fotbal sau de baschet, activități speciale la școală și nu investești deloc timp ca ei să-L cunoască pe Hristos. Și într-o zi când copilul tău va fi rebel să nu vii în biroul meu ca să plângi, pentru că seceri ceea ce ai semănat." Cât timp investești în copilul tău ca el să devină ceva important în această lume? Cât timp investești ca ei să-L cunoască pe Hristos? Sau poate asta este treaba altcuiva? A învățătorului de școală duminicală, a predicatorului? Nu ai dreptul să dai copilul tău pe mâna altuia. Dumnezeu ți-a dat ție acel copil, deci copilul este responsabilitatea ta. Nu este vorba doar despre mântuirea lui, ci și despre creșterea lui spirituală.

    Uitați-vă la Coloseni 1:28. Pavel vorbește despre credincioși, dar poate să fie aplicată și slujbei noastre cu copiii. Pavel spune: "Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus." Putem să-l schimbăm și să spunem așa: "Noi ca și părinți, Îl proclamăm pe Hristos, sfătuind pe orice copil și învățând pe fiecare dintre copiii noștri în toată înțelepciunea, ca să înfăţişăm pe copiii noștri desăvârşit în Hristos Isus." Aceasta este slujba noastră. Înainte de orice altceva ce facem cu copiii noștri, acesta este sarcina noastră de bază. Cum poate fi realizat acest lucru? Care sunt mijloacele pe care le putem folosi pentru a-L cunoaște copiii noștri pe Hristos? Primul lucru care trebuie să îl înțelegeți este că ei vor veni la Isus Hristos doar prin puterea Duhului Sfânt. Nu vă imaginați că puteți să realizați anumite lucruri ca și părinte, care vor garanta venirea la Hristos a copilului vostru. Chiar dacă Biblia vă poruncește să faceți multe lucruri cu privire la copiii voștri, mântuirea este în ultimă instanță o lucrare a Duhului Sfânt. "Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic." (Ioan 6:63) Este unul dintre motivele pentru care părinții trebuie să trăiască o viață de rugăciune. Rugându-ne zilnic pentru convertirea copiiilor noștri, pentru maturitatea lor spirituală, ca Dumnezeu să-i protejeze de rău și de oameni răi.

    Deci este Duhul lui Dumnezeu și, în al doilea rând, lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu. Să ne uităm la 2 Timotei 3:15: "Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire prin credinţa în Hristos Isus." Cuvântul "pruncie" vine de la cuvântul grecesc "brefos" care înseamnă copil nou-născut, prunc, bebeluș. Uitați-vă la asta: "Din pruncie cunoști Sfintele Scripturi care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire prin credinţă." Din momentul când copilul vostru este bebeluș, trebuie să îi citești Scriptura; vrei să îi inveți să spună: "mami", "tati" ceea ce e bine, dar primul lucru care ar tebui să-i învățăm este Scriptura.

    Am cunoscut o familie care avea o fiică de 2 ani, ce stătea în scăunelul ei lăudându-L pe Dumnezeu, mulțumindu-I lui Isus. Îi dădeau mici versete, învățând-o să le memoreze chiar de mică. Spunându-le din Biblie, copiii învață tot felul de lucruri și le învață foarte devreme. Învață-i Biblia, memorează Scriptura împreună cu ei. Tot ceea ce fac și ceea ce facem noi împreună cu ei raportează la Dumnezeu și la Scriptură. În 2 Timotei 3:16 se spune că: "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune". Principalul scop pe care ar trebui să îl ai pentru copiii tăi este convertirea și maturitatea spirituală, iar Biblia este tot ceea ce îți trebuie. Există și alte cărți pe care poți să le citești și ele sunt bune, dar Biblia este suficientă pentru a-ți crește copilul. Unii dintre cei mai străluciți oameni care au trăit în țara noastră, care au fondat națiunea noastră, au fost crescuți în sălbăticie și singura carte pe care unii dintre ei au avut-o a fost Biblia. Biblia nu aduce doar mântuire, ci dă copilului și înțelepciune și formează caracterul lor. Trebuie să fie saturați de Biblie pentru că vor fi saturați de lume dacă nu îți va păsa îndeajuns pentru a petrece timp învățându-l pe copilul tău Biblia. Pot să vă spun atâta: diavolului îi va păsa îndeajuns pentru a umple pe copilul tău cu lumea și cu orice minciuni ale acestei lumi.

    Lăsați-mă să vă spun ceva despre caracter. Îți dai copilul la o școală unde învață cursuri avansate la nivel universitar începând cu vârsta de 12 ani, dar nu îi dezvolți caracterul și ei vor pica de la universitate. Dar dacă iei un copil care are o educație foarte slabă, dar a cărui părinți au muncit cu toată puterea lor pentru a-i dezvolta caracterul, chiar dacă copilul nu știe aproape nimic când merge la universitate, se va descurca bine pentru că va avea destul caracter ca să lucreze cu cât de multă sârguință trebuie pentru a reuși. Totul depinde de caracter și asemănarea cu Hristos.

    O altă unealtă ce ar trebui folosită pentru a-ți crește copilul este rugăciunea. În 1 Samuel 12:23, Samuel considera că păcătuiește dacă ar înceta să se roage pentru copiii lui Israel. În același mod ar trebui să considerați că păcătuiți dacă nu vă rugați pentru copiii voștri. Ar trebui să te rogi zilnic pentru ei, deoarece copiii voștri ar putea să crească într-o lume ce poate fi groaznică. Întunericul se răspândește în lume, creștinismul devine din ce în ce mai persecutat, chiar și în vest. Fac totul posibil să dea legi care să ne reducă la tăcere. Copiii noștri vor crește într-un loc întunecos. Trebuie să ne rugăm pentru ei, trebuie!

    Ultima unealtă pe care Dumnezeu o folosește pentru a ne schimba copiii, îmi pare rău nu ultima, ci a patra, este exemplul nostru personal. În 1 Corinteni 11:1, Pavel spune: "Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos." Acest lucru este foarte important. Dacă tu ca și părinte nu Îl urmezi pe Hristos, atunci tot ceea ce faci este ipocrizie și copiii tăi vor observa asta. Am auzit atâtea mărturii de săptămâna trecută de când sunt aici depre părinți care sunt foarte, foarte religioși în exterior, dar în interior nu există nimic. Am auzit despre tineri care au fost crescuți într-un cămin rece care avea doar o formă de religie. Aceasta este unul dintre cele mai rele lucruri, ca tu să spui copiiilor tăi că Îl urmezi pe Isus, iar copiii te privesc și își dau seama că acest lucru înseamnă pentru tine să mergi duminică la biserică, dar nu influențează restul vieții tale. Învață să fie și ei ipocriți și să nu-L urmeze pe Isus. Sau se uită cum o tratezi pe mama lor, sau la mânia din interiorul căminului, sau că tu nu trăiești pentru Împărăție, ci trăiești pentru lucruri. Trebuie să trăiești acest lucru, trebuie să trăiești viața creștină în fața copiiilor tăi. Pot să îmi învăt copiii despre rugăciune, dar știți care ar fi o lecție și mai bună? Este ora 1:30 dimineața și copilașului meu îi este sete, iese din pat, se duce în bucătărie și trece pe lângă biroul meu. Lumina este aprinsă și se uită discret înăuntru, iat tatăl său se roagă, strigă către Dumnezeu. Asta este o lecție! Trebuie să o vadă în viața voastră.

    O altă cale prin care Dumnezeu lucrează în copilul tău este atunci când îți petreci timp cu copilul tău. Marcu capitolul 3 ne spune că Isus a chemat pe ucenici pentru ca ei să fie cu El. Eu cred că cea mai mare parte din societate a fost formată după tiparul diavolului pentru a-i îndepărta pe oameni de la Dumnezeu și pentru a dezintegra familia. Priviți cu câteva generații în urmă. Să spunem că tatăl avea o meserie, era tâmplar sau fierar. Când copilul lui era destul de mare ca să poată umbla, el mergea cu tatăl său la muncă și lucra cu el când creștea. Băiatul era tot timpul cu tatăl său, ceea ce astăzi nu se mai întâmplă. Tatăl se duce la lucru, poate fii acolo pentru 10-12 ore, băiatul se duce într-o altă direcție, să fie cu o gașcă de băieți. Fiul tău se însoțește cu niște nerozi și este instruit de ei. Aceasta s-a întâmplat în societatea noastră. Lumea desparte familia. Mama este aici, tatăl dincolo, fiul în cealaltă parte și fiica dincolo și se întâlnesc noaptea ca să doarmă, iar tu nu ești defel influența primară din viața copilului tău. Trebuie să găsești o modalitate să îți recuperezi copiii, să îți petreci timp cu ei. Gândește-te la asta pentru un moment. Să spunem că timp de 16 ore pe zi copilul tău este treaz și petrece 10 ore la școală, iar cu prietenii lui alte câteva ore. Petrece timp și acasă, dar de cele mai multe ori este în camera lui, nici chiar atunci nu este cu tine. Pentru aproximativ 12 ore fiul tău este învățat tot ce diavolul și lumea vrea să-l învețe. Când este cu prietenii lui nu vorbește despre Hristos, vorbește despre lume, când e la școală vorbește depre lume, minte seculară, umanism și evoluționism. Când vine acasă ce îi oferi? Aaa, îl duci duminică la biserică, așa că timp de o oră pe săptămână aude o poveste despre Noe și haina frumoasă a lui Iosif și nimic din acestea nu au semnificație în lumea reală. Din acest motiv trebuie să-ți petreci timp cu copiii tăi, trebuie să le arăți ca asta este adevărat, trebuie să fii exemplu pentru ei, Hristos trebuie să fie centrul căminului tău.

    Dacă va veni un timp când școala de acasă va fi interzisă în țara mea, atunci mă voi muta, îmi voi părăsi propria țară, nu voi permite altora să îmi crească copiii. Ei sunt responsabilitatea mea, a mea! Nu pot să o dau altora și chiar de aș vrea, Dumnezeu mă va judeca. Nu spun că trebuie să ai școală acasă, dar spun că ai face bine să-ți investești viața în copiii tăi. Ai face bine să îi înveți despre Isus Hristos și despre ce este cu adevărat lumea aceasta. Petrece timp! Ce trebuie să faceți, frați, este să aranjați prioritățile din viața voastră și să vedeți dacă prioritățile voastre sunt aceleași cu ale lui Isus. Prima voastră prioritate referitoare la timp este să creșteți în cunoașterea Scripturii. Dacă ești soț, soție, tată, mamă, trebuie să creșteți în Scriptură, în rugăciune, în asemănare cu Hristos. Nu poți învăța ceva ce tu nu posezi.

    Asta a fost prioritatea numărul unu. A doua este consolidarea căsătoriei tale. Dacă ești bărbat sau femeie, aceasta să-ți fie prioritatea: consolidarea căsătoriei tale.

    Numărul trei. Să îți crești copiii ca să Îl cunoască pe Hristos. Vreau să îți pun o întrebare. Să presupunem că mâine afli că copilul tău are o boală terminală. Copilul tău va muri dacă nu găsești un tratament. Cum ți-ar schimba asta viața? Ai petrece mai puțin timp cu deșertăciunile acestei lumi? Ai lucra chiar și la un serviciu mai prost plătit, dar care îți permite să-ți petreci mai mult timp cu familia ta? Ai face tot felul de lucruri radicale. Vreau să îți spun ceva: copilul tău are o boală terminală și ea se numește păcat. Și nu doar îl va ucide, ci îl va trimite pentru totdeauna în iad. Trebuie să faci orice este nevoie pentru a-ți schimba viața ca să devii tatăl și mama care trebuie să fii. Vreau să subliniez asta. Trăim într-o lume care nu apreciază familia și trebuie să muncești și unii dintre voi muncesc din greu, iar eu apreciez asta, dar tu și soția ta va trebui să strigați la Dumnezeu: "Ajută-ne, arată-ne ce să facem, ajută-ne să ne folosim timpul cu înțelepciune."

    Aici sunt unele lucruri pe care nu crezi că le voi menționa, dar sunt foarte importante. Încerc să îngrămădesc 25 de lecții într-una singură. Am anumite probleme medicale cu oasele mele și din cauza aceasta am restricții la mâncare. Trebuie să am grijă să nu mă îngraș mult și să fac exerciții fizice aproape zilnic. Luni, miercuri și vineri exerciții foarte intense timp de 40 de minute, marți și joi exerciții foarte ușoare. Trebuie să dorm cel puțin 6-7 ore pe noapte. Din această cauză am observat că am mai multă energie și putere de concentrare. Datorită faptului că îmi fac timp să mănânc sănătos și să exersez, îmi oferă 2 ore în plus pe zi de muncă. Majoritatea oamenilor sunt lipsiți de energie, nu pentru că sunt bătrâni, ci pentru că nu exersează destul și mânăncă groaznic. Vă învăț ceva ce și Jonathan Edwards ar face dacă ar fi fost aici. El a călărit cai, se plimba mult, tăia lemne și făcea alte lucruri pentru a se menține fizic pentru lucrarea Domnului. Deci nu spun părinților să se neglijeze. Ar trebui să supunem totul în viețile noastre domniei lui Isus Hristos și să căutăm să fim administratori buni a tot ceea ce suntem, ca să trăim cât mai mult posibil cu putere și energie ca să Îl slujim pe Dumnezeul nostru.

    Petrecând cât mai mult timp cu copiii tăi, mai vă spun asta și apoi închei pentru că nu mai am timp. Astfel îi învăț eu pe copiii mei, îi învăț în timp ce trec prin viață. Asta înseamnă că pe parcursul zilei când petrecem timp împreună, Dumnezeu este implicat, Scriptura este adusă în discuție. Am fost la acvariu în urmă cu 2 săptămâni și am văzut rechini uriași.
    - Evan cine i-a creat?
    - Dumnezeu i-a făcut.
    - De ce?
    - Pentru propria Lui glorie.
    - Fiule, știi ce a spus Iov despre ei?
    - Nu, tată, ce?
    - Fiule, du-te deasupra acvariului și pune-ți mâna în el și atinge acel rechin
    - Nu, tăticule.
    - Iov spune să atingi acel rechin, să-ți retragi apoi mâna și nu vei uite niciodată că ai atins acel rechin, pentru că îți va reteza mâna. Dar apoi Iov mai spune că exact acel rechin pe care tu nu-l poți atinge, Dumnezeu se duce în ocean și se joacă cu el. Nu este Dumnezeu puternic?

    Înțelegeți? Aud ceva gălăgie în camera lor de joacă. Ian și Evan sunt implicați în luptă. Se vede efectul orelor de wrestling pe care le-au luat. Dar i-am despărțit pentru că e timpul să vorbim despre Cain și Abel. Vedeți? Oportunitatea de a aplica lecții se găsește peste tot. Apoi noaptea, uite ce facem. Stau cu Evan, copilul cel mai mic, are 5 ani, și citim o poveste din Biblia pentru copii și discutăm despre ea, vorbim. El răspunde la întrebări. Câteodată acea parte durează 10 minute, iar altădată 20-30 minute. Apoi memorăm versete, învățăm versete noi și le repetăm pe cele vechi, iar apoi ne rugăm. După aceea mă ocup de fratele lui. Pot să stea amândoi dacă vor, dar nu este obligatoriu. Când mă ocup de Evan, Ian poate să fie acolo, dar nu este necesar.

    Urmează Ian, acum ne aflăm în Evanghelia după Matei. Citim toată cartea, el ia următoare secțiune din Scriptură, o citește, eu pun întrebări și fac comentarii, apoi discutăm. Apoi mă ocup de versetele lui, iar pe urmă amândoi băieți stau jos cu mine și mă ocup cu ei de alfabetul grecesc și evreiesc. Știu că sună foarte impresionant, dar chiar nu este. Doar lucrăm la alfabet, iar ei nici măcar nu știu că lucrează. Nici măcar nu știu că muncesc pentru că ne simțim foarte bine. Poate lucrez la alfabetul acela pentru 6 luni, inclusiv vocalele evreiești pentru că sunt foarte grele. Dar să spunem că durează doi ani pentru ca ei să învețe alfabetul. Au realizat ceva. Nu avem un orar, doar învățăm lucruri. Studiul nostru biblic nu este un timp separat de restul vieții noastre, este o parte din viața noastră. Asta trebuie să înțelegeți. Vom continua mai târziu să discutăm despre a preda, a instrui și a disciplina. Discuția despre intruire vă va uimi cu adevărat. Este partea pe care probabil că nu o faceți pentru că nimeni nu v-a spus, dar ea este absolut esențială deoarece vă poate transforma căminul într-un loc fericit.

    Tată, vin înaintea Ta în Numele Fiului Tău și mă rog să folosești acest timp pentru binecuvântarea poporului Tău și gloria Numelui Tău. În Numele lui Isus. Amin.