Bunătățile Tale, Doamne, se înoiesc în fiecare seară, în miezul nopții, după-masa, în zorii dimineții și la prânz. Și toate aceste bunătăți uneori par a întârzia, ele întotdeauna sosesc la timpul potrivit. Iar acum, Doamne, ne rugăm pentru oamenii de aici. Unii dintre ei se găsesc într-o perioadă mai întunecată, în care se întreabă unde sunt aceste bunătăți ale Tale. De aceea, noi Te rugăm să folosești aceste câteva ore în a stârni cea mai remarcabilă trezire, cu o sete după cunoaștere și după lucrurile spirituale, cu o pasiune pentru Regele Regilor și Domnul Domnilor – Isus Hristos. Doamne, noi nu vrem să stăm aici doar pentru o învățătură și nici pentru ceva emoțional, ci vrem să stăm cu toată ființa noastră înaintea Ta, deoarece Tu ești cunoscut ca un Dumnezeu care se descoperă, ca un Dumnezeu plăcut. De aceea, eu stărui înaintea Ta ca să transformi aceste ore în niște adevărate ore ale trezirii spirituale. Mă rog pentru oricine poate să îmi audă vocea, pentru cei care nu sunt născuți din nou, ca prin Cuvântul lui Dumnezeu care este mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri, care este viu și lucrător, să străpungă inimile celor care sunt morți în greșelile și în păcatele lor, pentru ca ei să poată trăi, să guste și să vadă că Tu exiști cu adevărat și că Tu ești bun. Și mai am o dorință arzătoare, Doamne, cu privire la sfinții care sunt în dificultate, sfinți pentru care cuvinte precum: desfătare, plăcere, satisfacție și setea de cunoaștere reprezintă niște cuvinte străine pentru sufletele lor. Aceștia au crescut într-un mediu al hotărârii unde totul pare a fi la nivelul voinței, acolo unde afecțiunile nu au nicio valoare, ba chiar pot fi amenințătoare. Ei au un loc special în inima mea. Pentru ei mă rog și pentru mulți alții în aceeași stare, din această încăpere și mă rog să le slujești pe deplin. Așadar, Doamne, vino și ajută-mă, Te rog, și în timpul acestor ore dă-ne putere de a asculta, de a vorbi. Cer călăuzirea Duhului Sfânt pentru ca eu să fiu protejat de afirmarea unor erezii, de mândrie, de frica de oameni. Fă ca acești oameni să fie protejați față de distragerea atenției sau printr-o adoptare a unei atitudini negative față de ceea ce ar putea fi nou și biblic. Protejează-i de orice greșeală pe care eu aș putea să le-o spun. Protejează-ne de diavolul. Noi ridicăm scutul credinței chiar acum, pentru a opri fiecare săgeată arzătoare pe care el o țintește înspre noi, cu scopul de a ne înșela, de a ne induce în eroare, să nu ne descurajeze și să nu ne asuprească pentru a ne face să ieșim din această încăpere. Așadar, vino Doamne! Noi nu suntem aici ca să ne jucăm, ci suntem aici să vedem pe Regele nostru, prin cuvintele Sale, prin puterea Duhului Sfânt cu scopul de a ne asemăna tot mai mult cu imaginea Domnului Isus din slavă în slavă. Aici, pot fi oameni din Florida, Georgia, Carolina de Sud, Tennessee, Carolina de Nord, eu nu știu de unde sunt toți acești oameni, dar fă ca razele lui Hristos să se răspândească din acest loc. Aceasta este dorința inimii noastre. Vino acum. Ne rugăm în Numele lui Isus. Amin.

    Ați putut să auziți că am avut un anumit tip de persoană în mintea mea și m-am raportat la aceasta datorită unei conversații recente de la biserica mea. Aceasta este o conversație obișnuită, nu e nimic extraordinar la ea. Fiecare pastor din această încăpere a trecut prin asta și cei mai mulți dintre voi ați experimentat. Este vorba despre o femeie care a venit în biroul meu și mi-a spus ceea ce mulți dintre voi simțiți: “Simt frate pastor John, că distanța de la mintea mea care este conștientă de ceea ce predicați până la sufletul meu este mare.” Din această cauză am scris cartea aceasta și am numit conferința aceasta după numele cărții: “Când nu-L doresc pe Dumnezeu, cum să lupt pentru fericire”. Sunt multe persoane care se află în situația aceasta. Unii oameni stau deoparte și spun că nu contează, iar alții afirmă că ei cred în ceea ce contează, însă într-un mod total eronat. Din cauza acestor motive vom lucra împreună pentru a clarifica aceste aspecte.

    Consider că am o misiune apostolică. Jon Bloom, partenerul meu de 10 ani, care a cântat la pian înainte să vin eu la amvon mi-a spus: “Frate John, cum vă simțiți?” Iar eu i-am spus că mă simt ca într-o misiune apostolică. Simt că am autoritatea lui Isus Hristos, potrivit a ceea ce scrie în 2 Corinteni 1:24 care spune: “Nu că am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră.” Lucrăm și noi împreună la bucuria voastră. Nu-i așa că e o afirmație uimitoare? Un lucrător – cu o lucrare apostolică spunea Pavel. Pentru ce anume? Pentru dobândirea fericirii. Dacă vreodată ne-am imagina această misiune apostolică a lui Pavel prin întreaga lume, “Nu că am avea stăpânire peste credinţa voastră, corintenilor, ci eu sunt chemat să lucrez împreună cu voi, alături de voi pentru dobândirea bucuriei”.

    De altfel, aceasta este misiunea mea de aici, în timpul orelor petrecute împreună, să fiu un lucrător împreună cu voi pentru dobândirea bucuriei. Apostolul Pavel mai vorbește despre acest aspect și în altă parte. Să nu credeți că pasajul ales ar fi o excepție sau un text izolat. Amintiți-vă că în Filipeni capitolul 1 după ce vorbește despre câștigul dintre a rămâne în trup sau a muri, Pavel crede și este încredințat că va trăi: “Şi sunt încredinţat şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre”. Cu alte cuvinte, “Dumnezeu va îngădui să mai trăiesc pe pământul acesta pentru a putea să înaintați și să vă bucurați de credința voastră.” Nu-i așa că e uimitor? 2 Corinteni 1:24 și Filipeni 1:25 sunt două versete apostolice cu funcția unei împuternici pentru mine care m-au făcut să vin aici la Grenville (Carolina de Sud) și să lucrez la bucuria voastră. Aceasta i-am spus eu prietenului meu, când ne aflam la aeroport în dimineașa asta, însă într-o variantă puțin mai scurtă.

    Dați-mi voie să vă enumăr 4 lucruri despre care nu voi discuta. Acestea ne vor ajuta să clarificăm diferența dintre ceea ce trebuie să facem și ceea ce nu trebuie să facem. În primul rând, eu nu intenționez să vin înaintea voastră cu o teorie a bunăstării, a prosperității sau a bogăției. Eu nu vă voi aduce un mesaj precum: “Hristos vă va vindeca, vă va îmbogăți, vă va da prosperitate în această viață, așa încât voi să aveți motive să vă bucurați.” Nu acesta va fi mesajul meu. Vă voi aduce un mesaj potrivit căruia Hristos vi se va oferi El Însuși, așa încât voi să nu aveți nevoie de sănătate, bogăție sau prosperitate în vederea obținerii fericirii. Dar având atât de multă bucurie invincibilă în Dumnezeul puternic, încât să poți renunța la bogăție și la prosperitate printr-o dragoste jertfitoare a lui Isus Hristos.

    Această conferință este destul de periculoasă. Dacă veți înțelege ceea ce am să vă spun sau dacă sunt părinți care și-au adus copiii, este riscant. Deoarece de multe ori am avut probleme cu părinții din cauza copiilor care în urma aceea ce ascultau, mesaje precum acesta, făceau lucruri nebune pentru Hristos, după ce învățau că fericirea lor poate fi înrădăcinată în ceva cu adevărat puternic, mult mai sigur și mai mai satisfăcător, decât visul american pe care tatăl îl avea pentru ei. Și acum tații sunt foarte supărați pe mine pentru că ei au plecat în Afganistan. Nu sunt în măsură să adaug “glazură” pentru hotărârea voastră pentru Hristos. Scopul meu este să vă arăt din Scriptură că dacă tot ceea ce aveți este o decizie pentru Hristos, fără să ai vreo bucurie în El, de fapt, nu Îl ai pe Hristos. Noi nu suntem mântuiți numai prin simple decizii, ci noi suntem mântuiți prin lucrarea de salvare a lui Dumnezeu, prin puterea Duhul Sfant, ceea ce ne face să fim născuți din nou.

    Astfel, noi suntem făpturi noi care au dobândit un atașament, o dragoste pentru Dumnezeu și care au întors spatele lumii. Aceasta este mântuirea. Mântuirea nu înseamnă că mintea mea face ceea ce vrea prin propriile puteri, ci mântuirea reprezintă un miracol produs în mine prin puterea Duhului Sfant, făcând ceea ce eu nu pot să fac de unul singur; făcând din mine un nou John Piper care are o dragoste pentru Dumnezeu și care a renunțat la lume. Așadar, eu nu am să vă aduc un mesaj în care fericirea să fie prezentată precum o “glazură” a unei prăjituri (care reprezintă hotărârea ta), ci eu vreau mai degrabă să vă conving și să vă fac să înțelegeți păstrarea credinței într-un mod corect, atunci desfătarea din Hristos va fi o parte a prăjiturii, nu doar “glazura” sau ceva din capătul unui tren sau doar ceva neesențial pentru niște personalități rigide.

    În al treilea rând, eu nu sunt aici să pun nevoia voastră de fericirea deasupra gloriei lui Dumnezeu. Eu am misiunea de a vă spune că fericirea voastră este în Hristos. Dumnezeu este cel mai glorificat în tine atunci când tu îți găsești cea mai mare satisfacere în El.

    În al patrulea rând, eu nu sunt aici pentru a vă face să vă simțiți bine față de voi înșivă. Am misiunea de a vă face să simțiți prezența lui Dumnezeu în așa fel încât să uitați de persoana voastră. Și să te invit să trăiești o viață plină de iubire, făcându-i pe ceilalți să se bucure în Hristos. Voi repeta ceea ce am spus mai devreme, deoarece în vremea de astăzi, în secolul 21 cei mai mulți stau exact pe vârful valului părerii bune despre sine, fapt care îmi provoacă tristețe. Nu sunt aici pentru a vă face să vă simțiti comfortabil cu privire la viața voastră. Aceasta este o mântuire de proastă calitate, o mântuire ieftină prezentată de multe ori în evanghelia americană. Sunt aici pentru a vă face să vă simțiti împliniți avându-L pe Hristos, să vă fac să apreciați gloria, maiestatea, frumusețea, dreptatea și dragostea, adevărul și puterea care sunt în Hristos, în care voi să uitați de voi înșivă.

    Poate unii dintre voi m-ați auzit deja și îmi place să mai spun că nimeni nu merge să vadă Marele Canion pentru a-și mări părerea bună despre el. Deoarece pe marginea Marelui Canion, când îți simți inima bătând cu putere la vederea acelei mari deschideri, nu asta se întâmplă. Ceea ce se întâmplă, de fapt, este o declanșare a mirării, a uimirii. Și reprezintă ceva pentru care ai fost creat. Cerul nu va fi un loc al oglinzilor în care să îți placă ceea ce vezi. De fapt, am ajuns la ideea că în cer nu vor fi deloc oglinzi, deoarece orice lucru frumos și bun despre tine va fi asemenea unei radieri, reflectată de către cei pe care îi iubești, îți va fi transmisă. Însă, aspectul cel mai important este că prezența lui Isus va fi pretutindeni, satisfăcându-ți dorințele sufletului. Așadar, gânduri cu privire la tine care în lumea reală îți provoacă o așa mare mâhnire, iar noi credem că o soluție este doar o atitudine pozitivă despre persoana mea, despre felul cum arăt, despre statură, greutate, despre complexele mele, coafura mea, despre abilitățile matematice, dacă măcar aș putea să am o părere bună despre mine, aș fi vindecat. De fapt, nu vei fi, nu vei fi vindecat. Vei avea un nivel scăzut, o calitate joasă, o măsură nesatisfăcută a mulțumirii. Tu ai fost făcut să Îl vezi pe Dumnezeu, pe Cel în care găsești bucurie, să fii copleșit de Dumnezeu. Așadar, nu sunt aici să te fac să te simți bine față de tine însuți, ci sunt aici să te ajut să Îl vezi pe Dumnezeu și să uiți de egoul tău, dându-ți viața din iubire pentru ceilalți. Este mai ferice de cine dă, decât de cine primește.

    Așadar, conținutul următoarelor întâlniri, presupune o fundație în altă conferință pe care am susținut-o și într-o carte pe care am scris-o și trebuie să rezist tentației de a nu predica tot aceleași lucruri din nou, chiar dacă îmi place să le mai prezint. Conferința la care făceam referire este “Centrul aprins”, disponibilă și pe DVD și îmi asum acea conferință. Iar cărțile la care mă gândeam sunt “Dorindu-L pe Dumnezeu” sau “Pasiunea lui Dumnezeu pentru gloria Sa”. Știind că nu pot să mi le asum în totalitate trebuie să fac o descriere pe scurt a acestora, un rezumat de câteva minute. Astfel că, vom petrece ceva timp punând întrebări de bază în cadrul acestei întâlniri cu rol introductiv. Așadar, cei dintre voi care nu sunteți familiarizați cu ceea ce am expus până acum va fi puțin mai accelerat ceea ce voi prezenta. Deci, vom pune câteva întrebări dificile.

    Cea mai dificilă întrebare pe care mi-am pus-o este de ce Dumnezeu face tot ce face? Pentru că ceea ce eu fac nu cotează deloc, pe când ceea ce Dumnezeu face contează cu adevărat. Realmente contează. Și atunci de ce acest Dumnezeu face tot ceea ce vedem? Există oare vreun motiv comun pentru tot ceea ce El face? Și aceia dintre voi care mi-ați auzit vreodată predicile știți deja răspunsul, deoarece am spus răspunsul acesta de nenumărate ori. Și vă voi spune și acum. Dumnezeu face tot ceea ce face pentru a-și manifesta gloria în vederea unei bucurii depline și veșnice pentru cei care Îl acceptă pe Hristos ca pe cea mai prețioasă comoară. Dumnezeu face absolut tot ceea ce face, cu scopul de a-Și manifesta gloria pentru desfătarea celor care găsesc în Hristos comoara lor prețuită. Isaia 43:6-7 spune: “Voi zice miazănoaptei: ‘Dă încoace!’ şi miazăzilei: ‘Nu opri, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.” Acum pot să văd ce de află dincolo de umbră și să înțeleg pentru ce ați fost creați. Și ați fost creați pentru gloria lui Dumnezeu. Nu este oare uimitor faptul că pot să stau în fața voastră și să spun: “Știu în mod sigur motivul pentru care fiecare de aici a fost creat. Voi ați fost creați pentru gloria lui Dumnezeu.”

    Și asta este o afirmație destul de ambiguă. Mulți ani la rând am fost și eu confuz cu privire la sintagma “pentru gloria lui Dumnezeu” știind cât de ambiguă sună în urechile celor care o aud. Așa că vă propun o analogie pentru a clarifica cum nu ar trebui să Îl glorifici pe Dumnezeu și modul cum ar trebui să Îl glorifici. Cum nu ar trebui să Îl mărești pe Dumnezeu și cum ar trebui să Îl mărești. Și este analogia unui telescop și al unui microscop. Deoarece verbele a glorifica și a proslăvi sunt foarte asemănătoare în înțelesul biblic pe care îl au. Pavel spunea “Preamărește-l pe Isus Hristos”, având același înțeles cu “adu-I glorie lui Isus”, dar cât de ambiguu este acest cuvânt “a proslăvi/a mări”. Dar aceasta înseamnă să Îl preamăresc pe Dumnezeu la fel cum un microscop mărește lucrurile sau asemenea lui telescop? Un microscop face ca lucrurile cele mai mici să arate mult mai mari decât sunt, de fapt. Și un telescop face ca lucrurile uriașe să pară mai aproape de cum sunt ele cu adevărat. Acum, care este mijlocul potrivit prin care Îl putem preamări pe Dumnezeu? Iar răspunsul este la fel ca un telescop, nu asemenea unui microscop. Este o blasfemie să Îl glorifici pe Dumnezeu precum un microscop. “Dumnezeu este prea mărunt și micuț, de aceea, trebuie acum să Îl fac să arate mai mare decât este El cu adevărat.” Acest fel de a gândi este o blasfemie!

    Dar, de fapt, în lumea aceasta, în urma căderii, Dumnezeu este văzut de cei mai mulți oameni ca fiind ceva neimportant pentru viețile lor sau asemenea unui mic punctuleț care poate fi văzut prin învălmășeala de păcate, la fiecare două sau trei săptămâni; doar o licărire slabă datorită căreia poți să spui că Dumnezeu există. Dar fără vreo semnificație. Și chemarea ta pentru lumea aceasta este ca să pui un telescop în mâna oamenilor pentru a-L vedea pe Dumnezeu. Din cauza aceasta tu exiști. Prin intermediul comportamentului tău, prin felul educației pe care îl oferi copiilor tăi, prin felul în care îți desfășori munca, prin modul în care te închini sau prin felul în care îți coordonezi lucrurile în viață, oamenii ar trebui să vadă în tine măreția lui Dumnezeu. Acesta este scopul tău în viață.

    De ce ai fost iertat? Isaia 43:25 spune: “Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” Eu vă șterg fărădelegile, pentru Mine, spunea Domnul. Voi sunteți iertați datorită gloriei lui Dumnezeu. Matei 6:9 spune: “Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău’.” Prima cerere a lui Isus pentru ucenici atunci când i-a învățat să se roage a fost preamărirea Numelui Său în întreaga lume. Și acesta ar trebui să fie primul lucru pentru care să vă rugați. Câți dintre voi faceți asta? Prima rugăciune de pe buzele tale, izvorâtă din inima ta ar trebui să fie: “Sfinţească-se Numele Tău în viața mea, în familia mea, în biserica aceasta, în acest oraș, în întreaga lume. Numele Tău să fie sfânt, curat, drept, unic, plin de valoare, măreț, bun, magnific, arată-Te lumii, Doamne!” Sfințească-se Numele Tău – cererea primordială din biserică, din inimile voastre și de fiecare zi. Dumnezeu Fiul te-a învățat să te rogi în acest mod, deoarece ți-a arătat cum să Îi aduci glorie lui Dumnezeu.

    În 1 Petru 4:11 ni se spune: “Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos.” Dacă slujești trebuie să slujești potrivit cu puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, astfel încât El să primească gloria, nu tu. Dătătorul primește gloria. El ne conduce pentru gloria Sa, Psalmul 23:3: “Îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte – spuneți-mi fraza următoare – din pricina Numelui Său.” Dumnezeu te povățuiește datorită Numelui Său. Haideți să încheiem cu Efeseni 1:11-12: “El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.” Dacă ați înțeles corect aceste lucruri, aproape toate cele ce vor urma vor părea să aibă logică. Acceptând acest adevăr, potrivit căruia Dumnezeu face fiecare lucru pentru El ne schimbă perspectiva asupra vieții.

    Am primit mesaje pe care Dumnezeu mi le-a trimis prin intermediul profesorilor de filozofie și teologie, iar unul dintre mesaje a fost intitulat în felul următor: “A murit Isus pentru noi sau pentru Dumnezeu?” Iar răspunsul meu a fost: “Da.” Cuvântul “pentru” din întrebare are un înțeles diferit în fiecare frază. El a murit “pentru noi”, deoarece noi aveam nevoie de un Mijlocitor care să accepte vinovăția noastră și El a murit “pentru Dumnezeu” pentru ca Dumnezeu să îndreptățit, plin de dreptate și sfințenie în vederea iertării oamenilor care sunt la fel ca noi. Astfel că, Dumnezeu a trebuit să Își trimită propriul Fiu pentru o jertfă de sânge, astfel că El este văzut ca fiind drept și este Cel în care ne este bazată credința. Deci miezul Evangheliei este Dumnezeu preamărindu-L pe Dumnezeu.

    Așadar, găsiți această afirmație uluitoare în Isaia 48:9-11: “Din pricina Numelui Meu, sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc. Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.” Aceasta este una dintre întebările grele care constituie temelia acestor ore petrecute împreună. Noi trebuie să clădim peste aceasta – Dumnezeu face totul pentru gloria lui Dumnezeu.

    Apoi, trebuie să răspundem scurt celei de-a doua întrebări. Este aceasta iubire? Este acesta un mod de a iubi? Dacă vei trăi în acel fel, niciunul dintre noi nu ar numi asta dragoste. Dacă tu ai face totul pentru gloria ta, nimeni nu ar putea spune că dai dovadă de iubire. Dacă ai avea ceva și ai ști că ar putea să dea altora împlinire și o plăcere permanentă, iar în loc să le-o arăți doar, vrei de fapt numai să te înalți pe tine, atunci mai ești tu o persoană care iubește? Nu, cu siguranță nu ești o persoană care iubește. Și așa este și cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu are ceva și dacă nu ne-ar oferi, chiar dacă ar ști că acel lucru ne-ar aduce împlinire și plăcere permanentă, atunci nu mai este iubitor. Astfel că El trebuie să ni Se arate pe El Însuși. Nu este niciun dar pe care Dumnezeul ți l-ar putea oferi și să Îi formeze imaginea unei persoane iubitoare, chiar dacă noi Îl primim sau nu. La toate darurile la care te gândești: iertarea, justificarea, răscumpărarea, împăcarea, toate darurile mărețe ale Scripturii, iar dacă Dumnezeu spune: “Poți avea toate acestea, dar nu Mă poți avea pe Mine”, atunci El nu Își arată iubirea față de mine.

    Totuși, Dumnezeu este singura Ființă din univers pentru care înălțarea de Sine și reprezentarea Sinelui sunt sinonime cu iubirea. S-ar putea să nu Îl urmezi în acest fel, dar să accepți ultima afirmație. Dacă mergi în lume și spui că te înalți pe tine la fel cum face și Dumnezeu, spunând că aceasta însemnă iubire, de fapt nu va fi iubire, ci o rătăcire. Va fi o abatere de la ceea ce dă împlinire sufletului, pentru că ceea ce împlinește sufletul este Dumnezeu. Așadar, dacă vrei să Îl imiți pe Dumnezeu în felul Său de mărire, atunci trebuie să devi un dumnezeu, nu o persoana care își aduce laude el însuși. Deoarece, ceeea ce aduce împlinire pentru sufletele oamenilor pentru todeauna este o relație vizibilă, cunoscută și plină de iubire cu Dumnezeu astfel că, pentru ca Dumnezeu să fie iubit, El trebuie să se ofere El însuși, să Se înalțe și să ceară laude și iubire. El este singura Ființă din univers a cărui un astfel de comportament este considerat ca fiind plin de iubire – este esența iubirii. Tu nu poți imita un astfel de comportament, deoarece nu ești Dumnezeu.

    Pentru voi ca să fiți iubiți trebuie să vă îndreptați privirile înspre El, iar pentru El faptul, a fi iubit se concentrează asupra Lui. Așadar, în cazul lui Dumnezeu, El este singura Ființă din univers pentru care înălțarea de Sine este absolut identică cu conceptul de iubire. Acesta este felul în care pot să vă prezint ca fiind iubirea. Iar dacă mă întrebați ce înseamnă că Dumnezeu ne iubește, iată răspunsul meu: Dumnezeu te iubește în așa fel încât El face tot ce este necesar cu scopul de a fi stabili pentru totdeauna și crescând în ceea ce ți-ar aduce împlinire și o bucurie permanentă, anume El Însuși. Aceasta a fost o definiție chiar lungă, dar o voi repeta. Pentru Dumnezeu ca să te iubească va face orice, chiar acceptă moartea unicului Său Fiu, cu prețul vieții Fiului Său, cu toate acestea El va face orice va trebui pentru ca fiecare să găsească împlinirea și fericirea veșnică. Dumnezeu trebuie să se folosească de Propria înălțare dacă ne iubește!