Sunt două feluri de învăţătură, Tată, una pe care o pot da eu cu gura mea şi cu inima mea şi o învăţătură pe care Tu o poţi da. Şi după acest lucru tânjim. Îţi cer Tată, să vii şi să ne îngădui să ne înveţi prin mine. Pentru că dacă tu nu devii Învăţătorul nostru, nimeni nu va fi condus la Hristos, niciun creştin nu va fi condus mai aproape de Hristos şi niciun necredincios nu va fi condus la Hristos dacă îi învăţ eu. Deci vino, te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

    Atunci când începem să ne concentrăm asupra lucrării speciale a lui Dumnezeu, să învingem împotrivirea anumitor oameni şi să conducem anumiţi oameni la Fiul, noi trebuie neapărat să avem în vedere şi să nu uităm niciodată scopurile globale ale lui Dumnezeu, oferta universală a lui Dumnezeu de a mântui pe oricine crede. De exemplu, Ioan 2:29 spune aşa: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 4:42: „Știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” Ioan 6:33: „Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”

    Deci, de fiecare dată când începem să ne concentrăm pe lucrarea specială a lui Dumnezeu care face ceva anume pentru o anumită persoană spre a o conduce către Fiul, să nu neglijăm niciodată acest scop mai mare despre care se vorbeşte peste tot în Evanghelia lui Ioan. Dumnezeu nu este parohial. Hristos nu este o zeitate tribală. Creştinismul este o credinţă globală pe care îl întâlneşti la toate rasele, toate etniile, toate nivelurile socio-economice, toate nivelurile educaţionale. Este mondial, universal. Hai să discutăm despre asta ca să simţi această forţă:

    · „pentru ca oricine crede în El să aibă viaţa veşnică” – Ioan 3:15
    · „pentru ca oricine crede în El să nu piară” – Ioan 3:16
    · „oricine crede în El nu este judecat” – Ioan 3:18
    · „oricine crede în Fiul are viaţă veşnică” – Ioan 3:36
    · „oricine ascultă Cuvintele Mele şi crede, are viaţa veşnică” – Ioan 5:24
    · „cine crede în Mine, nu va înseta niciodată” – Ioan 6:35
    · „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” – Ioan 6:37
    · „cine crede în Mine are viaţă veşnică” – Ioan 6:47
    · „cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac” – Ioan 6:58
    · „cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie” – Ioan 7:38
    · „cine crede în Mine, nu va rămâne în întuneric” – Ioan 12:46

    Creştinii ar trebui să ofere Evanghelia cu generozitate la oricine, peste tot, tot timpul şi să spună: „Oricine vrea, poate să-L aibă. Oricine crede va fi mântuit. Oricine vine, poate mânca. Oricine este însetat, lasă-l să bea.” Noi ar trebui să fim cei mai generoşi oameni. Noi ar trebui să umplem oraşul, ca şi apostolii, cu învăţăturile lui Hristos. Ca şi în Fapte 5:28, ei erau duşi la închisoare pentru că au umplut Ierusalimul cu învăţătura lor. Vedeţi, oamenii erau duşi la închisoare pentru asta. „Aţi umplut oraşul cu învăţătura voastră, voi tot vorbiţi, vorbiţi, vorbiţi şi toată lumea vorbeşte despre asta.” Nu ar fi minunat asta? Noi ar trebui să fim ce mai generoşi dătători ai harului gratuit de pe planetă. Aceasta trebuie să avem totdeauna în vedere când începem să interpretăm un text ca Ioan 6:44, care vorbeşte despre o lucrare foarte specială a lui Dumnezeu. Lucrarea prin care tu ai fost mântuit. Este un lucru remarcabil că noi toţi suntem aşezaţi în întreaga lume cu cele mai mari veşti din lume, cu oferta gratuită că oricine crede în Hristos va fi mântuit şi este un lucru grozav că mulţi de aici care am fost aleşi pentru viaţa veşnică, am crezut. Este un lucru grozav că Dumnezeu porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască şi este un lucru grozav că El îngăduie pocăinţa oricărui om El doreşte. Este un lucru grozav că Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului şi este un lucru grozav că El, în mod decisiv, conduce anumiţi oameni către adevăr. Deci aceasta a fost tema noastră centrală data trecută. Ioan 6:44. Ne vom uita în text: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

    V-am dat data trecută cinci motive ca să vă fac să înţelegeţi de ce aceasta nu înseamnă că El atrage pe toată lumea până la jumătatea drumului şi apoi, în mod decisiv, lasă ca ultimul impuls hotărâtor să fie creat de tine. Nu aceasta înseamnă. Nu asta ţi s-a întâmplat ţie şi vreau să Îi dai slavă lui Dumnezeu pentru ce ţi s-a întâmplat. Ce ţi s-a întamplat ţie a fost că Dumnezeu ţi-a dat acel impuls hotărâtor care te-a atras la El şi El va primi slavă pentru mântuirea ta. Aici am terminat data trecută şi am menţionat că există o contradicţie majoră în textul din Ioan. Deci, în acest mesaj, eu vreau două lucruri: (1) Să reluăm acea contradicţie şi (2) Să pun o întrebare foarte practică: Cum a făcut Dumnezeu această atragere la El? Şi să luăm răspunsul din versetele 45 şi 46: Cum atrage Dumnezeu pe cineva?

    Dar, în primul rând, contradicţia. Deschideţi cu mine la Ioan, capitolul 12, versetul 32. Ioan 12:31: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” A spus asta ca să arate cu ce fel de moarte va muri, dar cuvântul „atrage” aici în versetul 32 este exact acelaşi cuvânt din versetul 6:44. În versetul 6:44 Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.” Şi în Ioan 12:32 Isus spune: „Voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” Acelaşi cuvânt. Deci Ioan 6:44 ne învaţă că Tatăl atrage oameni la Fiul într-un mod triumfător şi tot ce El atrage, vine. Pentru că atracţia este hotărâtoare, este suverană. Ioan 12:32 ne învaţă că Isus îi atrage pe toţi la El şi toţi vin. Cum se potrivesc aceste versete? Există cel puţin două moduri prin care le putem face să se potrivească: Să spunem că cuvântul „atracţie” înseamnă mai puţin decât o atracţie decisivă şi Dumnezeu foloseşte această atracţie pentru toată lumea. El le dă un impuls ca să iasă din păcat. El dă un început oricărui om de pe planetă. El dă acest har, acest impuls îmbietor de eliberare şi apoi aşteaptă să vadă dacă oamenii răspund acestui impuls. Prin urmare, nu există nicio contradicţie. Ambele versete 6:44 şi 12:32 se referă la acelaşi lucru. În versetul 12:32, El îi cheamă pe toţi sau îi atrage pe toţi, dar evident că nu toţi răspund chemării pentru că atracţia nu este decisivă. Ai putea să respingi interpretarea mea de săptămâna trecută şi toate acele 5 motive?

    Deci aceasta ar fi interpretarea. Este un mod foarte simplu, aş spune cel mai simplu mod din lume pentru că foarte puţini evanghelici cresc şi gândesc, luând versetul din Ioan 6:44 în serios aşa cum am încercat eu să fac săptămâna trecută. Mai este şi un alt mod de a rezolva contradicţia dintre cele două versete. Adică, cuvântul „toţi” de aici înseamnă toate oile, toate oile Mele, toţi copiii lui Dumnezeu, toţi care sunt din Dumnezeu, toţi care sunt din adevăr. În primul rând, cuvântul „toţi” înseamnă exact „toţi”. Nu mai sunt şi alţi oameni pe lângă, sunt toţi. Deci literar vorbind, „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii”. Şi întrebarea este care sunt toţi oamenii?

    Ne putem uita în mai multe contexte şi vom vedea că acest cuvânt „toţi” este definit destul de clar. Cel mai apropiat context şi cel mai interesant îl găsim în capitolul precedent. Deschideţi cu mine la Ioan 11:50-52. Poate vă amintiţi de acest text, este vorba de Caiafa, marele preot care vorbeşte sub călăuzirea lui Dumnezeu şi vorbeşte mai adevărat decât îşi dă seama, scrie Ioan. Lui Caiafa nu-i place deloc de Isus, dar vorbeşte lucruri uimitor de adevărate despre El aici. Deci haideţi să citim versetele de la 50 la 52 şi voi vă veţi gândi acum: la momentul când Isus este pus pe cruce să facă o lucrare de mântuire prin moartea Sa, cine sunt acei „toţi” pe care îi atrage către El? Sunt absolut toţi oamenii, sau este vorba despre o chemare decisivă a unui grup anume? Haideţi să ne uităm în text: „Oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru – le vorbea conducătorilor evrei – să moară un singur om pentru norod? – să-l omorâm pe Isus ca să nu vină romanii şi să distrugă neamul nostru – să nu piară tot neamul? Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.”

    Deci pentru cine a murit Isus? Da, pentru evrei, dar nu doar pentru ei. El a murit ca să-i adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Dar cine sunt aceia? Aceia sunt oamenii pe care Dumnezeu i-a ales ca să-i înfieze. Efeseni 1:5. Ei sunt risipiţi peste tot. Aceştia sunt oamenii la care se referea Isus în Fapte 18:10 când a venit la Pavel în mijlocul nopţii şi i-a spus: „Nu te teme, ci vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” Ce a vrut să spună prin asta? „Am copiii lui Dumnezeu aici, am oi aici, am aleşi aici. Deschide-ţi gura şi vorbeşte, oile vor auzi glasul Meu şi ele vor veni.” Deci scopul morţii lui Isus este să-i adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu. Aceasta este o comparaţie clară cu versetul 12:32: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi copiii lui Dumnezeu.” Este cel puţin asigurat în text ca fiind vorba de toţi oamenii. De fapt, nu cred că există altă asigurare textuală ca cea din Evanghelia după Ioan pentru a atrage toţi oamenii la Domnul aşa cum scrie în versetul 6:44. Sau se poate spune că „voi atrage toate oile Mele” pentru că Isus spune în versetul 10:27 sau versetul 10:15: „Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele”. Ioan 10:27: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Deci după ce voi fi înălţat de pe pământ, oile vor auzi glasul Meu, Mă vor cunoaşte şi vor veni după Mine.” Sau se poate spune „cei care sunt din adevăr”. Ioan 18:37: „Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”. Sau se poate spune „toţi care sunt din Dumnezeu” – Ioan 8:47, „cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu” când este chemat. Sau se poate spune „voi atrage tot ce-Mi dă Tatăl”. Ioan 6:37: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.”

    Cu alte cuvinte, mergând drept prin această Evanghelie, de la început până la sfârşit, găsim adevărul că Tatăl şi Fiul în mod decisiv îi atrag pe oameni din întuneric la lumină. Şi Hristos a murit pentru aceşti oameni, iar atunci când El este înălţat ei vor veni. Sarcina noastră este să-L înălţăm pe El. Înălţarea în acest text înseamnă punerea Lui pe cruce şi când va fi fost înălţat de pe pământ şi pus pe cruce ca toţi să vadă, El va fi văzut şi va fi puternic în vieţile acelor ce nu L-au văzut ca pe o nebunie. Vă amintiţi în 1 Corinteni 1:22: „Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, este puterea lui Dumnezeu.” Şi chemarea este decisivă. Cheamă oamenii să Îl vadă ca pe o frumuseţe. „Acela este Dumnezeul meu care atârnă acolo pe cruce.” Până şi Toma nu a mai avut nevoie să-L atingă pe Domnul şi Dumnezeu lui. Dumnezeu a făcut aceasta pentru Toma. Deci răspunsul meu la acea contradicţie este că în versetul 12:32 când spune, „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi”, înseamnă toţi copiii lui Dumnezeu, toate oile, toţi care sunt din Dumnezeu, toţi care sunt din adevăr, toţi pe care Dumnezeu i-a desemnat pentru viaţa veşnică sunt atraşi în mod decisiv la Fiul şi asta ar trebui noi să facem în fiecare zi, să umplem oraşul cu învăţătura noastră şi să-L reprezentăm pe Isus Hristos. Este treaba lui Dumnezeu să mântuiască păcătoşii, iar treaba noastră este să predicăm Evanghelia oriunde şi oricând. Oricine doreşte poate să vină. Şi acei pe care Dumnezeu îi alege să vină, ei vor veni. Asta nu e treaba noastră, e treaba Lui.

    Acum, cealaltă întrebare a mea este: Cum face El această atracţie? Ce înseamnă asta? Cum face asta? Cum devii mântuit? Asta este aşa de important pentru credincioşi. Ca să fiu sincer eu cred că Evanghelia lui Ioan este scrisă pentru credincioşi. Ştiu că spune la sfârşit în capitolul 20:31: „Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul.” Dar sunt atâtea pasaje în această carte care vorbesc despre o credinţa falsă. El nu S-a dat pe Sine însuşi pentru ei când ei au crezut. Deci cui îi este adresată chemarea? Mie. Ca să fiu plin de mine, în loc să spun: „O, Doamne, ocroteşte-mă, Doamne, ţine-mă lângă Tine, atrage-mă în fiecare zi către Tine. Tu eşti Acela care ţi, Tu eşti Acela care mântuieşti, Tu eşti Cel care ţine totul.” Sper că voi toţi credincioşii vă puneţi întrebarea: „Vreau să ştiu ce mi s-a întâmplat.” Poate s-a întâmplat când aveai 6 ani sau 14 ani, 24 de ani, 60 de ani... vrei să şti ce ţi s-a întâmplat. Să ai o mică idee despre cum Dumnezeu te-a mântuit. Să ştii ce a făcut Dumnezeu pentru tine. Şi despre asta este vorba în această predică în continuare. Şi mă bucur foarte mult de necredincioşii care sunt aici şi sper ca în timp ce eu vorbesc, Dumnezeu să vă trezească şi să facă ceea ce descriu chiar acum.

    Haideţi să citim versetele de la 44 la 47: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.” Încercăm să descoperim ce înseamnă asta. Ce s-a întâmplat? Cuvinte, cuvinte, cuvinte. Aş vrea să ştiu ce s-a întâmplat? Cum este? Ce urmează şi cum arată atunci când se întâmplă atragerea? „Și Eu îl voi învia în ziua de apoi. În Proroci este scris: ‚Toţi vor fi învaţaţi de Dumnezeu’”. Toţi. Şi cred că aceasta confirmă soluţia pe care v-am oferit-o contradicţiei din Ioan 12:32. „Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.” Cu alte cuvinte, cei învățați vin. „Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţă veşnică”. Haideţi să încercăm să ne dăm seama cum am ajuns să credem. Cum am ajuns eu să cred? Cum am fost atras? Cum este asta? Doamne, ca să Te pot lăuda, ca să mă pot bucura de tărie şi protecţie. Ca eu să pot înţelege rolul lui Isus, al Duhului Sfânt şi al Tatălui. Şi ca, atâta timp cât mai am suflare în mine, Trinitatea să primească slavă pentru ce a făcut în viaţa mea.

    La întrebarea: „Cum atrage Tatăl?” Ioan răspunde că Dumnezeu îi învaţă pe oameni „nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl” şi „este scris: ‚Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’”. Vedeţi legătura? „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl” şi „este scris: ‚Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’.” Şi toţi cei învăţaţi sunt atraşi. Legătura dintre a fi atras şi a veni la Hristos este indistructibilă. Nimeni care este învăţat nu decide să nu vină. Şi ştim asta pentru că versetul 45 spune, „Oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine”. Toţi vin. Deci ai trei fraze care descriu ce s-a întâmplat.
    1.       Învăţătura.
    2.       Ascultarea de Dumnezeu.
    3.       Primirea învăţăturii lui Dumnezeu.

    Totul este acolo în versetul 45. „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. Cum se întâmplă asta? Cum este asta? Cum ţi s-a întâmplat ţie? Poţi să te gândeşti la o experienţă anume şi să spui: „Da, aceasta a făcut Tatăl. De aceea am venit. De aceea am crezut. De exemplu, prin Billy Graham, prin mama mea, sau am citit în Biblie, am auzit la şcoală. Da, asta a făcut El pentru mine.” Sau este acest lucru ceva nou pentru tine? „Prin vorbirea lui Dumnezeu am fost atras.” Şi dacă este ceva nou, presupun că este pentru cei mai mulţi dintre voi... Veniți și beți! „Oricine care a auzit şi a fost învăţat de Tatăl, vine la Mine.” Aceasta este o învăţătură cu totul eficientă. Toată lumea trece într-o relaţie mântuitoare cu Isus. Aşa de eficientă este această învăţătură. Nu toate învăţăturile sunt aşa. A mea cu siguranţa nu este. Dar când Dumnezeu încearcă să atragă prin învăţătură, ei vin.

    Deci, ce face el? Citează din Isaia 54:13. Sunt tot aici la versetul 45: „în prooroci este scris”. La plural. Şi apoi citează din Isaia: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu” ca o explicaţie la expresia „oamenii atraşi vin”. Cred că este la plural aici pentru că acest citat „Toţi vor fi învăţaţi” este un legământ nou. Şi acest nou legământ este cel mai bine explicat în Ieremia 31, de asemenea în Ezechiel 11, Ezechiel 36, Osea. Găsim scris peste tot în profeţi despre un nou legământ. Legea nu a făcut totul. Am avut nevoie de un legământ nou. Şi acesta nu este planul de rezervă, este totul în planul principal. Şi Legea arată întotdeauna în această direcţie. Du-te acolo. Deci, noul legământ pe care îl celebrăm la masa Domnului este lucrarea lui Dumnezeu pe baza legământului de sânge în interiorul nostru, cu o nouă învăţătură care este în noi şi nu afară.

    Ar fi folositor să citim cea mai explicită afirmaţie a noului legământ în Vechiul Testament, în Ieremia 31 ca să putem face legătura cu Isaia 54:13 citat aici în versetul 54. Deci ascultaţi, acesta este noul legământ. Ieremia 31:31: „Iată noul legământ pe care Îl voi face, voi pune legea Mea, îndrumările Mele înăuntrul lor. Învăţătura o voi pune în ei. Şi o voi scrie în inima lor.” Se obişnuia înainte ca învăţătura să fie scrisă pe pietre. Venea din exterior. Dar avea foarte puţin efect asupra lor. „Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele său sau pe fratele său zicând: ‚Cunoaşte pe Domnul!’ ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul.”

    Deci, cum îi învaţă Dumnezeu pe oamenii răzvratiţi, orbi, morţi, cei mai puţin interesaţi de Isus Hristos, într-un aşa fel încât ei să vină? Primul lucru pe care Îl face este să Îl trimită pe Fiul Său în lume. Isus este Acela pe care Dumnezeu L-a învăţat şi El este învăţătura Tatălui prin excelenţă. Întruchipând tot ce are Tatăl de spus, El este ultima lucrare hotărâtoare de învăţătură a lui Dumnezeu. Deci acolo este El. Bineînţeles că noi ne uităm la El şi Îl urâm, Îl omorâm. Acesta este începutul. Acesta este începutul învăţăturii. Acolo este. Întreaga biografie a Lui stă în faţa ta. Acesta este primul pas. Şi apoi, Dumnezeu Tatăl prin Duhul Sfânt mişcă inimi. Ce face El? Scrie că El îi învaţă. În Ieremia scrie că El scrie îndrumările, Legea Lui, în inima lor. Totul se referă la Isus. Am văzut asta acum câteva săptămâni. Şi astfel ei încep să primească în interiorul lor revelaţia exterioară. Ochii încep să se deschidă, solzii încep să cadă, nodurile sunt tăiate şi dintr-o dată crucea nu mai este o nebunie sau o piatră de poticnire, ci este putere, frumuseţe, este tot ce am avut vreodată nevoie sau la care am visat şi Cel care atârnă pe ea este Regele meu, Domnul meu, Dumnezeul meu. S-a terminat. Sunt acasă. Acesta este felul în care oamenii sunt mântuiţi. În Isus este învăţătura obiectivă, şi apoi în Biblie, chiar acum iese din gura mea. Şi apoi Domnul se arată în această sală şi te învaţă. Eu nu pot mântui pe nimeni. El este atât de minunat şi lucrarea Lui este adaptată la nevoia ta. Acolo este El. Vii, pleci, vezi, mănânci, bei, crezi, primeşti… Și apoi pleci, mergi înapoi la treaba ta. Nu se întâmplă nimic. Numai dacă Dumnezeu face să se întâmple.

    Haideţi să fim mai precişi. Cum face asta? Înţeleg că Biblia are legatură cu asta, Ioan predică acolo, în special Isus este acolo… Și, apoi, aici în interiorul meu… Nu simt nimic, nu văd nimic, nu vreau să vin. Ce trebuie să faci? Hai să deschidem la capitolul 7, versetul 16. Deci eu cred că aceasta este o descriere a faptului cum Tatăl ne învaţă înăuntrul nostru. Este atât de diferit de cum vă învăţ eu acum. Învăţătura din interior este diferită. Cum este? Este o voce? Nu, nu este o voce. Dumnezeu nu îţi va şopti informaţii noi în afară de cele ce se găsesc în această carte. Dacă primeşti informaţii noi cu privire la mântuire, informaţii care nu se găsesc în această carte, înseamnă că ai probleme. Asculţi de o voce falsă. Sectelor li se întâmplă aşa. S-E-C-T-E.

    Haideţi să citim asta. Am înţeles asta când eram la şcoală şi m-a impresionat. A fost foarte profund. Şi acum sunt încă surprins. Ioan 7:16: „Isus le-a răspuns: ‚Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.’” Asta este uimitor. Dacă voinţa ta este rea, există lucruri pe care nu le poţi afla. Dacă inima ta este nesupusă, există lucruri pe care mintea ta nu le poate înţelege. Vedeţi asta? Dacă voinţa cuiva este a fi ascultător, maleabil, să se sincronizeze cu voia lui Dumnezeu, dacă eşti blând, dacă te-ai desprins de răzvrătire, dacă nu mai eşti încăpăţânat, şi spui: „Indiferent ce spui Tu Doamne, eu nu mai vreau să fiu propriul meu dumnezeu, vreau să îmi acordez voia mea după voia Ta divină, pentru că răzvrătirea mea este deja trecut pentru mine.” Când se întâmplă asta, El spune: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască…” Nu-i aşa că Dumnezeu e minunat? Nu ştiinta este cheia, ci semerenia. Supunerea este cheia. Lepădarea de sine este cheia. Chiar și în filozofie și în matematică. De fapt, cred că poți fi un matematician bun și să fii rebel. Dar nu vei da niciodată de bazele matematicii, de unde vine și unde merge. Este destul de revoluţionar pentru mintea ta să fii supus şi să ştii că nu vei ajunge departe fără ajutorul inimii. Deci cred, că un răspuns cheie la întrebarea: „Cum faci asta Tată? Cum mă faci să văd? Cum mă înveţi că Isus este Dumnezeul meu? Că Isus este adevărul? Că Isus este de la Tine? Că Tu eşti Isus? Cum mă înveţi asta?” Şi acest text spune: „Tu trebuie să devii ascultător, supus, umil, inferior, să te cobori şi să cedezi. Şi apoi vei înţelege.”

    Deci eu cred că asta face El pentru mine. Cred că asta este lucrarea principală a Duhului Sfânt din zilele noastre, să mântuiască oameni. Când eu predic aici, probabil că fac oamenii să se enerveze, să se încăpăţâneze, asta se întâmplă dacă totul este lăsat pe seama mea, căci eu nu pot să schimb o atitudine. Şi dacă aş putea s-o fac, aş fi doar eu. Nu ar fi divin, spiritual. Dar dacă eu Îi dau slava lui Isus, atitudinea ta va fi luată de Duhul Sfânt şi, prin căi misterioase, El te va face supus, umil, blând. „Dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.” Şi nu se referă la copiii aceia răzvrătiţi. Nu, nu, nu! Se referă la copiii aceia care le place să stea cu părinţii lor şi să fie îmbrăţişaţi şi care nu încearcă să se dea în spectacol, ci vor doar să se joace cu mămica şi tăticul lor.

    Vă mai dau un exemplu sau două şi apoi vom încheia. Vă mai amintiţi când Isus i-a întrebat pe apostoli: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” din Matei 16. „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Şi Petru plin de curaj, care adesea dă cu bâta în baltă, de data aceasta are dreptate şi spune: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” Vă amintiţi ce a răspuns Isus? „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Ce înseamnă asta? Că ai fost învăţat de Dumnezeu. Atitudinea ta rebelă şi problematică a fost în sfârşit adusă în concordanţă cu voia lui Dumnezeu, iar El ţi-a deschis ochii să-L vezi pe Hristos, pe Fiul lui Dumnezeu. Şi apoi începi să înveţi mai multe.

    Deci cum eşti atras de Hristos? Eşti atras prin faptul că Dumnezeu te învaţă în interiorul tău. Şi cum eşti învăţat în interiorul tău? Nu primeşti informaţii noi, ci mai degrabă eşti învăţat printr-o lucrare profundă de schimbare a dispoziţiei tale, a atitudinii tale. Inima ta a fost ruptă în bucăţi, topită, luaţi-o cum vreţi, dar ea nu mai este încăpăţânată şi nu mai ai acea voinţă care spune că voi face ce vreau eu, ci devine: „Voia Domnului este şi a mea.” Când asta se întâmplă, vei înţelege adevărul, care este obiectiv, adică Îl vei vedea pe Hristos, care este adevărul. Şi vei întelege cine este El cu adevărat. Nu te vei putea opune atracţiei Lui. Asta înseamnă să-L vezi aşa cum este El. Şi tu vii, aşa cum am mai spus, vii liber pentru prima dată în viaţa ta. Pentru că eşti eliberat, voinţa ta nu mai este sub robia diavolului şi a cărnii, sau a sângelui. A fost eliberată de învăţătura lui Dumnezeu. Deci treaba noastră este să umplem oraşul cu învăţătura noastră. Să-L reprezentăm pe Hristos în fiecare zi prin comportamentul nostru, şi în special cuvintele şi acţiunile noastre să fie pline de putere. Dumnezeu să ne ajute să fim smeriţi, să ne înveţe şi să ne atragă la Hristos în aceste zile.

    Tată din ceruri, Îţi mulţumesc că într-un anumit moment ai intrat în viaţa mea. Şi am nevoie de mai mult de atât. Nu sunt un om aşa de smerit cum ar trebui să fiu. Deci te invit să mi Te descoperi mai mult, să mă ajuţi să mă smeresc mai mult şi să ne descoperi mai multe despre Hristos. Şi să ne atragi la Fiul Tău. Îţi cer asta în Numele lui Isus. Amin.