Continuăm studiul nostru astăzi despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, căutând să împlinim marea trimitere, Matei 28:20, "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit."

    Ne-am uitat la lucrurile care ne-a învăţat Isus şi le-a poruncit, în special în Predica de pe munte. Ne-am uitat mai întâi la 9 atitudini corecte, apoi la atitudinile greşite, începând din Matei 5:21. Iar acum ajungem la a 9-a atitudine greşită, ultima despre care a vorbit Isus, în Matei 7:6. Voi recapitula mai întâi cele 9 atitudini greşite. Cele 9 atitudini corecte sunt Fericirile menţionate în Matei 5:3-12. Cele 9 atitudini greşite sunt: 1. Mânia; 2. Pofta sexuală păcătoasă; 3. A spune minciuni; 4. Răzbunarea; 5. Ura; 6. A căuta slavă de la oameni; 7. Iubirea de bani; 8. Îngrijorarea.

    Iar acum ajungem la a 9-a atitudine greşită. La fel ca multe din atitudinile greşite, oamenii nu gândesc că aceasta e greşită: a-i judeca şi a-i condamna pe alţi oameni. A-i condamna pe alţii, Matei 7:1, "Nu-i judecaţi (condamnaţi) pe alţii ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poţi zice fratelui tău: 'Lasa-mă să scot paiul din ochiul tău' şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău." Aceasta e o practică foarte obişnuită printre creştini, din păcate: a-i judeca pe oameni, a-i privi cu dispreţ, a te considera mai bun decât ei, când de cele mai multe ori nici măcar nu cunoşti toate lucrurile legate de ei.

    Există un motiv pentru care ni se spune să nu-i judecăm pe alţii. Dacă înţelegem motivul din spatele acestui lucru, e mai uşor să păzim această poruncă. Isus ne dă aici porunca, dar amintiţi-vă că El a zis în Ioan 16: "Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Duhul Sfânt, Duhul adevărului, are să vă explice adevărul." Şi, când a venit Duhul Sfânt, a explicat prin apostolul Pavel, în 1 Corinteni 4, de ce nu trebuie să-i judecăm pe alţii. Isus n-a explicat acest lucru în Ioan 7. Asta era în categoria lucrurilor pe care nu putea să li le explice atunci. În 1 Corinteni 4, Duhul Sfânt ne spune prin apostolul Pavel lucruri pe care Isus n-a putut să li le explice ucenicilor când era pe pământ. În 1 Corinteni 4:5 spune: "Să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul." Acelora dintre noi care au o dorinţă aprinsă de a-i judeca pe alţi oameni, Duhul Sfânt ne spune: "Îţi voi da ocazia asta, dar aşteaptă. Nu judeca acum; doar atât îţi spun." Poţi să judeci, dar aşteaptă până la momentul potrivit, până va veni Domnul, care va scoate la lumină întreaga poveste.

    Motivul pentru care n-avem voie să-i judecăm pe alţii este fiindcă nu cunoaştem întreaga poveste. Gândiţi-vă câte zile şi luni îi ia unui judecător de înaltă curte să asculte ambele părţi ale unei dispute, să evalueze întreaga chestiune înainte de a-şi scrie hotărârea de 500 de pagini. Dacă ei depun atâta efort să investigheze pe deplin înainte de a ajunge la o concluzie, cum putem noi să facem asta atât de repede?

    "Să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină..." Ce va scoate la lumină? În primul rând: "lucrurile ascunse în întuneric". Şi, în al 2-lea rând: "va descoperi gândurile inimilor". Acestea sunt două domenii despre care nu cunoaştem nimic. Când te uiţi la un om, nu ştii ce face acesta în secret. Majoritatea dintre noi nu ştim, de exemplu, cum se poartă un bărbat cu soţia lui acasă, sau cum se poartă ea cu soţul ei, cum vorbesc unul cu altul. Se poate ca ei să-şi vorbească atât de frumos şi drăgăstos în public, dar nu şi acasă. Poate gândeşti că sunt un cuplu foarte iubitor, şi poate nu sunt deloc aşa. Poate că se ceartă în fiecare zi acasă. Deci, evaluarea ta este complet greşită. Şi viceversa. Poţi să te uiţi la o persoană foarte tăcută, şi să gândeşti că e cam inutilă, că nu face nimic pentru Dumnezeu. Şi totuşi, în ascuns poate face de 10 ori mai mult pentru Dumnezeu decât tine. Doar că, aceasta nu se afişează. Nu cunoaştem lucrurile ascunse în întuneric, lucrurile private.

    Există şi alte domenii de întuneric care nu le ştii, chiar dacă locuieşti cu persoana respectivă. O soţie poate să locuiască cu soţul ei timp de 50 de ani, şi tot nu ştie dacă acesta iubeşte sau nu banii. În exterior poate apărea că el nu iubeşte banii, dar în adâncul inimii lui poate îi iubeşte. Dumnezeu va da la iveală în ziua de pe urmă. Un soţ şi o soţie se poate să nu ştie unul despre altul dacă au amărăciune în inimă împotriva cuiva, împotriva unei rude, unui vecin. Se poate ca aceasta să fie bine ascunsă cu un limbaj frumos. Şi totuşi, în întuneric în inimă, unde nu putem vedea, se poate să fie amărăciune, invidie. Adesea nu poţi să distingi dacă e mândrie în inima cuiva. Un om poate părea a fi foarte smerit. Aşteptaţi până ce Dumnezeu dă la iveală ce este ascuns în întuneric.

    Al doilea lucru este că Dumnezeu va descoperi în acea zi gândurile inimilor oamenilor, adică motivul pentru care cineva a făcut ceva. De exemplu, auzi un om predicând un mesaj minunat, şi se poate să nu ştii pentru ce a făcut asta. Poate pentru bani. Poate predică pentru bani sau pentru onoare sau pentru a arăta că e mai bun decât altcineva. Există mereu această tendinţă, chiar şi în faptele noastre cele mai bune, să facem cu motive greşite. Astfel, zice că acesta e un alt motiv pentru care nu trebuie să judeci. Poţi să îl asculţi pe un om rugându-se şi să spui că el caută slavă. Poate că nu caută deloc slavă, ci se roagă lui Dumnezeu cât poate de bine, dar tu îl judeci.

    Deci, avem o aşa tendinţă de a-i judeca pe oameni în aspecte despre care nu cunoaştem nimic. Nu cunoaştem motivele lor, şi, din cauza răutăţii din propria noastră natură adamică, întotdeauna atribuim oamenilor cel mai rău motiv posibil. Astfel, când judecăm o persoană, arătăm de fapt starea inimii noastre, aşa cum spune în cartea Proverbe: "Cum răspunde în apă faţa la faţă," sau aşa cum într-o oglindă omul îşi vede propria faţă, "aşa răspunde inima omului inimii omului." Adică, ceea ce îţi imaginezi tu că are omul respectiv în inima lui, - că are un motiv rău - indică doar atitudinile greşite din propria ta inimă. "Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului." Te gândeşti: "Omul respectiv nu poate să facă acel lucru dintr-un motiv bun. Trebuie să fie dintr-unul rău, fiindcă eu însumi aş face aşa ceva doar dintr-un motiv rău." Îţi dezvălui propria inimă. Aşadar, e foarte nechibzuit să-i judeci pe alţii.

    Să vă spun următorul lucru, în urma multor ani de observare: chiar dacă cunoşti o persoană foarte bine, şi chiar locuieşti cu aceasta, ştii tot doar 10% din viaţa acesteia. Vreau să spun la toţi soţii şi soţiile care se cunosc de 50 de ani: cunoaşteţi doar 10% din partenerul vostru. Ca şi partea de jos a unui gheţar sau a unui cub de gheaţă în apă, 90% este ascuns. Îţi este necunoscut. Sunt adâncimi acolo despre care nu cunoşti nimic. Poate ştii mai mult decât alţi oameni, dar sunt încă adâncimi ascunse despre care nu cunoşti nimic. Şi, dacă vezi un om doar ocazional, poate lucrezi cu el în birou, sau îl vezi la biserică în fiecare duminică de 25 de ani, cunoşti tot doar 1% din viaţa lui. Da, cunoşti doar 1% din viaţa oamenilor pe care-i întâlneşti regulat la biserică şi în biroul tău. De aceea eşti şocat când într-o zi auzi că au fost implicaţi într-un păcat oribil. Zici: "Hei, credeam că-l cunosc de 10 ani." Ba nu l-ai cunoscut. Ai văzut 1% din viaţa lui.

    Ce-aţi zice de un profesor care la un test de 100 de întrebări cu răspuns scurt, ar evalua doar răspunsul la prima întrebare şi ar decide să dea notă la întregul test pe baza răspunsului de la prima întrebare? Dacă răspunsul ar fi greşit profesorul dă nota 0, chiar dacă 99 din întrebări se poate să fi fost bune. Sau prima întrebare a fost corectă şi profesorul dă nota 10, chiar dacă celelalte 99 de întrebări au fost greşite. Ce-aţi zice de un astfel de profesor? Eu aş zice că ar trebui să fie concediat de la şcoală, dat afară. Cum poate un profesor să evalueze un test de 100 de întrebări pe baza răspunsului de la prima întrebare? Dar exact asta fac oamenii când îi judecă pe alţii. Cunoşti 1% din viaţa unui om şi l-ai evaluat. Spui că el e aşa sau nu e aşa. Biblia spune să aştepţi. Nu judeca înainte de vreme. De aceea nu trebuie să judecăm, fiindcă vom judeca greşit. Avem tendinţa să-i judecăm pe oameni cu motive greşite.

    Celălalt lucru pe care vreau să-l menţionez legat de judecată, se găseşte în Evrei 9. În Evrei 9:27 spune: "Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata." Deci, când judecă Dumnezeu oamenii? Când îi judecă pe oameni Atotputernicul Dumnezeu, Creatorul acestui univers? Potrivit acestui verset, după ce aceştia vor muri. Le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata. Deci, Dumnezeu judecă oamenii după ce aceştia mor. Tu când îi judeci pe oameni? Care e răspunsul la această întrebare? Îi judeci cu mult înainte să moară. De ce aşteaptă Dumnezeu până ce un om moare, înainte să-l judece? Se poate ca acesta să fie un om rău, dar Dumnezeu spune: "Am speranţă pentru el, poate se va schimba." Astfel că, aşteaptă. Gândiţi-vă dacă Dumnezeu l-ar fi judecat pe tâlharul de pe cruce care s-a dus în rai, chiar şi cu câteva minute sau ore înainte ca acesta să moară. Asta ar fi fost groaznic. Acesta merita să meargă în rai la sfârşit, dar e judecat şi condamnat să meargă în iad. Dumnezeu a aşteptat până ce acesta a murit şi l-a luat în rai.

    Deci, Dumnezeu aşteaptă până ce un om moare, înainte să-l judece. Dar omul este nerăbdător şi-i judecă pe oameni cu mult înainte să moară. Aceasta e nesăbuinţa omului. El nu ştie toate detaliile, nu cunoaşte 99% din viaţa privată, din viaţa interioară a unui om, nu ştie cât s-a luptat acesta, cât s-a rugat etc., dar îl judecă. Niciun judecător serios de curte înaltă n-ar judeca vreodată cu aşa puţine dovezi. Dacă cunoaşte doar 1% din caz, ar spune: "Ascultă, am nevoie de mai multe dovezi înainte să pot judeca. Până atunci, voi suspenda judecata." Asta ar trebui să spună fiecare creştin.

    Gândiţi-vă la povestea fiului risipitor. Citim în aceasta despre fiul cel mare care era foarte supărat când a văzut că tatăl său se bucură de întoarcerea fiului risipitor. Iar când tatăl merge afară şi-l întreabă de ce n-a venit înăuntru, vedeţi ce spune în Luca 15:30 - "acest fiul al tău", nici măcar nu-l numeşte "acest frate al meu". Îi spune tatălui: "acest fiul al tău" - vorbeşte într-un mod dispreţuitor - "ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate". Cum ştia el asta? Cum şi-a închipuit că fratele lui mai tânăr umbla cu prostituate? A venit cineva să-i raporteze? Nicidecum! A presupus că acest frate mai tânăr trebuie să fi cheltuit banii cu prostituate. Se poate să nu fi fost deloc adevărat. Se poate să fi băut sau să-şi fi irosit banii în moduri nechibzuite, dar poate nu cu prostituate. Dar când ai o atitudine greşită, la fel ca acest frate mai mare faţă de fratele său mai mic, poţi să-ţi imaginezi mereu ce e mai rău faţă de altcineva. Şi când îţi imaginezi ce e mai rău faţă de altcineva, poţi să identifici că problema e la tine mai mult decât la cealaltă persoană. Cealaltă persoană poate să stea la masă cu tatăl său şi să se bucure de viţelul cel îngrăşat, iar tu poţi să fii afară din casă.

    Ce vedem aici este că în povestea fiului risipitor, la începutul acesteia fiul cel tânăr e afară din casă, iar fiul mai mare este înăuntru. Şi la sfârşitul poveştii, fiul cel tânăr este înăuntrul casei, iar fiul cel mare e afară din casă fiindcă îi judecă pe oameni. Deci, asigură-te că nu ajungi afară din casa Tatălui fiindcă judeci oamenii fără să ai informaţii destule. Cel mai bine este să nu judeci. "Nu judecaţi." El spune că şi dacă judeci, ce judeci? Un mic pai din ochiul fratelui tău, când tu ai o bârnă în al tău? Asta a zis El. Ce este bârna asta care e în ochiul cuiva? Nu poţi să ai efectiv o bârnă în ochi. Dar Isus amplifică pentru a arăta cât de grav e păcatul tău în comparaţie cu al lui. În regulă, poate că el a făcut ceva foarte rău, dar atitudinea ta lipsită de dragoste faţă de el este ca o bârnă în comparaţie cu păcatul lui care e doar ca şi un pai. Poate că s-a dus la prostituate, în regulă, acesta e un păcat. Dar chiar şi acest lucru e doar un pai în comparaţie cu atitudinea ta lipsită de dragoste faţă de el, care e ca şi o bârnă.

    Aşadar, Domnul spune: "Scapă de atitudinea ta lipsită de dragoste faţă de acest om." Aceasta te face să vrei să găseşti vină la el constant. Orice face el, tu îi atribui un motiv rău. Acesta nu poate face nimic bun. El e rău în ochii tăi. Dar tu nu vezi ce rău eşti tu că ai o asemenea atitudine lipsită de dragoste faţă de acest om. Deci, ce spune El? Imaginează-ţi un om care are o vedere foarte slabă. Te-ai duce la el să-ţi scoată ceva din ochi? Te-ai duce la un astfel de doctor oftalmolog care e aproape orb, fiindcă are cataractă şi multe probleme cu ochii? Cum se poate uita el la ochii tăi să-ţi scoată un mic pai de-acolo? Nu m-aş apropia de un astfel de om! Deci asta spune Domnul: "Cum poţi zice fratelui tău: 'Lasa-mă să scot paiul din ochiul tău,' când tu ai o bârnă uriaşă în ochiul tău aşa încât nu poţi să vezi bine?" Îi vei vătăma ochii. Dar Domnul spune: "Făţarnicule, uită-te la atitudinea ta lipsită de dragoste." Orice om care are o astfel de atitudine şi judecă pe altul este un făţarnic, conform cu Matei 7:5. Scapă mai întâi de această atitudine lipsită de dragoste şi apoi vei vedea clar. Apoi fratele acela însuşi va veni poate la tine şi va zice: "Frate, poţi să-mi scoţi te rog acest pai din ochi?" Nu-i minunat acest lucru, când ajungi la o astfel de situaţie?

    Mai departe, încă ceva despre judecată. Isus a spus în Ioan 8:15, "Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine." Isus a umblat într-o părtăşie atât de perfectă cu Tatăl, încât a putut să spună: "Am o părtăşie atât de apropiată cu Tatăl care cunoaşte toate lucrurile, astfel că dacă judec, judecata Mea va fi absolut adevărată, fiindcă sunt în părtăşie totală cu Tatăl." Noi nu suntem într-o astfel de părtăşie perfectă cu Tatăl. Trebuie să recunoaştem asta în smerenie. Cum putem atunci să judecăm? Chiar şi Isus, care avea o astfel de părtăşie cu Tatăl, ştiţi ce spune? "Eu nu judec." El spune: "Voi judecaţi după înfăţişare. Vedeţi ceva şi aveţi modul vostru firesc de a evalua acel lucru, şi judecaţi acea persoană. Eu nu judec pe nimeni." Ce verset fantastic! Puteţi urma exemplul lui Isus care era într-o aşa părtăşie perfectă cu Tatăl, şi care totuşi a zis: "Eu nu judec pe nimeni"?

    Cu cât mai mult suntem în afara părtăşiei cu Dumnezeu, cu atât mai mult îi judecăm pe alţii. El a zis: "Eu nu judec pe nimeni." Asta e imediat după întâmplarea cu fariseii care o judecau pe femeia prinsă în preacurvie, şi Isus a salvat-o. În capitolul anterior, Ioan 7, El vorbeşte despre cum trebuie să judecăm. Nu trebuie să trăim în această lume fără să avem opinii, ca nişte zombii care plutesc prin lume. Nu. Dumnezeu nu vrea să fim oameni fără opinii. Pavel a avut o opinie despre corinteni. Le-a spus că sunt fireşti. A avut o opinie cu privire la galateni. Le-a spus că au fost fermecaţi şi că sunt nechibzuiţi. A avut o opinie. Deci, trebuie să înţelegem: discernământ trebuie să avem, dar suspiciune faţă de alţii nu trebuie să avem. Uneori ceea ce oamenii numesc discernământ este suspiciune limpede.

    "Nu judecaţi... dar judecaţi." Aţi citit vreun astfel de verset? Nu judecaţi, dar judecaţi? Ni se porunceşte să judecăm. Iată echilibrul, în Ioan 7:24, "Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate." Asta înseamnă că nu trebuie să judeci după ceea ce vezi sau auzi, ci să judeci după dreptate. În Isaia 11 ni se spune că aşa judeca Domnul Isus. Spune în Isaia 11 că atunci când Duhul Domnului este asupra lui Isus, "plăcerea Lui va fi frica de Domnul". Un semn al temerii de Domnul este acesta, în Isaia 11:3, "Nu va judeca după înfăţişare, nici după cele auzite, ci va judeca cu dreptate." Primim multă informaţie prin intermediul ochilor şi urechilor, şi, zice să nu judecăm pe baza acestora. Ascultă, priveşte, dar reţine judecata. Spune: "Doamne, am văzut ceva, am auzit ceva. Nu ştiu dacă acesta e adevărul. Vreau să Te aştept pe Tine." Aşa a făcut Isus. El nu judeca niciodată după ceea ce vedea sau auzea, fiindcă voia să asculte de Tatăl. Este un exemplu foarte bun pe care să-l urmăm: niciodată să nu judecăm după înfăţişare, ci după dreptate. Să avem o opinie dreaptă.

    Şi, pe cine trebuie să judecăm? Trebuie să-i judecăm pe cei care sunt în cercul nostru. De exemplu, dacă eşti tată şi copiii tăi se ceartă, nu poţi să te întorci spre ei şi să spui: "Nu, nu voi judeca, fiindcă Biblia spune să nu judec." Ai autoritate peste sfera aceasta a copiilor tăi. Trebuie să judeci şi să rezolvi problema dintre ei. Dacă eşti prezbiter într-o biserică, trebuie să discerni în situaţii şi să rezolvi probleme dintre soţi şi soţii sau dintre fraţi. Apostolul Pavel l-a dat odată pe un om pe mâna Satanei, citim în 1 Corinteni 5. Ca unul care avea autoritate peste acea biserică, a judecat. E corect. Asta s-a întâmplat după ce L-a aşteptat pe Dumnezeu ca să ştie ce să facă. Deci, în cercul în care avem responsabilitate trebuie să judecăm. Nu trebuie să judeci ceea ce se întâmplă în biserica altuia. N-ai nicio responsabilitate acolo. Nu trebuie să judeci copiii altui om, fiindcă nu eşti părintele lor; dar pe copiii tăi trebuie să-i judeci.

    Aşadar, principiul judecării este: vezi dacă acea persoană e în cercul tău. De exemplu, dacă eşti şef şi ai subordonaţi care lucrează în fabrica ta, dacă au o problemă, trebuie să judeci fiindcă ai autoritate asupra lor. Dar în sfere în care n-ai autoritate, răspunsul e: Nu te amesteca! Un cuvânt minunat: Nu te amesteca! Petru spune în 1 Petru 4:15, "Nimeni din voi să nu sufere ca unul care se amestecă în treburile altuia." Mulţi ani am avut această propoziţie scrisă în faţa mesei mele: "Cei mai fericiţi oameni din lume sunt cei care nu-i judecă niciodată pe alţii, ci se judecă pe ei înşişi constant." Am luat asta din 1 Petru 4:17, "În casa lui Dumnezeu ne judecăm pe noi înşine mai întâi." Şi v.15: "Nu-i judecăm pe alţii." Nu ne amestecăm în treburile altora, ci ne judecăm pe noi înşine mai întâi.

    Semnul adevăratei case a lui Dumnezeu este că cuprinde oameni care nu se amestecă în treburile altora, ci se judecă pe ei înşişi mai întâi. Astfel de oameni sunt cei mai fericiţi din întreaga lume. Sunt mulţumitor că am păstrat asta înaintea minţii mele mult timp. I-am îndemnat pe oameni aşa: "Dacă vreţi să trăiţi o viaţă evlavioasă, luaţi hotărârea că vă veţi judeca pe voi înşivă şi pe cei pe care i-a pus Dumnezeu sub autoritatea voastră, dar pe nimeni altcineva." Cred că puteţi trăi o viaţă minunată.

    Aşadar, aceasta este a 9-a atitudine greşită despre care ne-a avertizat Isus la sfârşit, în Matei capitolul 7, un cuvânt foarte important pe care să-l urmăm. Sper că aţi înţeles echilibrul aici, legat de: unde să judeci şi unde nu, pe cine să judeci şi pe cine nu, şi cum să judeci. Fie ca Dumnezeu să ne ajute!

    Tatăl nostru ceresc, în timp ce ne plecăm din nou înaintea Ta, dă-ne înţelepciune în acest domeniu foarte important ca să păşim cu atenţie şi cu înţelepciune pe măsură ce umblăm prin această lume, şi în special cu fraţii noştri credincioşi. În smerenie cerem, în Numele Domnului Isus, Amin!