Continuăm studiul nostru astăzi despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Am căutat să împlinim porunca Domnului Isus pe care o ştim drept marea trimitere, din Matei 28:18-20. Responsabilitatea noastră este să facem ucenici în fiecare naţiune şi să-i învăţăm să facă fiecare lucru pe care l-a poruncit Domnul Isus. Când privim la starea creştinismului de astăzi, la cei care pretind că sunt creştini născuţi din nou, putem vedea o lipsă mare în acest domeniu. Majoritatea oamenilor nici măcar nu ştiu ce a poruncit Isus, darămite să facă. Şi vina se află la liderii lor, care nu i-au învăţat şi nu le-au arătat cum să facă. Nici măcar nu i-au învăţat. Şi nu le-au arătat cum să facă, fiindcă ei înşişi nu fac.

    Deci ne-am uitat la cuvintele Domnului Isus în Matei 4, 5, 6 şi 7. Iar astăzi ajungem la Matei 7:7. Aici, din nou, am ajuns la concluzia Predicii de pe munte. Şi, când cineva citeşte Predica de pe munte, dacă aţi urmărit aceste studii din ultimele zile şi săptămâni, veţi fi observat că standardul după care Se aşteaptă Domnul Isus să trăim este atât de înalt încât e imposibil, omeneşte vorbind, să trăim la acel nivel. De aceea majoritatea oamenilor se uită la el şi se dau bătuţi, spunând: "Ei bine, nimeni nu poate trăi aşa. Nimeni nu poate fi eliberat complet de mânie. Nimeni nu poate fi eliberat complet de a pofti cu ochii, de iubirea de bani. Nimeni nu poate spune adevărul mereu." La tot ce spune Isus, creştinii se uită şi zic: "Asta-i imposibil. Nimeni nu se poate ruga fără să-i pese de ce cred alţii despre rugăciunea sa. Nimeni nu poate trăi fără să-i judece pe alţii." Iei fiecare lucru menţionat aici, şi răspunsul multor creştini este: "Nu poţi trăi la acel nivel." Şi, au dreptate într-un sens că, în puterea omenească e imposibil.

    Dar Isus a zis odată: "La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar nu şi la Dumnezeu, căci la El toate lucrurile sunt cu putinţă." Acesta este un verset foarte frumos la care ne putem uita în această privinţă, pe care l-a spus Isus în Evanghelia după Matei, atunci când a venit la El un tânăr bogat. Domnul i-a spus să vândă tot ce avea, iar acesta n-a putut. Şi Isus a spus aceste cuvinte în Matei 19:26, "La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă." Acesta e un verset frumos pe care să-l scrii la sfârşitul Predicii de pe munte, în Matei 7:5, când ajungem la sfârşitul acestei secţiuni unde Domnul Isus a dat aceste porunci. Putem pune acest verset: "La oameni, tot ce ai citit până acum e imposibil..." însă acesta nu e sfârşitul propoziţiei "...dar la Dumnezeu este posibil."

    Prin urmare, de aceea venim la Matei 7:7 unde Isus spune: "Trebuie să cereţi", altfel nu veţi primi. Trebuie să cereţi şi apoi vi se va da. Ce trebuie să cereţi? Putere ca să puteţi trăi după acest standard. Acesta e înţelesul acestui verset în contextul ăsta. Adesea Îi cerem Domnului numai lucruri materiale: "Doamne, am nevoie de o casă, de o maşină, de vindecare. Am nevoie de asta sau aia." De obicei, sunt aproape numai lucruri pământeşti. "Am nevoie de asta pentru familia mea, pentru copiii mei." Din nou, numai lucruri pământeşti. Nu există mare diferenţă între rugăciunile rostite de credincioşi şi cele rostite de necredincioşi. Rugăciunile pe care necreştinii le rostesc în moscheile şi templele lor sunt aproape similare cu cele ale multor creştini în viaţa lor privată. Sunt aproape 99% cu privire la lucruri materiale, şi un lucru spiritual pentru care poate se roagă e: "Doamne, iartă-mi păcatele." Dar nimic mai mult de-atât.

    De exemplu, când te-ai rugat ultima dată să înveţi să ierţi pe orice om? Când te-ai rugat ultima dată să-ţi iubeşti toţi vrăjmaşii? Când te-ai rugat ultima dată să fii complet eliberat de gânduri păcătoase sexuale? Când te-ai rugat ultima dată să fii eliberat 100% de mânie? Şi, să fi persistat în această rugăciune. Când te-ai rugat ultima dată să spui adevărul 100%, totdeauna, să fii complet eliberat de onoarea oamenilor, să nu-i judeci niciodată pe alţii? Abia dacă ne rugăm pentru aceste lucruri. Ne rugăm pentru lucruri materiale la fel ca necreştinii. Deci, în esenţă, nu e mare diferenţă între necreştin şi creştin, fiindcă standardul creştinismului astăzi este jalnic de scăzut, pentru că învăţătorii lor nu i-au învăţat să facă tot ce a poruncit Domnul Isus, şi, pentru că oamenii n-au experimentat o umplere cu Duhul Sfânt autentică.

    Există multe falsuri ale umplerii cu Duhul Sfânt la fel cum sunt falsuri de diamante, aur şi bancnote. Când oamenii sunt umpluţi cu adevărat cu Duhul Sfânt, vor deveni sfinţi. Toată lumea ştie că duhurile necurate îi fac pe oameni să fie necuraţi, duhurile rele îi fac pe oameni să fie răi. Ce face Duhul Sfânt? Unii oameni spun că Duhul Sfânt te face doar să faci mult zgomot. Nu-i adevărat! Duhul Sfânt te face sfânt.

    Îmi amintesc de un om care a venit odată la biserica noastră în Bangalore. Era dintr-o anumită denominaţiune care crede în a face mult zgomot la întâlnirile de duminică dimineaţa. A venit la mine după serviciul divin şi mi-a zis: "N-aveţi Duhul Sfânt aici." I-am spus: "De unde ştii? Ai locuit în casa noastră şi ai văzut dacă trăim sau nu vieţi sfinte?" "Nu", a zis el, "n-aveţi zgomot destul la întâlnirile voastre". "Oh", am spus eu, "Trinitatea ta e: Tatăl, Fiul şi duhul zgomotos. A mea este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. A 3-a persoană din trinitatea ta te face să faci zgomot. A 3-a Persoană din Trinitatea mea mă face sfânt." Care e a 3-a Persoană a Trinităţii în Biblie: duhul zgomotos sau Duhul Sfânt? Este aşa de simplu. Chiar şi un copilaş poate să înţeleagă. Dar dacă nu dorim asta, nu vom avea niciodată. De aceea a zis Isus: "Cereţi şi vi se va da."

    Iacov în epistola lui spune următorul lucru, în Iacov 4:2, ultima parte: "Nu aveţi pentru că nu cereţi." Reţineţi această mică propoziţie. "Nu ai ceva ce Dumnezeu vrea să ai, fiindcă nu ceri." Sunt multe lucruri pe care Dumnezeu vrea să le dea, pe care creştinii nu le-au primit, fiindcă nu cer.

    Luaţi acest verset din Luca 11:13, "Cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!" Sunt milioane de lucruri pe care creştinii le-au ratat doar pentru că nu-I cer lui Dumnezeu. De ce aşteaptă Dumnezeu să-I cerem? Deoarece vrea să apreciem ceea ce ne dă. Ceea ce ne dă fără să cerem, de obicei nu preţuim. Chiar şi iertarea de păcate, care e cel mai important lucru dintre toate, n-ai primit-o cerând? Ai fi primit-o dacă nu cereai? Ai fi primit mântuire dacă nu cereai? Sunt milioane de oameni pe pământ care nu sunt mântuiţi, fiindcă n-au cerut asta. Nu se smeresc recunoscând că au nevoie de asta.

    Deci, care sunt cerinţele pentru a primi binecuvântările spirituale, cele mai înalte, ale lui Dumnezeu? În primul rând, trebuie să avem o dorinţă, o sete, iar apoi trebuie să cerem cu credinţă. 'A cere' exprimă această dorinţă, şi vorbeşte despre credinţă mai încolo, în Matei 7:11, unde spune: "Dacă voi... ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!"

    Haideţi să ne uităm la Matei 7:7, "Cereţi, şi vi se va da", însemnând că dacă nu ceri, nu vei primi. "Căutaţi, şi veţi găsi." Dacă vrei să cunoşti adevărul, trebuie să cauţi. Există comori în Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt unele lucruri la suprafaţă, pe care toată lumea le poate primi, dar cele mai adânci comori sunt în profunzime, unde trebuie să cauţi. La fel cum, sunt multe lucruri valoroase la suprafaţa pământului, ca fructele: mango şi nuci de cocos, şi multe alte fructe bune, dar dacă vrei acele comori foarte scumpe, precum aurul şi diamantele, trebuie să sapi sute de metri în pământ. În acelaşi fel, sunt anumite lucruri pe care le obţii de la suprafaţa Bibliei: cum ne pot fi iertate păcatele, Hristos a murit pentru păcatele noastre. Dar dacă vrei adevărurile cele mai adânci ale Scripturii: cum să trăieşti o viaţă plină de Duhul, cum să fii părtaş naturii lui Dumnezeu, cum să biruieşti orice păcat, cum să biruieşti mânia, amărăciunea, neiertarea, invidia, pofta sexuală etc., trebuie să sapi adânc. Dacă un om nu sapă adânc, Dumnezeu vede că el nu e interesat cu-adevărat. "Cereţi, şi vi se va da; căutaţi cu toată inima, şi veţi găsi."

    Ieremia 29:13 spune: "Dacă Mă veţi căuta cu toată inima, Mă veţi găsi." Asta e o promisiune. Dacă un om nu L-a găsit pe Dumnezeu şi bogăţia care este în Acesta, pot să spun, fără cea mai mică ezitare: acel om nu L-a căutat pe Dumnezeu cu toată inima, ci cu jumătate de inimă, şi nu există nicio promisiune în Scriptură pentru cei cu inima împărţită, nici pentru cei cu trei sferturi de inimă. Dar există promisiuni extraordinare pentru cei ce sunt din toată inima. Deci, poţi să fii atât de aproape. Poţi să-I dai 90% din tine lui Dumnezeu, şi să nu primeşti mai mult decât cel care I-a dat 10% lui Dumnezeu. Dar când Îi dai 100% lui Dumnezeu, primeşti totul. Dai 90% şi eşti în aceeaşi categorie cu cel care a dat 10%. Asta nu realizează creştinii. "Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima." Dacă un om Îl caută pe Dumnezeu cu 10% din inima sa? Nu-L găseşte. Dacă un om Îl caută pe Dumnezeu cu 90% din inima sa? Nu-L găseşte.

    Căutaţi-L pe Dumnezeu cu toată inima, şi-L veţi găsi. "Căutaţi, şi veţi găsi... bateţi, şi vi se va deschide." Acestea sunt promisiuni. Dumnezeu nu-Şi calcă niciodată promisiunile. "Căci oricine cere capătă." De ce n-ai căpătat? Evident, n-ai cerut în felul în care vrea Dumnezeu să ceri. "Cine caută găseşte." Poate n-ai căutat cum vrea Dumnezeu. "Celui ce bate, i se deschide." N-ai bătut suficient.

    Iar apoi spune despre credinţă. Întâi despre o sete şi o persistenţă în a cere, a căuta, a bate. Sunt două pilde pe care Isus le-a spus legat de asta. În ambele pune accentul pe persistenţă. Una este în Luca 18 unde a vorbit despre rugăciune şi a zis: "Oamenii trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase", Luca 18:1. Apoi vorbeşte despre un judecător care nu se temea de Dumnezeu sau de oameni. Şi era o văduvă acolo care era asuprită de un vrăjmaş, poate un vecin. Ea nu voia să-l tulbure pe vrăjmaş în vreun fel, ci voia doar protecţie legală, ca vrăjmaşul să nu profite de ea, să-i ia treptat proprietatea ei, s-o necăjească în feluri în care n-avea dreptul s-o facă. "Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu." Cerea drepturile ei legale. Iar judecătorul nu voia s-o ajute, nu era binevoitor. Dar ea a stăruit pe lângă el. S-a dus la uşa lui la 2 dimineaţa, l-a trezit, şi el i-a spus: "Pleacă de-aici." Ea s-a dus din nou ziua următoare la 2-3 dimineaţa. A bătut zi şi noapte la uşa lui până când acesta s-a săturat şi a zis: "Pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul" (v.5). Şi Domnul a zis: "Uitaţi-vă ce face şi spune un judecător nedrept. Credeţi că un Dumnezeu drept nu e mai bun decât atât? Nu va face El dreptate aleşilor Lui?" (Luca 18:7) Cine sunt aleşii? Cei "care strigă către El zi şi noapte." "Credeţi că va zăbovi în a le răspunde? Nu! Ci le va răspunde în curând."

    Ce promisiune frumoasă! Dumnezeu îmi va răspunde în curând dacă vede că sunt zelos în a-I cere să mă ajute să-l biruiesc 100% pe Satan, vrăjmaşul meu. "Doamne, Satan a preluat anumite sfere din viaţa mea, din căminul meu." Poate a pus stăpânire pe soţia ta sau soţul tău sau copiii tăi, sau altcineva. "Vreau să-l dau afară! Fă-mi dreptate în cearta cu vrăjmaşul meu!" Şi persişti. Poţi fi absolut sigur că Dumnezeu va răspunde.

    Celălalt pasaj legat de rugăciune despre care a vorbit Isus este în Luca 11, unde ucenicii L-au rugat: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm", Luca 11:1. El i-a învăţat să se roage şi le-a dat o pildă. A zis... Să presupunem că unul dintre voi are un prieten, Luca 11:5, şi vine un musafir pe la voi la miezul nopţii. Din politeţe şi dragoste pentru el, îl întrebi: 'Ai mâncat?' Acesta răspunde că n-a mâncat. Tu n-ai mâncare în frigider, nici în casă. Deci, ce faci? Te duci la vecinul tău... Acest lucru e foarte rar, rar se duce cineva la vecinul său la miezul nopţii şi-l trezeşte, spunând: "Dă-mi nişte mâncare pentru prietenul meu." Dar omul din pildă face asta. Merge şi bate la uşa vecinului său şi zice: "Te rog, împrumută-mi trei pâini. Îţi voi înapoia mâine, dar împrumută-mi acum, fiindcă a venit un musafir pe la mine, un prieten foarte bun, şi n-am deloc mâncare pentru el." Acum, ascultaţi asta, omul din casă spune: "Nu mă deranja. Sunt în pat, copiii mei sunt în pat, şi tu mă deranjezi la miezul nopţii, ne trezeşti pe toţi." Şi el continuă să bată la uşă, spunând: "Nu-mi pasă cât de mult trebuie să bat. Nu te las să dormi până ce îmi dai asta." Şi Domnul spune în Luca 11:8, "chiar dacă nu i le dă, pentru că-i este prieten, totuşi, pentru stăruinţa lui," pentru insistenţa lui că trebuie să-i dea aceste lucruri, pentru că bate fără ruşine la uşă, Luca 11:8, "se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie". Aceasta e o expresie frumoasă.

    Apoi zice: "Şi Eu vă spun: 'Cereţi, în felul acesta.'" Vedeţi, ceea ce citim în Matei 7:7 este şi aici, dar aici vedem întreaga poveste. În felul acesta trebuie să cerem: cerând, căutând şi bătând în mod constant. Atunci, oricine cere aşa, va primi. În Luca 18, văduva s-a dus şi a bătut pentru propria ei nevoie. Aici, omul acesta s-a dus şi a bătut pentru nevoia altcuiva.

    Avem două motive pentru care venim înaintea lui Dumnezeu. În primul rând pentru propria noastră nevoie: "Doamne, vrăjmaşul mă asupreşte. Sunt biruit în anumite domenii de către vrăjmaş, de păcat. El a preluat controlul peste anumite domenii din viaţa mea. A venit şi a ocupat sfere din căminul meu. A pus mâna pe unii din copiii mei, şi vreau ca ei să fie eliberaţi." Nevoia personală. Iar celălalt motiv este - nevoia altora. Slujirea. "Doamne, vreau să-mi dai acel lucru care mă va ajuta să întâmpin nevoia acestor oameni cărora trebuie să le slujesc."

    Când ai o povară pentru oamenii din biserica ta, ca să-i conduci înspre o viaţă evlavioasă, spre a face tot ce ne-a poruncit Domnul Isus, spre a trăi după standardele Predicii de pe munte, vei cere puterea Duhului Sfânt. Vei cere un cuvânt profetic din cer care va întâmpina nevoia acelor oameni, îi va elibera din strânsoarea diavolului şi-i va conduce spre o viaţă evlavioasă. Dacă îi iubeşti îndeajuns, vei fi persistent. Nu credeţi că acest om, care s-a dus la casa vecinului său la miezul nopţii, l-a iubit pe acel musafir al său? Trebuie să-l fi iubit atât de mult, încât era hotărât să facă rost de nişte mâncare pentru el în acea seară.

    Majoritatea dintre noi dacă n-am avea mâncare seara şi ar veni un musafir, am zice: "Îmi pare rău frate, n-avem mâncare. Hai să mergem la culcare. O să fac rost de ceva dimineaţa." Dar acest om l-a iubit atât de mult pe musafirul său flămând încât a zis: "Voi face rost de ceva pentru tine în seara asta, chiar dacă trebuie să-l deranjez pe vecinul meu." Este o imagine minunată a venirii înaintea lui Dumnezeu cu persistenţă, spunând: "Doamne, dă-mi darurile Duhului Sfânt ca să slujesc acestor oameni."

    Îmi amintesc că atunci când am căutat botezul cu Duhul Sfânt, puterea Duhului Sfânt ca să fiu un învăţător eficient al Cuvântului lui Dumnezeu, să pot rosti cuvânt... Eram o persoană foarte timidă când am devenit creştin şi am început să împărtăşesc Cuvântul lui Dumnezeu. Ştiam că am nevoie de puterea Duhului Sfânt, şi dacă primeam această putere aveam să fiu transformat într-alt om. Şi exact asta s-a-ntâmplat. Dacă-L cauţi pe Dumnezeu aşa, pentru ungerea supranaturală, măreaţă a Duhului Sfânt nu pentru tine însuţi, ci pentru alţii, şi continui să baţi, spunând: "Doamne, dă-mi pâine ca să-i hrănesc pe aceşti oameni"... Am văzut expresia asta în Luca 11:8, "îi va da tot ce-i trebuie", aşa îţi va da Dumnezeu. Apoi Isus a zis în Luca 11:13 că Se referea la Duhul Sfânt. A clarificat ce trebuie să-I cerem lui Dumnezeu: Dă-mi puterea Duhului Sfânt pentru a sluji altora. Nevoile mele sunt împlinite. Am trecut de Luca 18. Acum mă gândesc la nevoile altora. Acesta e un creştin adevărat. Adesea, oamenii caută puterea Duhului Sfânt pentru a primi vreo senzaţie de furnicături sau vreun şoc electric, să simtă ceva sau să vorbească în limbi; ceva care e în beneficiul lor. Trebuie să căutăm darurile Duhului Sfânt ca să îi putem binecuvânta pe alţii.

    Îmi amintesc că atunci când L-am căutat pe Dumnezeu pentru darurile Duhului Sfânt, a fost pentru a sluji altora. Şi chiar dacă Dumnezeu mi-a dat darul limbilor, a fost pentru a mă menţine proaspăt, fiindcă Biblia spune: "Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi." Aşadar, eu voiam să mă zidesc ca să fiu întotdeauna proaspăt când slujesc altora. Deci, chiar şi darul limbilor este spre beneficiul altora, ca să mă menţin proaspăt şi să mă zidesc. Niciun dar al Duhului nu este spre edificarea mea personală. Este spre zidire personală care duce la binecuvântarea altora.

    Deci, trebuie să reţinem că toate darurile Duhului Sfânt sunt destinate pentru folosul altora. Roada Duhului - bucuria, pacea - este în beneficiul meu. Dacă am roadele Duhului: bucurie, pace, acestea nu sunt în beneficiul vostru, ci al meu. Dar dacă am darurile Duhului Sfânt, fie al prorociei, fie al tămăduirilor, sau oricare alt dar, acestea sunt în beneficiul altora. Avem nevoie de ambele (roade şi daruri) şi trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ni le dea. Iar următorul lucru de care avem nevoie este credinţă. "Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune", în special Duhul Sfânt şi toate darurile Sale bune, "celor ce I le cer".

    Trebuie să avem credinţă că venim înaintea unui Tată, nu înaintea Directorului unei companii care este foarte distant încât trebuie să ne apropiem de el printr-o secretară sau ceva de genul. Noi venim înaintea Tatălui nostru ceresc. Ce ne va refuza El? Nu există niciun lucru bun pe care să ni-l refuze vreodată. Dacă Dumnezeu nu ne dă ceva, putem fi absolut siguri că acel lucru nu e bun pentru noi. Apostolul Pavel a avut odată o boală în trup, pe care o numea "un tepuş în carne". De trei ori s-a rugat să-i fie îndepărtat, 2 Corinteni 12, dar Dumnezeu nu i l-a luat. Pavel a realizat că acesta era spre binele lui, fiindcă îl ţinea smerit şi zdrobit.

    Deci, Dumnezeu ne dă totdeauna ce e bun. Şi, când El e bun cu noi aşa, extraordinar de bun cu noi, ce trebuie să facem noi? Trebuie să fim buni cu alţii. Astfel că, El continuă mai departe cu următorul verset (v.12), adesea numit 'Regula de aur': "Aşadar, fiindcă Dumnezeu a fost atât de bun cu voi încât v-a dat tot ce-aveţi nevoie, trebuie să vă purtaţi şi voi frumos cu oamenii. Fără plată aţi primit, fără plată daţi." Dumnezeu te-a iertat, iartă-i şi tu pe alţii. Dumnezeu ţi-a iertat toate păcatele. Iartă-le oamenilor toate păcatele. Dumnezeu e bun cu tine, fii şi tu bun cu ei. "Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel." Cum vrei să se poarte oamenii cu tine? Poartă-te cu ei în acelaşi fel. Nu te purta cu oamenii aşa cum se poartă ei cu tine. Mulţi oameni trăiesc aşa. Ei zic: "Mă port cu oamenii aşa cum se poartă ei cu mine. Dacă sunt buni cu mine, sunt şi eu bun cu ei. Dacă sunt răi faţă de mine, sunt şi eu rău faţă de ei." Asta e legea lui Adam. Legea lui Dumnezeu este: Poartă-te cu oamenii nu aşa cum se poartă ei cu tine, ci aşa cum vrei să se poarte ei cu tine. Vrei ca oamenii să te bârfească pe la spate? Vrei ca oamenii să te vorbească de rău în casele lor? Nu vrei? Atunci, nu-i vorbi nici tu de rău în casa ta. Vrei ca oamenii să împrăştie poveşti rele despre tine, chiar dacă acestea sunt adevărate? Să presupunem că ai alunecat şi ai făcut o gafă mare. Vrei ca toţi să răspândească asta prin tot oraşul? Nu vrei? Atunci nu răspândi nici tu răul pe care-l ştii despre alţii.

    "Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel." Dacă vrei ca oamenii să fie buni cu tine, fii şi tu bun cu ei. Dacă vrei să-ţi vorbească frumos, vorbeşte-le şi tu frumos. Dar în relaţia soţ-soţie? Vă întreb pe voi soţilor: Cum vreţi să vorbească soţia voastră cu voi? Frumos, respectuos? Vorbiţi-le şi voi aşa. Şi viceversa. Deci, este cu siguranţă adevărat când i se spune 'Regula de aur', fiindcă Isus spune că întreg mesajul Bibliei... Când zice "Legea şi Prorocii", e o expresie pentru tot Vechiul Testament. Legea cuprindea primele 5 cărţi ale Vechiului Testament, şi după-aceea sunt Prorocii şi istorie. Deci Legea şi Prorocii, într-un sens, însumează toate cele 39 cărţi ale Vechiului Testament, şi astăzi, pentru noi, înseamnă întreaga Biblie. Ceea ce spune Isus aici este că mesajul întregii Biblii este acesta: Dumnezeu a fost bun cu tine, Matei 7:11, El îţi dă ce e bun, aşadar, ai obligaţia să fii bun cu oamenii din jurul tău. Trebuie să transmiţi şi lor dragostea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu ţie. Poartă-te cu ei exact cum S-a purtat Dumnezeu cu tine. Poartă-te cu ei aşa cum vrei să se poarte ei cu tine.

    Citim de exemplu în Efeseni 4:32, unde zice: "Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul." De ce? Aşa "cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos". Fiţi buni unii cu alţii aşa cum a fost Dumnezeu bun cu voi în Hristos. Fiţi miloşi faţă de alţii, în special faţă de copiii voştri, atunci când alunecă, fac gafe sau greşeli. Fiţi miloşi faţă de soţiile, soţii, copiii voştri, fiindcă Dumnezeu a fost milos faţă de voi. Iertaţi cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi. Şi apoi, spune în următorul verset: "Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi." Aceasta e o exresie frumoasă. Ştii că eşti chemat să-L imiţi pe Dumnezeu, în felul în care e bun, milos şi iertător faţă de tine? Noi trebuie să reflectăm asta altora, aşa cum luna reflectă lumina soarelui. Trebuie să reflectăm faţă de alţii lumina, bunătatea lui Dumnezeu. De aceea trebuie să cerem, şi să continuăm să cerem puterea Duhului Sfânt. Acesta e mesajul din întreaga Biblie.

    Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru lumina atât de clară pe care o primim cu privire la Cuvântul Tău. Cuvântul Tău este atât de simplu încât chiar şi copiii Îl pot înţelege. Ajută-ne să trăim potrivit cu această lumină. În smerenie Îţi cerem, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, Amin!