Tată din ceruri, noi toți avem nevoie de ajutorul Tău, ai făcut o lucrare grozavă cu pastorul Russell, cu mânia lui, ai făcut această lucrare minunată în mulți dintre noi, în moduri diferite și știm că nu am ajuns. De aceea, cerem ajutor acum, să fim întăriți de Duhul lui Dumnezeu și să fim credincioși Cuvântului lui Dumnezeu, să iubim oamenii lui Dumnezeu și să tratăm această chestiune într-un mod înțelept, prevăzător și triumfător în Hristos. Așadar, vino și ajută-mă! În Numele lui Isus mă rog! Amin.

    Mulțumesc foarte mult, pastore Russell, pentru ospitalitatea ta și tuturor celor care ați contribuit la masa de la parter și ați pus mâncare pe ea, este o onoare să fiu cu voi, așadar mulțumesc foarte mult! Subiectul este: Genealogie: rasa, crucea și creștinul, și ideea centrală, pe care o voi da dinainte, este că arborele genealogic al lui Isus este mai compact, mai adânc și mai puternic decât genealogia rasei, etniei și familiei. Aceasta este teza. Sau, altfel spus, sângele lui Hristos, vărsat pentru salvarea păcătoșilor, este singura putere pentru a da naștere triumfului hristic în armonia în diversitate între neamuri. Și aceasta este singura esență care, până la urmă, contează – neamul triumfător în Hristos. Nu am nimic de spus pentru oamenii care vor un Hristos scos din ecuație.

    Datorită propriei istorii personale și a istoriei unice a țării noastre, voi vorbi în special despre relațiile între albi și negri, dar problema genealogiei este mult mai mare decât aceasta, la nivel global. Istoric și prezent, războaiele care sunt motivate de rasă, neam și etnicitate sunt de nedescris în ceea ce privește efectele lor înfricoșătoare și măcelărirea vieților umane. Genocidul armean din Turcia, din 1915, unde un milion de oameni au fost măcelăriți, Holocaustul din Germania – 6 milioane, Gulagul sovietic – posibil 60 de milioane de oameni, masacrul din Rwanda din 1994, măcelul japonez a 6 milioane de chinezi, indonezieni, coreeni, filipinezi și indochinezi. Chestiunea urii etnice este, aparent, fără sfârșit în istoria lumii și astăzi puteți merge pe orice site să tastați „conflicte etnice” și veți obține o listă lungă. Așadar, chiar și așa, fiecare are o poveste și fiecare are un pământ și o istorie, și noi o avem pe a noastră.

    Dați-mi voie să spun ceva despre imaginea de ansamblu înainte de inițierea noastră în acea poveste: minoritățile alcătuiesc o treime din populația Statelor Unite. Acel 30% va deveni 15% până în anul 2042 conform Biroului de Științe al Statelor Unite. Până în 2023, adică în 12 ani de acum, minoritățile vor număra jumătate din copiii din Statele Unite. Populația hispanică se triplează, de la 46 de milioane la 132 de milioane până în 2050, de la 15% la 30%; populația negrilor va crește cu 41 de milioane sau între 41-65 de milioane, de la 14% la 15%. Poate sunteți familiari cu reportajul lui John Meyer, pe care îl găsesc foarte folositor. El aduce totul acasă în Orașele Gemene. Spre exemplu, populația hispanică din cele două e mai mult decât dublă în perioada 1990-2000, fiind al optulea oraș ca și creștere rapidă a hispanicilor din Statele Unite. Sistemul feroviar, după cum știți, are instrucțiuni în 4 limbi – engleză, spaniolă, mang (dialect vietnamez) și somali (limbă afro-asiatică). Vecinătatea Phillips/Ventura a devenit, spune John, cea mai diversă zonă etnică din țară, cu 100 de semeni, 100 de limbi vorbite. Orașele gemene au cea mai întinsă populație de mang, aroma (Bolivia), liberieni, anuak (Etiopia), somali din Statele Unite și a doua populație, ca mărime, de tibetani. Și aici e un lucru interesant: John Meyer descrie ceea ce el numește vârful etnic, Burnsville fiind unul. Ascultați, asta scoate oamenii din minți, sau cel puțin pe mine: „29% dintre copiii din districtul Burnsville nu sunt albi, la 2 blocuri de casa mea (John e cel care vorbește) e un supermarket hispanic, la o milă de casa mea e un somali-musulman supermarket, vecinul meu de alături e din Cambodgia, lângă ei e o familie din Bolivia, soția mea e din Indonezia, aceasta este noua față a orașului nostru și a țării noastre.” Deci aceasta este imaginea de ansamblu de care trebuie să ținem cont pentru că atunci când vorbim despre alb-negru să nu fim naivi crezând că aceasta este singura problemă, pentru că nu este singura problemă, dar este una uriașă pentru unii. Așadar, devine personal, toată lumea are relații speciale, tensiuni speciale, păcate speciale și trebuie să fim cu picioarele pe pământ în raport cu poveștile noastre pentru a nu vorbi în teorie, abstract.

    Populația Carolinei de Sud în 1860, locul unde am crescut, era de 700.000. 420.000 dintre aceștia erau negri și peste 9.000 erau sclavi. Asta se întâmpla în 1860 și e ca și când a fost ieri, istoric vorbind. A fost un război din cauza asta, Carolina de Sud a condus națiunea înspre el, și acel război a fost pierdut de Sud în 9 aprilie 1865, trupele au fost înfrânte, 600.000 de americani au murit, s-au ucis între ei, pur și simplu. 19 ani mai târziu după luptă, aveam 9 ani. Bunica mea a trăit până la 96 de ani. Vreau să spun că acesta nu e un timp lung. Deci, aveam 9 ani, locuiam în Greenville, Carolina de Sud și segregarea forțată de care veți auzi era aproape totală, absolută. Fântâni de apă separate, toalete publice separate, școli publice separate, piscine separate, locuri în autobuz separate, case separate, restaurante separate, săli de așteptare în spital separate, săli de așteptare la stomatolog separate, săli de așteptare în stația de autobuz separate și, impus într-un fel diferit, biserici separate. Acesta este locul unde am crescut și modul în care am crescut, înotând fericit în piscina rasismului. Și pot să vă spun din interior, deși poate nu ați avea nevoie să fie spus, că după toate observațiile raționale, vedem acum, nu era separat, ci egal, nu era respectuos, nu era corect, nu era iubitor și, prin urmare, nu era Hristos preamărit. Era urât și degradant, datorită complicității mele pentru care am multe păreri de rău.

    Și de ce această carte este despre Evanghelie? Datorez viața mea Evangheliei. Unde am fi fără iertarea păcatelor? Unde am fi fără vina atribuită lui Isus? Astfel că, atunci când vom sta înaintea lui Dumnezeu, nu vom fi pedepsiți, deși ar trebui să fim, pentru că Isus a fost pedepsit. Aceasta este esența, inima mesajului nostru, ne face pe noi creștini, despre asta este vorba în lume. Accentul cade, deci, pe Evanghelie și fără de ea cred că aș fi legat de mândrie sau paralizat de vinovăție, iar Evanghelia are ceva de spus despre mândrie, cât și despre vinovăție. Nu trebuie să fii legat sau paralizat dacă cunoști Evanghelia, dacă ai fost captivat de Hristos.

    În acei ani, așadar, am fost în mod tragic și vădit un rasist. Și iată definiția mea pentru un rasism: rasismul este o credință sau practică explicită sau implicită a valorii unei rase asupra alteia. Și ca tânăr valorificam total rasa mea în raport cu oamenii negri. Îmi asumam complet superioritatea asupra tuturor celorlalte rase care erau acolo. Nu mă interesa deloc să cunosc un negru când creșteam, nu-mi păsa, nu voiam, cu excepția, poate, a lui Lucy, menajera – deci, vedeți, filmele ajută. Noi știam despre asta, nu era nevoie să vedem un film. Lucy venea la noi în zilele de sâmbătă sau marți și o ajuta pe mama la curățenie și toată lumea o plăcea pe Lucy, era minunată. Cei care încearcă să descrie deținătorii de sclavi de acum 150 de ani ca tratându-i bine, plăcându-i, invitându-i la ceremoniile lor, ca fiind aceia care au dovedit ceva sunt fenomenal de naivi în legătură cu ceea ce face ca o relație să fie înjositoare. Da, o plăceam pe Lucy și eram drăguți cu ea, aveam afecțiune pentru Lucy și chiar participa la anumite sărbători pe care le aveam. Lucy nu era o sclavă și o iubeam. Mama și sora mea au invitat-o pe Lucy la nunta surorii mele și eram surprinși că a venit, și a venit cu toată familia. Și era o biserică baptistă ca și cea în care pastorul Billy Russell n-a putut predica. Și eu eram un plasator și aveam 16 ani. Niciun negru nu mai pășise în această biserică și într-o seară de miercuri această biserică a hotărât că niciunul nu poate face asta, pentru că singurul motiv pentru care vin este să facă probleme și nu trebuie să facă asta în Casa lui Dumnezeu, deci spuneți-le că nu pot veni, pentru că vin doar pentru a face probleme și acesta nu este un motiv bun pentru a veni la biserică. Acesta era un mod frumos de a face o regulă. Și ea apare în hol și plasatorii, oamenii de ordine s-au uitat unii la alții și apoi toți la mine ca și când ar trebui ca eu să fac ceva, apoi cineva mi-a spus „Trimite-i la balcon”. Nimeni nu mai fusese la balcon în toată istoria bisericii, nici măcar nu știam dacă erau scaune acolo, nu fusesem niciodată acolo. Erau două scări și cum eram panicat că ei îmi spuseseră să fac asta, deci asta ar trebui să fac. Mama mea, americancă fundamentalistă, vine și îi ia de la brațul meu și îi conduce direct în biserică și-i așează ea însăși.

    A fi drăguț și a avea afecțiune față de oameni este și modul în care îți tratezi și câinii. Afecțiunea mea pentru Lucy nu a restrâns câtuși de puțin rasismul care îmi ieșea pe gură când eram cu prietenii mei. Atitudinea mea înjositoare, vreau să fie foarte clar, deoarece părinții mei sunt morți acum, nu sunt aici să se apere, nu era vina lor. Ei nu erau perfecți, dar mama mea mi-a spălat gura cu săpun, la propriu, într-o chiuvetă roz, când i-am spus surorii mele „Taci!” Dacă ea ar fi știut ce spuneam eu între prieteni, mi-ar fi spălat-o cu benzină. Dumnezeu în mila Sa nu m-a lăsat acolo și a sădit de-a lungul următorilor ani semințe ale eliberării. Am să menționez câteva, ca voi să vă alăturați mie și pastorului Russell în preamărirea izbăvirii lui Dumnezeu. V-am spus deja una dintre ele, nunta surorii mele – aceea a avut un impact enorm asupra mea, că mama mea nu a luat parte la asta și a ofensat pe toată lumea, mai puțin pe Lucy, presupun. Așa că m-am blocat, nu am uitat niciodată asta, iubesc acea întâmplare, ea era o femeie arțăgoasă, americancă fundamentalistă și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ea.

    Al doilea moment a fost în colegiu – Noel și cu mine – soția mea e aici, își va aminti asta – am mers la conferința misionară Urbana în 1967 și Warren Webster, directorul baptist de misiune, care a slujit 20-25 de ani în Pakistan, era la un pupitru în față. Și, credeți sau nu, cu o audiență de 9.000 de oameni, a luat întrebări la microfon, una dintre ele era: „Domnule Webster, ce ar fi dacă, crescându-ți fiica în Pakistan, s-ar îndrăgosti de un pakistanez, cum te-ai descurca cu asta, dacă ar vrea să se căsătorească?” Și din câte îmi amintesc, nu a stat deloc pe gânduri și a spus: „Mai bine un creștin pakistanez decât un bancher american alb necredincios.” Și eu stăteam acolo și mă gândeam că acela era exact răspunsul potrivit, drept. Nu era ce așteptam eu – linia de sânge, genealogia lui Isus, cu alte cuvinte, este mai densă decât cea americană, cea albă, cea pakistaneză, unde două linii se încrucișează. Așadar, acel răspuns a fost măreț. Am plecat de la acel seminar și acea problemă a căsătoriei inter-rasiale a trebuit să fie stabilită.

    Nu știu care este atitudinea ta în legătura cu asta, pentru că este un lucru controversat chiar și în zilele noastre, este controversat politic, dar și personal. Politic, nu știu dacă realizați cât de actual este acest lucru – când eram în anul terminal la colegiu, 16 state erau împotriva legii ca negrii să se căsătorească cu albii. Eram în an terminal, e 1967. Carolina de Sud nu a scos din Constituție acest lucru până în 1998, Alabama în 2000 și când oamenii din Carolina de Sud au fost întrebați ce părere au, când a fost făcută un studiu, la 29% nu le-a plăcut și e anul 1998. Deci este o problemă, o problemă reală de viață, deoarece pregătirea mea este intelectual-rațională, de asta credeam în segregare la 15 ani – păsările negre stau cu păsările negre, iar cele roșii sau cele albe stau cu cele albe, pentru numele lui Dumnezeu! Și pentru că mergi la biserică și la școală împreună, locuiești în același cartier, te îndrăgostești unul de celălalt și știi unde duce asta, la căsătorie și nu poți face asta. Adică, serios, asta este și subliniez este, pentru mulți oameni, problema principală în ceea ce privește disconfortul comuniunii. Trebuie să stabiliți lucrurile acestea și fiecare o face în diferite moduri. Eu a trebuit ca în perioada 1968-1971 să pun în ordine asta.

    Așadar, am făcut toată cercetarea pe care o puteam face și am citit ce au de spus negrii despre asta, ca de exemplu Lawrence Otis Graham: „Căsătoriile inter-rasiale subminează abilitatea afro-americanilor de a prezenta copiilor noștri modele de negri care își acceptă identitatea rasială cu mândrie.” Așadar, unii negri se opun! Și acum am citit și conservatori albi, și ei spun asta: „Am văzut moartea americanului și înlocuirea lui cu un model non-european care acum are capacitatea de pervertire a societății noastre europene și americane. Albii trebuie să se lupte extrem pentru a supraviețui contopirii imediate, să evite să fie parte aspectului care potrivește toți oamenii, culoarea care este, genocidul și extincția omului alb.” Prin urmare, albilor nu le place, negrilor nu le place. Și am mai multe citate aici, dar ați prins ideea. Așa că am venit, am predicat asta de două ori la biserica mea cu convingerea că Dumnezeu nu numai că permite, ci încurajează și, probabil, sărbătorește căsătoria inter-rasială în Hristos.

    Cu toate acestea, sunt motive pentru care cineva ar scrie acest gen de lucruri. Ce face asta este să încurce planurile, să retragă sprijinul acordat oricărui raționament în favoarea despărțirii, segregării, legal sau practic. Deoarece dacă vă gândiți, noi nu putem face nimic care să încurajeze căsătoria inter-rasială. Atunci aceea va duce la tot felul de precauții și separări. Din păcate, aceea a fost o mare problemă pentru mine și în această zi – nu mă pot abține să nu menționez asta: tocmai avusesem o slujbă la biserica noastră în timpul săptămânii de misiune. În două duminici am avut o sută de familii misionare și eu eram, pur și simplu, uluit de câte dintre acestea erau familii mixte.

    Un al patrulea lucru pe care Dumnezeu l-a făcut: soția mea și cu mine am stat 3 ani în Munchen, Germania, studiind. La 15 mile NV de Munchen este Dachau, unul dintre lagărele de concentrare. E un semn mare afară, „Nie wieder”, „Niciodată din nou” – sârmă ghimpată, barăci care se înălțau pe trei etaje, crematorii, camere de spânzurare, așa-numite camere de duș, de gazare, toate sunt încă acolo, poți trece prin ele cu gura închisă. Ce a fost aceea? A fost credința în superioritatea evoluției domniei rasei ariene, asta a fost. Acesta a fost rasism dus la final. A avut un impact uriaș.

    Voi sări înainte să vorbesc despre bătălia de mai bine de 6 ani în care Dumnezeu m-a chemat să predic, cred, la Betleem, în josul metrodomului și am condus până acolo fără să știu unde era biserica, în 1980 și am făcut înconjurul bisericii și m-am uitat. Era Universitatea pe partea opusă, în partea de Nord era Valspar, o firmă industrială, dincolo sunt magnificele turnuri IDS, centrul comercial, iar în Sud, zona săracă, Phillips așa se numea în acele zile, poate acum Nordul, nu știu. Dar Phillips se referă acum la orășelul Ventura, chiar înainte de Franklin. Aceasta este partea de LA, Phillips-Ventura, împrejurimile, acolo locuiesc acum. I-am spus Domnului: „Doamne, dacă mă vei chema aici, voi locui aici” și mie îmi pare total nesincer să fiu adus din afară și încă simt asta. Deci suntem aici de 31 de ani, locuind în zona Phillips. Zona Phillips în 2005 – nu poți obține statistici pentru Phillips – e atât de mobil și volatil, că știi cu greu ce e ce, dar în urmă cu câțiva ani 24,5% erau caucazieni, 29% african-americani, 22% hispanici, 11% nativi americani, 5,9% asiatici și 7,4% alte naționalități. Aceasta este zona în care locuiesc de 21 de ani, unde mi-am crescut cei 4 fii și acum fiica noastră.

    Și asta mă aduce la ultima fază a poveștii noastre înainte de mă întoarce la problemele Evangheliei. Numele fetei noastre este Talitha, este afro-americancă și iată cum s-a întâmplat. Am început să predic un șir de predici cu privire la sfințirea vieții duminica și duminica Martin Luther King, cred că ele se încrucișează. Deci duminica Martin Luther King vine și apoi sfințirea vieții. Acum, problema Martin Luther King este una democrată, iar cealaltă este una republicană. Și mie îmi place să amestec oamenii și să îi țin dezechilibrați, fiindcă eu nu sunt nici una nici alta, eu sunt al lui Hristos. Vreau să vorbesc înspre păcatul republican și înspre păcatul democrat și vreau să spun că aceasta (Biblia) este harta noastră, noi nu punem nume asupra noastră. Așadar, îmi place să amestec oamenii și să predic despre problema rasei de ziua lui Martin Luther King, să predic despre măcelul pruncilor duminica următoare și să las pietrișul să cadă unde ei vor.

    Am început să fac asta cu 17 ani în urmă. Făceam asta și înainte, dar asta a fost prima punere laolaltă a acelora. Nu știu dacă este sau nu o coincidență, dar acele probleme erau în aer – pro viață, salvează copiii și problema rasială – fii drept! Am primit un telefon de la Phoebe Dawson, asistent social de culoare în Georgia, care era o bună prietenă și ea i-a spus soției mele, care era la telefon și care avea în acel moment 48 de ani, iar eu 50: „Noel, este o fetiță aici, abia născută și mama ei n-o poate păstra. Cred că este pentru tine.” Au avut o conversație, apoi Noel a închis și m-a informat că este o fetiță acolo de care Phoebe crede că este pentru noi. Primul meu răspuns a fost: „Am 50 de ani, la 65 de ani ai mei ea va avea 15 ani, va fi neagră și fată, niciodată n-am crescut una, am avut 4 băieți!” Acesta a fost răspunsul spontan, deci nu știu de cât timp a fost nevoie, 10 zile, 2 săptămâni, plimbări lungi în parcul dendrologic căutând implicațiile acestui lucru și au fost 3 lucruri care m-au împins, din fericire înspre asta. Și iată-ne aici, Talitha abia ce a împlinit 16 ani.

    Deci, numărul 1, inima soției mele era foarte importantă pentru mine în acest moment. Ea și-a dorit mult o fiică și Dumnezeu i-a dat de fiecare dată băieți și încă unul venea și eu mă bucuram: „Da!” Și ea spunea: „Da!” dar pe un ton scăzut. „Te iubesc oricum.” Deci era ceva important să îi văd ochii luminoși. În al doilea rând, fetița aceasta era drăguță, era fetiță, lucrurile au avansat și am început să mă îndrăgostesc de ea, din poze. Al treilea lucru este problema. Mi-am zis: „Doamne, să fac asta pentru Noel și Talitha, Noel avea numele deja ales înainte ca ea să apară, ne va bloca în această problemă până la moarte.” Și El a spus „Da, asta e și ideea.” Iar eu am spus: „Bine, vreau să controlez asta, nu vreau să întorc vreodată spetele acestei probleme.” Deoarece ce mai am de spus are legătură cu modul în care Evanghelia ajută oamenii să nu întoarcă spatele acestei probleme. Vă spun, este ușor să îi întorci spatele, fiindcă odată ce vorbești despre ea vei fi rănit. Încerci să faci ceva pentru a aduce lucrurile împreună, două persoane, n-o faci bine și cineva te va învinovăți că ai făcut-o greșit și atunci îi întoarci spatele. Ei bine, nu poți întoarce spatele dacă este în dormitorul de pe partea cealaltă a holului. Deci asta e bine și a fost o piatră de hotar.

    Deci aceasta este una dintre modalitățile prin care Dumnezeu a avut milă de acest adolescent rasist care, puțin câte puțin, a fost trezit la ceva frumos, diversitatea rasială și trezit la ceva oribil, propriul păcat, la căință ca și mod de viață, nu în sensul că: „Am descoperit asta, m-am căit, nu mai sunt unul dintre ei.” Apoi nici nu mă mai gândesc la acele categorii, nu așa lucrează păcatul. Am descoperit, am crescut în dezgust, în desfătare, cresc în căință. Cred că acesta e modul în care ar trebui să gândim despre asta. Ceea ce face ca Evanghelia să fie nu numai un moment în timp, l-ai găsit și ai fost salvat, ci o putere frumoasă, magnifică, fermecătoare în mesajul cu care trăiești dimineață cu dimineață.

    Și dați-mi voie să fac totul foarte clar, deși sunt sigur că este evident pentru oricine știe Betleemul, care mă știe pe mine. Ar putea fi câteva momente de-a lungul povestirii care să pară valoroase pentru adevăr sau dreptate, eu nu mă văd ca fiind un bun exemplu pentru un pastor de oraș și cred asta în totalitate, cu adevărat, deoarece modul în care am decis să-mi conduc viața și să-mi folosesc timpul de-a lungul anilor a dus la faptul că nu pot avea relații semnificative cu vecinii mei. Biserica noastră a crescut în diversitate și, sper, în dragoste, pe de altă parte, dar nu este o biserică model, nu reflectă în niciun fel proporția diversității care este în zona Phillips, de exemplu. Așadar, nu vin aici pentru a mă înălța pe mine sau Betleemul, spunând „Faceti așa!” sau „Fiți așa!” Nu acesta este modul în care gândesc. Cred că aș fi avut un impact urban mai efectiv și mai imediat în zona noastră dacă nu scriam cărți și dacă nu aș fi avut conferințe, ci aș fi fost pe străzi, vorbind cu oamenii. Unii oameni îmi vor mulțumi pentru deciziile pe care le-am luat, și unii oameni, unii foarte apropiați mie cred că am stricat totul destul de rău cu acele alegeri.

    Deci, am 65 de ani, Îl voi întâlni pe Isus foarte curând, voi sta în fața Judecătorului meu foarte curând și voi avea darea de seamă cu privire la cum L-am slujit și la cum deciziile mele L-au onorat sau nu. Și nu mă îndoiesc că, în lumina sfințeniei Lui perfecte, într-o zi, niciuna dintre faptele mele nu vor fi complet curate în motivația lor. Și mă aștept ca unele dintre ele să fie total neînțelepte în lumina stăpânirii Lui, deși odată credeam că erau înțelepte. Sper că mi-am folosit darurile și chemarea într-un mod înțelept, dar spun asta pentru următorul motiv: încrederea mea înaintea lui Isus în acea zi nu rămâne acolo. A ta o face? Gen: am luat decizii destul de bune în viața mea, am făcut armonie rasială așa cum ar fi trebuit să fie făcută, El va aproba în acea zi. Te ridiculizez dacă o faci, poți auzi asta! Așadar, te invit să mi te alături în dependența disperată de sângele lui Isus, te invit să nu spui că nu contează și să mergi să trăiești ca diavolul, asta sigur te va conduce în iad, pentru că El îți va arăta că nu L-ai iubit și nu te-ai încrezut deloc în El. Eu te invit să nu gândești în termeni de trăire a vieții pe pământ, unde vei sta când vei da ochii cu Isus. Vei sta, dacă vei ajunge acolo, pe cruce, acolo vei sta. Dacă El te va întreba de ce ar trebui să te lase să intri, păcătos odinioară rasist, nu vei spune că ți-ai curățat faptele. Dacă spui asta, nu înțelegi Evanghelia! Nu asta vei spune. Vei spune: „Nu este nici un motiv în mine pentru care să mă lași înăuntru, dacă vei privi în mine, nu e nicio șansă să reușesc, așa că aștept să mă lași înăuntru pentru că m-am ținut de Isus și El S-a ținut de mine! Am avut încredere în Isus, în dreptatea Lui, în sângele Lui, de aceea eu aștept să primesc milă și numai milă.” Deci numai Evanghelia.

    Vă rog, am scris cartea asta nu pentru că am de expus un pastor sau o biserică model, ci pentru că am niște convingeri profunde cu privire la ce spune Biblia, am niște dorințe profunde cu privire la ce vreau să văd că se întâmplă, acesta e genul de lucruri care m-au condus. Și sunt fericit să le pun acolo și dacă cineva vrea să spună: „Da, dar tu n-ai făcut-o bine!” Eu spun: „În regulă. Este adevărat. Dacă da, încearcă să o faci tu mai bine! Haide, încearcă să o faci tu mai bine!” Asta e tot ce mă interesează, nu mă aștept să fie o parte importantă din cauza a ceea ce am făcut noi la Betleem. Este o dorință.

    Dați-mi voie să spun acum, în timpul care ne-a mai rămas, câteva minute, ceva despre Evanghelie și despre modul în care lucrează, în acest caz. Și vreau să vă indic un anumit capitol, iar dacă alegeți să citiți un capitol, mergeți acasă și citiți capitolul 6. Cred că este chestiunea specială de spus, care nu e spusă atât de des ca altele. Sunt multe indicatoare în Biblie care au de-a face cu dreptatea, bunătatea, frumusețea, prețiozitatea armoniei rasiale și a diversității. Cel mai important dintre ele este Evanghelia. Poți vorbi despre noi toți având un Tată, despre noi toți fiind imaginea lui Dumnezeu, genul acesta de lucruri. Și voi merge direct la cruce, dați-mi voie să vă dau câteva texte să vă arăt cum funcționează asta. Am vorbit la una dintre conferințele pastorului Moody, care sunt, în general, foarte diverse rasial; cele mai diverse conferințe rasiale la care am fost sunt cele ale pastorului Moody din Chicago. Am predicat despre diversitatea rasială în urmă cu aproximativ 10 ani și o subliniere pe care am făcut-o și s-a întors la mine fiind memorabilă și sper să nu obosesc niciodată s-o spun este: diversitatea rasială, armonia rasială, reconcilierea rasială, cum vreți voi s-o numiți, nu este o problemă socială, ci este o problemă de sânge. Motivul pentru care spun asta este pentru că știu că neamul meu evanghelic, conservativ, alb, e suspicios la problemele sociale. Sună ca Evanghelie socială conducându-ne departe de Isus și de cruce și eu joc pe muzica lor. Vreau să spun că asta nu e o problemă socială, ci una de sânge.

    Iată ce vreau să spun, Apocalipsa 5:9-10: „Căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și ei vor împărăți pe pământ!” Așadar, ce a răscumpărat El, a murit ca să facă ce? A murit și și-a răscumpărat oamenii, toți oamenii, toate etniile, toate neamurile, toate rasele, din toate limbile lumii și îi adună laolaltă prin puterea sângelui lui Hristos. E ceva măreț, dacă crezi în sângele lui Hristos! Dacă ești o persoană de sânge, o persoană pentru ispășire, dacă ești o persoană a morții și învierii lui Hristos, asta va conta! Duminica trecută, textul la Betleem a fost Ioan 11, unde Caiafa spune: „Este mai bine pentru un om să moară decât să piară tot norodul.” Vrea să spună: „Omorâți-l pe Isus, astfel încât romanii să nu ne omoare pe noi.” Iar Ioan reinterpretează, pentru că spune că Dumnezeu i-a pus asta pe buze și spune: „Este mai bine ca un om să moară pentru un neam și nu numai pentru un neam, ci ca să-i adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu risipiți în lume.” Ce înseamnă asta? Sunt copiii acolo, sunt copii aleși ai lui Dumnezeu printre toți oamenii lumii și spune că a murit ca să-i adune. Așa că, pe măsură ce misiunea se extinde și Evanghelia e predicată, acesta e Isus, prin sângele Fiului Său, adunând laolaltă toți aleșii de pretutindeni. Sau, așa cum Isus o spune în Ioan 10:15-16: „Eu Îmi dau viața pentru oile Mele. Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.” Despre ce este vorba aici? „Înseamnă că am venit pentru evrei, da, am făcut-o, și Mi-am dat viața pentru oi, dar ghici ce? Eu am oi peste tot în lume, așa cum am copii peste tot în lume, în Ioan 11:52, am oi peste tot în lume în Ioan 10:15-16.” Și propoziția de bază, cheia este: „Mi-am dat viața pentru ele.”

    Aceasta este o problemă de sânge, o problemă „de ce Isus a murit?” Deci aceasta este ciorchinele, schema textului și toți știți Efeseni 2, toți am fost împăcați într-un singur trup, prin cruce – cruce, moarte, sânge, iată-le din nou! Primim acea minunată justificare doctrinară în Romani capitolul 3, v-ați gândit vreodată cum justificarea se asociază cu multi-etnicitatea? Ascultați, Romani 3, începând cu versetul 25: „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire […] Unde este, dar, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinței. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor?” Și logica aici este: „De unde a venit asta?” Noi suntem socotiți prin credință sau Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al Neamurilor? „Da, este și al Neamurilor; deoarece Dumnezeu este Unul singur, și El va socoti neprihăniți, prin credință, pe cei tăiați împrejur, și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur.” Deci uitați ce spune: „Mi-am trimis Fiul în lume să aducă o dreptate pe care niciun om nu o putea asigura pe cont propriu și este un singur mod prin care se obține și nu este iudaismul, nu este albul sau negrul, este credința, deoarece eu sunt Unul și va fi o cale de asociere cu Mine, credința în Isus. Deci, în centrul doctrinei justificării prin credință în sângele lui Isus este Dumnezeu care spune: „Am făcut-o așa pentru că în Mine este unitate, trebuie să fie unitate în calea mântuirii, vreau să adun oameni laolaltă, de toate culorile, pentru că acele culori nu contează.

    Chiar aici, în mesaj, este locul unde majoritatea predicilor despre armonie se opresc. Ar fi un loc bun să te oprești, da, cine ar fi dezamăgit dacă aș spune să ne rugăm? Cine ar spune: „Hei, pierzi esențialul, nu ai ajuns la cruce, nu ai subliniat...” Deci, de ce să nu ne oprim acum? Voi merge la capitolul 6 pentru a vedea dacă vă pot face să simțiți ceea ce simt eu legat de asta. Ascultați, vă voi da câteva exemple. Am încercat să vorbesc despre rasă, neam, încă de când Domnul mi-a arătat că sunt vinovat, în anii târzii ai adolescenței mele, să spunem, încercând să gândesc și să vin la Betleem, să locuiesc într-un loc divers, tot mai tragic, ce ar trebui să facem și cum ar trebui să gândesc despre asta. Simt că lucrurile principale pe care le-am învățat sunt despre proces, evoluție, despre ce se întâmplă când faci un efort să gândești într-un anume fel sau să faci un lucru anume. Și ce se întâmplă este că ai probleme, ești rănit, descurajat, jignit, criticat și dacă nu se întâmplă nimic spui: „Îmi iau jucăriile și plec acasă, voi renunța, pentru că, dacă eforturile mele nu contează mai mult de atât, eu am încercat.” Și poate că sunt milioane, sau poate asta e o exagerare, mii de evangheliști care spun: „Eu am încercat acea armonie rasială, am încercat-o și am fost doborât în repetate rânduri, am terminat-o cu ea, am terminat.” De ce e nevoie în acel moment? De Evanghelie! De aceea nu am terminat, de aceea slujba nu ar trebui să se termine aici. Stabilind că este un lucru bun pe care Dumnezeu îl vrea și crucea l-a cumpărat, l-a plătit, e grozav. Acum ce? O viață! Acum, o viață făcând ca lucrurile să meargă și încercând să-ți dai seama cum le ții așa pentru 10, 20, 30, 40 de ani, cum continui să faci asta și care sunt lucrurile care te rețin din a o face.

    În acel capitol am 9 dintre ele și ar trebui să fie mai multe, cineva ar putea veni să mă întrebe: „De ce n-ai inclus asta?” Ei bine, sunt imperfect, păcătos, îmi pare rău. Dar am 9 dintre ele și dați-mi voie să menționez 3 și apoi ne vom opri. Le voi numi pe toate: satan, vinovăție, mândrie, deznădejde, sentimente de inferioritate și îndoială de sine, lăcomie, ură, frică, nepăsare. Ce faci când acestea sunt în interiorul tău? Nu doar că vin la tine, ci sunt în tine, ce faci? Tu (pastorul Russell) ne-ai spus o poveste despre o mânie lungă, erai născut din nou, copil al lui Dumnezeu, stăpânit de mânie și Evanghelia a mai lucrat puțin. Toată lumea din această încăpere are nevoie de încă puțină lucrare. Dați-mi voie să vorbesc despre primele 3:

    1. Satan – Satan și rasa, s-a scris vreo carte despre asta? Avem nevoie de una. El este un mincinos, un ucigaș, un distrugător de relații și ghici ce? Este puternic! Este supranatural, este mai puternic decât un miliard de oameni, nu îl poți înfrânge pe cont propriu. Tu ești doar un om, el este Lucifer, ai șanse mai puține decât un bulgăre de zăpadă în iad. Așadar, ce vrei face? Ce vei face? Îți voi spune ce vei face, vei citi Biblia. Motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu a venit a fost ca să îl distrugă pe diavol. Mulțumesc, sunteți oameni ai Bibliei. Simt că el, Satan, e deja pe fugă. Sau citești că prin moarte, Isus îl distruge pe cel care are puterea morții, diavolul. Sau citești Coloseni 2:15: „A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.” Singura noastră speranță este să îl învingem prin sângele lui Isus și prin mărturia noastră. Deci, amestecați asta în mixtura de armonie și diversitate rasială și ce veți obține? Veți obține haos total satanic, minciuni, omoruri, atitudini greșite, spiritualitate de jos, urâțenie, distorsiune, dacă nu cumva Evanghelia, sângele nu le ucide pe toate părțile.

    2. Vinovăția – este un jucător uriaș în discuția alb-negru. Sunt cărți pe această temă, Shelby Steele, de exemplu. Este uriașă și mortală atunci când este negată, „Eu nu am, nu simt vinovăție”. Este uriașă și mortală atunci când te desfeți cu ea: „Tot ce am e vină, sunt atât de vinovat.” Te simți în elementul tău, este uriașă și mortală când este exploatată de către negri. Așadar, negarea o împinge dincolo de suprafață, unde crează iluzii fără de sfârșit pentru justificarea de sine, desfătarea în ea produce umilință falsă, servilism, lașitate morală și exploatarea ei dă un sentiment fals de putere și se dovedește a fi o armă a slăbiciunii. Vinovăția este un lucru major în această problemă și discuție.
    Ce ne aduce Evanghelia? Nu negare, nu desfătare în ea și nu exploatare. Nu este nici un viitor pentru această dezbatere, niciun viitor pentru această discuție, nici un viitor pentru armonie și diversitate în acele direcții. Hristos a murit pentru păcatele noastre, El Însuși le-a săpat în trupul Său pe cruce, Hristos a suferit o dată pentru păcate, în Hristos Dumnezeu S-a împăcat cu lumea fără să le țină socoteala păcatelor trecute împotriva Lui, pentru noi Dumnezeu L-a făcut păcat pe El, care nu cunoștea păcatul, ca noi să devenim, prin El, dreptatea lui Dumnezeu. Toți cei care cred în El primesc iertare de păcate în Numele Lui. Nu este niciun alt Salvator care să ne ajute cu vina noastră decât Hristos. Așadar, dați-mi voie să îmi imaginez cu voi, cine ar putea începe să calculeze efectul albului și a negrului de orice confesiune și orice cetățenie dintr-o dată distribuite din durerea zdrobitoare a vinovăției? Gata cu negarea, gata cu complacerea, desfătarea, gata cu exploatarea. Ce transformare inimaginabilă ar urma! Este necalculabil, imprevizibil felul în care ar arăta dinamica personală, relațională, în toate relațiile noastre rasiale dacă am fi eliberați de vină, cu bucurie revărsată și mulțumire.

    3. Mândria – Dumnezeu urăște mândria. Ascultați Isaia 2:12-17: „Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat […] Mândria omului va fi smerită, și trufia oamenilor a fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.” Dumnezeu urăște mândria, și mândria este în spatele tuturor celorlalte, este cea mai rea, mai înșelătoare, cel mai generalizat păcat din viața noastră, a mea, El o urăște. Arată diferit în toate modurile posibile. Crezi că arată într-un anume fel, dar nu e așa, ci arată în toate modurile posibile. Poate încerca să pară grozavă, pentru a-i intimida pe ceilalți, poate încerca să pară blândă și retrasă, de teama de a-i apăra pe alții, poate părea puternică, poate părea slabă, în oricare caz se consumă cu sinele și cu ce alții vor crede despre sine.

    Tensiunile rasiale sunt bogate în mândrie: mândria supremației albilor, mândria puterii negrilor, mândria analizei intelectuale, mândria batjocurii antiintelectuale, mândria atacului verbal răsunător, mândria disprețuirii tăcerii, mândria sentimentului de siguranță, mândria care maschează frica, mândria care așteaptă acolo unde orice mândrie o face, nu este nicio speranță de ascultare, răbdare, înțelegere pe care acest gen de conversație o cere. Evanghelia lui Isus rupe puterea mândriei, dezvăluie, în primul rând, foarte dureros, magnitudinea și urâțenia ei. Dacă nu ai văzut niciodată urâțenia mândriei tale, e motiv de îngrijorare. În fața crucii se vindecă și descoperă, și ceea ce descoperă e nevoia de cruce și crucea nu a murit pentru unghia ta, Isus nu a murit, e ceva mult mai serios decât asta și la rădăcină este mândria.

    Mântuirea doar prin har, prin credință, zdrobește mândria. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9) Deci care este rostul lui „prin har, prin credință”? Fără laudă, asta e ideea, asta spune versetul. El a stabilit să fie prin har ca noi să nu putem spune „A fost prin mine!” El a făcut-o prin credință, căci credința nu face altceva decât crede, se încrede. Credința este smerită și harul sfărâmă totul în afară de smerenie.

    Deci Evanghelia are de spus un cuvânt despre mândrie și îi arată urâțenia, așa cum jubilează împotriva lui Dumnezeu, și oferă mântuire și umilință, dragoste, ordine. Galateni 2:20: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.” Imaginați-vă cum relațiile rasiale, controversele rasiale ar arăta dacă participanții ar fi morți față de mândrie și profund smeriți înaintea lui Dumnezeu.

    Celelalte 6 sunt deznădejdea, sentimentele de inferioritate și îndoială de sine, lăcomia, ura, frica, nepăsarea. Și argumentul meu în acel capitol este că Evanghelia este singurul remediu pentru o soluție de triumf în Hristos asupra acelor păcate, păcate care ne opresc din a face progres în a ne iubi unii pe alții, a ne bucura de diversitate în armonie în trupul lui Hristos. Dacă pot fi de vreun folos în progresul păcii rasiale și etnice, cred că va fi așa: conducând oamenii neobosit înspre deplinătatea lucrării lui Dumnezeu în moartea și învierea lui Isus. Asta e tot ce am; nu am un istoric ideal, nu am o biserică ideală, nu am o familie ideală, deci nu mă predic pe mine, arăt departe de mine că ceea ce cred este singura speranță pentru diversitatea și armonia noastră.

    Tată, Îți mulțumesc pentru acești prieteni și pentru bunătatea și ascultarea lor și te rog să iei tot ce a fost adevărat și să confirmi, și tot ce a fost deplasat, fals, necântărit să corectezi, și mă rog ca această biserică să fie binecuvântată și poate sute de biserici reprezentate prin cei de aici să fie ajutate de-a lungul drumului lor și toți să creștem în har, în cunoștința lui Hristos și dragostea unul față de celălalt, în respectul unul față de celălalt și efectul nostru de undă, din acest moment, să fie pentru vindecarea națiunilor. Mă rog asta în Numele lui Isus. Amin.