Mai departe, ne vom uita la secțiunea 4 dintre punctele noastre. Am trecut prin 1-2-3. Și secțiunea 4 este fundamentul hedonismului creștin în centralitatea lui Dumnezeu. În notițele voastre, în carte, sunt 35 de texte biblice ce ilustrează perseverența lui Dumnezeu în a căuta slava Sa mai presus de toate lucrurile. Voi face lucrurile puțin diferit, pentru că știu, din celelate dăți în care am tratat acest subiect, că dacă voi trece prin toate 35 va dura foarte mult deoarece mă trezec predicând din fiecare text. Vom face în modul urmărtor, voi lua 6 mari lucrări de răscumpărare, în ordine cronologică, de la predestinare - înainte de istorie, până la împlinire - sfârșitul istoriei. Și să vă prezint în fiecare etapă din cele 6 a istoriei răscumpărării că pasiunea centrală a lui Dumnezeu este slava Sa. De ce fac aceasta? Poate vă întrebați: "Despre ce vorbești? Ce legătură are cu ce am discutat până acum?" Îmi amintesc că eram pe coridor, la etajul al treilea a Aulei Magna, pe când eram în ultimul an, Colegiul Wheaton, întrebându-mă: "Deci, te căsătorești cu Noel pentru slava lui Dumnezeu sau pentru că te încântă aceasta? Citești și scrii poezii pentru slava Lui sau pentru bucuria ce o regăsești aici? Te duci în week-end pe străzile din Chicago să faci evanghelizare pentru slava Sa sau pentru bucuria de a face aceasta?" În zile acelea era un lucru normal pentru mine, poate te gândești că nu e greu să răspunzi la aceste întrebări... Dar era. Era! Știam că tatăl meu îmi spunea: "Orice faci, Johnny, cu vorba sau cu fapta, fie că mănânci sau bei... Da, fie că mânânci sau bei să faci totul pentru slava lui Dumnezeu!" Știam acest lucru! Cum se potrivește cu bucuria? Nu mi-am dat seama.

    Ce-mi propun eu este să mă asigur că vedeți ceea ce eu am văzut intuitiv. Am crescut, fiind alăptat cu: "Orice faci să faci pentru slava Lui!" Aceasta o aveam în sânge, de când am învățaț să merg până la adultul John Piper. Poate nu o aveți în sânge, dar trebuie să turnăm această fundație. Dar ceea ce niciodată nu mi-au spus mama și tatăl meu este că nu doar eu ar trebui să fac totul slava Sa, ci și El face totul pentru slava Lui. Și aceasta a devenit foarte important pentru mine! Și foarte controversat pentru alții. Dacă nu fac mai întâi aceasta sunt sigur că mai mulți dintre voi vor pleca de la acest seminar nenăscuți din nou - căutători de plăcere, spunând că eu am zis că e în regulă, de cât dacă o fac acest fel. Pentru că ceea ce vă voi arăta este vital pentru sufletul omului, încât unii vor fi supărați. Aceasta este o pregătire pentru vestea bună că - apropo acesta este un fel de bucurie - "Dumnezeu face totul pentru slava lui Dumnezeu!" Ce ne va conduce la bucurie.

    1. PREDESTINARE

    Efeseni 1:3-5: "Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare duhovnicească în locurile cerești, în Hristos! În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui. În dragoste, El ne-a predestinat." Citiți cu atenție aceste versete. De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Ar trebui să vă întrebați: "De ce m-a predestinat, de ce m-a ales?" "El ne-a predestinat pentru înfiere prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a arătat cu bunătate în Preaiubitul Lui" (Efeseni 1:5-6). Ce înseamnă aceasta? Ne-a predestinat pentru înfiere, prin Isus, după ceva, spre ceva. "După buna plăcere a voii sale", pentru ca nimeni să nu-L constrangă din afară împotriva voii Lui, să ne aleagă sau să ne predestineze - ceea ce a făcut. Totul vine din voia Sa suverană. De ce? Care este scopul final? Spre ce tinde? "Spre lauda slavei harului Său." Ca și creștin, tu ai fost ales și predestinat să fii înfiat în familia lui Dumnezeu pentru a-ți petrece veșnicia lăudând slava harului lui Dumnezeu. Ceea ce Îl face pe Dumnezeu scopul final al predestinării tale. Ați înțeles aceasta? Slava lui Dumnezeu este scopul alegerii și a predestinării tale. Pentru aceasta s-a realizat. Nu este de neînțeles. Este foarte clar. Ne-a predestinat pentru înfiere în familia Sa, după voia suverană a Lui, nu determinat de voia altei persoane, spre a-L lauda pe El. "Eu te-am ales să Mă lauzi pe Mine, pe Mine, pe Mine!" C.S. Lewis a urât acest lucru la 29 de ani, până când s-a urcat în autobuzul spre Gradina Zoologică. A scris despre această schimbare privind tema acesta. Iar eu, timp de 30 de ani, am vorbit cu mulți oameni care au urât acest lucru. Sper ca voi să nu faceți asta. Puteți să puneți întrebări, eu m-am luptat cu aceasta mulți ani. Punând smerit întrebări cum se potrivește aceasta cu celelalte texte e în regulă. Asta face un teolog aspirant. Dar, să nu gândiți: "O, aceasta se înțelege de aici, eu nu sunt curios!" Mă rog ca să nu se întâmple aceasta!

    2. CREAȚIE

    Isaia 43:6-7: "Voi zice miază-noaptei: 'Dă încoace!' și miază-zilei: 'Nu opri, ci adu-Mi fiii din țările depărtate și fiicele de la marginea pământului: pe toți cei ce poartă Numele Meu și pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit și i-am alcătuit." Prima întrebare: "De ce ai fost predestinat?" Ai fost predestinat pentru lauda slavei lui, a harului lui Dumnezeu! A doua întrebare: "De ce ai fost creat?" Ai fost creat pentru slava lui Dumnzeu! Aceasta nu înseamnă că Îl faci pe Dumnezeu slăvit! Ci afișezi slava Lui! Reflectezi slava Sa! Când vă gândiți la lumea în care trăim și câți oameni nu fac din aceasta scopul vieții lor, nu v-ați gândiți cum de aceasta planetă mai există? Soarele răsare în fiecare zi pentru musulmani, hinduși, budiști, mulți necredincioși din Minneapolis care nu fac din aceasta scopul lor deloc. Și Dumnezeu, în lunga Lui suferință, le oferă oamenilor anii după ani, după ani, după ani să vadă soarele sus pe cer, spunând: "Nu știți că Eu fac asta?!" "Cerurile spun - ce? - slava lui Dumnezeu!" (Psalm 19:1a) De ce? Pentru ca lumea să vadă și să înceapă să-L laude și să trăiască pentru El! "Te-am creat pentru slava Mea!" Ilustrația mea este că Adam a fost creat la un unghi de 45 de grade ca oglindă. Și slava lui Dumnezeu se arată aici, reflectând aici, Eva a văzut aceasta și i-a plăcut, a încântat-o. Și ea era creată la 45 de grade. Iar când Satan a venit și a spus: "Nu trebuie să fiți receptori tot timpul, voi puteți deveni glorioși. Poate fi ca ceea ce strălucește aici, dacă răsucești, aceasta va străluci și reflecta în jos și vei deveni aceasta." Și au făcut asta. Iar când întorci oglinda, ce se întâmplă? Nu strălucește, umbrește. Și au văzut forma umbra omului pământ și au crezut că e glorios și au trăit promovând aceasta încă de atunci.Și tu. Fără Duhului Sfânt, ai întors spatele lui Dumnezeu, dar încă păstrăzi chipul Lui, deși Îl reflecți în pământ, asta-i uimitor. E uimitor. Voi predica dumnică că oamenii sunt minunați!Putem ajunge pe lună! Putem trage cu muniție ce aterizează în anumite dormitoare la o distanță de 11.265 km. Putem crea medicamente ca învinge poliomielita. Oamenii sunt minunați cu spatele la Dumnezeu. Această umbră e uimitoare! E uimitoare! De aceea e greu să-i aduci pe oameni la Hristos! Lumea e minunată! Întorși cu spatele la Dumnezeu, ei nu pot vedea că Dumnezeu e mai minunat! De un milion de ori mai minunat! Și treaba noastră este - din moment ce am fost puși înapoi în poziția de 450 - să păstrăm oglinda curată ca să strălucim. Lăsați-vă să strălucească "lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vada faptele tale bune, și să slăvească pe Tatăl" (Matei 5:16). Despre aceasta este vorba! Dar nu suntem prea buni la aceasta! Creați pentru slava Sa!

    3. ÎNTRUPARE

    Romani 15:8: "Eu vă spun că Hristos a devenit un slujitor al celor circumciȘi, pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru ca El să confirme promisiunile date patriarhilor." Opriți-vă un pic! "Pentru ca..." Așadar, Hristos a devenit slujitor, adică a devenit om - conform Filipeni 2:5 și următoarele versete. El a devenit om și a fost un slujitor chiar și la moarte. El a devenit un Slujitor iudeilor circumscriși ca să le arate autenticitatea lui Dumnezeu - acesta e unul din scopuri, să arate autenticitatea Lui și să-I confirme promisiunile. Deci, Dumnezeu spune adevărul și Își ține promisiunile. Și aceasta nu e totul - acesta e scopul pentru iudei, să mărească adevărul lui Dumnezeu și să Își tină primisiunile. Și "astfel încât neamurile [adică noi, ceilalți] să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui" (Romani 15:9). Așadar, de ce a venit? De ce Hristos a venit să fie un slujitor? Răspuns: Să veridice adevărul lui Dumnezeu, să confirme că promisiunile vor fi ținute și apoi să declare, să arate, să califice neamurilor mai mult din Slava lui Dumnezeu pentru că ei vor primi îndurarea. Obișnuiam să dezbat cu studenții care aveau de scris referatul final la sfârșitul seminarului "Carieră" sau diferite seminarii, așa că vorbeam la telefon sau față-n față despre această lucrare de final în care trebuiau să să ia toate temele discutate la seminarul "Carieră" și să le așterne în lucrare "Intregator" - ce integrează tot ce au învățat: toată Biblia, toată teologia, motivul sau tema centrală ce include fiecare lucru în esență sau realitate. Unii alegeau: Împărăția lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, legământul.
    Iar alții, dacă au stat prin preajma mea, alegeau slava lui Dumnezeu. Sau dacă îl citiseră pe Edwards. Și apoi dezbăteam de ce nu au ales asta, dacă alegeau dragostea ui Dumnezeu. Și le spuneam: "Acum să ne uităm aici. Spuneți-mi logic - modul lui Dumnzeu de ne face să gândim - care este legătura dintre slava lui Dumnezeu și îndurarea Lui, aici în text? 'Astfel încât neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui' (Romani 15:9)." Argumentul meu a fost și este că îndurarea care este prețioasă este infinit prețioasă. Aș fi mort fără ea. Aș fi în iad cu mult timp în urmă, fără îndurarea lui Dumnezeu. Dar nu este sfârșitul. Sfârșitul ar fi - bazat pe îndurarea lui Dumnzeu - să îmi petrec veșnicia cu mai mult din slava lui Dumnezeu ce îmi arată îndurare. Deci, în ultimul rând, dacă vrei să ating cel mai înalt motiv unitar al totului tot nu ar fi îndurarea - aceasta e sus - ci e slava lui Dumnezeu. Aceasta e ceea ce văd aici, în versetul 9 - Întruparea - pentru slava Lui, Dumnezeu a făcut-o.

    4. ÎMPĂCARE

    E chiar centru lucrării lui Hristos, de fapt, centru istoriei prin Cruce. Romani 3:25: "Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie o jertfă de ispăȘire - ispășire, adică un act prin care mânia este ștearsă, luată, drenată, absorbită - prin credința în sângele Lui" - adică a sângerat până la moarte la cruce, să fie primită prin credință. Acest act al împăcării mâniei lui Dumnezeu prin moartea lui Hristos să fie primită prin credință, era menit ca Dumnezeu "să-Și arate neprihănirea Lui". Acesta e motivul. El a făcut-o așa! "Ca să-Și arate neprihănirea Lui". De ce trebuia s-o dovedească, s-o arate? De ce ar trebui să arate ceva? "Căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu." De ce ar fi o problemă? De ce ar trebui "să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte"? Adică, care-i problema? "De ce trebuie să moară Fiul Tău pentru a-Ți mări neprihănirea Ta doar pentru că iertai păcate în Vechiul Testament?" Iată motivul! Când Dumnezeu trece cu vederea păcatele, nu face nimic pentru a pedepsi, ci doar trece cu vederea sau iartă sau renunță. Arată de parcă slava Lui nu mai are nici un merit. Pentru păcatul înseamnă, conform versetului 23 - pe care nu l-am citat - Romani 3:23: "Căci toți au păcătuit Și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu". Păcatul este definit prin termenii "a eșua în a-L slăvi pe Dumnezeu". Cred că aceasta înseamnă acest verset. Toți suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu și nu prețuim, nu iubim, nu trăim pentru slava Lui. Aceasta este păcatul. Prețuim alte lucruri mai mult decât slava Lui și, de aceea, Dumnezeu trece cu vederea felul în care eu calc în picioare slava Sa, ar părea că El ar aproba acest lucru. Dar n-o face! Deci, cum va reabilita aceasta? Totul e așa greșit! E nedrept ca Dumnezeu să treacă cu vederea păcatul călcării slavei Sale! Și răspunsul este: "Nu iau aceasta așa de ușor! O iau foarte serios! Încât dacă iert pe cei ce o calcă în picioare, o fac datorită faptului că au călcat și peste Fiul Meu! Voi revendica valoarea slavei Mele prin pedepsirea Fiului Meu în loc să te pedepsesc pe tine!" Aceasta se întâmplă aici! Ceea ce înseamnă că în momentul cel mai greu al crucii, împăcarea este pasiunea Lui să-L justifice pe Dumnezeu! Corect? Pasiunea de a salva, cu siguranță! Suntem salvați! Dar nu suntem salvați fără vreo contribuție al slavei Lui! "O, voi salva oamenii! Voi baga păcatele sub covorul Universului!" Nu acesta e Dumnezeul Noului Testament! L-a costat foarte mult ca să ne se arate îndurare nouă! Romani 3:26: "În vremea îngăduinței lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Și dovedească dreptatea, în aȘa fel încât El să fie drept Și să-l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus." Un paragraf minunat! Poate unul dintre cele mai importante paragrafe din Biblie! Aceasta este Împăcarea!

    5. SFINȚIRE

    Avem rugăciunea lui Pavel pentru voi și mine pentru ca noi să fim sfinți, să fim sfințiți! Să vedem cum se prezintă! Filipeni 1:9-11: "Și mă rog ca dragostea voastră să crească [inima a ceea ce înseamnă să fii sfânt este a fi o persoană ce iubește] tot mai mult în cunoȘtință Și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați Și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, [chiar aici] spre slava Și lauda lui Dumnezeu." Ce este remarcabil aici, este că el se roagă. Cu cine vorbește? Haideți, e ușor! Cu Dumnezeu! Aceasta e rugăciunea! "Și mă rog" - el vorbește cu Dumnezeu și Îi cere Lui să facă aceste lucruri. Aceasta-i rugăciunea! Te rogi așa, Îi ceri lui Dumnezeu să facă lucruri? Se roagă pentru creștere, cunoștiință și pricepere, ca Dumnezeu să le dea abilitatea să deosebească lucrurile, să fie curați și ireproșabili, să fie plini de roada neprihănirii care vine prin Isus și se roagă ca Dumnezeu să facă toate acestea pentru Dumnezeu. Vă citesc această rugăciune pentru că... Ideea rugăciunii nu doar că noi să fim sfinți ca Dumnezeu să dea bine, ci și că Dumnezeu face în acest fel. Pavel spune: "Doamne, fă aceste lucruri pentru slava Ta! Fă aceste lucruri în oamenii Tăi pentru slava Ta, spre slava și lauda Numelui Tău!" Așa se roagă! Nu ar trebui să fie surprinzător dacă ai spus "Tatăl nostru" de câteva mii de ori. Care este prima cerere în "Tatăl nostru" și este o cerere. "Sfințească-Se Numele Tău!"
    De ce ai cere lui Dumnezeu aceasta? "O, Doamne..." Eu am crescut știind că este verset din Biblie ca dat: "Numele Tău este Sfânt!" Nu este așa! Este persoana a III-a, singular, imperativ în greacă: "Sfințească-Se Numele Tău!" Noi Îi cerem lui Dumnezeu să fie zelos pentru slava Lui, zelos ca Numele lui să fie sfințit. E aproape cea mai comună rugăciune a mea, cred. Mă trezesc... Am un nou obicei acum, cu unii dintre voi am vorbit despre asta. Deci, îmi pun alarma mai devreme de la începutul anului pentru că timpul meu de părtășie e distras de lucrurile care se întâmplă prea repede. Deci, mă duc în cameră, am capotul pe mine, nu mă îmbrac încă pentru că nu vreau să fiu distras dacă fac asta atunci, am papucii în picioare ca să nu răcesc, am o pătură pe aproape pentru că e răcoare în birou, mă duc la fereastră și privesc afară, am o priveliște magnifică a centrului orașului Minneapolis și mă gândesc că sunt mii de necredincioși acolo. Aproape cea mai comună rugăciune a mea, pe când mă rog pentru mine, familia mea, prezbiteri, oraș este: "Doamne, sfințească-Se Numele Tău! Nu este sfințenie în Minneapolis. În Turnu ADS, Turnu Internațional, clădirea Primei Băncii sunt mii de oameni lucrează acolo care nu sfințesc Numele Tău zi de zi! Sfințeacă-Se Numele Tău, o Doamne folosește-te de Betleem, de toate bisericile din acest oraș, de fapt Numele Tău să fie sfințit în biserică. Fă aceste biserici să fie radical un locaș al Tău, locuri unde sfințirea Numele lui Tău să fie mai înaltă valoare!" Aceasta e o rugăciune! Așa s-a rugat el pentru sfințire! Și când mă rog pentru copiii mei... Cum vă rugați pentru copii voștri? Am 4 băieți, 4 nurori, 10 nepoți de miercuri, de când s-a născut Dianne Audrey, a zecea la număr, în Wheaton... Cum mă rog pentru ea? Am un nou-născut pentru care să mă rog în fiecare zi din viața mea. Mă rog pentru nepoții mei în fiecare zi a vieții mele până când voi fi mort sau dement. Ce mă rog pentru cei 10 micuți? "Sfințească-Se Numele Tău în viața lor! Să crească sfințind prețuind, iubind, desfătându-se în voia Ta și căutând-o mai mult decât orice altceva." Cineva mi-a scris o scrisoare... O, super, pot s-o vă citesc! Ascultați... Îmi place așa de mult! "Mă rog pentru Noel. Mă rog pentru Noel a ta, ca Dumnezeu să-i dea ei o mare bucurie în lucrarea pe care v-a dat-o vouă și mă rog vehement pentru copiii voștrii, mă rog ca ei să nu dea o pară chioară pe lucruri sau pe laudele oamenilor, ci să-I aducă slavă lui Dumnzeu prin viețile lor." Mi-am deschis e-mail-ul și le-am trimis e-mail-uri Talithei, lui Karsten, lui Benjamin, lui Abraham și lui Barnabas spundu-le: "Știti că există o femeie în Texas care se roagă vehement pentru voi?" Talita, a venit și mi-a spus: "Ce înseamnă vehement?" Dacă vreți să faceți aceasta, voi fi foarte fericit! Dacă vreți să vă rugați vehement pentru copiii mei! Ideea este că atunci când te rogi ca Pavel, scopul tuturor rugăciunilor tale, a toate, este slava lui Dumnezeu. Adică Îi spui lui Dumnezeu să-L slăvească pe Dumnezeu! Uniți-vă cu mine să slăvim Numele Lui în toate.

    6. ÎMPLINIRE

    2 Tesaloniceni 1:9-10: "Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veȘnică [la a doua venire, cei care nu cred] de la fața Domnului Și de la slava puterii Lui, când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi Și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră." Puteți întreba orice credincios sau necredincios pe care îl cunoașteți: "De ce se întoarce Isus?" Și un răspuns corect este: "El se întoarce pentru a fi proslăvit de către sfinți." Al doilea răspuns corect este: "El se întoarce pentru a fi privit cu uimire între toți cei ce vor fi crezut. El se întoarce pentru a fi lăudat. El se întoarce pentru a fi admirat. El se întoarce pentru o mare care ceremonie ce Îl are pe El Însuși în centrul admirației. De aceea vine!" Acum, întrebarea, bineînțeles, care mi-a venit mie ca student este: "Cum poate fi acest lucru iubitor din partea lui Dumnezeu?" De fapt, în 1 Corinteni 13:5 scrie: "Dragostea nu caută folosul său". Și noi am petrecut aici ultimele 25 de minute în care tu ne-ai spus că Dumnezeu face totul pentru propria Lui slavă. Deci, tu ai adus un argument solid că Dumnzeu nu este un Dumnezeu iubitor. Am auzit aceasta de la mulți oameni. Pentru că trăim într-o lume în care pregătirea pentru o astfel de discuție este așa absentă, suntem așa centrați pe noi înșine, creștem respirând aerul egocentristului uman și o astfel de discuție care este bazată pe perspectiva biblică a Dumnezeului centrat pe El Însuși e așa îndepărtată în aerul ce-l respirăm... Ce auzim la televiziuni, în biserici sau citim în așa multe cărți... Acesta nu poate fi un Dumnzeu iubitor! Acesta e doar un megalomaniac! Aceasta auzim! Deci, avem treabă! Exaltarea de Sine a lui Hristos este dragoste? Să văd în ce ordine prezint... O să fac așa... Este dragoste! De fapt, dragostea Lui constă în căutarea propriei Sale slave la maxim!
    Vom citi textul, dar, mai întâi C.S. Lewis. Știu că am trecut deja la punctul 5. Hedonismul creștin este să Îl slăvești pe Dumnzeu prin a te bucura de El, acesta este răspunsul la cum poate fi iubitor. Dar, mai întâi să trecem prin autobiografie să vedem cum s-a întâmplat. Acesta este C.S. Lewis cu cartea sa, "Meditații la Psalmi". Aceasta a fost o paragdima de formare plină de citatate ascunse atunci când am citit-o cu ceva timp în urmă. Unul din citatele de C.S. Lewis. Lucrul cu care el se luptă este, "De ce Dumnezeu nu este ca o bătrânică ce are nevoie de complimente?" E limbajul lui. Quiny spune: "Laudă-mă! Laudă-mă! Laudă-mă!" Și pot petrece 20 de minute susținând că aceasta a spus. "Mă întorc să fiu lăudat, te-am creat să Mă Lauzi, te-am predestinat să Mă Lauzi! Am murit ca tu să Mă lauzi, te-am sfințițit ca să Mă Lauzi! Și Mă reîntorc pentru a primi Laude de la tine!" Și C.S. Lewis, pe când avea 29 de ani, ura acest mesaj. Și iată modul în care a evadat în dragoste și apreciere: "Dar, de fapt, cel mai evident despre lauda, dacă lui Dumnezeu sau altceva, mi-a scăpat în mod ciudat. M-am gândit că este vorba de compliment, aprobare sau a onora. Nu am observat niciodată că toată bucuria se revarsă spontan în laudă. Mai puțin atunci, câteodată, când ești timid sau te temi să plictișești pe alții, ești atras să vezi aceasta. Lumea răsună de laude - iubiții lăudându-și iubitele, cititorii poetul lor preferat, plimbăreții lăudând pitorescul, jucătorii lăudând jocul lor preferat. Se laudă vremea, vinuri, mâncăruri, actori, motoare, cai, universități, țări, personaje istorice, copii, flori, timbre rare, insecte rare, uneori chiar și politicieni sau oameni de știință. N-am observat cum cele mai umile, dar în același timp, cele mai echilibrate și vaste [încăpătoare, mari, extinse] minți sunt cele mai lăudate, în timp ce maniacii, neadecvații și nemulțumiți mai puțin lăudați."
    Așteptați, nu am terminat citatul. Dar până aici, m-a prins în mreajme, deoarece când l-am citit prima dată, m-am gândit că cel mai rău păcat din viața mea era cârtirea. Doar cârtesc, cârtesc, cârtesc... Critic, critic, critic... Mă vait, mă vait, mă vait... Dau vina pe alții, pe alții, pe alții. Ce am citit sună ca mine. Nu am fost umil și nici cea mai echilibrată, vastă, încăpătoare minte pentru a fi lădat. Am fost cea mai cârtitoare persoană. Mormăind, rareori am lăudat pe cineva spontan. Eram bolnav. Încă mă lupt cu aceasta. Maniacii, neadecvații și nemulțumiți aduc laude cel mai puțin. Citatul continuă astfel: "Nu am observat nici că așa cum bărbații laudă spontan orice este valoros pentru ei, încât spontan ne îndeamnă să ne alăturăm lăudând: 'Nu este ea minunată? Nu a fost glorios? Nu crezi că e magnific?' Psalmiștii spun tuturor că a lăuda pe Dumnezeu are de face cu ceea ce toți oamenii fac atunci când vorbesc de ceea ce le pasă. În general, întreaga mea dificultate de a-L lăuda pe Dumnezeu a depins de absurdul meu refuz, în ceea ce privește valoarea supremă de a ne bucura de ceea ce facem, ceea ce într-adevăr nu ne putem abține să facem, orice altceva am prețui." Știi ce prețuiești prin ceea ce lauzi, prin ceea ce vorbești. Dacă niciodată nu vorbești sau lauzi ceva înseamnă că ți-ai pierdut capacitatea de a prețui acel lucru. Volumul inimii se constrânge. În carte am folosit expresia "ca o piersică uscată uitată prin frigider de vreo 5 luni". E o stare deplorabilă în care să te afli. Dar Dumnezeu este dispus să te trezească. Lăudăm - unii vorbesc despre jocuri, alții despre tractoare sau curse, super genți, roți, spoliere... E minunat ce le place, aceea laudă. "Cred că ne place să lăudăm ceea ce ne bucură pentru că lauda nu exprimă doar, [aici vine și soluția] ci și completează bucuria; Aceasta este împlinirea ei dorită." M-am gândit, dacă aceasta e adevărat, atunci problema e rezolvată. Lauda nu este doar o expresie a bucuriei, ci este o completare a bucuriei. Deci, dacă Dumnezeu nu doar ni se revelează ca să-L vedem și să ne bucurăm de El, dar și ne cere să-L lăudăm, ne cere să nu ne mulțumim cu mai puțin decât bucurie deplină. Și aceasta este definiția dragostei. Mai sunteți cu mine? Nu mă încurc. Ce ați crezut că este megalomania este definiția dragostei. "Este împlinire dorită a ei" - lauda este împlinirea dorită a bucuriei pe care o întâlnim în vin, în iubită, în meciul de fotbal sau în Dumnezeu. "Nu este doar de dragul complimentului faptul că iubiții continuă să-și spună unul altuia cât de frumoși sunt ei; bucuria nu este completă până când nu se exprimă." Dacă aceasta e adevărat... Dacă exprimarea, afișarea, arătarea, lăudarea lui Dumnezeu ca suprema comoara a vieții noastre este împlinirea a acelei bucurii, atunci cererea Lui de a-L lăuda, de a-L sfinți, de a-L slăvi este porunca pentru ca bucuria noastră să fie deplină. Și pentru ca misiunea ca bucuria noastră să fie deplină și El dorește să o realizeze, iar aceasta este dragostea.
    Ca să înțelegeți, haideți să citim motto-ul Bisericii Betleem. "Noi existăm pentru răspândi o pasiune pentru suveranitatea lui Dumnezeu în toate lucrurile, pentru bucuria tuturor oamenilor prin Isus Hristos!" Cineva m-a întrabat cândva - o întrebare bună! - De ce nu aveți "Dragoste pentru oameni" în motto-ul Bisercii? Care credeți că ar fi răspunsul meu, pe baza a ceea ce am citit? Răspunsul meu este: "Aceasta este definiția noastră a dragostei pentru oameni." Când facem aceasta ca pe un cost al nostru, dorind chiar și să murim pentru ca aceasta să se întâmple, iubim oameni! Dacă poți răspândi o pasiune pentru supremația lui Dumnezeu în alții ca ei să aibă bucurie pentru totdeauna, ai făcut cel mai iubitor lucru! Acum, dacă ești foarte isteț poate te întrebi... Lewis - am notat pe margine - argumentează că lauda împlinește bucuria, dar când eu descriu hedonismul creștin nu e exact ce am spus. Eu spun că bucuria în Domnul este esența slăvirii Lui. Dumnezeu este cel mai slăvit în noi când noi suntem foarte satisfăcuți în El.
    Mai avem un citat și ceva versete. Căci Lewis și Edwards nu sunt Biblia. Biblia e Biblia. Hai să vedem ce spune Edwards. Aceasta, poate, este în top 3 paragrafe pe care le-am re-recitit în viața mea, înafară de Biblie. Așa înfluență au. Iată ce scrie: "Dumnezeu se slăvește pe El Însuși prin toate creaturile în două moduri - se slăvește în două moduri; cum Dumnezeu se face slăvit, cum să arate bine, minunat? - prin a le apărea în înțelegerea lor și comunicând cu ei prin inima lor - aveți cele două aspecte: mintea si inima; cu mintea înțelegi, cu inima simți -. Și în veselia și încântarea lor se bucură de manifestarea pe care o au cu El Însuși - minunat, acesta este cheia aici -. Dumnezeu este slăvit, nu doar când Îl vezi în slava Sa, ci și când te bucuri în El." Aceasta este esența hedonismului creștin! "Dumnezeu este slăvit, nu doar când Îl vezi în slava Sa! - e ceea ce mintea cere -, dar și te bucuri în El - ceea ce inima face. Când toți cei ce-L văd se bucură în El, Dumnezeu e și mai slăvit decât dacă este doar văzut. Căci bucuria Îi crește valoarea decât simpla înțelegere! Slava Lui este primită de întreg sufletul, atât de înțelegere cât și de inimă. El susține că ideea de a vedea slava lui Dumnezeu nu Îl slăvește pe Dumnezeu atât de mult pe cât mărturisirea acceptării slavei și găsirea bucuriei în ea." Acesta a fost un paragraf important pentru mine! Ceea ce el spune, știti că este adevărat! Dacă descoperi o comoară și mintea ta calculează că valorează foarte mult, dar nu simți nici o atracția fată de ea. Tu poți spune, doctrinal vorbind, că e o comoară valoroasă, "dorește cineva să o cumpere?" Dar, dacă tu o vezi ca pe ceva ce ai vrea cu adevărat să ai sau dacă o ai vrei să o păstrezi, inima ta împlicată. Oamenii vor vedea aceasta, vor socoti că e mai valoros s-o aibă, cel puțin pentru tine, decât să n-o aibă. La fel este și cu Dumnezeu! Când inimile noastre nu-L prețuiesc, apreciază mai presus de alte lucruri, El nu arată atractiv lumii! Ce am făcut cu textul? Aaa, aici e... Am argumentat cu Lewis și Edwards că nu este megalomanie ceea ce este descris acuratețe că Dumnezeu face totul pentru propria lui slavă, că de fapt este dragoste.

    Unde vedeți aceasta în Biblie? Să citim... Ioan 11:1-6: "Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei Și al Martei, sora ei, era bolnav. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir Și I-a Șters picioarele cu părul ei Și Lazăr cel bolnav era fratele ei. Surorile au trimis la Isus să-I spună: 'Doamne, iată că acela pe care-l iubeȘti este bolnav.' Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: 'Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.' Și Isus iubea [a zis-o de 2 ori până acum] pe Marta Și pe sora ei Și pe Lazăr." Cel care murea. "Te rog vino, moare!" Și-l iubea! Și pentru că îl iubea, aceasta e foarte important... Deci - cuvânt grec "deci". Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era." Acel "deci" - acel cuvânt e "prin urmare" poartă multă teologie în el. Cum explici aceasta? "Te iubesc! Te iubesc! Ești bolnav, pe moarte. Dat fiind că te iubesc și am auzit că mori, deci voi sta unde sunt până când vei muri." Nu e greu să îți dai seama pentru că ne oferă cheia chiar aici, nu-i așa? Moartea lui este "spre slava lui Dumnezeu"! Dar, gândiți-vă! "Te iubesc! Nu te voi salva de moarte, imediat! De fapt, voi aranja să mori de 2 ori în această lume!" Deci, Lazăr e singura persoană care a murit de 2 ori? Nu, nu e adevărat! Talita și o altă persoană... fiul văduvei din Nain. Trei persoane Isus le-a înviat din morți și toate au murit de 2 ori. "Deci, voi aranja să mori de 2 ori si motivul pentru care este dragoste să te las să mori e pentru că arătarea slavei Mele ție e mai bine decât să scapi de moarte prima dată." Înțelegeți? Eu, da! Argumentul este: "Te iubesc! Și pentru că te iubesc, voi lăsa ca lucruri grele, groaznice să vine în viața ta pentru că prin ele vei vedea mai mult din Mine și slava Mea decât dacă nu aș fi lăsat lucruri grele să vină. Deci, dragostea constă în superioritatea revelației slavei, nu în fuga de răniri și dificultăți." Dacă vrei să testezi dragostea lui Dumnezeu, nu pune întrebări ca: "Mă vei ajuta să evit problemele?" Pune întrebări ca: "Sunt capabil ca prin aceste probleme să văd mai mult din harul susținător?" Voi ca Pavel, renunțând la așteptările acestei lumi - pentru aceasta există recesiune - aceasta e o lucrare a lui Dumnezeu de a ajuta să câstigi oameni din așteptările exagerate și să creeze o minunată situație, unde biserica poate străluci mai puternic decât lumea. Sper că nu aveți aceleași așteptări ca și lumea, pentru că ratați recesiunea. Ea există acum pentru ca noi, creștini, să strălucim cu încredere superioară în Dumnezeu. "Nu vă îngrijorați dar... fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu." (Matei 6:31-33) sPentru aceasta există recesiuni și cancer și leucemie. Orice alt lucru rău din viața ta!

    Hai să vedem cum își începe Isus rugăciunea! Ioan 17:1-5: "După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer Și a zis: 'Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, [Primul lucrul pentru care se roagă e pentru propria Lui slavă - aceasta e o rugăciune pentru noi - și primul lucru pentru care se roagă în rugăciune ca Mare Preot este pentru propria slava Lui] ca Și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, [Deci, dacă mă slăvești pe Mine, Te voi slăvi și Eu - conspirație a admirației reciproce] după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veȘnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Și viața veȘnică este aceasta: [Ce este viața veșnică?] să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, Și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum, Tată, proslăveȘte-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.'" Aceasta e un mod ciudat să începi o rugăciune pentru oamenii tăi, doar dacă cel mai iubitor lucru este ca Hristos să fie înălțat în slavă supremă pentru bucuria noastră veșnică. Este exact cum rugăciunea se încheie. Vă voi arăta! Ultimile versete, Ioan 17:23-26: "Tată vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine Și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea."

    Iată conexiunea: primele 5 versete - "slăvește-Mă, slăvește-Mă, nu Mă lăsa să mor în acest mormânt, ridică-Mă, înconjoară-Mă cu milioanele de laude a oamenilor la tronul unde stăm împreună în veșnicie. Și acum, Tată când faci aceasta vreau ca ei să fie acolo, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut Și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei." Puneți acestea împreună dragostea cu care L-a iubit pe El, El vrea să fie în noi. Cum L-a iubit Dumnezeu? Dumnezeu nu L-a iubit pe Isus într-un mod milostiv. Isus nu are nevoie să cunoască mila lui Dumnezeu. Pentru că merită tot ce-i mai bun. Noi avem nevoie de milă pentru că suntem păcatoși. Isus nu a păcătuit, deci n-are nevoie de milă. Cum L-a iubit Dumnezeu? L-a iubit ca pe un Fiu, Își găsește plăcerea total în El! Tot ce vede în Isus Îl încântă! Așa că este captivat de Isus! "Acesta e Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea!" (Matei 3:17) Își găseste plăcerea cu adevărat, puternic, adânc, din Dumnezeu. Așa Îl iubește! Acum, când ajung la partea aceasta a rugăciunii unde se roagă să văd slava Sa.

    Înlăuntrul meu, știți de ce mă tem eu? Pot să urc pe Alpi, să merg la Marele Canion, să văd un bebeluș și pentru câteva secunde să simt ceva admirație, să mă minunez. Și dacă aș avea o cabană în Alpi - nu am, dar îmi imaginez, așa cum fac și cu oceanul - cu ferestre spre peisajele din jur, în trei zile aș sta acolo și m-aș uita la TV. Mi-aș pierde capacitatea pentru tot repede. Când citesc aceasta îmi spun: "Bine, cerul... Cerul va fi să vezi slava lui Isus și eu în 3 zile mă uit la televizor? Numai dacă ceva se schimbă..." Și despre aceasta e vorba în aceste versete. Nu-i așa? "Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, [ca să se întâmple aceasta] pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei" (Ioan 17:26). Eu, într-o zi voi putea să-L iubesc pe Isus cu dragostea cu care Tatăl Îl iubește pe Isus. Nu voi depinde de capacitatea acestei inimi miniscule, micuțe, mărunțică a lui Piper, capabilă de mici întermitențe de bucurie. Mi se va da, prin Duhul Sfânt, care va lua întreaga mea viață, un autentic eu - voi fi tot eu, nu voi dispărea - dar va fi Tatăl în mine, așa de generos cu Fiul Său, eu voi fi capabil datorită unei puteri să mă bucur în Dumnezeu, adică în Isus, într-un mod care cumva este potrivit cu infinita Lui frumusețe. Aceasta e o veste bună! Pentru că nu cred că sunt capabil de aceasta, acum. Pentru ca El să se roage astfel pentru mine: "Vreau să vadă slava Mea, Tată!", sună a megalomanie, dacă o iei așa. Dar, dacă e altfel, atunci: "Doamne, înconjoară-Mă cu păcătoși răscumpărați, pentru care Eu am murit, pentru ca ei, pentru prima dată în viața lor într-un singur simț, să vadă plinătatea slavei pe care o am, ca ei să aibă plinătatea bucuriei și veșnicia." Atunci sună a dragoste!

    Deci, ne vom opri aici, doar lăsați-mă să rezum câteva idei de la început. Am spus, la început, că modul în care poți rezolva problema păcatului tău nu este prin a te opri să mai dorești. Păcătuiești pentru dorești. Soluția la aceasta nu este de acum încolo, nu voi mai dori! Soluția este să fii născut din nou prin puterea Duhului Sfânt. Presupun că majoritatea sunteți! Sunt sigur că nu toți. Dacă dacă ești, atunci următorul pas este să te rogi - mâine vom petrece aproape tot timpul sesiunii cum să urmărești aceasta, pentru că scopul este nu să te oprești din a dori, ci cum să îți iei dorința de la televizor, de la sex, de la bani, de la laudele și aprobarea oamenilor, de la succesul în carieră, de la soție și copii, de la toți idolii buni ai lumii la Isus Hristos ca suveran, ca să avem ceva cu care să ne întoarcem la ele. Să răspândim suveranitatea sau dragostea lui Dumnezeu!

    Tată din ceruri, tânjesc să Te văd mai clar așa cum o inimă sau un cerb dorește izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Spunem aceasta, unii dintre noi - că dorim, fremătăm - sincer, unii doar puțin, dar Te vrem, avem nevoie de Tine, așa ușor suntem dependenți de toate lucrurile greșite. Așa că cerem, vino! Dă-ne ohihnă acum și asigură-ne o sesiune plină de energie și vioaie data viitoare, Doamne! Și fie ca Duhul Sfânt să vină și să ne ajute să creștem în domenile respective. În Numele lui Isus m-am rugat! Amin!