Iată-ne ajunși la implicațiile acestui seminar. Haideți să le facem rapid apoi vom trece la plăcerea lui  Dumnezeu în toată creația Sa. Câteva implicații: Dumnezeu nu este ușor de înțeles, în complexitatea Sa, dar El este tot ceea ce avem nevoie în încercările noastre. El are controlul suprem, așadar nimic din ceea ce se întâmplă nu este fără de sens. Geneza 50:20: "Voi, negreșit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine." Nimic nu este fără de sens pentru aceia care cred în suveranitatea lui Dumnezeu. Avem probleme noastre și ne întrebăm de ce Dumnezeu ar ordona asta sau cealaltă, dar dacă tu Îl scoți pe Dumnezeu din imaginea de ansamblu, iar apoi dacă încerci să de confrunți cu ororile din viața ta, atunci viața devine absurdă. Iar trăind o viață absurdă este foarte dificil. Probabil că ar produce mai multe sinucideri decât aceasta. În urmă, în anii 60 pe când învățam pentru prima dată despre existențialism în "teatrul absurdității", am dat de o filozofie înspăimântătoare. Poate cea mai bună decizie era să te apropii de această filozofie și s-o crezi, doar pentru că era așa de interioară. Dar dacă o îmbrățișai: existențialismul înseamnă, pur și simplu, "existența precede esența". Acționezi în libertate totală, iar astfel îți creezi esența. Nu te mai consulți cu ceea ce înseamnă a fi uman, ca apoi să poți acționa în conformitate, ci doar acționezi, după care devii ceva. Iar chestia asta există încă, într-o măsură uriașă astăzi.

    Tocmai ce am scris un blog, care probabil va apărea într-o săptămână, numit: Reinventând creșterea copiilor. Doar pentru că acum patru zile pe prima pagină a ziarului "The tribune", au fost scrise concepțiile oamenilor și știți voi, o femeie singură care zice că vrea un copil, iar astfel i se pune un copil în burtică. Iar apoi crește un bebeluș, după care între timp mai are sex cu vreo 3 sau 4 barbați cu care face copii, dar ține legătură cu ei pentru că este util ca să știe mai apoi copii cine sunt tații lor, dar nu vrea să se căsătorească, pentru că, căsătoria nu este utilă și aceste grămezi de metode de a face lucrurile în ziua de astăzi, reinventează lumea, aceasta este roada existențialismului. Existența ce creează eseța. Tu nu începi cu Dumnezeu care definește esența: Știu cine sunt, sub Dumnezeu, și îmi trăiesc viața în supunere față de esența mea așa cum Dumnezeu o definește și astfel găsesc libertate în a fi ceea ce El vrea ca eu să fiu. Aceasta este în mod total aparte existențialismului. Este înspăimântător să trăiești într-o lume absurdă unde esența ta este evolutivă. Ceea ce ne învățăm copiii în școală cu privire la evoluția naturii. Am fost într-o biserică protestant liberală principală acum trei săptămânii. Am fost la 7 biserici diferite și am ajuns la concluzia că am să-mi fac concediul anual în biserica aceasta. Clădire uriașă, plină de oameni bogați, geamuri de sticlă, orgă mamut, cor enorm de mare, toată limba este încă conservată, dar ei nu o cred. Eu și soția mea am fost undeva acum doi ani și pastorul a spus, atunci când a citit povestea lui Isus mergând pe apă, a zis: "Când am fost un copil, obișnuiam să cred lucrurile acestea, în mod literal, dar acum noi știm, noi aceia care stăm pe aceste bănci că, de fapt, povestea are rolul să ne spună cum să fim tari, și cum să depășim obstacolele." Iar acolo a fost un cor de copii, iar eu au pus treaba aceasta în articol, iar copiii au cântat ceva de genul: "Balene și țestoase, oameni și girafe, toate viețiile sunt egale." Am stat acolo cu 18 rânduri mai în spate și mi-am zis: "Să nu învățați pe copii să cânte aceasta." Nu le spuneți că copii și girafele sunt egale.

    Pe când conduceam ca să vin aici... ați dat drumul la NPR în azi-dimineață? Acum vreo oră, eram în drum spre seminar și ascultam ce spuneau despre vorbirea către plante. Adică, ei chiar au fost serioși. Și tot așteptam și ziceam: "Râzi acum, râzi te rog!" Aceasta este o rutină și nu a fost. Știu că punând muzică în jurul plantelor, și vorbirea plantelor poate ajuta ca ele să crească altfel, dar omul ăsta a spus: "Nu sunt sigur dacă ele (plantele) înțeleg ce le spunem." Pot înțelege în mod științific că plantele pot percepe vibrațiile sonore, pot pricepe aceasta! Dar tu să-mi spui că contemplezi posibilitatea că Narnia ar fi real. Copacii vorbesc. Aici ne aflăm. O lume în care Dumnezeu nu există, iar noi suntem produșii evoluției precum girafele, balenele și țestoasele, într-o astfel de lume se zice: "Haidem să fim religioși și să privim toată viața ca fiind sacră." Nu vreți să ajungem acolo. Pentru că atunci când bunica ta moare, sau soțul/soția nu mai este alături de tine, sau tu faci cancer, nu există nicio mângâiere ușoară acolo. Dumnezeu este milostiv în severitatea Lui și este aproape de cei cu inima zdrobită. Dumnezeu este aproape de cel cu inima zdrobită și salvează sufletul smerit și-am vorbit despre aceasta la spital azi-dimineață. Dumnezeu va fi victorios la final și nimic nu va fi suferit în zadar. "Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veșnică."

    Numărul 4: Plăcerea lui Dumnezeu în toată creația Sa. Lumea materială nu este o problemă pentru Dumnezeu, sau o ispită trecătoare pentru noi. Sau un punct de plecare temporar pentru a fi aruncat în viitor. Toate acestea trei enumerate înainte sunt posibilități reale pe care oamenii le-au îmbrățisat. Dumnezeu a creat-o. Și când spun lume materială mă refer la tot ceea ce relaționează cu cele 5 simțuri ale noastre. Totul. Totul care nu este Dumnezeu și spirit. Dumnezeu a făcut-o și a spus de 6 ori: "El a văzut ce a făcut și au fost bune." El are în plan ca lumea creată de El să fie reînoită și eternă. La Bethlehem, chiar dacă mulți de aici nu sunteți de la Bethlehem și asta e foarte bine, la bisericile noastre, haideți să nu ne simțim vinovați datorită a ceea ce câțiva autori au scris, acuzând lumea prin aceasta și probabil au dreptate într-o oarecare măsură, cum că ne gândim ca raiul din viitorul nostru este un rai fără trupuri.

    Când am fost cu o familie care trecea printr-un deces, ieri, acum trei zile au spus: Arată-ne în Biblie cum va fi pentru el în zilele ce urmează, și nu vrem să știm după învierea de apoi, ci acum în următoarele zile. Așadar, i-am dus în Filipeni 1: Să mor e un câștig, nu știu ce ar trebui să aleg, fie a sta în trup și a fi cu voi, ceea ce este mai important pentru misiune, dar aș dori mai degrabă să merg să fiu cu Hristos, pentru că aceasta ar fi pentru mai bine. Le-am spus acelor oameni: el va fi cu Hristos și va fi pentru mai bine aceasta. Acestea sunt două lucruri pe care le știu. Apoi i-am dus în 2 Corinteni 5: "Dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul. Da, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul." Și astfel le-am spus, este ca și cum ai merge acasă. Să mergi acasă ca să fii cu Domnul. Așadar, între moarte - atunci când trupurile noastre fără viață vor sta în mormânt - și învierea de apoi - atunci când vom primi noile trupuri - este acest sezon care nu este somn, așa de mulți vorbesc despre sufletele ce dorm. Este o părtășie total conștientă, dulce, plină de putere, profundă, glorioasă și fără de păcat cu Isus. Am luat cuvântul fără de păcat din Evrei 12: "Duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârșiţi." Aceasta ar putea fi un al patrulea lucru am putea spune. Acum, dar, le-am spus într-un mod foarte clar următorul lucru: "Aceasta nu este condiția finală cea mai ideală, a tatălui soțului dumneavoastră." Ideal ar fi să ai trupul lui înapoi. Dumnezeu nu ne-a creat ca să fim spirite fără trupuri, noi nu suntem platoniști care credem ca trupul este rău, ca să zicem cu cât scăpăm mai repede de trupul acesta, cu atât mai bine. Aceasta nu este ceea ce creștinismul de învață. De aceea privim în treaba aceasta.

    Este bunătatea creației pe care Dumnezeu, pe măsură ce a scufundat-o în ruinarea noastră de pe vremea căderii în păcat, Romani 8:18-23, El o va cere înapoi, iar atunci întreaga creație va fi glorificată cu gloria copiilor lui Dumnezeu. Așadar, C.S. Lewis a zis-o bine. Nu este folositor să încerci să fii mai spiritual decât Dumnezeu, Dumnezeu nu a menit omul să fie o creatură pură spiritual, de aceea, El folosește lucruri materiale precum pâinea și vinul pentru a pune noua viață în noi. Noi am putea crede aceasta ca fiind o metodă crudă, și nespirituală, iar Dumnezeu nu, El a inventat mâncatul, Lui îi place materia, El a inventat-o. Eu știu câțiva care au vorbit despre creștinism și au crezut că sexul, sau trupul sau plăcerea ar fi rele în sinea lor, dar ei au crezut rău, greșit. Creștinismul este aproape singura dintre marile religii, care cu tărie aprobă trupul. Și creștinismul sustine că materia este bună, că Dumnezeu însuși a luat ființă într-un corp omenesc, acel fel de trup care ne va fi dat nouă chiar și în cer și va fi o parte esențială în fericirea noastră în frumusețea noastră, energia noastră. Iar acesta este numele cărții și îmi pare rău că nu v-am dat numărul paginii. Este din prima carte a lui C.S. Lewis pe care eu am citit-o, "Creștinismul redus la esențe". Trupul, lumea materială este bună. Așadar, aici este textul pe care îl putem lua ca ancoră, pentru că Lewis nu este autoritativ, dar Biblia este.

    Și așa spune Scriptura: "Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învăţăturile dracilor - uimitor, ce învață dracii? - abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria - de ce ar face ei una ca asta? Pentru că sexul este ceva murdar, trupurile sunt făcute pentru a fi, știți voi, înfrânate, și limitate, iar lor nu le place una ca asta - și întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul." Acum avem mâncarea și sexul interzise. Aceasta este demonic. Sunt cuvinte destul de puternice. Este drăcesc, mă întreb dacă este vreo legătură aici, între ceea ce spune Pavel aici, și ce spune în 1 Corinteni 7? "Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunaţi iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre." A nu avea sex în căsnicie, este a te juca cu necuratul. Diavolul vrea să crezi că sexul este rău. Diavolul vrea ca tu să crezi că mâncarea este rea. Diavolul vrea ca tu să devii un docetist, diavolul vrea ca tu să devii un dualist. Există Dumnezeu, există spirite, există îngeri, toate bune, toate glorioase, iar apoi vine creația, chestia, trupurile, acelea sunt periculoase, acelea sunt rele. Aceasta este o vorbire drăcească.

    "Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul." Ați putea spune aceasta în niște moduri foarte interesante. Bine, companiile aeriene, filmele, internetul, totul este plin de sex ilicit. Pornografie, oameni care își dau hainele jos, blog după blog, oameni care își dau hainele jos. Eram așa de rușinat odată, am dat peste ceva pe blogul fiului meu. Eu niciodată nu m-am uitat la pornografie pe internet, aceasta nu a fost o luptă mare a mea, adică pot spune că mă lupt cu dorința de a o face, dar pot spune că niciodată nu m-am uitat. Odată m-am uitat pe blogul băiatului în timp ce eram în Scoția, iar eu nu am realizat că în partea de sus a paginii unde scrie "Blogul următor", este blogul altcuiva, eu am crezut că este blogul următor al băiatului meu. Nu a fost și când m-a lovit prostia aceea l-am închis pe loc. Dar noi știm, noi știm de ce trupul are o așa de proastă reputație, datorită faptului că știm ce fac oamenii cu trupul lor. Filmele, artiști care se dezbracă, vorbind despre lucruri. Noi trebuie să fim așa de vigilenți în ziua de azi! Vigilenți asupra ochiilor noștri, asupra distracțiilor noastre, asupra filmelor și televizorului.

    Eu nu am un televizor, iar motivul cel mai bun pentru care n-am avut un televizor de când m-am căsătorit, iar aceasta a fost în urmă cu 40 de ani, cu excepția a trei luni când am fost în Germania, deoarece televizorul s-a dovedit a fi foarte util în învățarea limbii germane, motivul este pentru că eu sunt slab, sunt ușor de devenit dependent. L-aș privi dacă l-aș avea. De aceea în vacanță, când pornesc televizorul zic: "O, ce bucurie că eu n-am unu de-ăsta acasă!" Pentru că doar reclamele sunt așa de murdare și îmi umplu mintea cu atâtea imagini subliminale dpdv. sexual. Cum poate cineva să umble cu Hristos, dacă are televiziunea? Așadar, voi toți, oamenii buni, cum faceți aceasta, voi oameniilor puternici, că eu sunt tare slab? Eu sunt nevoit să mă protejez. Iar astfel eu înțeleg de ce oamenii trebuie să fie demonici. Ei spun că trupul este rău. Dar aceasta nu este ideea lui Dumnezeu. Primește mâncarea și căsătoria, avem aici mâncarea și sexul, cu mulțumiri. "Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul." Sexul și mâncarea sunt create pentru credincioși. Oricine altcineva este un prostituat. Orice necredincios care se bucură de mâncarea lui, fără a aduce mulțumire, este un prostituat. Ei iau ceea ce Dumnezeu a venit și a zis: "Acesta este darul Meu pentru tine, este foarte prețios, este foarte real, ți-l dau ție, iar motivul pentru care ți-l dau, este ca tu să simți în această pizza sau friptură, mulțumire față de Mine, recunoștiință față de Mine. Ar trebui să fie ca un act de închinare și laudă. Nu asta spune? "Ca să fie luate cu mulţumiri" - aceasta este venerarea. Pe măsură ce mănânci, nu doar la început, "Mulțumim Doamne pentru mâncarea aceasta în numele lui Isus. Amin." Iar apoi bagi în tine. Nu așa. Fiecare mușcătură: "Doamne, ești bun, așa de bun, așa de blând, încât eu pot să mestec."

    Zilele trecute am fost cu cineva și cred că așa sunt eu câteodată. Mestecam, nu mai știu ce mâncam, cineva ne-a dat ceva, poate că erau spaghete, și am spus: "Ia gândește-te la asta: când a fost ultima dată când ți-ai mușcat limba?" Poate că nu ți-ai muscat limba de luni de zile, realizezi că mestecatul tău de trei sau patru ori pe zi, de sute de ori, iar dinții tăi vin în jos mult mai puternic decât crezi tu, pentru că, dacă limba ta ajunge sub acei dinți, doare extrem de rău, iar chiar acum limba ta mișcă mâncarea, pe lângă dinții tăi la o distanță aproape microscopică, iar tu nici măcar nu te gândești la aceasta! Iar tu aproape niciodată nu-ți muști limba, pe măsură ce limba ta mișcă mâncarea pe lângă ghilotinele acestea. Și niciodată dinții tăi nu cad pe limbă. Cum se poate oare întâmpla acest lucru? Am rămas, pur și simplu, perplex când m-am gândit la aceasta. Deci iată ceva pentru care putem fi mulțumitori. Dacă ar fi fost nevoie să te gândești să-ți miști limba pentru a te asigura ca împinge spaghetele suficient de aproape de dinții tăi, dar nu atât de aproape încât să fie mușcată. Dacă ar fi fost nevoie să te gândești la treaba aceasta de fiecare dată, cu siguranță că ai face greșeli a 9 sau 10-a oară, și te-ar durea, iar mâncatul nu ar mai fi plăcut.

    Sunt, pur și simplu, uimit de bunătatea lui Dumnezeu aici de față. Pentru că aceasta este în Biblie ar trebui să ne facă foarte mulțumitori, anume, că mâncarea și sexul sunt pentru credincioși, aceia care știu adevărul, că El a creat aceste lucruri. "Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri." O afirmație destul de puternică, glorioasă și uimitoare despre bunătatea creației. Toate lucrările Sale sunt plăcerea Lui.|Lucrările Sale de creare. "În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!" Iar contextul din Psalmul 104, după cum bine știți, este o listă lungă despre creațiile Sale materiale/fizice. El se bucură în lucrările Sale, iar un motiv ar fi faptul că, creațiile lui afișează Gloria Sa pentru ca s-o vadă oamenii. Psalmul 19: Cerurile, care înseamnă planetele, soarele și luna, stelele, "spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el." Așadar, atunci când ieșiți de aici și veți privi la nori, la razele de soare, la copaci, la vreun izvor, la narcise, la lalelele ce înfloresc, lăsați-le să vă vorbească. Ele întradevăr vorbesc, și vorbesc despre Dumnezeu, de aceea există.

    Acum dar, Dumnezeu ar fi putut face aceste lucruri într-un mod diferit, ar fi putut să creeze Universul doar în alb și negru, dar El a creat culorile, ar fi putut creea totul doar cu unghiuri drepte, dar El a creat multe unghiuri, și în mare parte nu sunt unghiuri, Dumnezeu pare să creeze mai mult folosind curbe. Nori, valuri, copaci, majoritatea sunt curbe. Noi facem unghiuri drepte, Dumnezeu face curbe. El a făcut toate aceastea, iar El nu era nevoit să le facă așa, ar fi putut să creeze doar îngerii și suflete omenești fără trup. Iar ei ar fi putut să decadă, iar noi ne-am fi putut urî unii pe alții și să fim păcătoși, iar Isus, ar fi putut venii și să sufere spiritual în locul nostru, ar fi putut să creeze lumea și în modul acesta, presupun. Dar nu a făcut-o așa, ci a făcut-o așa cum o vedem noi. E ca și cum C.S. Lewis și J.K. Chester ar fi încercat să ne deschidă ochii. Poate ați auzit asta înainte, când mergeți pe stradă, nu vă minunați de cineva că are nasul mare, sau că are un nas mic, ci mirați-vă de faptul că au un nas. Este așa de ciudat, acestea sunt așa de ciudate. Sunt așa de ciudate, adică uitați-vă la ele, sunt mici și amuzante, nasuri și urechi, sunt ciudate. Iar noi le luăm drept cuvenite. Care era numele acelui program, acum 40 de ani, Zona Amurgului, ridicați mâna dacă ați auzit vreodată de Zona Amurgului. Cum de ați auzit de el dacă sunteți sub 40 de ani? Așadar, Rod Serling a creat poveștile acestea, iar una dintre ele pe care eu mi-o amintesc este că ea nu vezi fețele nimănui, ei sunt doctori, iar ei au pe această femeie bandajată, iar ea a fost născută cu o anomalie oribilă, oribilă, iar ei i-au făcut operație în speranța că or putea s-o ajute. Iar show-ul întreg este despre ei cum vorbesc și lucrează, și nu poți vedea fețele nimănui. Iar la sfârșit ei scot bandajul, întrebându-se dacă operația a fost un succes, iar când dau jos bandajul, ea este spectaculos de frumoasă, iar ea se sperie. Apoi le arată și fețele lor, iar ei au toți fețe de porci. Niciodată n-am uitat scena aceasta. După cum se vede.

    Iar ideea acestei povești, pentru mine, este că ar fi putut fii așa. Am fi putut avea fețe de porci. Și am fi crezut că sunt foarte mișto. Lucrarea mâinilor Lui spune despre slava lui Dumnezeu. Aici este blogul de ieri: Atei au ratat bucuria. Dacă priviți la apusurile și răsăriturile de soare, fără să știți că Dumnezeu le pictează, atunci și acolo, veți pierde din vedere întreaga idee. Apusurile și răsăriturile nu doar se întâmplă, Dumnezeu le face, "Tu umpli de veselie răsăritul și apusul îndepărtat." De ce sunt ele așa de bucuroase? Pentru că ele spun despre slava lui Dumnezeu. Cât de fericit este răsăritul de soare că afișează slava lui Dumnezeu? Răspuns: "În ceruri, El a întins un cort soarelui. Și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz." Apusurile și Răsăriturile de soare sunt așa. Ele ne cheamă să ne unim în bucuria, de a afișa gloria lui Dumnezeu, în lume. Așadar, când Dumnezeu, arată o analogie, despre tot scopul soarelui de a răsări dimineața, El compară cu scopul Mirelui care iasă din odaia lui, și ca un alergător care-și aleargă cursa. Nu crede, prin prisma unei filozofii naturale evoluționiste, că soarele a răsărit în dimineața aceasta de unul singur. Că nu a făcut-o de unul singur. Dumnezeu a făcut-o.

    Un alt lucru pe care C.S. Lewis l-a spus odată, m-a mișcat așa de profund, sau să fi fost altcineva, cred că a fost altcineva, el a spus: diferența dintre a fi un adult și a fi un copil, este că copiii nu se satură niciodată să faci același lucru simplu o dată și încă o dată. "Fă-o din nou, tati, fă-o din nou, fă-o din nou, fă-o din nou!" Eu obișnuiam să-i testez ca să văd cât ar dura acest lucru, și am concluzionat că ei întodeauna își doreau să o fac de mai multe ori, decât aș fi putut eu să le tot repet. Să citești aceeași pagină, să citești aceeași. Fă-o din nou, fă-o din nou. Iar el a spus, așa ar trebui să fim noi cu privire la răsăritul de soare. "Fă-o din nou Tată, fă-o din nou. O vei face mâine?" "Fă-o și mâine, voi privi șă știi." "Este uimitor, ai făcut-o din nou!" Iar în loc noi să fim așa, zicem: "Știința, știința a descoperit de ce." Pentru că lumea merge așa... Dar DE CE? DE CE? Adică, pe bune, poate cineva să explice, de ce sistemul acesta solar se tot învârte? Misterul care ne înconjoară, este de nepătruns. Noi ar trebui să fim umpluți de uimire și admirație, în lumea aceasta, toată ziulica, cât e ea de lungă. Asta dacă am avea ochi să vedem și dacă am fi mai mult ca niște copilași. Dar el a mai spus, a fi adult înseamnă a merge în munții alpi, ești uimit timp de trei zile, apoi tragi jaluzelele și te uiți la televizor. Chiar și poze de-ale munților Alpi la televizor. Așa suntem noi... Este trist aceasta. Așadar, cere Domnului o inimă ca a unui copilaș. Chiar și de creația pe care omul nu o vede, Domnul se bucură. Chiar și de creația pe care omul nu o vede, Domnul se bucură. "Acolo, pe ea, umblă corăbiile și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei." El a creat leviatanul, eu nu știu ce este el, dar de ce L-ai făcut? "Doar ca să-l văd cum se joacă în apă." Iar în majoritatea timpului noi nu vedem aceasta, nu-i așa? Acum că poți cumpăra Planeta Albastră, seriile DVD, acum poți vedea și tu. Dacă vrei să-L slăvești pe Dumnezeu, intră pe Amazon și cumpără DVD-urile și slăvește pe Dumnezeu pentru ce-a creat.

    Este un poem, scris de unul dintre poeții Romantismului, despre floarea care înflorește și care este nevăzută, gândiți-vă la aceasta, gândiți-vă la milioanele de frumuseți din lume, pe care nimeni nu le vede, cu excepția lui Dumnezeu și a îngerilor, probabil. Iar El a creat toate acestea, El a împărțit cu dărnicie peste tot: munți și dealuri și văi pline de flori cu culori, iar nimeni nu este acolo ca să se bucure de ele, cu excepția Lui, delectându-Se în afișarea excelenței Lui. "Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune și pământul este plin de făpturile Tale." Așadar, Dumnezeu vede înțelepciunea Sa, iar acolo unde putem, să vedem și noi înțelepciunea Sa, iar astfel să privim cu uimire spre El. Avem niște "pasaje problemă". Iată-mă pe mine spunându-vă că creația este bună, că sexul este bun, că mâncarea este bună, este bine să privești la răsăriturile de soare, și apusurile lui, toate lucrurile materiale sunt bune, folosiți-le ca moduri prin care să-L slăviți pe Dumnezeu, și bucurați-vă de ele. Apoi vii și te lovești de un text ca acesta: "Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea și inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire." Sau în Psalmul 27:4, "Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului și să mă minunez de Templul Lui." Un lucru cer și aceasta doresc, nu mâncare, nu sex, nu răsărituri de soare, dar "să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului". Texte ca și acestea par că ar considera creația ca fiind ispită către idolatrie. Iar toată creația este într-adevăr o ispită către idolatrie.

    Am citit un alt blog acum câteva săptămâni, ce scria acolo pe blog era: "Dacă am o ideea asupra înțelegerii unui lucru, o postez acolo..." Iar una dintre ele era: Atunci când te rogi 'și nu ne duce pe noi în ispită' vrei să spui că Dumnezeu chiar te duce în ispită dacă nu te rogi tu prima dată?" Pentru că Biblia spune că El nu ispitește pe nimeni, Iacov 1:13. Dar Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, pentru că El nu este ispitit. Iar una dintre aceste înțelegeri, pe care le-am avut pe parcursul acestor ani, este că în fiecare minut al fiecărei zi Dumnezeu ne supune la ispitiri. Orice lucru este ispită. Câteodată spui: "Nu vreau să merg acolo ca să nu fiu ispitit." Tu ești ispitit chiar acum, chiar acum, acolo unde ești. Ce înseamnă aceasta este, există lucruri care chiar acum, există gânduri pe care le-ai putea avea, decizii pe care le-ai putea lua, simțiri pe care ai putea să le ai și care sunt bune sau rele. Ar putea merge în oricare dintre aceste două direcții. Și, prin urmare, te afli în fiecare moment la răscruce de drum, drumul acesta duce la ispită, la rău, iar drumul acesta duce la bine. Dacă Dumnezeu îți conduce viața, planurile unui om sunt în mintea lui, iar Dumnezeu îi netezește calea, prin urmare Dumnezeu te conduce prin viață, iar toate ispitele pe care le experimentezi sunt de la El. Dar tu nu trebuie "musai" să mergi în ispite. O ispită poate fii înțeleasă ca o posibilitate obiectivă. Diavolul l-a ispitit pe Isus în pustie, nu este un păcat să fii ispitit obiectiv. Isus nu a păcătuit când Diavolul a spus: "Sari de pe streașină, transformă această piatră în pâine." Nu este păcat să ți se spună acest lucru de către Diavolului. Așadar, când Isus se ruga, "Tată, și nu ne duce pe noi în ispită", El nu se referea: "Nu mă duce în pustie ca să fiu ispitit". El se referea defapt: "Atunci când prin marea Ta bunătate și providență, mă voi afla față în față cu Diavolul care Mă va ispiti, nu Mă lăsa să cedez."

    Așadar, noi suntem ispitiți de răsăritul soarelui, de pizza și sex, în sau înafara căsniciei, întodeauna. Ceea ce eu cred că înseamnă acest pasaj, "Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine", este aceasta: dacă ai fi mers la David, sau la oricine a scris acest psalm, și să-i fi spus, te-ai referit cumva că eu nu pot să-mi savurez cina diseară? Sau dacă soția mea pleacă într-o călătorie, iar eu încep să am dorințe puternice după trupul ei, comit un păcat prin aceasta? Asta ai vrut să spui? Cred că el ar fi spus: "Nu, nu, nu. N-am vrut să spun aceasta. Ce am vrut să spun este că în aceste plăceri fizice, tu ar trebui să-L găsești pe Dumnezeu ca fiind cea mai plăcere a ta. Ele ar trebuii să devină, pur și simplu, o cale de a-L slăvi pe Dumnezeu pentru ceea ce te bucuri. Dumnezeu a stabilit ca noi să-L glorificăm pe El prin diferite mijloace. Am scris ceva pentru voi ca să citiți. Psalmul 40:6 și Psalmul 70:4: "Toţi cei ce Te caută să se veselească și să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: 'Preamărit să fie Dumnezeu!'" V-ați oprit vreodată ca să vă gândiți la treaba aceasta? "Cei ce iubesc mântuirea Ta" - ce este mântuirea? Mântuirea înseamnă: păcatele mele sunt iertate, ies afară din iad, intru în rai, sunt restaurat prin oamenii lui Dumnezeu, infinite plăceri mă așteaptă într-un cer și pământ nou... Ce ați spune voi cu privire la toate acestea? Mare este mântuirea Ta? Mare este pământul și cerul nou? Mare este un trup vindecat, fără depresii, mare este restaurarea prieteniilor, mare este iertarea păcatelor, mare este scăparea de iad, mare este intrarea în rai... Nu! Nu este greșit să spui acestea, dar nu asta spune aici, ci aici spune: "Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: 'Preamărit să fie Dumnezeu!'" de ce? Pentru că El face toate aceste lucruri pentru a se arăta pe Sine. De aceea spun că noi întodeauna suntem ispitiți de idolatrie.

    Predicarea ar putea fi idolul meu, nu-i așa? Predarea ar putea fi idolul meu. Studierea și scrierea de cărți ar putea fi idolul meu. A crește o biserică ar putea fi idolul meu. A mă păstra suplu din punct de vedere fizic ar putea fi idolul meu. Fiica mea ar putea fi idolul meu, răsăritul de soare, poezia, trăirea la oraș. Eu sunt înclinat în mod constant să apreciez lucrurile ca fiind mai de valoare decât Dumnezeu. Iar Dumnezeu este acela care mi-a dat aceste lucruri, nu pentru a mă ispiti, ci pentru... Vă amintiți analogia menționată mai devreme, C.S. Lewis are un eseu ce se intitulează "Lumina din hambar", deschizi ușa unui hambar, ați deschis vreodată vreunul dintre voi? Iar hambarul are drept pereți, scânduri de lemn, iar când afară este o zi cu un soare strălucitor, atunci când deschizi ușa hambarului este întunerec acolo, dar prin acele scânduri, vine o rază de lumină, iar dacă privești prin acea rază de lumină poți vedea particulele de praf cum zboară. Ați văzut probabil și-n dormitorul vostru. Când m-am trezit într-o dimineață și am văzut eu, mi-am zis, chiar asta am respirat eu toată noapte? Este oribil. Pentru că în raza de lumină vezi toate aceste chestii cum plutesc, iar acesta este modul în care majoritatea oamenilor privesc lumea. Iar ei o iubesc, este superbă, iubesc raza.... Aș scrie chiar și poezie despre această rază, aș cumpăra raza, m-aș înconjura cu raze, această rază semnificând lumea creată, iar Lewis spunea, mergi și privește prin crăpătura scândurii să vezi de unde vine raza. Iar aceasta vine de la soare, care simbolizează pe Dumnezeu. Pentru aceasta sunt razele. Razele nu sunt pentru ca să stai lângă ele și să spui, "Îmi place raza", nu. Razele sunt pentru a spune slava lui Dumnezeu. Acolo sus, acolo sus. E ca și atunci când iei un copilaș de 1 an și îi spui: "Privește acolo", iar el privește la degetul tău... Iar la un anumit punct, copilașul realizeză că nu ții degetul îndreptat ca să te uiți la deget, ci ca să te uiți la direcția în care este degetul îndreptat, lucru care este cam ciudat, cam așa gândește copilul. Iar Dumnezeu, cât e ziua de lungă crează "degete", peste tot, iar toate sunt îndreptate către El.

    V-am mai dat această afirmație a lui Augustin și am s-o repet. Aceasta este rugăciunea lui către Dumnezeu. "Acela Te iubește prea puțin, care iubește toate lucrurile împreună cu Tine, dar care nu le iubește de dragul Tău." Aceasta am încercat să spun, este posibil, să iubești mâncarea, să iubești sexul, să iubești oamenii, să iubești a predica, să iubești calculatoarele, să iubești chestii, într-un mod neidolatru, dacă iubindu-le ar fi de dragul Lui. Și prin aceasta spun: "Îți dăruiesc ție aceasta, pentru ca tu să o primești cu mulțumiri și cu binecuvântări la adresa Mea, și pentru ca tu să mă vezi pe Mine în aceasta, astfel încât Eu să fiu de fapt, în toate plăcerile tale pământești, plăcerea ta supremă, iar ele să fie ca o rază ce te conduce la sursa ei, adică la Mine.

    De aceea, vă spun un cuvânt pentru a ne număra bine ziele pentru ca fiecare dintre voi să dobândiți o inimă mai înțeleaptă, dacă Dumnezeu în această după-masă ar lua toate aceste plăceri materiale, departe de tine, prin a-ți cere înapoi sufletul în Rai, ar fi pentru tine un câștig, pentru că ai merge direct pe calea razei la Originea razei care Este așa de plin de bunătate. Așadar, concluzia noastră înainte de a lua o pauză. Dumnezeu este glorificat prin măsura utilizării creației Lui de către noi, în cel puțin două moduri: a avea parte de festin și a avea parte de post. Aproape opozante una față de cealaltă. Ele sunt opozante, doar că nu sunt opozante în motivul lor. Ne îmbelșugăm și postim. Participăm la festin pentru a ne arăta mulțumirea, pentru că într-adevăr primim aceste lucruri din partea Ta, Tu le-ai creat, noi nu le desconsiderăm, ci le vom transforma în mărire și mulțumire. Iar de asemenea noi postim, pentru a arăta că mâncarea nu este Dumnezeul nostru. Eu nu intenționez ca acestea două să fie luate într-un mod îngust, ca și când aș vorbi doar despre un festin mare, și mâncare deloc. Eu vorbesc despre un stil de viață de savurare bogată a lumii, și despre un stil de viață al înfrânării de sine. Iar ele nu sunt la polul opus una față de alta. Pe măsură ce mergi prin viață, așa după cum spune Pavel: "m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă." "Pot totul în Hristos, care mă întărește." Pot să sărbătoresc și pot să postesc, pentru că El este valoarea mea supremă. Câteodată mă bucur de El prin mâncare, iar câteodată mă bucur de El spunându-I că Este mai important pentru mine decât mâncarea. Dumnezeu se delectează în creația Sa, El a făcut-o pentru noi ca să ne delectăm în ea, iar El se bucură de creația Lui pentru că arată Slava Sa, iar noi ne bucurăm de creația Sa pentru că creația devine un mod prin care putem să-L slăvim pe El pentru Slava pe care o vedem. Amin.