"Legea Domnului este desăvârșită, și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană, și veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii. Frica de Domnul este curată, și ține pe vecie; judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primește și el învățătură de la ele; pentru cine le păzește, răsplata este mare. Cine își cunoaște greșelile făcute în neștiință? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc! Păzește de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!"

    Aceasta e o declarație uimitoare cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Și rugăciunea mea pentru voi este ca... (mulți sunteți foarte tineri în comparație cu mine, deci simt că următorii 50 de ani vă vor fi propice)... ca tipare de viață să fie construite pe meditația la Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciune bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, post pentru a primi din toată plinătatea lui Dumnezeu, prin Cuvânt; ca acestea să se întâmple în viețile voastre, iar atunci când ajungeți la vârsta mea să vă uitați înapoi cu multă satisfacție, privind la umblarea cu Domnul Isus și felul cum acestea au fost vitale. Asum, în această clasă, căci cheia pentru o umblare și viață creștină puternică, voioasă este o comuniune continuă cu Dumnezeul cel viu, prin Cuvântul Său, prin Duhul Său. Comuniune. Sau puteți folosi cuvântul "părtășie." O părtășie vitală, vie, autentică, care se poate simți, cu Atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Din această umblare oră de oră, din această comuniune curge puterea ta ca și creștin, abilitatea ta de a lupta contra păcatului, abilitatea de a iubi pe oameni, de a îndura suferințele, de a sta căsătorit și a fi părinte copiilor rebeli și a face bine celor ce te urăsc. Deci privesc la acest seminar ca fiind foarte de bază pentru totul. Nu este ca un fel de "O, calvinismul e lucrul real, hedonismul creștin e lucrul real, celelate seminarii pe care le ține sunt lucrul real, iar acesta e doar un fel glazură pe deasupra." Nu e cazul, ci dimpotrivă. Nu vei ști nimic corect, nu vei gândi corect cu privire la nimic, nu vei face nimic bine, nu-L vei cunoaște pe Dumnezeu, nu te vei bucura de Dumnezeu, dacă acest seminar nu prinde în viața ta.

    Un alt gând preliminar pe care-l am înainte de a ne ruga, este (le spuneam lui Marshall și lui Karl pe drum încoace) - generația tânără, sau cel puțin generația tânără a celor ce iubesc Evanghelia sunt predispuși la a reacționa rapid și negativ la orice miroase a legalism, ceea ce este bine, dar și periculos, deoarece fiind tânăr s-ar putea să nu adulmeci cel mai bine ce înseamnă legalism și s-ar putea să arunci și niște bebeluși afară în timp ce încerci să arunci afară apa legalismului. Nu știu ce pot spune, decât să pledez să nu presupuneți că înțelegeți totul, să nu asumați că la vârsta de 20 sau 25 de ani, sau orice vârstă ar fi, știți să faceți distincția corectă între legalism și libertate. Nu știți, probabil. Viața e complexă, foarte complexă și relațiile sunt complexe, inclusiv cea cu Dumnezeu. Nimeni nu stă căsătorit din romantism. Nimeni. Și nimeni nu stă cu Dumnezeu din romantism. Există unele zile când stai pentru că ai făcut o promisiune, apoi romantismul se poate renaște. Și la fel este cu Dumnezeu, iar în acele zile de ascultare, dacă cineva îți zice că ești legalist, treci frumos pe partea cealaltă a drumului. Vorbesc despre ceea ce cunosc. Doresc să vă bucurați de El la vârsta de 66 de ani, să vă bucurați în mod liber de El, dar nu veți ajunge acolo fără disciplină, vă asigur că nu veți ajunge acolo. Deci viața este frumos de spontană în momentele cele mai bune și este dur de disciplinată când e nevoie și la urma urmelor e o viață bună. Deci, remarci preliminarii ca, sper, să vă deschidă gustul că acest lucru e serios și sper să vă rugați împreună cu mine ca Domnul să facă aceasta să fie în mod remarcabil de ajutor pentru voi de-a lungul vieții.

    Tată ceresc, iată-ne acum, în mod principal vom sta în Cuvântul Tău împreună, vom asculta niște mărturii ale oamenilor care au umblat mai bine decât am umblat noi vreodată, în privința aceasta. Cerem ca să ne păzești mințile, să nu fim înșelați de Cel Rău, să ne păzești inimile și să ne ajuți să avem gândire clară acum și atenție bună în această oră de seară, iar inimile noastre să fie în mod tainic și minunat încălzite, așa cum s-a întâmplat pe drumul spre Emaus. "Nu ne ardea inima în noi când Isus ne-a deschis Scripturile?" Deci, Doamne, fă Tu această lucrare de deschidere a Cuvântului, Te rog, astfel încât inimile oamenilor Tăi să ardă și dacă sunt aici oameni care n-au fost născuți din Dumnezeu și n-au papile gustative spirituale pentru ceea ce vorbim aici, ci trec totul printr-o sită firească, fă să fie aduși la viață. Te rog acestea în Numele atotputernic al Domnului Isus. Amin.

    Voi încerca să urmez această schiță, căci am slide-urile care corespund cu aceasta și ar trebui să sar peste ele dacă fac altceva în afară de a urma această... ceea ce aveți în față. Sper că vă ajută. Vom începe cu niște ilustrații. John G. Paton a fost un misionar în Noile Hebride (suntem împreună la aceasta? Iată.) - Vanuatu astăzi, în Mările de Sud. S-a născut în Scoția în 1824 și a experimentat bucurie în Dumnezeu în cele mai periculoase și descurajante circumstanțe. Iată întrebarea pe care-o pun lui Paton: De unde ți-a venit bucuria? De unde a venit această pace adâncă pe care ai avut-o în aceste circumstanțe periculoase? Răspunsul: S-a bazat cel mai mult pe experiența părtășiei personale cu Isus Hristos, mijlocită prin promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său, Biblia. Cea mai centrală în comuniunea cu Dumnezeu se pare că a fost promisiunea Domnului Isus din Matei 28:20 - "Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele." și ceea ce sper ca Domnul să facă pentru voi e să lucreze în așa fel în inimile voastre astfel încât atunci când citiți ceva atât de familiar ca și această ultimă expresie din Evanghelia după Matei ("Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele") să ajungeți în punctul în care aceasta e adresată în mod personal de către Isus cel înviat vouă, ca și cum ar sta lângă voi; căci acesta e felul cum Paton a experimentat-o, așa cum veți vedea, iar el a experimentat-o în felul acesta în circumstanțe foarte dure.

    Această promisiune a fost făcută exact în contextul Marii Trimiteri. "Mergeți și faceți ucenici din toate neamurile. Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele." Mai mult decât orice altă promisiune, aceasta a mediat prezența Domnului Isus lui John Paton în toate pericolele prin care-a trecut. După epidemia de pojar, care a ucis mii de oameni pe insule, și pentru care s-a dat vina pe misionari, el a spus următoarele: "În timpul crizei, m-am simțit în general calm și cu suflet încrezător, stând drept și cu toată greutatea mea pe promisiunea "Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele." Prețioasă promisiune! Ce des Îl ador pe Isus pentru ea și mă bucur în ea. Binecuvântat să-I fie numele! Fără această conștiință constantă a prezenței și puterii scumpului meu Domn și Mântuitor, nimic altceva în toată lumea nu m-ar fi împiedicat să-mi pierd mințile și să pier în mod mizerabil. Cuvintele Sale, "Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului," au devenit pentru mine atât de reale încât n-aș fi fost surprins să-L văd așa cum L-a văzut Ștefan, privind în jos la această scenă..." Deci acesta e scopul în a-ți însuși promisiunile lui Dumnezeu - ca să fie spuse pentru tine, prin Biblie, în mod atât de real încât nu te-ar surprinde să te uiți în sus ca ștefan și să-L vezi pe Acela care le spune. Când Duhul Sfânt ia Biblia și o aplică inimii tale, partea ei cărturărească, academică, abilitatea în a o citi, semnele în alb și negru de pe pagină, toate acestea pălesc și începe să se întâmple conecția dintre persoane. Acesta e subiectul acestui seminar - părtășie cu Dumnezeu, comuniune cu Dumnezeu, prin cuvinte ca și acestea.

    Aceasta a fost centrală pentru John Paton. Haideți să-l privim. ..."I-am simțit puterea Lui care mă sprijinea... Este adevărul adevărat și îmi revine în minte după 20 de ani, că am avut cele mai apropiate și mai dragi licăriri ale feței și zâmbetelor binecuvântatului meu Domn în acele momente groaznice când muscheta, măciuca, sau sulița erau îndreptate împotriva vieții mele. O, ce fericire să trăiești și să rabzi, ca și cum L-ai vedea pe 'Cel ce este nevăzut'!" (Acesta e un citat din Evrei 11:27) O, ce fericire să trăiești și să rabzi, ca și cum L-ai vedea - acesta e un citat despre felul cum Moise a ieșit din Egipt, în Evrei 11 - a ieșit, ca și cum ar vedea pe Cel ce este nevăzut. Avem versete de luptă, la Bethlehem, pe care le memorizăm în fiecare săptămână, iar versetul pentru această săptămână este "Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice." Pentru că noi ne uităm la lucrurile care nu se văd. Nu poți să te uiți la lucruri nevăzute. Sau poți? Aici spune că poți. Și acel verset spune că poți. Viața creștină e trăită într-o privire constantă la ceea ce nu poți vedea, și să vezi lucrurile acelea, prin Cuvânt, cu ajutorul Duhului. Deci Cuvântul este "Iată, Eu sunt cu voi" chiar acum, în această sală, în această seară, iar tu te uiți la El și El nu este acolo, dar este acolo, iar tu Îl vezi cu ochii inimii, adică știi prin Duhul că această promisiune este împlinită în această sală, chiar acum, pentru John și pentru mine. Minunat!

    Unul din paragrafele cele mai mișcătoare din autobiografia lui (și vă recomand autobiografia lui John Paton) descrie experiența lui, cum s-a ascuns într-un copac (trebuie să înțelegeți aceasta, e ceva îngrozitor) - se ascundea într-un copac, fiind la mila unui șef de trib instabil, în timp ce sute de băștinași furioși îl vânau pentru a-i lua viața. Iată cuvintele lui: "Fiind în întregime la mila unor prieteni atât de dubioși și instabili eu, deși eram nedumerit, am socotit că este cel mai bine să ascult." Cu alte cuvinte, "suie-te într-un copac, iar eu îi voi conduce în altă parte" și nici măcar nu știa dacă spune adevărul. "M-am suit în copac și am fost lăsat singur în tufiș. Orele pe care le-am petrecut acolo trăiesc toate în fața mea ca și cum ar fi fost ieri. Am auzit descărcarea frecventă a muschetelor și strigătele sălbaticilor, dar totuși am stat acolo între ramuri, în siguranță în brațele lui Isus. Niciodată, în întristările mele, nu s-a apropiat Domnul meu mai mult de mine și mi-a vorbit mai blând decât atunci când lumina lunii licărea printre castani și aerul nopții juca pe sprânceana mea trepidândă, în timp ce-mi vărsam inima Domnului Isus..." Când vorbesc de părtășie cu Hristos sau părtășie cu Dumnezeu, asta am în minte. El își varsă inima înaintea Domnului. Asta faci cu prietenii, nu? Și Domnul Isus îi răspunde, "Iată, Eu sunt cu tine până la sfârșit." Și are această părtășie.

    Asta este, toată inima vărsată înaintea Domnului Isus și El spunând Cuvântul infailibil, pe care Duhul Sfânt îl face palpabil de adevărat și de real. Isus este în copac - aceasta a simțit el, a crezut, a știut că e real. Singur, dar totuși nu singur, el spune: "Dacă e să-L slăvesc pe Dumnezeu, nu mi-ar părea rău să petrec multe nopți într-un copac, ca să simt iarăși prezența Mântuitorului meu, să mă bucur de părtășia Lui mângâietoare. Dacă ești prăbușit în sufletul tău, singur, complet singur" - poate la noapte în camera ta de hotel, sau oriunde - "singur, complet singur, în miez de noapte, în tufiș, în îmbrățișarea morții înseși, ai un Prieten care nu te va lăsa atunci?" Aceasta este întrebarea de la începutul acestui seminar. Ai un Prieten care, singur, complet singur, în tufiș, în îmbrățișarea morții, un Prieten care niciodată nu te va lăsa? O, dulceața părtășiei cu Domnul Isus, dulceața umblării cu Hristosul cel viu. Oricine altcineva din viețile voastre e schimbător, nu-i așa? Alegeți persoana favorită - soțul, soția - toți sunt schimbători, nu-i așa? Așa e! S-ar putea să te iubească mult dar totuși să nu vă ajute în necaz așa cum ați vrea. El nu e niciodată așa. Niciodată. O, ce privilegiu să fii creștin!

    Deci acesta a fost Paton. Iată-l pe Newton. John Newton e și mai bun. Cred că a fost o persoană mai bună. Paton probabil n-a fost un om cu care să te poți înțelege ușor. Vreau să spun că nu supraviețuiești muschetelor fără a fi un fel de "dur." Newton a fost mai sensibil, chiar fiind negustor de sclavi, iar Dumnezeu l-a rupt în două, știți. El a scris "Mărețul har", știți povestea. Are câteva lucruri să ne învețe, ca o introducere la natura comuniunii cu Dumnezeu. Haideți să privim cum a fost mântuit și apoi cum a descoperit ce este părtășia cu Dumnezeu, ceea ce, interesant, nu s-a întâmplat în acelaș timp. John Newton, care a scris cântarea "Mărețul har," a fost trezit din orbirea spirituală și nebunia sărăciei lui lucii și "nemerniciei" la 21 martie 1748, pe vaporul Greyhound, în timpul unei furtuni violente pe mare. Deci Dumnezeu l-a speriat de moarte (în engl. "a speriat iadul din el" - literal; n.tr.) El descrie cum a fost convertit doar parțial totuși, pentru că încă nu știa ce însemna părtășia cu Dumnezeu. Iată ce a spus el: "Deși nu mă pot îndoi că această schimbare" - atunci când Dumnezeu l-a întâlnit pe Greyhound - "această schimbare, atât cât a fost, a fost produsă de Duhul și puterea lui Dumnezeu, totuși încă eram foarte deficient în multe aspecte." și acest lucru e adevărat la mulți, poate adevărat la mulți din această sală. L-ați întâlnit pe Isus, v-ați pus credința în El și Dumnezeu v-a condus la acest seminar pentru că știți că sunteți deficienți. De fapt, dacă v-aș pune să ridicați mâinile, toți le-ați ridica, inclusiv eu. Deficienți în meditație, deficienți în rugăciune, în post. "Nici nu știu dacă trebuie să postesc, ce e cu postul ăsta?" și el s-a simțit foarte deficient, așa cum ne simțim mulți dintre noi. "Eram într-o oarecare măsură afectat de un simț al păcatelor mele enorme, dar eram prea puțin conștient de răul înnăscut din inima mea."

    Iată un punct de creștere pentru Newton. Atunci când L-a întâlnit pe Hristos pe vapor, a știut că a păcătuit. Era un negustor de sclavi, era un lasciv - a făcut orice păcat puteți numi. Dar atunci când a fugit la Isus, a știut foarte puțin despre corupție și de unde venea. El doar știa că făcea păcatul și se simțea oribil, iar acesta e un loc bun de unde să începi. Dar trebuia să știe că păcatele vin de undeva - de la păcătoși, de la corupția interioară, înnăscută, de la starea căzută. Iar el nu știa despre asta. "Nu aveam nicio cunoștință despre spiritualitatea și întinderea legii lui Dumnezeu; sau despre viața ascunsă a creștinului, consistând în comuniunea cu Dumnezeu prin Isus Hristos..." Deci exista această tranzacție, la care se gândea, "Am venit la Tine, am nevoie de iertare, îmi pun credința în Tine," și toată dimensiunea umblării și comuniunii cu Dumnezeu îi era străină la momentul respectiv. Observați cum descrie aceasta: "...o continuă dependență de El pentru provizii de înțelepciune, putere și mângâiere oră de oră, era o taină despre care încă nu aveam cunoștință." Deci se gândește la părtășia cu Dumnezeu ca și provizii oră de oră de putere, înțelepciune și mângâiere. A devenit pastor, dar trecând prin zi, în fiecare oră se uită la Domnul său cel viu pentru "am nevoie de înțelepciune chiar acum, am nevoie de putere chiar acum, am nevoie de mângâiere chiar acum, când am următoarea conversație, când dau telefonul următor, când scriu următoarea notiță - am nevoie de Tine, am nevoie de Tine, am nevoie de Tine." E o încredere constantă în revărsarea constantă a Duhului prin Cuvânt pentru putere, mângâiere, înțelepciune și orice ai nevoie. "și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos." Oră de oră. "Cine slujește, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu" ceas de ceas, astfel încât Dumnezeu să primească slava ceas de ceas.

    Astfel trăiesc creștinii - umblă într-o stare continuă de a privi în sus după ajutor. Suntem cei mai nevoiași dintre toți oamenii. N-ar trebui să arătăm încrezători de sine. "Am recunoscut mila lui Dumnezeu în a ierta trecutul, dar depindeam în principal de hotărârea mea" – acesta e modul în care el se comporta - "de a face mai bine pe viitor... Nu mă pot considera că am fost un credincios" - și apoi adaugă "în sensul întreg al cuvântului." Dacă l-ai împinge un pic, "Ai fost credincios?" cred că ar zice, "Nu sunt sigur." Cred că asta ar fi spus, căci atunci când a adăugat "în sensul întreg al cuvântului" - ce-i asta? Credincios cu jumătate de sens? Credincios cu sens întreg? Credincios 75%? Ce este asta? Deci s-ar putea să fiți în această situație. Poate spuneți, "Cred, ajută necredinței mele." E un lucru biblic a spune, nu-i așa? Ei bine, toți suntem așa, nimeni nu e credincios perfect. ...Până la un timp destul de mult după aceea. Cândva între 1752 și 1756, într-o dimineață de aprilie, a scris, "M-am rugat cu privire la o parte din Romani 8, într-un fel de parafrază, cu ceva zel." Adică inima lui a fost întrucâtva înflăcărată. "Sunt foarte falimentar în datoria de a medita și sunt forțat să folosesc ceva tertip pe mine însumi pentru a o îndeplini vreodată" - aici începem să ne îndreptăm spre... cel puțin Newton simte că, dat fiind propria lui recalcintranță și lipsă de înclinație spre Cuvântul lui Dumnezeu, avea nevoie de, așa cum l-a numit el, ceva tertip. Iată ce voia să spună: "Astfel, câteodată le transform într-o rugăciune." Deci citește Biblia, Romani 8, și transformă aceasta într-o rugăciune. El a numit aceasta un tertip. Nu știu cum poate cineva să se roage mai mult de 3 minute fără a face aceasta, căci Satan și firea ta pământească și o mie de lucruri te distrag și încearcă să te împiedice să te rogi. Dar dacă ai Cuvântul în fața ta și continui să-l transformi în rugăciune, atunci poți să o continui atât cât ține Biblia.

    Câteodată... (mi-am pierdut locul unde eram)... "Câteodată le transform în rugăciuni, câteodată îmi închipui că sunt într-o conversație imaginară" - conversează... acestea sunt mici tertipuri - "câteodată îmi închipui că trebuie să vorbesc despre un anumit lucru." Deci citește Romani 8 și își închipuie să trebuie să țină o mică predică despre lucrul acela, așa că își ține o mică predică lui însuși. Nu-i lucrul acesta remarcabil? Acesta e John Newton! Dacă John Newton are nevoie de ajutor, atunci noapte bună! Ce șansă mai avem noi ceilalți? Aceeași șansă pe care a avut-o și el. "Fără ceva de genul acesta, nu pot să mă angrenez să fiu atent cu vreo fixitate a gândului." Vă aduce asta mângâiere? Mintea lui zbura încoace și încolo și nu era fixată pe Cuvânt, ci sărea afară din Biblie și zbura la temperatura din cameră, la praful de pe pervaz, la autobuzul de-afară și zbura la mirosul de șuncă venind de jos. Zbura oriunde, numai la Biblie nu. Acesta e felul în care creierul uman funcționează. "Și cu aceasta, vai, cât de rar îmi aminteam să mă rog pentru har și direcție în această privință astfel încât desfătarea mea să fie în Legea lui Dumnezeu, ca să meditez la ea zi și noapte." Fii binecuvântat, John Newton, pentru lupta ta. A adus roade bune și suntem recunoscători.

    Deci atât ajunge ca ilustrații biografice ale tipului de lucruri pe care le am în vedere când spun "comuniune cu Dumnezeu." Acum vom trece la alt bărbat, dar în loc să citim despre viața lui, îl vom lăsa să ne învețe despre lucrurile acestea, adică Structura trinitară a comuniunii cu Dumnezeu, după John Owen. Am adus această carte - l-am întrebat pe Matt de la librărie dacă avea vreuna și avea câteva. Cred că vă va lăsa să vă înscrieți s-o comandați de la librărie. E "Communion with the Triune God" (Comuniune cu Triunul Dumnezeu) de John Owen, editată de Kelly Kapeken, Justin Taylor, și e un format bun, modern, a ceea ce e probabil cea mai bună carte despre părtășia cu Dumnezeu care există, în afara Bibliei. Nu le-am citit pe toate, deci nu știu dacă acest lucru e adevărat. Trebuie să fii un pic circumspect cu oamenii care vorbesc așa. Având în vedere cele 2 sau 3 pe care le-am citit... Dar nu cred că-mi dau părerea personală aici. Motivul pentru care spun asta e pentru că nimeni din câte știu nu au abordat subiectul în felul acesta. Owen a abordat subiectul părtășiei, comuniunii cu Dumnezeu, punând întrebarea, "Ce este unic cu privire la felul în care ne relaționăm cu Tatăl în părtășie, felul cum ne relaționăm cu Fiul în părtășie și felul cum ne relaționăm cu Duhul în părtășie?" Căci fiecare din ei are un mod unic de a se relaționa cu noi, așa că probabil și noi trebuie să răspundem în feluri care sunt potrivite special felului cum fiecare Persoană din Trinitate ne iubește pe noi.

    Voi avea câteva slide-uri cu privire la aceasta, și le voi lua de aici, în această introducere. Deci "Comuniune cu Dumnezeu" și există și alte ediții ale cărții, dar aceasta e cea mai contemporană și demnă de investiția voastră. John Owen a scris ceea ce s-ar putea să fie cel mai temeinic tratat al Comuniunii cu Dumnezeu ca și experiență de care sfinții se bucură în mod distinct cu fiecare dintre cele 3 persoane ale Trinității, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Titlul acestei cărții, publicată în 1657, a fost următorul: "Despre Comuniunea cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, fiecare Persoană în mod distinct, în dragoste, har și mângâiere, sau părtășia sfinților cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, desfășurată." Știți, titlurile cărților în anii 1600 și 1700 luau locul cuprinsului, ca să economisească ceva spațiu pe pagina a 2-a. Iată definiția lui Owen a comuniunii cu Dumnezeu. "Comuniunea noastră cu Dumnezeu, consistă în comunicarea Lui Însuși nouă, cu returnarea noastră" – nu mai folosim acest cuvânt – "cu răspunsul nostru înapoi către El fiind aceea ce El cere și acceptă, curgând din acea unire cu El pe care-o avem în Hristos Isus." Deci definiția lui a părtășiei cu Dumnezeu este că Dumnezeu se descoperă pe Sine Însuși nouă, iar noi răspundem. Această legătură se numește părtășie, sau comuniune cu Dumnezeu.

    Care sunt aceste răspunsuri ale noastre către Dumnezeu în comuniune cu El? Răspuns (spune el): "Modul și mijloacele din partea sfinților prin care în Hristos se bucură de comuniune cu Dumnezeu, sunt toate acțiunile spirituale și sfinte ale sufletelor lor în acel har și prin acele feluri în care consistă atât închinarea morală cât și cea instituită..." Ce vrea să spună prin această diferență: ..."Credința" - acesta e un răspuns - "dragostea" - alt răspuns - "încredere, bucurie, etc., sunt închinarea către Dumnezeu naturală sau morală, prin care cel în care sunt acestea are comuniune cu El." Deci avem părtășie prin a ne încrede în El, a-L iubi, a ne bucura de El. "Acum, acestea sunt fie imediat revărsate înspre Dumnezeu, și nu legate de vreun fel sau mijloc manifestat în afară; fie sunt desfășurate mai vizibil, în rugăciune și laude solemne, în felul pe care El l-a stabilit." Deci asta a avut în minte când a spus instituită. Morală și instituită. În mod simplu spune că răspunsul nostru către Dumnezeu sunt acțiunile noastre sufletești imediate - credința, dragostea, bucuria, recunoștința, nădejdea - îndreptate înspre Dumnezeu, și apoi revărsate mai în afară prin acte corporative de închinare, de exemplu la ora de rugăciune, sau când e program de cântări, mărturisire și așa mai departe - aceasta ar fi o extensie mai înafară. Acestea au fost instituite de Dumnezeu și noi urmăm regulile Lui, iar acestea sunt acțiuni spontane ale sufletului. Acestea sunt răspunsurile.

    De ce, l-am putea întreba pe Owen, părtășie cu fiecare Persoană din Trinitate? Ghicesc că pentru mulți din această sală gândul acesta nu v-a trecut prin minte. Ideea de comuniune, părtășie cu Dumnezeu, nu e un gând străin de voi, sau o dorință necunoscută, dar gândul ca în mod unic să ai părtășie cu Duhul și în mod unic să ai părtășie cu Fiul și în mod unic să ai părtășie cu Tatăl, este nou pentru mulți. A fost și pentru mine, în mod sigur, atunci când am citit cartea. Nu făcusem niciun efort în vreuna din aceste direcții, cel puțin nu în aceste categorii intenționate. Iată răspunsul lui, de ce ai face asta: "Existând o atât de distinctă comunicare a harului din fiecare din Persoanele Dumnezeirii, sfinții trebuie să aibă părtășie distinctă cu ele..." Tatăl se relaționează într-un mod atât de distinct, Fiul într-un mod distinct, Duhul într-un mod distinct, încât ar fi ciudat să nu ai un răspuns personal Persoanei Duhului, Persoanei Fiului și Persoanei Tatălui, dacă Tatăl a făcut lucruri pentru mine distincte de ce a făcut Fiul... Și așa mai departe. Deci când vă gândiți la aceasta... da! Însă nu prea ne-am gândit la aceasta. Totuși sunt persoane, iar noi spunem aceasta în declarația de credință, așa că de ce să nu ne relaționăm la ele ca și persoane? "Mai rămâne doar să înțelegem, într-un cuvânt, unde stă această distincție și care este baza pentru ea. Adică, Tatăl o face" - adică ni se descoperă, ni se comunică - "prin autoritatea Sa originală; Fiul comunicând printr-o comoară cumpărată; Duhul Sfânt printr-o eficacitate imediată." Fiul a cumpărat toate binecuvântările noastre. Nu Tatăl le-a cumpărat vărsându-și sângele, nu Duhul a făcut-o, ci a fost lucrarea unică a Fiului - și a Duhului Sfânt printr-o eficacitate imediată.

    Iată câteva pasaje biblice care ne ajută să înțelegem ce vrea să spună Owen. În primul rând, câteva versete despre prezența Tatălui, a Fiului, apoi câteva versete despre cum avem părtășie cu fiecare dintre membrii distincți ai Trinității. Promisiunea că Tatăl va fi cu noi.
    · Evrei 13:5-6 - "Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: "Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi." Deci acesta e un citat din Vechiul Testament, în care vorbește Tatăl: "Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi." Deci atunci când ne gândim la Dumnezeu ca și Tatăl nostru și Tatăl din dumnezeire, avem acest cuvânt rostit către noi că, în calitate de Tată în Trinitate, aceasta e o promisiune pe care ne-o face. Încă una pentru Tatăl.
    · 2 Corinteni 6:16 – "Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului cel viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu." Acestea au fost spuse Bisericii, iar Dumnezeu o face ca și Tată. Sau încă una. (Nu știu de ce folosesc această versiune.)
    · O, acesta e un text atât de prețios pentru mine! Isaia 41:10 - "nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare." Nu există vreo promisiune în toată Biblia pe care eu s-o fi folosit mai des în situații dificile decât aceasta. Este sunetul vitezelor din creierul meu atunci când sunt în neutru, gata de a fi angrenate în orice moment când sunt în nevoie. Dacă nu mă pot gândi la vreo promisiune de la timpul de părtășie de dimineață ca s-o aplic la vreo situație când e nevoie, atunci mă gândesc la aceasta. E gata să pornească în orice vreme. Doar apeși pe buton și viteza e angrenată și pornește. Mi-a fost glorios de folositoare, iubesc această promisiune. Îmi este dată de Tatăl - "voi fi cu tine." Nu zic că Fiul n-a făcut o promisiune similară, căci în mod clar a făcut-o. Sau Duhul. Dar o avem de la Tatăl.
    · Iată câteva cuvinte de la Fiul. Matei 28:20 - "și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.  Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului." Ne-amintim de Paton în legătură directă cu Domnul Isus, ca și prietenul lui, când era în copac. Ar fi putut-o avea cu Tatăl, dar s-a întâmplat s-o aibă cu Fiul.
    · Matei 18:20 - "Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor."
    · Apocalipsa 3:20 - "Iată, Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine." Acestea sunt cuvinte ale Hristosului cel înviat către Biserică, în Apocalipsa, spunând că bate la ușă. Nu e un text în principal pentru necredincioși, deși se poate aplica și în felul acela fără a-l ruina, ci e în primul rând o Biserică ce nu se bucură de plinătatea părtășiei cu Domnul Isus, iar El bate la ușa Bisericii Lui - Bethlehem, sau poate la ușa familiei tale. Cioc, cioc, cioc! "Tu și familia ta nici nu vă rugați împreună. Iar Eu vin în mijlocul a 2 sau 3 în mod unic. Sunt tot timpul aici și acolo, într-un anumit sens, dar Mă arăt într-un mod special acolo unde 2 sau 3 oameni, de exemplu mama, tata și fiica (familia mea) sunt aplecați peste Cuvântul lui Dumnezeu dimineața și seara, iar Eu bat la ușa ta pentru că nu faci aceasta. Și voi intra și voi cina cu tine." Este o imagine. "Voi cina cu tine." Asta faci împreună cu prietenii tăi, nu-i așa? Stai la masă relaxat, ai mâncare bună, ai un prieten bun, lucrurile curg bine pentru că vă puteți relaxa împreună, și asta vrea El să facă. Iar noi Îl închidem afară, așa că trebuie să bată la ușă. Acesta e Fiul, care Se oferă pe Sine. Ar trebui să avem o relație dulce, personală cu Fiul din Trinitate, care bate la ușa noastră și spune, "Aș vrea să am felul de relație cu tine de care nu te-ai bucurat recent pentru că n-ai avut grijă de părtășie."
    · Duhul Sfânt. Ioan 14:16-17 - "și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi, și va fi în voi." Deci El ne promite că Duhul Sfânt va fi în poporul Său. Trebuie să citiți aceasta și Duhul va aplica lucrul acesta la voi și veți spune, "e uimitor, minunat - în mine! Duhul Dumnezeului Celui Viu!" și cum să nu spui, "mulțumesc, Duhule Sfinte. Te iubesc. Locuind în acest locaș murdar, păcătos, care e cu jumătate de inimă, să stai în mine? Ești uimitor, ești minunat, Duhule Sfinte, că ai socotit să vii în acest corp nesfânt și să lucrezi în mine." Deci acestea sunt texte despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt făcându-ne promisiuni cu privire la prezența lor cu noi și disponibilitatea Lor pentru părtășie în mod unic. Acum iată câteva despre felul cum noi răspundem. Cum arată părtășia în aceste cazuri? (Scuze, direcția greșită.)
    · Părtășia cu Tatăl, 1 Ioan 1:3-7 - "deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos. Și vă scriem aceste lucruri, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, și în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtășie cu El," - cu Dumnezeu - "și umblăm în întuneric, mințim, și nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții;" - cred că în acest "unii cu alții" aici, se referă la Ioan, Dumnezeu și cu tine - "avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui," - acum ne dăm seama că a vorbit despre Tatăl până acum în această părtășie. Deci îl avem pe Ioan descriind umblarea în lumină, bucurându-ne de părtășia cu Tatăl, în timp ce "sângele lui Isus ne curățește de orice păcat."
    · O încurajare aici. 1 Ioan este una dintre cele mai înfricoșătoare cărți din Noul Testament, dar și una dintre cele mai încurajatoare. Este înfricoșătoare pentru că prezintă tot felul de teste ca să vezi dacă chiar ești creștin. Și citești unele din ele și te gândești, "nu o duc prea bine săptămâna aceasta..." Dar chiar la începutul acestei cărți spune, după ceea ce am citit aici, "dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi" - pentru că știe că va spune unele lucruri care sună ca și cum n-ai avea păcat. De exemplu în 3:9 spune, "Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuiește." O, atunci eu sunt afară! Și toți ceilalți. Și știi că nu se referă la perfecțiune, căci înapoi în capitolul 1 a spus (n-am inclus aceasta în diapozitiv), de la versetul 8 în jos, "Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi." "Dacă zicem că..." - și folosește ambele timpuri: "n-avem păcat" și "n-am păcătuit", ambele, ca nu cumva să spunem, "O, da, suntem mântuiți. Am păcătuit în trecut, dar acum nu mai păcătuim." Dar el în mod absolut exclude aceasta, ceea ce înseamnă că umblarea în lumină nu poate însemna a fi complet fără păcat. Dacă citești aici și spui, "dacă umblăm în lumină, dacă umblăm în lumină așa cum El este în lumină, avem părtășie" - atunci vei zice "nu pot avea părtășie, căci câteodată bâjbâi prin întuneric." Umblarea în lumină, în capitolul lui Ioan, nu înseamnă umblare fără păcat, ci înseamnă a umbla cu destulă lumină așa încât atunci când vezi păcatul îl urăști, te lupți cu el, renunți la el și mergi mai departe. Căci dacă spui că înseamnă a fi fără păcat, contrazici versetele 8, 9, 10, unde spune, "dacă zicem că n-avem păcat ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi." Deci a umbla în lumină înseamnă a umbla în lumina harului, în lumina Evangheliei, în lumina a tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Isus, astfel încât atunci când umblăm..., un exemplu foarte practic: umbli dimineața și prietenul tău îți zice ceva ce te rănește, tu răspunzi neîntorcând bine pentru rău ci rău pentru rău, iar 20 de secunde mai târziu îți dai seama că a fost greșit. Înseamnă asta că în acea dimineață n-ai umblat în lumină? Nu înseamnă asta! Dacă umbli în lumină sau nu va depinde de ceea ce vei face 20 de secunde mai târziu, în inima ta și în mintea ta. Dacă spui, "Nu-i nicio problemă. Am terminat-o cu asta. Nu voi mai încerca să fac chestiile alea legaliste, oricum nu le pot ține, bla, bla, bla..." Unii se îndepărtează de Dumnezeu în felul acesta. Dar dacă spui, "Nu-mi place ce-am făcut, urăsc lucrul acesta la mine, îmi pare rău." și dacă se ivește ocazia, mergi înapoi acolo și cere-ți iertare și de la acea persoană. Asta înseamnă că tot acest lucru a fost în lumină și Domnul Isus nu te-a părăsit, iar tu nu L-ai părăsit pe El. Deci părtășia unii cu alții, adică pe verticală și pe orizontală e posibilă datorită faptului că sângele lui Isus Hristos ne curățește de astfel de păcate. Deci aceasta e părtășia cu Tatăl, umblând cu El, bazându-ne pe El și răspunzându-I Lui.
    · Iată părtășia cu Fiul. 1 Corinteni 1:9 - "Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru." A deveni creștin, spune Pavel, înseamnă a fi chemat la o părtășie, la o comuniune, la o relație. De aceea, atunci când pocăiții, în comparație cu anumite tradiții liturgice, insistă în a cere mamei sau sorei "ai o relație personală cu El?" "E ciudat ce-mi spui tu. Noi nici nu vorbim așa în religia noastră!" știți? Am stat la căpătâiul unora care erau pe moarte, care vizitau biserica noastră regulat pentru că soțiile lor erau acolo, dar au crescut într-o altă tradiție, foarte formală, care n-a folosit deloc acest fel de limbaj, și care n-aveau habar despre ce vorbeam. Nu-mi pasă prea mult de numele pe care le pui acestor lucruri, dar realitatea, adică faptul că suntem chemați la o părtășie cu Fiul, asta înseamnă a fi mântuit, a fi convertit, a fi creștin. Așa că, orice limbaj poți găsi pentru a ajuta oamenii să discearnă dacă lucrul acesta e adevărat pentru ei - "ai o relație cu El?" Dacă ei spun, "eu nu folosesc astfel de limbaj" atunci spune-le, "ajută-mă, explică-mi, ajută-mă să pun acest verset într-un limbaj în care ne putem bucura de El împreună într-o relație de felul acesta, o părtășie, unde există expresii personale îndreptate înspre El ca persoană: Fiul." "Te iubesc, Isus." Îmi aduc aminte acum, când am venit la început la Bethlehem. Erau 24 de diaconi (trebuie să fiu atent aici, căci s-ar putea să mai fie unii dintre ei. Nu cred că mai sunt, cred că au trecut toți.) și doar unul dintre ei, numai unul, s-a referit vreodată la Isus ca Isus. Restul aveau limbaj foarte formal. N-am asumat că nu sunt credincioși, dar observam. "Ce este cu privire la acest om, care vorbește cu Isus ca prieten?" Alții ziceau "Domnul", "Dumnezeu" și întotdeauna "El", nu "Tu." Era o diferență. Ca pastor tânăr, mă uitam la acest bătrân, vă voi spune cine era - era Roland Erickson care vorbea în felul acesta, probabil câțiva vă aduceți aminte de el, este la Domnul acum. Eu l-am admirat mult și ziceam "vreau să fiu și eu așa." Avea un păr lung, alb, frumos. Eu mi-am pierdut părul, dar al lui s-a transformat într-un alb frumos și m-am gândit "vreau să fiu și eu așa. Arată ca Dumnezeu." Dar Dumnezeu știe de ce avem nevoie, nu-i așa? El vorbea de Fiul, vorbea de Isus, în mod evident umbla cu Fiul lui Dumnezeu, aceasta m-a atras atât de mult. Lucrul acesta era real pentru el. Acum Duhul Sfânt.
    · 2 Corinteni 13:14 - "Harul Domnului Isus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu, și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți! Amin."
    · Sau alt text din Filipeni 2 cu privire la Duhul Sfânt: "Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, făceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând." Deci unul din lucrurile care a fost de bază pentru această unitate în Biserică a fost părtășia cu Duhul Sfânt. Unul din lucrurile pe care sper ca Domnul să le facă pentru voi la acest seminar e ca în primul rând să vă trezească la realizarea că acest lucru e posibil, apoi să trezească în inimile voastră un sens real că acest lucru este realizabil, că de-acum încolo veți avea în viață o relație personală cu Tatăl, o relație personală cu Fiul și o relație personală cu Duhul și citind Biblia să fiți mai conștienți de lucrurile pe care Duhul le face pentru voi, de cele pe care Fiul le face pentru voi și Tatăl le face pentru voi, care cheamă răspunsuri din inimile voastre care alcătuiesc o părtășie dulce oră de oră, împreună cu El.

    Aș vrea să vă arăt... Trăim în zile care sunt pur și simplu uimitoare cu privire la tehnologie, nu-i așa? Eu lucrez acum de pe un iPad și este un app chiar aici, WJE, lucrările lui Jonathan Edwards online - caută... Fac lucrul acesta în felul în care-l fac de obicei. Communion with God (Comuniune cu Dumnezeu). Vrem să vedem locurile unde Edwards a vorbit despre expresia "comuniune cu Dumnezeu." Iată-le. Nu e incredibil? Aș fi plătit $10000 pentru asta acum 20 de ani. E pe gratis! E tot ceea ce a scris vreodată Edwards și e online pe gratis. Nici nu-ți poți imagina așa ceva. După Biblie... Deci am făcut asta în această după-amiază. M-am uitat aici la David Brainerd. Unde e David Brainerd? Iată-l. "Viața lui David Brainerd." Și toate aceste citate... Dacă vreți să vedeți cum David Brainerd, în pustietate, murind de leucemie la vârsta de 29 de ani, avea părtășie cu Dumnezeu, e chiar acolo, în 30 de secunde. Incredibil! Acum, am ajuns în schiță la "Urmărirea comuniunii cu Dumnezeu prin meditație la Cuvântul lui Dumnezeu." Înainte de părtășia cu Dumnezeu trebuie să existe viață spirituală. Această viață vine prin Cuvânt. Puteți vedea felul cum gândesc aici. Dacă spunem căci Cuvântul lui Dumnezeu are conecție cu părtășia cu Dumnezeu, primul mod care-mi vine în minte este că nu poți avea părtășie cu Dumnezeu dacă ești mort. Nu-i așa? Și toți sunt, dacă nu există lucrarea de înviere, de trezire, numită regenerare, nașterea din nou. Deci comuniunea cu Dumnezeu este posibilă doar prin regenerare, prin a avea viață. Cum se întâmplă aceasta? Eu argumentez acum că se întâmplă prin Cuvânt. Deci nu există comuniune cu Dumnezeu fără Cuvânt pentru că nu există viață fără Cuvânt. Haideți să ne uităm la niște texte de unde am luat această idee.
    · 1 Petru 1:23 - "fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac." Și dacă veți continua să citiți până la versetul 25, pe care nu l-am inclus aici, "și acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie." Deci cum aduce Duhul viață într-o inimă nespirituală și moartă? O face prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac. Deci dacă vrei să ai părtășie cu Dumnezeu, îți trebuie viață, și dacă vrei viață, ai Cuvântul care s-o dea.
    · Sau Iacov 1:18 - "El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului," - ne-a născut din nou - "prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui."
    · Ioan 6:68 - "Doamne", I-a răspuns Simon Petru, "la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice." Deci cuvintele lui Isus devin viață. Ele pătrund și creează viață.
    · Ioan 6:63 - "Duhul este acela care dă viața, carnea nu folosește la nimic: cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh și viață." Deci din nou și din nou, în Noul Testament, Duhul Sfânt, sămânța, sămânța care nu poate putrezi, prin Cuvântul care este viu și care rămâne în veac, intră în inimă și creează viață - se naște o nouă făptură. Și nu le poți niciodată separa - Cuvântul și Duhul vin împreună. Duhul Sfânt nu trezește oamenii fără Cuvânt. Cuvântul nu creează viață fără Duhul Sfânt. Duhul folosește Cuvântul. Duhul are o sabie - sabia Duhului este Cuvântul, și sabia pătrunde, sau ca și un bisturiu taie tot țesutul mort, bătătorit, scoate inima de piatră și pune în loc una de carne. Acesta e modul cum o face. Deci acesta e primul lucru: Ni se dă viață prin Evanghelie. Acest Cuvânt dătător de viață trezește și susține credința, care este modul crucial prin care-L întâlnim pe Dumnezeu în Cuvântul Său. Deci acesta e al 2-lea mod în care mă gândesc la felul cum Cuvântul se relaționează la părtășie. Cuvântul trezește credința, sau acea viață pe care o dă Cuvântul e o viață care se exprimă prin credință, iar credința e felul cum avem comuniune cu Dumnezeul nevăzut.
    · Romani 10:17 - "Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos." Deci credința în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Hristos. Nimeni nu primește credință, credința nu este trezită decât prin auzirea Cuvântului lui Hristos - Romani 10:17.
    · Sau Ioan 20:31 - "Dar lucrurile acestea" - spune Ioan - "au fost scrise" - deci Evanghelia după Ioan e scrisă - "pentru ca voi să credeți" - deci scrierea este modul către credință - "că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viața în Numele Lui." Deci de unde viața, prin care te poți relaționa ca o persoană vie cu Dumnezeul cel viu? Vine prin credință. Și de unde vine credința? Vine din Cuvântul scris. Evanghelia după Ioan este scrisă pentru a fi citită de credincios și de necredincios și ca credința să fie trezită. E minunat ce a făcut Dumnezeu prin această Evanghelie de-a lungul veacurilor, atât pentru credincioși cât și pentru necredincioși, făcând-o mijlocul nașterii din nou.
    · Iată încă un exemplu cu privire la felul cum Cuvântul trezește credință. Ceea ce voi face aici, căci n-am reușit să pun totul pe un diapozitiv, este... Ieremia 17 este pe un diapozitiv, iar Psalmul 1 este pe alt diapozitiv și aș vrea să vi le imaginați unul lângă altul, ca atunci când le suprapuneți să vedeți cum se iluminează unul pe altul.
    · Ieremia 17:7-8 - "Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile spre râu, nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde, în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă." De ce încrederea face ca pomul să fie verde? Pentru că este plantat lângă apa adevărului și a Cuvântului și a harului lui Dumnezeu, își întinde rădăcinile astfel încât nu contează cât de cald și cât bate vântul acolo sus, în circumstanțele vieții, rădăcinile vieții tale se întind prin credință, prin încredere, în Dumnezeu și în Cuvântul Lui, astfel încât seva harului, a înțelepciunii, a mângâierii, a bucuriei, a nădejdii, vine în aceste ramuri care sunt bătute de aceste vânturi fierbinți și frunzele sunt tot verzi. Iar cei de lângă tine care se usucă de amărăciune, mânie, furie, datorită circumstanțelor, vor privi la copacul tău, poate, și vor zice, "Cum de frunzele tale sunt verzi? De ce nu te usuci de mânie, de furie, de amărăciune?" Iar răspunsul tău va fi, "Pentru că mă încred în Domnul și rădăcinile sunt înfipte în altceva afară de circumstanțele vieții." Acesta e textul din Ieremia - nu e nimic aici despre Cuvântul lui Dumnezeu, dar observați paralela – sunt sigur că ați văzut-o deja, dacă citiți Biblia.
    · Iată Psalmul 1 - "Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului," - avem meditația la Cuvânt aici - "și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit." Puneți acestea unul lângă altul - Ieremia: Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul, el este ca un pom,și Psalmul 1 - Ferice de omul care își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui, el este ca un pom care își dă rodul la vreme și ale cărui frunze nu se veștejesc, atunci când ale tuturor celorlalți se veștejesc. Felul meu de a pune acestea împreună este de a spune că în ceea ce ne încredem este Cuvântul lui Dumnezeu. E Cuvântul care naște credință. Credința vine prin auzire, auzirea prin Cuvânt. Când medităm la Cuvânt, zi și noapte, care e unul din marile motive, apropo, pentru a memora Scriptura. Admit că a avea telefoane deștepte (smartphones) reduce nevoia de a o face, dar nu în totalitate. Când mă trezesc dimineața, aceasta e alarma mea, face bâzz, bâzz, bâzz și mă grăbesc să închid alarma repede ca să nu se trezească soția, dar degetul meu parcă nu merge, chiar dacă tot dau cu el pe ecran. Ce se întâmplă cu degetul meu? Acum că am stins alarma, care e primul buton pe care apăs? Primul buton pe care apăs e acela roșu chiar acolo - Fighter Verse (Verset de luptă). Stau în pat așa, abea treaz, "aceste întristări ușoare de o clipă..." L-am memorizat până a 2-a sau a 3-a zi, așa că nu trebuie să mai mă uit la telefon, dar îmi place. Aceste lucruri, iPad-uri și iPhone-uri sunt diabolice în felul cum te ispitesc. știm cu toți că poți deveni o persoană foarte lascivă și nelegiuită în felul cum le folosești. Dar sunt aur dacă inima ta este aur. Îți pot hrăni sufletul în mod atât de uimitor și de prompt. Formați-vă obiceiul de a avea setare implicită pe programe de Biblie, nu lucruri nefolositoare sau mai rău. Deci ce vreau să spun aici e - Ieremia 17 și Psalmul 1, este: credința sau încrederea în Domnul îți dă viață, viață verde în mijlocul secetei și se întâmplă pentru că meditezi la Legea Domnului zi și noapte și astfel credința e hrănită și se exprimă. Iată încă vreo câteva texte cu privire la Cuvânt ca dătător de viață.
    · Proverbe 22:17-19 - "Pleacă-ți urechea, și ascultă cuvintele înțelepților și ia învățătura mea în inimă. Căci este bine să le păstrezi înlăuntrul tău, și să-ți fie toate deodată pe buze. Pentru ca să-ți pui încrederea în Domnul, vreau să te învăț eu astăzi, da, pe tine." "Să le păstrezi" - ce? Cuvintele înțelepților. Să le păstrezi înlăuntrul tău. De ce? Pentru ca să-ți pui încrederea în Domnul. Deci cum stă încrederea tare în Domnul, ca să poți spune în mijlocul uraganelor, "Mă încred în tine pe Statten Island?"
    · Psalmul 78:5-7 - "El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;" - de ce? De ce să vrei să transmiți copiilor tăi Cuvântul lui Dumnezeu? - "pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu și să păzească poruncile Lui." Deci de unde vine nădejdea în Domnul? Dacă vei avea părtășie cu Domnul și zici, "Am nădejde în Tine, mă bazez pe Tine. Totul din jurul sufletului meu mă lasă, dar eu mă încred în Tine, Tu ești nădejdea mea." De unde vine aceasta? Cum poate inima să se ridice spre aceasta, în loc să se mânie pe Dumnezeu? Răspunsul este aici - pentru că cineva ne-a transmis mărturie, porunci ca să fie cunoscute de copiii care se vor naște, care să le spună copiilor lor. Vrem copiii noștri să aibă încredere în Dumnezeu și vrem ca noi înșine să avem încredere în Dumnezeu, de aceea ne însușim Cuvântul Său.  Credința, la rândul ei, este mijlocul de a trăi în comuniune cu Dumnezeu.

    Deci Cuvântul produce viață, produce viață prin trezirea credinței, iar credința devine acum mijlocul de a trăi în comuniune cu Dumnezeu. Câteva versete despre aceasta.
    · Galateni 2:20. Când am avut 20 de ani și eram în al 2-lea an de studenție, acest verset a devenit prețios pentru mine. L-am scris înăuntrul copertei Bibliei mele King James și l-am folosit pentru a mă echilibra din nou și din nou, pentru orientarea mea în viață. "Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe sine însuși pentru mine." Imaginea aici se pare că este, mi se pare mie, este: trăiesc într-un anumit mod. Viața pe care o trăiesc în trup... Deci sunt în trup, cu toată slăbiciunea și neajunsurile lui și cu înclinările care mă trag într-o parte și-n alta, dar umblu în acest trup, trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu și motivul pentru care mă încred în El, am credință în El, este că m-a iubit și S-a dat pe sine însuși pentru mine. Deci credința întinde mâna și primește dragostea lui Isus. Primesc dragostea Ta, Doamne Isuse. Tu m-ai iubit pe mine și felul cum ai arătat că mă iubești e prin a Te da pe Tine însuți pentru mine, ceea ce înseamnă că foarte, foarte central și tot timpul prezentă în mintea ta cu privire la felul cum te relaționezi cu Isus este moartea Lui. Și totdeauna să ceri, "Isuse, Te rog, ajută-mă ca niciodată să nu las crucea Ta, niciodată să nu ajung a nu mai vedea cât de mare ți-a fost suferința, cât de mare a fost sacrificiul Tău, care arată cât de mult mă iubești." În aceste circumstanțe astfel de persoană trăiește prin asta, trăiește, nu doar face aceasta la biserică. Se trezește duminică dimineața prin credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit, mănâncă micul dejun prin credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit, se urcă în mașină și pornește radioul sau nu, prin credință și merge la lucru, are de-a face cu tot personalul cu care trebuie să interacționeze, prin credința în Fiul lui Dumnezeu care l-a iubit și își spune și se bucură de Isus spunându-i, "Te iubesc, te iubesc, te iubesc, nu uita aceasta, chiar acum, când începi să te mânii pe persoana care ți-a făcut ceva rău, adu-ți aminte cât de mult rău Mi s-a făcut Mie pentru tine." Aceasta schimbă totul. Deci aceasta ar însemna a umbla prin credință în comuniune cu Fiul zi de zi, oră de oră.
    · Încă un exemplu. Aceasta e o secvență de texte care sunt de-a dreptul minunate. Vreau să vedeți conecția dintre Galateni, Romani 5 și Romani 6 la 8.
    · Galateni 3:5 - "Cel ce vă dă Duhul și face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii" - răspunsul este NU - "sau prin auzirea credinței?" - răspunsul este DA. Ce spune aceasta? E o întrebare retorică, răspunsurile sunt evidente. Haideți s-o schimbăm într-o afirmație. Dumnezeu vă dă, vă furnizează, la timpul prezent, revarsă, împreună cu Duhul și prin acest Duh face lucruri minunate în voi și prin voi - minuni. O face prin faptul că ați câștigat aceasta prin faptele Legii? Nu. O face prin auzirea, presupunem, a Cuvântului Său, cu credință. Deci Duhul Sfânt acum este activ, lucrând, prezent, ca Persoană, în viețile voastre, prin credință. Credință în ceva auzit. Cuvânt. Căci credința vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Deci te prezinți în fața Cuvântului lui Dumnezeu, ținându-ți telefonul înainte de a te scula din pat, și zici, "Mă încred în Tine, cred asta, mă uit la lucrurile pe care nu le văd, Te cred că toate acestea lucrează pentru mine o greutate veșnică de slavă astăzi, prin toate încercările care mă așteaptă va lucra pentru mine o greutate veșnică de slavă, mă încred în Tine cu privire la aceasta." Dai plapuma la o parte, te duci și te speli pe dinți cu această încredere, iar când aceasta se întâmplă Duhul este turnat în viața ta. Nu tu faci aceasta. E ceva foarte ne-natural. E Duhul Sfânt la lucru în viața ta, curge prin tine în Cuvânt, curge prin credință, creând aceasta pe parcurs.
    · Acum, lărgind această idee, în Romani 5:5 - "Însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat." Deci ce se întâmplă în inimă atunci când Duhul Sfânt este dat? Răspunsul este: Dragostea lui Dumnezeu este turnată, prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Deci dragostea lui Dumnezeu pentru tine e simțită prin lucrarea Duhului Sfânt și Duhul Sfânt se mișcă prin credință. Deci această credință aici, în Galateni 3:5, este cheia conștientă a experienței mișcării Duhului Sfânt și a întrupării, într-un fel, a dragostei lui Dumnezeu în tine. De fapt, dacă am împinge aceasta dintr-un punct de vedere trinitarian, aș argumenta că Duhul Sfânt este dragostea lui Dumnezeu în persoană. Așa că Tatăl iubește pe Fiul, iar Fiul iubește pe Tatăl din veșnicie, iar această bucurie și delectare și satisfacție și energie infinită de iubire poartă atât de mult din Fiul în plinătatea Lui către Tatăl și atât de mult din Tatăl în plinătatea Lui către Fiul, încât nu mai este doar un lucru, ci o Persoană, adică Duhul trinității. Și atunci când Duhul este turnat, toarnă dragostea lui Dumnezeu, căci acesta este El. Când ai Duhul în tine, Îl ai pe Tatăl iubindu-L pe Fiul, pe Fiul iubindu-L pe Tatăl, iar tu experimentezi prin prezența Lui dragoste pentru Tatăl și pentru Fiul cu aceeași dragoste pe care ei o au unul pentru altul. Și aceasta vine, în concordanță cu Galateni 3:5, prin credință, prin a asculta cu credință.
    · Aș vrea să citesc din nou 5:5 și să fac paralela cu Psalmul 143. Romani 5:5 - "Însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat." Ps. 143:8 - "Fă-mă să aud dis de dimineață bunătatea Ta, căci mă încred în Tine." Deci ajută-mă să experimentez... Stai în pat și spune "fă-mă dis de dimineață să aud bunătatea Ta (dragostea Ta în trad. engl.) căci mă încred în Tine." Aceasta este calea, modul prin care dragostea pe care Dumnezeu o are pentru el curge în viața lui și devine evidentă, discernibilă în inima lui. Deci credința, ceea ce vreau să spun aici este căci credința este mijlocul de a trăi în comuniune cu Dumnezeu. Acum înapoi la Romani 5, celelate versete, 6 la 8. "Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiți." Aceasta sprijină într-un fel această experiență prezentă a dragostei lui Dumnezeu fiind turnată. Este turnată chiar acum, prin Duhul Sfânt, în mine, căci... apoi vorbește despre istorie: "pe când eram noi încă fără putere, Hristos a murit" - asta s-a întâmplat acum 2000 de ani - Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit, cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată" - am pus aici și termenul grecesc, căci oricine care studiază greaca poate vedea că e timpul prezent, prezent continuu - chiar acum "Dumnezeu își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi" - aceasta e la trecut. Ideea aici este următoarea: Dumnezeu a orânduit ca noi să experimentăm dragostea Sa în prezent, prin Duhul, prin faptul că suntem făcuți conștienți și ni se amintește de un eveniment istoric de acum 2000 de ani. Și aceasta nu e o deducție logică, ci e o experiență a faptului că Duhul Sfânt e turnat. Și totuși logica este aici. Și eu concluzionez de aici că felul în care Duhul Sfânt lucrează un simțământ al dragostei lui Dumnezeu față de mine, este prin faptul că vechea istorie este povestită din nou, despre crucea de acum 2000 de ani, iar Duhul Sfânt ia Cuvântul lui Dumnezeu și prin credință toarnă dragostea lui Dumnezeu, prin Duhul, în inima mea, astfel încât devine o experiență bucuroasă, care mă ridică din starea mea ursuză, de autocompătimire, de descurajare. E o minune când se întâtmplă aceasta! Și acesta e felul în care trebuie să trăim. Și trebuie să ne uităm la această istorie în mod repetat. Vă îndemn să vă gândiți des la logica acestor versete. Dragostea lui Dumnezeu a fost și este, acest timp este o stare prezentă ca rezultat al unei acțiuni trecute, a fost turnată în inimile voastre prin Duhul, iar baza cunoașterii și experimentării acestui lucru este a vi se spune că El își demonstrează dragostea pentru voi prin a vă reaminti de o acțiune de-acum 2000 de ani. Și modul prin care vă poate reaminti este prin Cuvânt, care este podul, sau canalul Duhului, ceea ce produce părtășie cu El.

    Această comuniune cu Dumnezeu prin credință este prin Cuvântul Său. Din nou 1 Ioan 1:1-3 - "Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții, pentru că viața a fost arătată și noi am văzut-o, și mărturisim despre ea, și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl, și care ne-a fost arătată; deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă," - deci vă vestim și vouă, ceea ce am văzut și am auzit. Deci aceasta e proclamare, este Cuvânt. - "ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos." Vedeți deci conecția între proclamare a ceea ce a fost văzut și auzit, Isus Hristos, Cuvântul întrupat, L-am văzut, L-am atins, iar acum conecția dintre Isus cel istoric și voi este proclamarea noastră inspirată, cu autoritate. Și de ce vă vestim aceasta? Ca și voi să aveți părtășie cu noi. E minunat! Nu poți să eviți această vestire și să te aștepți să-L cunoști pe Isus, să ai părtășie cu El, să ai o relație personală. Acest lucru e deranjant pentru unii care sunt mai puțin orientați spre Cuvânt și mai mult orientați pe experiență. Ei vor să ajungă repede la aceasta, să ajungă repede la experiență. Și nu condamn pe nimeni pentru asta. Dar știți ceva? Aceasta este Cartea. Dumnezeu a decis să ne dea o Carte ca mod prin care să-L experimentăm pe Isus, ceea ce înseamnă că trebuie să înveți cum să citești ca să te bucuri pe deplin, sau dacă nu știi să citești, să înveți să auzi ca să înțelegi limba vorbită. Nu poți scăpa de Cuvânt. Și motivul este că El a plănuit ca această proclamare să producă (vedeți acest "ca și" - conecția logică) părtășie. Felul cum vii în părtășie cu Hristosul cel viu este prin a auzi o proclamare despre Hristosul cel istoric. Și Hristosul cel viu vine la tine - vedeți aici triunghiul, aici este Hristosul istoric de-acum 2000 de ani care-a murit și a înviat pentru tine, iar aici este Hristos în cer, care bate la ușa ta și vrea comuniune și părtășie cu tine, iar tu trebuie să auzi asta pentru a te bucura de astalaltă. Și pentru a te bucura de asta El vine prin Cuvântul Său.

    De fapt n-aș desena-o ca un triunghi, ci aș desena-o așa... El vine... Și eu nu-L pot întâlni în niciun alt mod. Dacă încerc, sau dacă oamenii încearcă să-L întâlnească pe Isus în alt mod decât prin autoritatea Cărții, știți ce se întâmplă? Mormonismul. Martorii lui Iehova. Spiritismul. Oprah Winfrey. Când te sustragi de la autoritatea Cuvântului și zici "vreau experiența în alt fel," vei avea experiențe și pot fi chiar foarte puternice, dar nu vor fi părtășie cu adevăratul Isus, care este Isus din Carte, care vine la noi într-un mod viu. Sunt înțelegător cu cei care sunt nerăbdători cu privire la cărturărie excesivă, sau eforturi academice, când ei Îl vor pe Isus, dar eu sunt cancelar la un colegiu și un seminar și nu e un accident. Bucuria mea în Isus a fost mărită prin cunoașterea Cărții. Experiența mea din acești 50 și ceva de ani în care am fost creștin (de fapt 60 de ani) n-a fost că, cu cât mai din greu lucrez la Carte, cu atât mai mult Îl pierd pe Isus ca persoană. Nu aceasta a fost experiența mea și de aceea predau la seminar în felul cum o fac - text, text, text, în loc ca doar să vă spun povești despre experiența mea, sau orice altceva. Pentru că nu te poți baza pe mine, ci aceasta (Biblia) e de încredere, și aici va lucra Duhul Sfânt. Deci 1 Ioan 1:1-3, același punct.

    Încă aici. 1 Ioan 5 - aici e ceva puternic. Cere un pic de efort în a vedea. Care este mărturia Duhului Sfânt, pentru a te putea bucura...? Duhul mărturisește în tine - ce este aceasta? "Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare, și mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea, pe care a făcut-o El despre Fiul Său." - e un pic ciudat s-o spui în felul acesta, dar aveți răbdare, cred că va deveni mai clar. "Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el;" - deci dacă ești credincios, ai mărturisirea lui Dumnezeu în tine. Ce este aceasta? Ce vrea să zică? ... "cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea, pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică," - ah, ah, cred că acesta e lucrul cel mai apropiat de o definiție, pe care-l vom întâlni - mărturisirea este aceasta: Dumnezeu a dat credincioșilor  viață, viață acum și pentru veșnicie "și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viața," - deci atunci când Îl crezi pe Fiul ai mărturisirea, căci ai viață și viața este mărturisirea - "cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viața. V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică." V-am scris aceste lucruri ca să știți că aveți viața.

    Hai să vedem dacă le pot pune toate împreună. Mergem înapoi. Cel care crede (schimbăm culorile aici), cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea în el. Deci credincioșii au mărturisirea. Și care este mărturisirea? Aceasta este mărturisirea, că Dumnezeu v-a dat viața veșnică. N-ai fi credincios dacă nu ți-ar fi dat viață. Viața este opusul morții spirituale. Cei morți spirituali nu se încred în Dumnezeu, nu-L prețuiesc pe Dumnezeu, nu se bucură în Dumnezeu, ci găsesc că Dumnezeu e mitologic sau plictisitor, sau un Stăpân aspru pe care încearcă să-L impresioneze. Când primești viață, prin credință, Îl cunoști așa cum este, și aceasta e mărturisirea din tine. Mărturisirea din tine este că-L iubești, că strigi "Tată" (Romani 8). "Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: "Ava! adică: "Tată!" Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu." Suntem vii ca și copii ai lui Dumnezeu. Cum știi aceasta? Te relaționezi la El ca și Tată, te supui lui ca Tată, te încrezi în purtarea lui de grijă ca Tată. Aceasta este mărturisirea în tine că ești viu. Necredincioșii nu fac asta, cei firești nu fac asta. Ei nu relaționează cu Dumnezeu în modul acesta.

    Spune, de asemenea, în 1 Corinteni 12:3 - "nimeni nu poate spune "Isus este Domnul" decât prin Duhul Sfânt." Ceea ce înseamnă că, dacă inima ta se înalță și strigă "Domnul meu, Dumnezeul meu, Stăpânul meu, Proprietarul meu," acesta este Duhul Sfânt de viață în tine și o mărturie de la Dumnezeul Atotputernic: "ești al Meu." Deci acestea sunt 2 feluri în care Duhul strigă "Ava, Tată" și Duhul strigând "Isus este Domnul." Nu vorbesc despre un limbaj van pe care-l poate avea și un calculator, ci despre o inimă care zice "Tatăl meu" și spune "Domnul meu, Stăpânul meu, Proprietarul meu" și o zice cu intenție. Dacă vezi că inima ta face aceste 2 lucruri, ghici ce se întâmplă? Dumnezeul cel Atotputernic, prin Duhul Său, este în tine și mărturisește că ai viață. "Viața este în tine. Ești viu." Cei morți nu zic, "Isus este Domnul" și cei morți nu zic, "Dumnezeu este Tatăl meu" și chiar să creadă aceasta. Și aceasta se întâmplă prin Cuvânt. Aceasta este ideea acestei lungi secțiuni. Comuniunea cu Dumnezeu prin credință este prin Cuvântul Său. Această mărturisire, care este viață, mi-a fost spusă mie. "Acesta e Fiul Meu, ascultă de El, crede în El." și aceasta m-a trezit la viață.

    Mărturia lui David cu privire la felul cum Cuvântul întreține comuniunea cu Dumnezeu. Psalm 19:7-8 - "Legea Domnului este desăvârșită, și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană, și veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii." Psalm 19:10-11 - "Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primește și el învățătură de la ele; pentru cine le păzește, răsplata este mare." Deci Legea Domnului este desăvârșită, și... Aș vrea să clarific acest cuvânt "Lege" - în evreiește "tora" înseamnă instrucțiune, și e folosit în multe feluri: câteodată ca și cod de legi, dar de cele mai multe ori ca și instrucțiuni. Deci să nu auziți în acest cuvânt prea mult porunci, ci să auziți instrucțiuni despre natura lui Dumnezeu, felul Lui de a fi și de a lucra în lume. Tora era ceva dulce, gustoasă, ca mierea. Deci atunci când meditezi la instrucțiunile Domnului, sufletul tău este restaurat. Vreau să arăt cum Cuvântul întreține părtășia cu Dumnezeu - are toate aceste efecte: înviorează sufletul (și nu e acesta un lucru încurajator, că sufletul trebuie să fie înviorat?). E ca și în rugăciunea Tatăl nostru, chiar după ce zice "pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi", zice "și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri," ceea ce probabil că trebuie să faci zilnic, ceea ce înseamnă că ai nevoie să fii restaurat. Să nu ai o noțiune perfecționistă cu privire la viața creștină, căci te va ucide, te va îndepărta de la credință. Dacă ai o înțelegere robustă a harului și o experiență dulce a pocăinței regulate,atunci acest fel de limbaj va face sens. Legea Domnului este desăvârșită, și una din perfecțiunile ei este că are puterea de a reînvigora, sau restaura. Cuvântul îți înviorează viața și te face înțelept. Îl face înțelept pe cel neștiutor, pe cel simplu, nu pe cel academic și complicat. Nu-i acesta un lucru încurajator? Nu trebuie să mergi la seminar pentru a experimenta aceasta.

    De fapt, cei care se bazează prea mult pe intelect nu înțeleg, pe când cei simpli înțeleg. "Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima." și această veselie nu este a te bucura de lucruri, ci a te bucura în Dumnezeu. Orânduirile Domnului ne înclină să ne bucurăm în Dumnezeu și acesta e unul din răspusurile noastre în părtășie. Domnul ne spune o orânduire, iar noi răspundem, spunând, "e bună, e atât de bună, mă înveselește că mi-ai spus să nu comit adulter, îmi face căsătoria cu mult mai bună. Mulțumesc. Mulțumesc că mi-ai spus să nu fur. Dacă aș fi înșelat la taxă în fiecare an, până la vârsta de 66 de ani aș fi foarte deprimat, descurajat, înfrânt, iar Tu m-ai ferit de aceasta, învățându-mă să nu iubesc banii și spunându-mi să nu fur. Iar eu spun da, este o orânduire atât de bună, sunt bucuros că mi-ai spus-o." "Veselesc inima." "Poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii." Pavel se roagă aceasta în Efeseni 1, ca ochii inimii să ne fie luminați așa încât să cunoaștem nădejdea chemării noastre și moștenirea care este atât de mare și puterea care e la lucru în cei ce cred. Și aceasta vine prin a asculta poruncile Domnului și toate celelalte feluri în care El ne vorbește. Și astfel acestea devin aur pentru noi - mai de preț decât aurul, mai de dorit decât aurul și devin mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri și devin protecții minunate contra alegerilor prostești care ne distrug viețile.

    Deci Cuvântul lui Dumnezeu are aceste efecte de a intensifica, a îndulci și a răsplăti comuniunea noastră cu Dumnezeu, și am adăugat la sfârșit următoarele, acolo jos, din 1 Samuel 3:21, ca să fie mai explicit. Ar fi trebuit să-l includ aici, dar când am făcut aceste diapozitive nu m-am gândit. 1 Samuel 3:21 - vreau să-l vedeți, așa că-l voi muta aici. Se poate citi? "Domnul nu înceta să Se arate în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvântul Domnului." Motivul pentru care toate aceste lucruri sunt adevărate despre felul cum Cuvântul înlesnește părtășia, este pentru că următorul lucru se întâmplă prin Cuvânt: Dumnezeu se descoperea în Silo, prin Cuvântul Domnului. Deci atunci când îmi iau Biblia în fiecare dimineață, nu o deschid în primul rând pentru clarificare doctrinală. Aceasta se va întâmpla, dar este ceva mai jos pe lista de priorități. Îl caut pe Isus, pe Tatăl, pe Duhul. Vreau să am părtășie, vreau să mă întâlnesc cu ei, căci este prietenia, relația, care dă viață și este sensul existenței. Nu este capul înțelegând fraze și doctrine, ci este un mijloc. Teologia este un mijloc pentru doxologie. Nu este invers. Totul are finalul într-o relație, totul are scop aceasta: "Domnul se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvântul Domnului." Dacă ar exista vreun alt mod de a-L avea pe Isus, l-aș folosi, dar nu este. El a orânduit ca să fie cunoscut, ca să ne bucurăm în El și să avem părtășie cu El prin Cuvânt.

    Mai avem încă 6 minute și suntem la o secțiune nouă. O, nu, nu suntem la o nouă secțiune. Asta va fi perfect. O, mai avem încă 3 de fapt. Vreau să termin secțiunea despre Cuvânt în această seară. Gândirea adâncă la Cuvânt (meditația) nu înlocuiește lucrarea iluminatoare a harului lui Dumnezeu Acest lucru a fost implicit în ceea ce am spus deja, dar haideți să vedem versete de unde am luat aceasta. 2 Timotei 2:7 - "Înțelege ce-ți spun, Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile." Argumentez aici că gândirea la ceea ce spune Biblia ("înțelege ce-ți spun") - gândirea la aceasta nu înlocuiește comunicarea suverană a lui Dumnezeu despre Sine și înțelegerea de care avem nevoie pentru a înțelege și pătrunde Cuvântul. Aici nu spune să se gândească la ce-i spune și nu va avea nevoie de Domnul să-l ajute, căci va reuși el însuși să priceapă. Și nu spune că Domnul îi va înțelegere, așa că nu mai trebuie să se gândească. Ci spune să se gândească, să înțeleagă ce-i spune, căci acesta este felul - deci aceste "îți va da" și acest "înțelege" aici sunt scop și mijloc. Unul e scopul și celălalt este mijlocul. Gândește-te la ce ți-am spus. Când deschizi Biblia, nu lăsa ca mintea să-ți fie pasivă. Gândește-te la aceste cuvinte, cu o rugăciune, "Doamne, împlinește 2 Timotei 2:7 pe măsură ce eu meditez la Cuvântul Tău. La fel și Proverbe 2:1-6, nu cred că e nevoie să citim textul, spune exact același lucru.

    O mărturie a lui John Owen cum părtășia cu Duhul Sfânt e experimentată prin promisiunile lui Dumnezeu. Am scris o carte întreagă despre aceasta, numită "Future Grace" (Har viitor) despre puterea purificatoare a trăirii prin credință în harul viitor (care e o expresie mai diferită pentru promisiuni - promisiunile lui Dumnezeu). Cartea aceasta e un efort în a explica "Stând pe promisiunile lui Hristos" - cântarea aceea veche - m-am gândit să scriu o carte despre aceasta, și i-am dat un nume mai diferit pentru a vinde mai multe copii. "Viața și sufletul tuturor mângâierilor noastre sunt înmagazinate în promisiunile lui Hristos." Amin, așa este. Deci "viața și sufletul tuturor mângâierilor noastre sunt înmagazinate în promisiunile lui Hristos. Ele sunt sânul tuturor consolărilor noastre. Cine nu știe cât sunt de fără putere doar prin litera goală" - adică doar a avea o promisiune scrisă în Carte și să meargă în ochii și în creierul tău, nu face nimic pentru încrederea ta, bucuria și nădejdea ta, căci este doar literă goală - "chiar când sunt îmbunătățite în cel mai înalt grad prin considerarea lor" - deci doar a gândi la ele nu este destul - "și meditarea la ele? Și de asemenea cum câteodată intră în suflet cu viață și vigoare atotcuceritoare și duioasă? Aici credința are de-a face în mod deosebit cu Duhul Sfânt. Ea consideră promisiunile însele" - da, citind, consider promisiunea "nu te voi lăsa" - "se uită la Duhul Sfânt, Îl așteaptă, consideră aparițiile Sale în Cuvânt depinzând de ele" - aici John Owen este aur, a mers adânc cu aceasta, știe despre ce vorbește, și spune că promisiunea goală nu va reuși, dar așteptându-L pe Duhul Sfânt, uitându-te la El și primindu-L pe El... ..."își însușește lucrarea și eficacitatea Lui; chiar atunci când începe sufletul să simtă viața unei promisiuni încălzindu-i inima, despovărându-l, înveselindu-l, sprijinindu-l, eliberându-l de legăturile fricii și ale problemelor, poate și trebuie să știe că Duhul Sfânt este acolo, ceea ce-i va mări bucuria și-l va conduce în părtășie cu El." Deci spune că, atunci când citești o promisiune: "te voi ajuta, te voi întări" - de fiecare dată când stau pe prima bancă la Bethlehem (o voi face mâine seară) înainte de a predica, îmi aplec capul, nu citesc textul împreună cu cel ce citește, ci mă rog micul meu APTA, mai ales T-ul din APTA - Admit (admite) că nu poți face nimic, Pray (roagă-te) pentru ajutor, Trust (încrede-te) în promisiune, Act (acționează), dându-I mulțumiri că te-a ajutat. Dar chiar aici la acest T sunt eu, mă încred în promisiunea "te voi ajuta din nou, am făcut acest lucru împreună timp de 33 de ani, te voi ajuta din nou, nu te-am lăsat niciodată, nu te voi părăsi, îți voi pune cuvinte în gură, încrede-te în Mine." și aici spune că pe măsură ce această promisiune devine (cum zice el?) viață și vigoare atotcuceritoare și duioasă.

    Aici credința are de-a face în primul rând cu Duhul Sfânt. Consideră promisiunile însele - aceasta fac eu, chiar acolo. Se uită la El - eu mă uit la El, Îl aștept, cu 30 de secunde înainte de a predica, consideră aparițiile Sale în Cuvânt - ce vrea să spună prin asta e căci Cuvântul devine "da, chiar vreau să spun asta, John Piper, simte lucrul acesta." Sincer, câteodată o simt mai mult decât alteori, asta-i viața, nu? Câteodată mergi cu un simț extraordinar că "Dumnezeu mi s-a adresat, Dumnezeu mi-a vorbit prin Cuvânt," alteori spui, "O cred, e adevărată, n-o simt prea mult, dar merg pentru că Tu mi-ai spus să merg, este slujba mea, e ceea ce vrei să fac." "Chiar atunci când începe sufletul să simtă viața unei promisiuni încălzindu-i inima, despovărându-l, înveselindu-l, sprijinindu-l, eliberându-l de legăturile fricii și ale problemelor," - pe măsură ce promisiunea începe să facă asta, atunci ar trebui să știi că Duhul Sfânt este acolo. Trebuie să înveți să-ți dai seama de prezența Duhului Sfânt. Cum ai putea ști? Cum ai putea ști, dacă nu ți s-a spus de către Dumnezeu cum poate fi experimentat Duhul Său cel Sfânt? Și cred ce-a spus aici e corect - îți spune că, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu, prin promisiune, începe să fie simțit ca viață, încălzind inima, despovărându-te, sprijinindu-te, eliberându-te de frică, legăturile încep să cadă, problemele nu te mai trag în jos, atunci Dumnezeu e prezent, Duhul Sfânt e la lucru în viața ta și te conduce, spune aici, la părtășie (ultimul rând de-acolo) cu El. Deci te oprești chiar acolo, sau în timp ce eu merg la amvon, șoptesc, "Mulțumesc Duhule Sfinte, acum susține-mă în următoarele 45 de minute. Mulțumesc, Te iubesc, mă bazez pe Tine, Îți mulțumesc că asculți de Tatăl și vii să mă ajuți."

    Ultima secțiune, cred, de aici. Am trecut cu 3 minute peste timp, așa că vom trece rapid prin ea. Chmarea lui John Owen de a ne dedica contemplării descoperirilor lui Hristos ca Mijlocitorul nostru la Dumnezeu "Cu ce lucruri slabe, joase, pieritoare ne preocupăm contemplările! Chiar dacă n-am avea niciun avantaj din această uimitoare dispensație," (adică a-L contempla pe Dumnezeu) "totuși excelența, slava, frumusețea, adâncimile ei sunt demne de floarea cercetărilor noastre;" - acest rol de Mijlocitor al lui Hristos, de a face un drum către Tatăl - "totuși excelența, slava, frumusețea, adâncimile ei sunt demne de floarea cercetărilor noastre" - nu de rămășițe - "vigoarea sufletelor noastre, marea parte a timpului nostru; dar când în ea este viața noastră, pacea noastră, bucuria noastră, moștenirea noastră, veșnicia noastră, cum ar trebui ca totdeauna gândul la aceasta" - la rolul mediator al lui Hristos făcând un drum către părtășia cu Tatăl - "să stea tot timpul în inimile noastre și să ne învioreze și delecteze sufletele totdeauna?" Deci unul din efectele, sper, cu care veți pleca în această seară, este un simț trezit, "Doamne, chiar că petrec mult din contemplările mele cu lucruri joase. Nu rele, ci lucruri care nu se compară cu ceea ce Tu mi-ai oferit în Cuvântul Tău prin Duhul Tău."

    Tată, acum la plecare, mă rog să mergem în puterea pe care Tu ne-o furnizezi și să experimentăm această provizie prin auzirea credinței, nu prin faptele Legii și încrezându-ne în Tine, Duhule Sfânt, Tu să vii, Isuse, Tu să vii, Tată, Tu să vii și să ne bucurăm de părtășie cu Tine în această seară. Mă rog aceasta în Numele Fiului. Amin.