Continuăm studiul nostru despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, bazat pe Matei 28:19-20: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit." La asta ne-am uitat, şi în special la ce ne-a poruncit Domnul Isus să facem, în Predica de pe munte, un pasaj de Scriptură foarte important, fiindcă majoritatea creştinilor nu l-au luat în serios. Eu aş zice că superficialitatea din viaţa multor creştini se datorează în primul rând faptului că n-au luat în serios Predica de pe munte.

    Astăzi ajungem la Matei 7:13. Acestea sunt pasajele de încheiere ale Predicii, o concluzie la ceea ce îi învăţase deja. Trebuie să citim aceste versete în contextul capitolelor 5, 6 şi începutul lui 7. "Intraţi pe poarta cea strâmtă." Ce vrea să spună? Că ceea ce a predicat până acum este, într-un sens, o poartă foarte strâmtă. "Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea." Pierzarea este iadul veşnic. A vorbit Domnul Isus despre iad în Predica de pe munte? Desigur. De 3 ori apare cuvântul 'iad' în Predica de pe munte. Haideţi să ne uităm. Calea către pierzare: 1. Matei 5:22, dacă te mânii pe fratele tău, vei cădea sub pedeapsa judecăţii, şi dacă acea mânie dă glas la cuvinte de mânie vei cădea sub pedeapsa soborului. Şi dacă se ajunge mai departe la cuvinte de mânie grave, vei fi suficient de vinovat încât să mergi în iad, în pierzare. 2. Spune din nou, în Matei 5:28, dacă un om se uită la o femeie ca s-o poftească, mai bine să-şi scoată ochiul cel drept, altfel poate să fie aruncat în iad, mai bine să-şi taie mâna cea dreaptă, altfel poate să fie aruncat în iad (v.30).

    Aceasta e calea către pierzare: calea mâniei necontrolate, şi calea poftei sexuale nestăpânite. Şi, aceasta e o cale lată. O multitudine de oameni merg pe această cale. Lumea e plină de oameni care sunt mânioşi şi sunt plini de poftă sexuală păcătoasă nestăpânită, exploatând biete femei etc. Aceasta e o cale largă către pierzare. Ce ziceţi de un creştin, care zice că e născut din nou, şi merge pe această cale, uitându-se la pornografie pe internet, profitând de biete femei care sunt exploatate, şi care-şi exprimă mânia în exterior? Asta e calea către pierzare. Fie că se numeşte creştin, fie necreştin, este tot una. El se îndreaptă spre pierzare. E o cale lată. Lăţimea ei este uneori făcută de predicatori care spun: "Ei bine, nu trebuie să fim atât de înguşti încât să spunem că numai cei care biruiesc aceste lucruri intră în viaţă. Nu." Ei fac poarta mai largă.

    "Calea către viaţă este ca urechea acului", a spus Domnul Isus. Poate o cămilă să intre prin urechea acului? Nu. El a zis că e mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre în Împărăţia lui Dumnezeu un om care e bogat în el însuşi. Bogăţia noastră nu e numai în avere, ci poate fi în intelectul nostru, în argumentele noastre intelectuale atunci când venim la Scriptură şi diminuăm seriozitatea acestor cuvinte prin argumente intelectuale. Ei bine, nu vei intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

    Calea către pierzare este lată. Dar poarta către viaţă e strâmtă şi calea e îngustă. Despre calea asta a vorbit Isus în Predica de pe munte. El spune: "Tot ce am zis până acum e o poartă foarte îngustă şi o cale foarte îngustă. Dar asta e calea care duce la viaţă. Şi, sunt foarte puţini oameni care o află." Te aştepţi ca mulţi oameni să aleagă calea din Predica de pe munte? Nicidecum. Aşa cum am spus mai devreme, Predica de pe munte nu e destinată necredincioşilor sau celor ce nu sunt ucenici. Ci este pentru cei care au pus deja o temelie în viaţa lor, a pocăinţei şi credinţei în Hristos, care sunt născuţi din nou, şi au devenit copii ai lui Dumnezeu. Dacă un om n-a făcut acest prim pas şi încearcă să urmeze Predica de pe munte, este ca unul care îşi construieşte casa fără fundaţie. Dar aici vorbeşte despre ucenici care caută să-L urmeze pe Domnul. Ei descoperă că asta este o poartă foarte strâmtă, şi puţini sunt cei ce o află.

    Deci nu mă aştept ca mulţimi de oameni să dea năvală ca să păzească lucrurile scrise în Matei 5, 6 şi 7. Când te gândeşti la aceste mega-biserici cu mii de oameni care stau acolo, te întrebi: Sunt aceştia acei puţini oameni care au aflat calea către viaţă? Sau fac parte din calea lată care duce la pierzare, fiind conduşi pe căi greşite de predicatori mincinoşi? Nu vrem să judecăm pe nimeni. Aş fi încântat dacă 30 000 de oameni dintr-o zonă mică vor să păzească Predica de pe munte şi să-L urmeze pe Isus. Aş fi bucuros dacă am avea o biserică de 300 de mii de oameni care vor să-L urmeze pe Hristos. Dar nu 300 de mii de oameni care vor doar să meargă în cer fără a-L urma pe Hristos pe pământ. Şi vă spun, din ce am observat, în majoritatea bisericilor oamenii care stau acolo vor să meargă în cer fără a-L urma pe Hristos pe pământ. Asta nu e adevărata biserică a lui Isus Hristos. Este o biserică împotriva căreia porţile Locuinţei morţilor biruiesc. E tipul de biserică în care predicatorii au făcut poarta largă astfel încât mulţimi de oameni să poată intra fără a plăti preţul. Este largă încât să poţi iubi banii, şi să-ţi imaginezi că-L iubeşti şi pe Dumnezeu. Au făcut poarta largă. Şi apoi, desigur, se înşală singuri că fac ucenici ai lui Isus în acea biserică.

    Deci, trebuie să vedem foarte clar că la sfârşitul Predicii de pe munte a explicat Isus că această poartă este foarte strâmtă, şi că această cale care duce la viaţă este foarte îngustă, şi sunt foarte puţini cei care chiar o află. Apoi, exact următorul lucru pe care-l spune este: "Păziţi-vă de proroci mincinoşi." Din nou, trebuie să vedem în context. Cine sunt aceşti proroci mincinoşi? Sunt cei care vorbesc de vreo altă religie şi aduc cartea sfântă a unei alte religii? Nu. Ci sunt proroci mincinoşi care vin îmbrăcaţi în haine de oi. Hainele de oi înseamnă a avea înfăţişarea unui slujitor a lui Isus Hristos, a unei oi a lui Hristos. Vin îmbrăcaţi în haine de oi. Arată ca oile, vin cu Biblia în mână. Dar au făcut calea lată. Au găsit scuze pentru poruncile Scripturii, spunând: "Asta nu e necesar, aia nu e necesar. Nu înseamnă exact asta."

    Oamenii au găsit scuze pentru atâtea lucruri din Scriptură. Dacă vin la un verset precum: "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul" (Filipeni 4:4), ei spun: "Ei bine, nu înseamnă 24/7, ci înseamnă în general vorbind, majoritatea timpului." Când spune în Filipeni 4:6, "Nu vă îngrijoraţi de nimic", ei spun: "Nu se referă la 'nimic', ci în general vorbind, ar trebui să eviţi îngrijorarea." Când spune în 1 Tesaloniceni 5:18 că trebuie să mulţumim pentru toate lucrurile căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Hristos Isus, ei zic că nu înseamnă 'toate lucrurile'.

    Cuvântul lui Dumnezeu a fost diluat şi jefuit de agerimea şi puterea Sa de către predicatori. Şi, chiar şi la lucruri mici precum acoperirea capului de către femeie pentru a arăta supunerea ei faţă de autoritate masculină, oamenii spun: "Nu înseamnă că trebuie să facem asta. Asta era pentru cultura aceea din Corint." Se găsesc scuze pentru toate lucrurile. Există o explicaţie pentru toate. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu a fost diluat. Când spune că, dacă nu iei în serios păcatul sexual poţi ajunge în iad, ei spun: "Nu, nu e atât de grav." Şi, ce se va întâmpla în ziua de pe urmă? Vei descoperi când vei sta înaintea lui Isus Hristos, că Dumnezeu a vorbit serios în ceea ce a spus. Hristos a vorbit serios în ceea ce a spus. Dacă nu crezi că aceste cuvinte din Biblie sunt Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fii sincer şi să le mâzgăleşti, sau să rupi acele pagini şi să spui: "Asta nu e Biblia." Te porţi cu nesinceritate şi făţărnicie dacă le ţii în Biblie şi spui că e Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-L urmezi. Această făţărnicie va fi judecată de Dumnezeu în copiii Săi.

    Dumnezeu iubeşte un om sincer. Eu cred că Dumnezeu îi iubeşte pe mulţi atei mai mult decât pe credincioşi făţarnici, fiindcă ei sunt sinceri, ei nu cred că există Dumnezeu şi se poartă întocmai. Omul de afaceri din lume spune că nu există alt Dumnezeu afară de bani, şi se închină banilor. El e sincer. Dar creştinii care spun: "Isus Hristos e adevăratul Dumnezeu şi-L voi asculta, Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu", iar apoi trăiesc ca acei oameni lumeşti, ei sunt cei făţarnici. Amintiţi-vă că atunci când Hristos a fost pe pământ, i-a condamnat pe făţarnici mai mult decât pe oricine. Femeia preacurvară, tâlharul de pe cruce, un criminal, au fost salvaţi. Dar făţarnicii s-au dus în iad. Acelaşi lucru se va întâmpla astăzi.

    Păziţi-vă de prorocii mincinoşi care vin la voi cu Biblia în mână, în haine de oi, vorbind doctrina corectă, dar în interior sunt nişte lupi răpitori. De ce îmbracă un lup haine de oi? Ca să poată veni în turmă, dându-se drept oaie. Şi tot ce vrea este să muşte oile şi să ia tot ce poate de la ele. E imaginea unui predicator, care poate are diplomă de colegiu biblic, şi citează Scriptura, e un vorbitor elocvent, dar tot ce vrea este să obţină banii tăi. Oricând vezi un astfel de predicator, gândeşte-te la acest verset: un lup răpitor care a venit în haine de oi. Acest om nu e păstor, ci lup. Unui păstor bun îi pasă de oile sale, e interesat să-şi conducă oile în păşuni verzi şi la ape de odihnă, nu să muşte oile aşa cum fac mulţi predicatori.

    Apoi continuă să spună mai departe că "îi veţi cunoaşte pe aceşti proroci după roadele lor". Observaţi asta. Nu după darurile lor. Mulţi oameni caută să identifice pe un om al lui Dumnezeu după darurile lui. Aceasta e cea mai mare greşeală a creştinilor. Ei merg direct împotrivă la ceea ce a spus El în Matei 7:16. A spus că nu vom putea să distingem între un proroc adevărat şi unul mincinos dacă ne uităm la daruri. Ambii pot părea că au daruri. Un proroc adevărat şi unul mincinos au daruri, dar ce are în plus un proroc adevărat sunt roadele.

    Deci, dacă vrei să ştii dacă un om este un proroc adevărat al lui Dumnezeu, nu te uita dacă are darul vindecării, dacă este elocvent, dacă are doctrinele corecte... doctrinele ambilor vor fi corecte. Au haine de oi. Cum să distingi care e oaie adevarată şi care e lup? După roadele lor. Este roada Duhului în viaţa lor? În primul rând smerenia. Este smerit? Are o compasiune sinceră pentru oameni? E eliberat de iubirea de bani? Te obligă mereu să-ţi dai zeciuiala? Acesta e un lup, fără umbră de îndoială. Majoritatea predicatorilor sunt astfel de lupi astăzi. Mulţi din ei predică numai despre a-ţi da zeciuiala lucrării lor. Şi îţi dau tot felul de promisiuni false că Dumnezeu îţi va da de 100 de ori mai mult dacă dai lucrării lor. Nu fiţi înşelaţi de aceşti predicatori de la televiziune sau orice alt tip de predicator care e un lup răpitor şi umblă după banii voştri. "Îi veţi cunoaşte după roadele lor." Uitaţi-vă mereu după roade: blândeţea, bunătatea, smerenia; să se poarte cu respect cu voi şi să nu umble după banii voştri. Cu alte cuvinte, uitaţi-vă pentru roada Domnului Isus Hristos în vieţile lor.

    Unde Îl vedeţi pe Domnul Isus căutând să obţină banii cuiva? Niciodată. N-a luat niciodată o colectă în întâlnirile Sale. Când i-a vindecat pe bolnavi, n-a luat o colectă. Nu le-a cerut ucenicilor să se ducă cu o pungă de colectă şi să colecteze bani de la oamenii pe care i-a vindecat, aşa cum vedem la vindecătorii şi predicatorii de azi. Consider că sunt nişte şarlatani în comparaţie cu Isus Hristos. Nu-i vezi nici pe vreunul dintre apostoli făcând asta. Nu-i vezi ducându-se în jur cu o pungă de colectă după ce au predicat oamenilor sau i-au vindecat.

    Tu spui: "Atunci cum vom avea bani pentru lucrarea lui Dumnezeu?" Poţi să ţii o cutie acolo, lasând-i pe oameni să dea de bunăvoie, fie că vor, fie că nu vor să dea. Nu pune o pungă în faţa lor, obligându-i să dea. Şi, fără îndoială, Biblia învaţă că Isus şi apostolii nu luau niciodată un bănuţ de la necredincioşi. E o mare tragedie astăzi că necredincioşii sunt invitaţi la o întâlnire să audă Evanghelia şi li se ia o colectă. Trebuie să dai bani ca să ţi se ierte păcatele? Trebuie să dai bani ca să fii vindecat?

    Păziţi-vă de prorocii mincinoşi. Ei sunt mai rău decât necredincioşii. Îmi amintesc că odată m-a invitat cineva să stau pe scenă la o întâlnire mare de vindecare, în Bangalore. Am spus: "Sunt cu totul de acord să aducem la Hristos pe oameni necredincioşi. Dar vreau să ştiu dacă veţi fi drepţi şi oneşti cu aceşti oameni în a le prezenta Evanghelia, asigurându-vă că aceasta este absolut fără plată, şi chiar şi rugăciunea pentru bolnavi este fără plată." Le-am zis: "Să folosesc o ilustraţie: Dacă m-aş duce să cumpăr un CD player de la magazinul unui necredincios, şi l-aş aduce acasă, iar a doua zi aş descoperi că nu merge, l-aş duce înapoi la magazin, spunând că nu merge. El mi-ar înapoia banii. Dacă am plătit 2000 de rupii, mi-ar înapoia 2000. Acum, aplicaţi această ilustraţie la situaţia voastră", le-am spus. "Voi conduceţi o întâlnire de vindecare şi vine un mare predicator de undeva, dar înainte să se roage pentru bolnavi voi luaţi o colectă. Şi e un necredincios acolo care-şi aduce soţia paralizată ca să fie vindecată, iar voi luaţi o colectă. Omul acesta, deoarece provine dintr-un mediu necreştin, va gândi că numai dacă dă bani Acest Dumnezeu îi va vindeca soţia. Şi pune 2000 de rupii în pungă. Iar voi vă rugaţi pentru soţia bolnavă, dar nu se vindecă. El se întoarce apoi a doua zi şi vă spune că produsul vostru n-a mers, că rugăciunea voastră n-a funcţionat şi soţia lui nu e vindecată. Şi vă cere să-i înapoiaţi cei 2000 de rupii puşi în colectă. I-i veţi da? Nu." Am zis: "Sunteţi nişte înşelători mai mari decât acel comerciant necreştin care îmi înapoiază banii când CD player-ul lui nu funcţionează. Rugăciunea voastră n-a funcţionat ca să vindece acea persoană. Ar trebui să înapoiaţi acei bani, dar voi nu faceţi asta." Am zis: "Cum să stau cu voi pe scenă şi să conduc o astfel de înşelătorie, numită întâlnire de vindecare în Numele lui Isus?" Le-am spus să-mi arate o întâlnire de vindecare unde nu iau bani deloc, unde nu fac colectă şi unde oamenii sunt cu adevărat vindecaţi. Astfel de întâlnire de vindecare au avut Isus şi apostolii. Mult din ceea ce se petrece azi e doar o păcăleală, folosită pentru a colecta bani de la oameni care sunt înşelaţi.

    "Păziţi-vă de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi. Îi veţi cunoaşte după roadele lor." În Matei 7:16 spune: "Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?" Este atât de simplu! Adică, dacă vrei să culegi struguri te duci la o viţă, nu te duci la spini. Roadele dovedesc cum e pomul. Când vezi că ies spini din el, ştii că aceştia nu sunt roade, ci spini. Deci, uită-te mereu după roade, nu după daruri. Darurile pot fi înşelătoare. Satan, de exemplu, are daruri extraordinare, dar n-are roade, n-are caracter. Şi el poate să dea aceste abilităţi slujitorilor lui. Biblia spune că aceştia se pot preface în slujitori ai neprihănirii.

    Mai departe El spune: "Tot aşa, orice pom bun face roade bune." Nu există nicio îndoială că un pom bun va face mereu roade bune. Poţi să cumperi roade bune, să le legi într-un pom rău, să tai toate roadele rele şi să-i păcăleşti pe oameni că pomul tău este unul bun, dar nu este. Când mă uit la mulţi creştini, la felul cum trăiesc, părând a fi buni în public, dar trăind în mod contrar acasă şi la serviciu, înşelând şi fiind nedrepţi etc., mă face să mă gândesc la un om care are un pom rău în grădină lui, care produce mango stricate, urât mirositoare şi uscate. Dar el nu vrea să bănuie cineva că are aceste mango stricate şi uscate, aşa că ori de câte ori iese vreunul, ia foarfeca şi-l taie. Şi merge la piaţă, cumpăra nişte mango foarte delicioase şi scumpe, le leagă foarte isteţ în pom, iar oamenii se uită la pom şi neputând să observe acele înnodări, spun: "Vai, ce mango minunat ai!" Arată foarte frumos dar nu vine din interiorul pomului, ci e doar ataşat. E un lucru menit să înşele oamenii. Asta e ipocrizia.

    "Pomul bun face roade bune. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune." Ce-ar trebui să faci cu un pom care nu face roade bune? Spune în Matei 7:19 că trebuie să fie tăiat şi aruncat în foc. Asta e marea nevoie. Natura aceasta a noastră pe care am moştenit-o de la Adam trebuie să fie răstignită. Asta înseamnă să tai. Când Ioan Botezătorul a spus că Isus vine cu o secure, pe care o înfige la rădăcina pomului ca să-l taie, la asta s-a referit. Va tăia pomul de la rădăcină, îl va arunca în cuptor şi-l va înlocui cu un alt pom. Mulţi oameni n-au experimentat asta. Au încercat doar să scape de păcate de suprafaţă din viaţa lor şi I-au răspuns lui Hristos. Dar nu sunt cu adevărat salvaţi, fiindcă rădăcina este încă acolo. E ca şi atunci când vii la un doctor având nişte simptome. El nu-ţi va da o alifie ca să scapi de acele simptome, ci îţi spune că trebuie să-ţi dea un antibiotic care atacă rădăcina bolii. Şi când rădăcina bolii e lovită, atunci simptomele vor dispărea. Aşa îi tratează un doctor bun pe pacienţii lui bolnavi. Şi aşa face şi Domnul Isus. El spune: "Există o rădăcină la toate aceste probleme din viaţa ta, şi aceasta este: O viaţă egocentrică." Din această viaţă egocentrică vor ieşi numai roade care caută propriul interes. Poţi să legi roade frumoase acolo aşa cum mulţi predicatori predică lucruri elocvente şi frumoase, dar dacă eşti o persoană egocentrică îţi vei căuta mereu propriul interes. Până când nu loveşti rădăcina acestui lucru, nu vei experimenta cu adevărat salvarea pe care Hristos a venit s-o dea.

    Mă gândesc la numeroşi oameni care au venit la biserica noastră în Bangalore şi mi-au zis: "Frate Zac, n-am ştiut niciodată ce înseamnă să te pocăieşti cu adevărat până când am venit aici, fiindcă n-am ştiut niciodată ce e pocăinţa până când am venit la biserica voastră. Am crezut că sunt născut din nou, şi am primit botezul undeva, dar n-am ştiut niciodată cât de grav e păcatul. N-am ştiut niciodată ce e pocăinţa, fiindcă nu ştiam la care păcat să întorc spatele. Când am venit aici, am văzut şi am auzit ce este păcatul cu adevărat. Este o viaţă egocentrică. Şi am văzut că trebuie să mă pocăiesc de asta. Abia acum sunt cu adevărat salvat."

    Cred că mulţi oameni care-şi imaginează că sunt salvaţi şi născuţi din nou, nu sunt, fiindcă nu s-au întors de la a fi egocentrici. Rădăcina acelei naturi rele n-a fost lovită de secure. Acel pom rău n-a fost tăiat. Ei încearcă să facă roade bune pe un pom rău.

    Aici vorbeşte despre cei care aparţin lui Hristos. Care e caracteristica celor ce aparţin lui Hristos? Să vă citesc un verset din Galateni 5:24. Vedeţi dacă vă calificaţi. Poate spuneţi că aparţineţi lui Hristos, că faceţi parte din acel pom bun. Ei bine, iată un verset. Galateni 5:24 spune: "Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească", firea pământească vorbeşte despre acea viaţă egocentrică care vrea să-şi facă propria voie. Atitudinea acestora faţă de acea viaţă egocentrică este: Răstigneşte-o! Omoar-o! Romanii păstrau răstignirea pentru cei mai răi criminali din societatea lor, nu pentru criminalii obişnuiţi, aceştia erau doar întemniţaţi. Cei mai răi criminali erau răstigniţi.

    Când realizezi că această natură egocentrică pe care ai moştenit-o de la Adam e cel mai rău criminal posibil şi merită să fie răstignită, atunci ai înţeles ce înseamnă pocăinţa. Atunci poţi să aparţii lui Hristos, fiindcă spune aici că cei ce sunt ai Lui au adoptat această atitudine. Ce atitudine au faţă de viaţa lor egocentrică? O răstignesc "împreună cu toate patimile şi poftele ei." Acest verset nu înseamnă nimic dacă spui: "Ei bine, aparţii lui Hristos şi dacă nu faci asta." Atunci ce înseamnă acest verset? Să presupunem că cei ce sunt ai lui Hristos nu şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Atunci, Cuvântul lui Dumnezeu e lipsit de sens. Dar Cuvântul lui Dumnezeu e adevărat. Un pom care face roade rele trebuie tăiat şi aruncat în foc. Răstignit. Apoi putem avea acea natură pe care ne-o dă Duhul Sfânt, care produce roade bune. Însă, mulţi oameni care au roade, s-ar putea să nu aibă darurile Duhului. Nu contează. Dumnezeu dă daruri diferite la oameni diferiţi. Dar dacă poţi ţine minte acest lucru pe care l-a repetat Isus de două ori aici, vei fi salvat de multă înşelăciune. Versetul 16: Vei putea să identifici un proroc adevărat şi unul mincinos nu prin darurile lor, ci prin roadele lor. Din nou a repetat, în versetul 20: "Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte." De-ar pune la inimă toţi credincioşii această propoziţie simplă, am fi salvaţi de marea înşelăciune care este azi în creştinism.

    Creştinismul de azi poate fi împărţit în două categorii: 1. Cel Babilonian, corupt, creştinismul adulterin descris în Apocalipsa 17, care va fi ars şi distrus de Dumnezeu într-o bună zi. 2. Şi Mireasa curată şi sfântă a lui Isus Hristos, numită Ierusalim în Apocalipsa 21, care va străluci cu slava sa în toate veacurile eterne. Şi felul în care să distingeţi între cele două... Se poate ca ambele să aibă daruri, amintiţi-vă, dar numai una va avea roadele Duhului: smerenia, dragostea, blândeţea, şi eliberare de iubirea de bani. Deci, când ne uităm la un predicator, trebuie să urmărim următoarele: E un proroc adevărat sau unul mincinos? E o oaie adevărată sau un lup în haine de oi? Acesta e un cuvânt atât de important pentru zilele noastre, şi felul în care distingem este astfel: Predică el 'Predica de pe munte'? Vorbeşte de calea îngustă care duce la viaţă, sau doar îşi arată elocvenţa şi abilitatea?

    Haideţi să ne rugăm! Tată ceresc, într-o vreme de înşelăciune Îţi mulţumim pentru lumina Cuvântului Tău, care ne conduce pe calea cea dreaptă ca să nu ratăm calea. Vrem să cunoaştem adevărul ca să nu fim înşelaţi, fiindcă aceste lucruri sunt de o semnificaţie şi valoare eternă. Ne rugăm în Numele Domnului Isus, Amin!