De obicei înainte să predic, mă duc la un consilier respectabil ca să le cer un sfat. Am mers la fratele Ryer azi dimineață și vorbeam despre predică. L-am întrebat despre ce să predic. A zis, „Păi, îmi place de Moise!” „Bine! Vrei să am o predică lungă sau scurtă?” Mi-a zis: „Lungă!” Trebuie întotdeauna să știi ce consilier să îți alegi și eu am ales unul bun! Dar nu v-om vorbi despre Moise. V-om vorbi despre un pasaj care e foarte, foarte important în înțelegerea noastră a vieții de creșțin.

    Voi începe din versetul 1. „Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă oamenii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhurile înșelătoare și de învățăturile dracilor.” Să ne uităm la prima frază, „Dar Duhul spune lămurit... Aici este o limbă foarte neobișnuită. Nu o găsim în niciun alt loc în Noul Testament. Deci se pune mare accent, însemnând că e de mare, mare importanță, și înseamnă că ar trebui să asculți. Sigur că trebuie să asculți toate cuvintele lui Dumnezeu și de toate cuvintele lui Hristos dar câteodată citind prin Noul Testament, vedem cuvintele Domnului Isus: „Adevărat, adevărat vă spun.” Nu înseamnă că este mai adevărat, ci El pune accent pe acele cuvinte. Dacă vrei să asculți, atunci ascultă aceste cuvinte. În același fel abordează aici apostolul Pavel problema. „Dar Duhul spune lămurit” că ceva se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Deci este nevoie să definim ce înseamnă,  vremurile din urmă pentru că există multă confuzie. Sunt oameni care se uită în urmă la anul 1948 la reînființarea națiunii Israel și o numesc zilele din urmă. Unii de o convingere carismatică se uită la anumite treziri ca să spună zilele din urmă au început. Toate aceste presupuneri sunt greșite. Potrivit Scripturii zilele din urmă sau timpurile din urmă au început două mii de ani în urmă. Reiese foarte clar din cartea Faptelor Apostolilor unde apostolul Petru citează profeția lui Ioel în capitolul 2 când Duhul a fost turnat și spune apostolul Petru, „În zilele din urmă”, citându-l pe Ioel… Zilele din urmă au început cu prima venire a lui Mesia, cu moartea, învierea și înălțarea Sa. Acum suntem în zilele lui Mesia. Trăim acum zilele din urmă. Nu am timp să mă adâncesc în acest subiect, dar în acelaș timp sunt zile de necaz. Totdeauna s-a înțeles că înaintea venirii lui Mesia va fi un timp de necaz, un timp de tranziție, un timp de: „Deja, dar nu încă.” Putem vedea acum într-un macrocosmos, putem vedea înaintarea Împărăției lui Dumnezeu în lume deși nu e o înaintare complectă. Dar o putem vedea într-un macrocosmos când o vedem în tine. Este un timp de necaz dat fiind faptul că Mesia a venit în inima ta. El a făcut mari schimbări, dar totuși este un timp de necaz și în sufletul tău pentru că nu ești desăvârșit pe deplin. Este cum o numim noi în teologie, „Deja, dar nu încă”. Împărăția a venit, Împărăția vine și Împărăția încă nu a venit în plinătatea sa. Deci noi am fost și suntem în zilele din urmă. Apostolul Pavel va descrie ceva ce va fi o bătălie pentru întreaga epocă a Bisericii. Este ceva despre care a trebuit să scrie apostolul Pavel aici când scrie la Timotei. Este ceva ce și tu și eu trebuie să auzim două mii de ani mai târziu.

    El spune, „Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință.” Aceasta este foarte important.” Voi spuneți, „Da, trăim acele timpuri!” Acum, noi trăim aici în Vest un timp când nu sunt mulți creștini, dar sunt oameni care spun pe față că sunt atei, agnostici, alte religii, dar nu creștini. Dar aici se referă la ceva ce se va întâmpla înăntrul unui context ce îl cunoaștem ca Biserica publică sau Biserica deschisă. Spune că din mijlocul lumii creștine vor fi oameni care vor cădea în rătăcire. Noi știm că prin căderea lor ei dovedesc că nu au fost niciodată creștini autentici. Dar ce spune aici e că din mijlocul la ce numim noi biserica publică, și când mă refer la biserica publică mă refer la toți cei ce declar că sunt creștini, vor fi oameni care vor susține că sunt creștini dar în realitate se rătăcesc de la ce înseamnă într-adevăr a fi creștin și nu observați că e cea mai periculoasă categorie dintre toate? Adică un om care intră într-o adunare și spune, „Eu sunt ateu!” Sau un om care intră în adunare și spune, „Eu sunt un închinător a lui Satan”, automat antenele tuturor s-ar ridica și toți ar spune, „Nu vom asculta pe acest om.” Dar dacă cineva intră și spune, „Eu sunt un adevărat creștin dar am un fel nou sau un fel mai bun sau mai biblic de a privi lucrurile decât voi aveți.” Aceasta e periculos. Vedeți, poate fi foarte, foarte periculos. El spune, „Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință.”Acum ce vor face aceștia care susțin mărturisirea de credință până la un anumit punct dar totuși au căzut dela credință? Acești oameni cum arată? Spune că, „Se alipesc de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor." Deci, încă odată, și pentru mine care studiez Biblia, acest limbaj este foarte greu. Înțelegeți asta? El nu vorbește aici de niște oameni care oarecum cad într-o eroare sau care fac o greșeală doctrinară. El vorbește despre ceva grav, serios și periculos.

    Haideți să mergem înapoi să facem un rezumat. Amintiți-vă ce am spus. El spune, „Dar Duhul spune lămurit.” Acest limbaj este unic. El spune, „E important! Ascultați!” Apoi se întoarce înapoi și spune că erorile acestor oameni care mărturisesc că sunt creștini sunt nimic altceva decât învățăturile dracilor. Acum, el continuă să descrie acești oameni. Versetul 2, „Abătuți de fățărnicia unor oameni care spun minciuni.” După aceea spune, „Însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor.” Când o conștiință e însemnată cu fierul roșu înseamnă, de exemplu... Înainte când noi scoteam coarnele dela vite pe ferma noastră,  erau timpuri când se tăiau jos cu ferăstrăul, dar cum ne-am modernizat luam un fier cald care era atât de mare și rotund și avea o gaură în mijloc. O puneai peste corn. La început era o durere oribilă. Trebuia să te lupți cu acel animal și dacă nu îi aveai capul prins atunci aveai parte de un război. Dar cum intra fierul părea că durerea aproape plecase. Nervii animalului erau arși. Vita nu mai avea simț. Deci vorbim despre indivizi care într-un fel nu mai au nicio conștiență a păcatului lor. Nu numai că sunt orbiți față de păcatul lor, dar nu îl simt, nu sunt conștienți de el. Nu sunt din acei oameni care să se mărturisească. Nu sunt dintre aceea care să vadă într-un mod constant manifestări tot mai mari ale slavei lui Dumnezeu și descoperiri tot mai mari ale păcatelor lor și trăirea vieții de mărturisire. Ei sunt bine! Ei sunt bine! Aici e vorba și de ipocrizie. Când faci, când intri în ce numim noi religia creștină și totuși ajungi să numai vezi păcatul tău ca ceva grav, atunci e vorba de o așa zisă neprihănire personal. Când vorbim de neprihănire personală vorbim de ipocrizie. Eu și familia mea în ultimele zile am studiat Fariseii și un lucru care este uimitor la ei este cât de orbi au fost cu-adevărat. Se plăceau lor înșiși. Se credeau despre ei înșiși că sunt ca o iarbă frumoasă, tăiată și verde. Isus spunea că oamenii calcă pe acea iarbă crezând că este un câmp frumos. Ați înșelat pe toți pentru că dedesubt sunteți oase moarte! Acesta este felul de om despre care vorbim aici. Cineva care crede că are o neprihănire personală, satisfăcut de sine. Da?

    Deci, până acum am descris o persoană care are probleme serioase. Acum, el va continua să spună ce învață acești oameni pe alții. Versetul 3, „Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul. Eu nu mă așteptam la așa ceva deloc! Voi v-ați așteptat? El vorbea despre ce Duhul spune lămurit, și după aceea ne avertizează despre învățăturile dracilor și învățăturile satanice și după aceea vorbește despre oameni a căror conștiință este însemnată total cu fierul roșu și fierbinte și apoi dintr-o dată începe să vorbească despre mâncare? Sincer eu credeam că va introduce o doctrină a lui Antichrist, negarea dumnezeirii lui Hristos, o învățătură despre orice! Nu mă așteptam ca el să înceapă să vorbească, „Ascultați, toate mâncărurile sunt bune, căsătoria este bună și lucruri de genul acesta.” Vedeți, e ca și cum nu se potrivește! Acum când ne uităm la acest pasaj spune, „Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor.” Și vă gândiți: „Dar, frate Paul, de ce ai ales acest pasaj? Nu avem pe nimeni în adunarea noastră care să susțină că nu trebuie să ne căsătorim sau că trebuie să ne abținem de la anumite mâncăruri.” Dacă este o problemă care măcar această adunare nu o are este o lipsă de dorință pentru căsătorie, a avea copii și a mânca! Atunci ce au aceste cuvinte de-a face cu noi? Veți vedea imediat, sper într-un fel ca să producă frică în inima voastră căci în multe feluri e vorba de noi toți, și e o tendință care se găsește în noi toți și nu vă înșelați; este fatală. Amintiți-vă ce v-am spus. Un satanist vine și spune, „Sunt satanist!” Noi nu-l vom asculta. Dar ceva ce ar fi 90% conținut creștin sau 100% creștin, dar cu o accentuare greșită, poate transforma o biserică care crede în Evanghelie într-o adunare de oameni cu o neprihănire personal și plini de legalism.

    Să ne întoarcem să ne uităm la contextul întreg a acestui text și apoi îl vom înțelege. Ca să putem face aceasta trebuie să ieșim din capitolul 4 și apoi trebuie să ne întoarcem și să mergem la capitolul 3 și să ne uităm la versetul 16. Să mergem înapoi la versetul 15 din capitolul 3 din 1 Timotei. „Dar, dacă voi zăbovi, să știi cum trebuie să te porți în Casa lui Dumnezeu.” Care sunt prioritațile în Casa Domnului? Ce ar trebui să facă Casa lui Dumnezeu? Cum trebuie să se compoarte? Dar nu numai atât pentru că comportarea se bazează pe ceea ce gândești, pe ceea ce crezi. „Casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului.” Ca și indivizi avem un depozit sfânt care ne-a fost dat și acest depozit este adevărul lui Dumnezeu și ca și un popor colectiv avem un depozit sfânt care ne-a fost dat și acesta este adevărul lui Dumnezeu. Ca și indivizi tu și eu avem responsabilitatea ca să păstram adevărul care l-am învățat,  să învățăm mai mult și să îl împărtășim cu alții și ca și biserică când ne adunăm împreună și lumea ne vede împreună, noi avem reponsabilitatea de a proteja adevărul. Este responsabilitatea noastră și este o responsabilitate imensă, și ține minte, vei fi tras la socoteală în ziua judecății. Nu ești preocupat pentru adevăr? Vei fi tras la socoteală, ca și crestin, în ziua judecății pentru adevărul care ți s-a încredințat și adevărul care l-ai păstrat.

    El continuă. „Fără îndoială, mare este taina evlaviei.” Fără îndoială. El spune, „Nici nu e nevoie să spun aceasta, dar o voi spune.” Aceasta spune el. „Fără îndoială, se cunoaște.” Dacă este un adevăr cunoscut de toți în religia creștină și cu care sunt toți de acord este acesta: „Mare este taina evlaviei!” Cum? Cum? Un om ticălos, un păcătos depravat radical, urâtor de Dumnezeu, iubitor de păcat să devină un om sau o femeie care să fie evlavios, plini de pietate, plini de virtuți creștine. Dar oricine ar întreba această întrebare, poate m-ați auzit spunând că este mai mare demonstrație a puterii lui Dumnezeu când convertește un om la credință decât când a creat universul. El a creat universul din nimic, dar când recrează un om o face dintr-un morman de depravare radicală. Îmi amintesc zilele mele în Peru. A fost o familie, nu voi spune numele lor, dar amândoi erau avocați și soțul era un om ticălos, un ticălos dintre ticăloși. A fost un ticălos între alți avocați. A fost un ticălos! Dar... el s-a convertit și a devenit unul dintre cei mai minunați oameni care să fi cunoscut vreodată, unul din cei mai minunați. Cum se întâmplă aceasta? Este o taină! Unul dintre motivele pentru care e important să înțelegi doctrina depravării omului e ca să te poți desfăta în această taină! Dacă tu crezi că omul este cât de cât bun și Dumnezeu doar oarecum îl atinge puțin și îl aduce în familia Sa atunci nu poți aprecia Evanghelia. Dar când îți dai seama că Hitler erai dacă Dumnezeu nu ar fi împiedicat răul din tine. Apoi când te vezi cu virtuți noi, iubind pe Dumnezeu și iubind oamenii vei zice, „Mare este taina Evangheliei.” Este un mister care știința nu a putut să o descopere. Adică noi putem trimite un om pe lună, dar nu putem creea o vecinătate care să fie în siguranță. Dumnezeu poate! Dumnezeu poate, pentru că El poate schimba oamenii din acea vecinătate.

    „Mare este taina evlaviei.” Ce este această taină? O vedem aici înaintea noastră in versetul 16: este Evanghelia! Este de fapt o persoană, El, taina evlaviei, El, Hristos, Fiul lui Dumnezeu care „A fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul.” Ce înseamnă aceasta? Prin învierea din morți, Dumnezeu Și-a revendicat Fiul. Dacă ai cumva vreo îndoială că Isus din Nazaret a fost Fiul lui Dumnezeu, El a răspuns acestei întrebări: El L-a înviat din morți! Dacă această dovadă nu este destul pentru tine, dacă nu e îndeajuns, atunci am o veste rea pentru tine în loc de veste bună: nici o altă dovadă ți se va da. L-a înviat din morți și L-a dovedit neprihănit. „A fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri.” Unul din lucrurile care sunt importante a le cunoaște despre creștinism nu a fost înfăptuit într-un colț, undeva. Nu este ceva ascuns sau o religie naționalistă. A fost propovăduit printre națiuni și oameni din orice trib, națiune și limbă. Majoritatea au venit în turmă și alții vor veni înaintea revenirii Domnului. Vedeți, când te uiți la numărul creștinilor din perspectiva vestului sau a Statelor Unite poate vei spune, „Uau, minoritate mică, minoritate mică.” Te duci în Indonesia și te uiți la numărul creștinilor și spui, „Minoritate mică.” Dar, dacă iei toți creștinii din toate țările din lume și îi aduci pe toți împreună, vei vedea că e cel mai mare lucru care se întâmpla!

    Deci a fost „Dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.” Aici e descrisă în linii mari pentru noi Evanghelia lui Hristos. Ce este marea taină? Acum taina este descoperită. Ce este marele adevăr, singurul adevăr care poate face un om evlavios, care poate face un om plăcut înaintea lui Dumnezeu, care poate da unui om adevărata pietate? Ce este singurul lucru care poate face aceasta? Evanghelia lui Isus Hristos! Evanghelia lui Isus Hristos nu numai ne salvează. Evanghelia lui Hristos este mijlocul primordial care ne sfințește, care ne schimbă viețile, care ne face asemenea lui Dumnezeu în Hristos. Doar acest mesaj al Evangheliei, este a înțelege această Evanghelie, și prin această înțelegere să fim schimbați de ea, și cea mai mare manisfestare a acestei schimbări fiind credința în Dumnezeu și dragostea pentru sfinți. E singurul mesaj...

    Problema cea mai mare în biserică azi e deși credem într-adevăr cuvântul din Romani capitolul versetul 16. Noi spunem, „Evanghelia este singurul mesaj, singura putere prin care un om poate fi salvat!” O, de am crede aceasta și despre sfințirea noastră! Dar când e vorba de sfințire avem tot felul de idei despre cum se sfințeste un om. Punem tot felul de reguli pe el ca să îl facem sfânt. Nu! Același mesaj care ne salvează e același mesaj care și sfințește. În acest context putem înțelege versetul 3. „Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul.” Despre ce e vorba? Haideți să vă dau o ilustrație exagerată și după aceea o vom aduce aproape de noi cu alte ilustrații care ar trebui să-ți atingă viața și ori să te facă să tremuri ori să te mânii. Eram în Peru cu anii în urmă și ședeam într-o clădire care o aveam ca și adunare. A fost o casă veche, atât a fost și se desfășura războiul atunci, oameni mureau și tot felul de lucruri se întâmplau. Am petrecut câteva ore făcând pledoarie cu un om în legatură cu Evanghelia. Viețile oamenilor erau complet și total ruinate; adicții la droguri, orice vă puteți închipui și orice alte robii de care vă puteți imagina. Predicam Evanghelia, predicam Evanghelia și în final eram total frânt și obosit. Persoana plecase și stăteam jos în camera aceea care o numeam un auditorium. Ședeam într-un scaun, frânt, epuizat, obosit, și de-odată sună soneria la ușă. Mă duc să deschid ușa și bine-nțeles era acolo un om religios care dorea să îmi spună ceva. Deschid ușa și îl întreb, „Da, pot să vă ajut cu ceva?” Persoana spune, „Am o singură întrebare pentru tine.” Eu spun, „Bine! Ce este?” „Mănânci carne?” Eu zic, „Ce?!” „Mănânci carne?” „Da! De ce?” A început să deschidă Scripturile să îmi dovedească că eu nu cunoșteam adevărata cale pentru a fi plăcut lui Dumnezeu sau cum să ai pietate sau orice altceva. El avea tot felul de reguli și regulamente despre mâncare și despre asta și despre cealaltă. Știți ce este șocant și rău despre aceasta? Majoritatea din ce a spus este adevărat despre mâncare. Trebuia să mănânc mai sănătos. Dar nu mă va face sfânt! Doar un mesaj, e doar un singur mesaj care mă va face sfânt. Aceasta înseamnă este să înțeleg ce mi-a dăruit Dumnezeu în Hristos și înțelegând toată învățătura lui Hristos în contextul acestei Evanghelii care mi-a dat-o și dacă mă abat de la ea,  la orice alt lucru, dând accent pe orice alt lucru, ascultă ce îmi spune apostolul Pavel: am început să mă depărtez de la credință și să mă implic în doctrinele dracilor.

    Să vorbim despre niște lucruri și să o aducem aproape de noi, aproape de noi. În timp ce trecem prin etapele vieții și etapele vieții spirituale, Dumnezeu face anumite lucruri la anumite timpuri. Da? Trebuie să fim foarte, foarte atenți ca lucru scos în relief în acel moment să nu îl facem accentul întregii noastre vieții de creștin. De exemplu spui, „Viața de creștin se rezumă doar la aspectul căsătoriei.” Nu e adevărat! „Viața de creștin se rezumă la aspectul familiei.” Nu este adevărat! „Se rezumă la moralitate.” Nu, nu e adevărat! „Se rezumă la decență și modestie și aceasta și cealaltă și tot felul de lucruri.” Nu! Nu este așa! Este mult prea mare ca să îl rezumi la doar una din aceste categorii simple. Chiar și expresia ce a făcut-o doctorul Piper de multe ori, deși îl respect pe doctorul Piper și sunt de-acord cu el și ce voi spune acum într-adevăr a fost una din cele mai mari binecuvântări ale bisericii când a spus, „Totul se rezumă la gloria lui Dumnezeu!” Dar și aceasta nu este destul de mare! Viața de creștin este mult mai mare decât orice lucru singular pe care noi am încerca să punem accent. Acum, să îmi schimb cursul și să abordez dintr-o altă direcție. Când s-ar uita cineva la viața ta de creștin pe ce ar vedea că pui accent? Acum să vorbim despre ceva ilustrații practice. Eu fac școlarizarea copiilor mei la domiciliu. Eu educ pe alții despre școlarizarea la domiciliu. Eu, eu cred că școlarizarea la domiciliu este foarte, foarte corect, foarte, foarte potrivit, foarte bun de făcut. Am avut un păstor care m-a sunat câțiva ani în urmă. „Frate Paul, vreau să vii să predici la mine în adunare.” Am zis, „De ce?” „Mă tem că mulți din adunare sunt pierduți.” Am zis, „De ce? De ce simți asta?” „Pentru că ei fac școala copiilor la domiciliu.” I-am zis, „Dar, frate, și dumneata faci școlarizarea copiilor la domiciliu!” „Da, dar nu este drapelul meu! Eu am oameni în adunare care dacă le-aș cere să se ridice și să mărturisească cum s-au întors la Domnul, mă gândesc că ar spune, „Cinci ani în urmă am descoperit școala la domiciliu!” Religia creștină nu se rezumă doar în a face școala la domiciliu. El nu este ecusonul care dovedește că ești evlavios. Nu este nici marele mijloc prin care să crești copii minunați, ci aceasta este doar Evanghelia lui Isus Hristos!

    Moralitate. Să ne uităm la aspectul moralitații pentru un moment. Vrem să învățăm pe copii noștri bunele maniere. Vrem să îi învățăm cum să umble, cum să vorbească. Vrem să îi învățăm cum să gândească. Vrem să îi învățăm o gândire potrivită. Toate aceste lucruri diferite. Vrem să știe să spună, „Da, domnule.” „Nu, domnule.” „Stai drept, strânge mâna la oameni, uită-te în ochi la om, poartă-te ca o doamnă, îmbracă-te ca o doamnă.” Toate aceste lucruri. Dar dacă aceasta este baza vieții tale de creștin atunci tu predai altora învățăturile dracilor. Toate aceste lucruri se cade să le învățăm, se cade să le învățăm, dar sunt lucruri mici. Ce trebuie spus e, „Uită-te soție, uități-vă copii, uită-te fiule, uită-te fiică la acest măreț Dumnezeu și ce a făcut El pentru tine!” Toată pietatea ta, toată loialitatea ta, tot creștinismul tău trebuie să provină de la acest singur fapt: El Și-a vărsat sângele Lui pentru sufletul tău! Cel mai mare - daca aș putea spune și aproape că e împotriva Scripturii să vorbesc așa - dar dacă aș putea să transmit ceva din mine soției mele, copiilor mei, orice adevăr fundamental din viața mea, și vouă ca și congregație ar fi splendoarea persoanei lui Isus Hristos, lucrarea nepătrunsă care a făcut-o pentru noi și să vă fac pe toți să vă angajați sufletul în loialitate Lui și să-L iubiți și să vă lăsați fermecați de acest lucru, de această Persoană, de Isus Hristos! Da, toate aceste lucruri care le-am menționat, da, sunt importante, dar esența creștinismului nu este etica, nu este moralitatea. Dar ce este? Este credința în Hristos, dragoste pentru Dumnezeu și dragoste pentru oameni care începe să schimbe și să transforme comportarea ta. Fiindcă nu avem o gândire perfectă, pentru că nu discernem complect voia lui Dumnezeu, desigur avem nevoie de Scriptura întreagă, avem nevoie de principii, și da avem nevoie de Proverbe, și avem nevoie de diferite adevăruri din Scripturi care să ne ajute. Legea este folositoare și toate aceste lucruri sunt ajutoare potrivite. Dar ce vreau să transmit este Evanghelia! „De ce tată ești credincios mamei noastre?” Nu pentru că aș vrea să fiu un om de etică și drept ca și fondatorii a acestei țări. Sunt credincios mamei lor pentru ca Isus a murit pentru păcatele mele. „Tată, de ce petreci timp cu noi?” Aceasta este doar o oportunitate să le spui, „Înainte tatăl vostru era un om foarte rău care nu putea face nimic din ce face acum în această familie, dar Isus Hristos...” Loialitatea față de El. Aceasta este de primă importanță în toate sau vom creea o familie plină de farisei, o biserică plină de farisei și o grămadă de oameni care pun accent și vorbesc despre lucruri care chiar nu sunt de-o așa de mare importanță. Este oare important să ne îmbrăcăm decent? Absolut. Absolut. Dar din ce trebuie să provină aceasta? Ar trebui să avem înțelepciunea Scripturii ca să ne apere în acest domeniu pentru că trăim într-o cultură care nu știe nici să scrie cuvântul decență sau modestie dar aceasta trebuie să provină din acest adevăr. Care adevăr? Hristos a murit pentru mine. Vrem ca bărbații tineri să se compoarte ca bărbați tineri și femeile tinere să se compoarte ca femei tinere și să ne ducem la Scripturi să vedem cum ar arăta aceasta? Absolut! Dar nu este de primă importanță. Ce este important este Isus Hristos și Evanghelia Lui! Ce vrea să spună Pavel aici pentru noi toți este ca niciodată să nu lăsăm atenția abătută de la ce este principal, de la ce este miezul, de la ce este la temelia vieții de creștin. Îmi aduc aminte că odată stăteam jos după ce am predicat la o conferință și am ieșit să mâncăm și erau acolo cu noi bărbați stricți cu o teologie strictă cu comportament foarte strict. Erau stricți! Și îmi amintesc că un tânar a venit către noi. El era chelnerul nostru. El avea pe mână mai multe brățări pe mâna decât a avut vreodată soția mea acasă. El avea păr blond și tot felul de chestii mici pe el și tot felul de ochelari ciudați pe el. Era el ceva! A văzut Biblia mea și venea către noi să ne aducă apa, și venea și vede Biblia mea și zice, „Tipule, tipule, tu ai Biblie!” Și am zis, „Da, am!” Și zice, „Ce fain! Și eu am una din aia!” Și zic, „Bine!” Și m-am uitat la fețele acelor bărbați și erau înfuriați, erau înfuriați! Cred că se gândeau, „Da, pun pariu că ai o versiune liberalistă a Bibliei!” Ceva! Și zic, „Chiar?!” Și zice, „DA! Eu căutam și căutam și căutam și căutam pe Dumnezeu și L-am găsit!” Am privit la acei teologi. Puteam să-i văd. Le mergea mintea. Cred că se gândeau... „Tu nu Îl căutai pe Dumnezeu! Niciun om nu caută pe Dumnezeu!” Eu zic, „Chiar?! Îl căutai și L-ai găsit?!” „DA!” „Ce veste bună!” Apoi începe el să îmi spună o gramadă de lucruri, unele lucruri care nici nu voiai să le știi despre trecutul lui și alte lucruri și după aceea pleacă să ne aducă mâncarea. M-am uitat înapoi la acei bărbați și zic, „Știti ce? E mai bine să ai ceva și să nu știi cum s-o numești, decât să știi cum se numește și să nu o ai!” Dumnezeu a făcut ceva în viața acelui tânar, și era lucru cel mai important care se putea face. Da, poate nu a avut un tată și, da, poate e implicat în anumite lucruri care nici el nu le înțelege, dar uitați... Nu voiam să fiu jignitor, dar am zis, „Bărbaților, el nu mai trăiește cu prietena sa, așa-i? El recunoaște anumite lucruri aici, așa-i?” Ce a făcut această diferență? Evanghelia a făcut-o! Haideți să ajutăm acest tânăr și să încercăm să nu îl stricăm cu toate lucrurile mici pe care noi punem accent care nu are trebui cu-adevărat să fie accentuate! Haideți să îl ajutăm, să îl iubim, să îl evanghelizăm. Să-l învățăm mai mult și mai mult Evanghelia. Da, îi vom vorbi despre Lege și despre bărbăție și despre familie și despre toate aceste lucruri dar aceste lucruri, trăite într-un mod corect sunt doar rezultatele ale unei înțelegeri a Evangheliei lui Isus Hristos! Evangheliei lui Isus Hristos! Aceasta vreau să văd în această adunare. Putem să avem toți lucruri diferite pe care punem accent, și aceasta este pentru că suntem un trup. Eu vin în trupul Lui cu anumite daruri, și feluri de a privi lucrurile, poate diferit decât tine. Tu vii cu alte lucruri pe care pui tu accent. Dar uitați, ce vreau să văd în această adunare e Evanghelia lui Isus Hristos. Aceasta să fie de primă importanță și singurul lucru care produce evlavie. Știți, când vorbim despre bărbăți, știu că e puțină abatere de la subiect dar bărbaților, când vorbim despre timpul de închinare din familie sau ucenicizarea soției sau ucenicizarea copiilor, care dacă îl iubești pe Dumnezeu ar trebui să fie unul din lucrurile cele mai importante care ar trebui să le faci. Eu prefer să folosesc un termen acum care m-a ajutat să rămân pe direcție. Știți de multe ori când ne întâlnim cu soția, cu familia la timpul de devoțiune sau în special cu copii noștri, avem tendința să îi ucenicizăm, să îi învățăm asta, și îi învățăm cealaltă; eu le predic lor o gramadă de lucruri. Și toate sunt importante, dar eu folosesc acest cuvânt... Eu caut să îmi evanghelizez soția, caut să îmi evanghelizez copii. La ce mă refer când spun asta? Vedeți, a învăța pe alții este ușor, de aceea și a predica este mult mai ușor decât cu-adevărat să ucenicizezi un om sau a uceniciza un grup de bărbați pentru că atunci când ucenicizăm, când evangelizezi este vorba de învățătura care o dai, dar este și viața care o trăiești. Eu vreau la copii mei să comunic cine este Dumnezeu, cine este acest Hristos mareț, ce a făcut El pentru noi pe cruce și atunci vreau ca acele lucruri care curg din acestea de exemplul; dragoste, milă, har, compasiune și toate aceste lucruri, eu vreau ca acestea să curgă din viața mea în ei. Eu vreau ca ei să vadă aceasta ca o normă în viața mea. Ascultați-mă! Dacă puneți mâna pe Evanghelie și luați în serios poruncile de a ne iubi unii pe alții veți descoperii și celălalte lucruri! Da, veți descoperi și celălalte lucruri. Deci am vrut să învățăm din acest capitol, ca de obicei, nu am ajuns departe! Ce aș vrea să vedeți, iubită biserică. Ieri la casa lui Fratele Allen am văzut aceasta atât de clar. Am văzut frați în vârstă, ca și Kevin. Și am văzut tineri ca și Luke și alții de la facultate. Am văzut fete acolo dela facultate care au încurcat-o acum pentru că au udat total băieții mei cu apă! Nu chiar! Am văzut tot felul de oameni care de obicei nu ar veni împreună pentru nicio ocazie, venind împreună ca să ajute pe cineva să se mute, toata ziua în ploaie. Aceasta este Evanghelia în lucrare. Chiar și Autoritățile romane care persecutau creștinii au fost cu totul uimiți. Despre ce se mirau ei? Dragostea care acești creștini o aveau unul pentru altul. Felul cum se ajutau unul pe altul. Felul cum se slujeau unul pe altul era uimitor. Nu puteau să înțeleagă. De ce? Este o taină! Unul din lucrurile despre care spun de obicei când vorbim despre biserică este, știți cum era la modă,  acum se cam pune de-o parte ca și toate celălalte mode, este ideea că trebuie să avem o adunare oarecum învăluită în jurul unui grup social de oameni. Dacă vrem să avem o adunare în mijocul unui fel de oameni, știți, ca de exemplu oameni de oraș, atunci avem nevoie să avem o biserică în centrul orașului. Trebuie să avem oarecum o biserică de cartier. Trebuie să avem o biserică tip – Cowboy sau avem nevoie de o biserică pentru omul de tip asta sau de tip asta. Știți că aceasta distruge complet scopul bisericii?? Știți că nu puteți spune ceva mai împotriva Scripturii? Pentru că lucru care a fost de mărturie unei lumi pierdute în Imperiul Roman a fost aceasta: „Ei! Eu credeam că Iudeii și neamurile se urăsc! Atunci ce caută acel schit aici? Cum se face că acești oameni care de obicei s-ar urâ unul pe altul sau se disprețuiesc de obicei, care trăiesc în clase sociale diferite sau categorii diferite sunt toți împreună și sunt mai uniți decât ar fi dacă ar fi cu ai lor?” De exemplu, biserica din Radford are o oră de rugăciune la începutul serviciului de adunare! „Nu o să poți niciodată să aduci tineri în adunare în felul acesta!” Dar uite că sunt mulți tineri aici! „O, știi, lauda și închinarea aici e cam tradițională și lucruri de genul acesta.” Dar uită că totuși avem oameni de treabă aici! Adică, presupun! Sau măcar unul, măcar unul de-aici trebuie să fie de treabă! Vedeți ce vreau să spun? Ce aș vrea să faceți, vă rog, vă implor să vă uitați la Evanghelie, la faptul, pur și simplu, că El a murit pentru tine și să lași ca aceasta să fie catalizator la toată evlavia ta. Lăsați ca aceasta să fie lucru care vă unește, care vă aduce împreună, care vă motivează să iubiți. Voi știți cu-adevărat cum să iubiți. Știți într-adevăr! Scripturile vor rafina acea cunoaștere. Dacă ești născut din nou, știi cum să iubești. Deci, crede în Hristos, crește în cunoștința Lui și a aprecierii față de El și apoi, iubiți. Să realizați că atunci când cineva intră în această adunare și poate nu sunt asta sau nu sunt asta, și toate celălalte lucruri… să nu cumva să începeți să le vorbiți despre aceste lucruri externe! Vorbiți-le despre Evanghelia lui Isus Hristos! Oriunde mergi…

    Haideți să vă spun, și voi încheia cu aceasta. Haideți să zicem că stau la ușa unui birt și sunt oameni care ies și toți… să spunem că sunt femei acolo, prostituate. Eu pot merge la ele și le pot învăța principii. Le pot spune poate cum să își schimbe îmbrăcămintea, părul lor, machiajul lor. Aș putea să îndemn pe ceilalți despre lucrurile oribile care le face băutura. Aș putea să le arăt Epoca de Aur a țării noastre când oamenii erau mai civili. Pot face o grămadă de lucruri și nu vor avea cuvintele mele niciun gram de putere în ele. Sau îi pot evangheliza, le pot spune că este un Dumnezeu și El vă iubește și a trimis fiul Său să moară pentru voi. Trebuie ca voi să Îl cunoașteți. Trebuie să cunoașteți această dragoste și să fiți transformați de ea. Da, trebuie să vă pocăiți, trebuie să vă schimbați dar aici e motivul de ce: uitați-vă la El, uitați-vă la ce a făcut El! Evangelizăm oamenii, evanghelizăm oamenii. Dacă o facem în orice alt fel am căzut în învățătura dracilor. Eu învăț pe alții mult și în multe locuri despre școlarizarea copiilor la domiciliu. Dar m-aș întrista mult să aud că această adunare e cunoscută ca o adunare care face școala la domiciliu. Eu învăț pe alții despre familie. M-aș întrista să aud că această adunare e cunoscută ca o biserică a familiei. Eu învăț pe alții despre bărbăția după Scripturi. Eu învăt pe alții despre îmbrăcăminte. M-aș întrista să aud că această biserică ar fi cunoscută pentru aceste lucruri. Aș dori ca această biserică să fie cunoscută pentru Evanghelia lui Isus Hristos. Pentru Evanghelia lui Isus Hristos. E singurul lucru pe care îl avem! E tot ce avem! E tot ce ne mântuiește. Dacă ești aici... Sunt mulți care se cred a fi creștini. Dar ești cu-adevărat un creștin? Poți avea doar o tradiție. E un lucru periculos să fii născut în Virginia unde mulți merg la adunare. E foarte periculos să fii născut într-o familie care ia în serios viața de creștin pentru că poate crezi că și tu ai moștenit aceasta. S-a schimbat viața ta? Se schimbă? Aș putea să spun în primul rând, „Ai experimentat slobozenia lui Isus Hristos? O putere asupra păcatului? O putere nouă de-a iubi? O creștere înlăuntrul tău?” Dar aș putea totuși să spun în al doilea rând, „Ai experimentat captivitatea lui Hristos? Aceasta înseamnă că El a luat control și ia în continuu, mai mult și mai mult control asupra vieții tale.” Eu spun copiilor mei întotdeauna că întrun fel sunt liber și în alt fel sunt mai mare rob decât am fost vreodată în viața mea! Sunt lanțurile lui Hristos, este dragostea Lui care ne strânge. Câteodată la noi în familie vom râde în jurul mesei ori altundeva din cauza că cineva dintre noi făcuse ceva absurd și de multe ori sunt eu acela, după cum spune soția mea. Ne vom uita unul la altul și vom spune, „Noi niciodată nu vom fi o familie formată de viziune.” Eu îl iubesc pe Doug. Am spus lui Doug Phillips. Vedeți familia noastră poate să fie o mare dezamăgire probabil, poate pentru oamenii care știu să facă aceste lucruri. Dar nu cred că cineva ar putea să se îndoiască că Evanghelia... pentru noi înseamnă mult Evanghelia, Isus Hristos înseamnă mult pentru noi și aceasta este lucrul cel mai important ce îl doresc, ca baieții mei, fetița mea să aibă o inimă loială lui Hristos. Nu voi transpira asupra lucrurilor mici. Loialitate lui Hristos. Loialitate.

    Acum, dacă aș fi într-o adunare în care toți ar fi sălbatici și nu ar fi principii biblice, sau un bărbat care să își ia familia in serios, poate le-aș predica exact opusul acestei predici. Dar suntem într-o adunare în care toți bărbații vor să-și ia familia în serios, mame care vor să facă lucrurile bine, și apreciez mult asta. Credeți-mă, voi și eu trebuie să auzim predici ca aceasta care ne spun că nu vom pune accent decât pe Hristos. Doar pe Hristos. Dacă ești aici și nu îL cunoști, vino și vorbește cu mine după ce se terminăadunarea. Dacă ai vreo îndoială că îL cunoști, trebuie să fi născut din nou și dovada că ești născut din nou este că viața începe să ți se schimbe și începe să ți se schimbe pentru că ai primit dorințe noi, cu-adevărat îL iubești pe El și cu-adevărat vrei să Îl slujești pe El. Vino și vorbește cu mine sau cu alt slujitor, un alt frate sau o altă soră. Te rog nu pleca de-aici fară să îL cunoști pe Hristos... Te rog! Te rog! Vor fi alte vremuri când voi veni la acest amvon și vom vorbi despre familie. Aproape că am făcut-o azi. Sincer vreau să vorbim despre bărbați și ce ar trebui noi bărbații să facem ca bărbați, și să vorbim despre familie și să vorbim despre copii și să vorbim despre căsătorie și toate aceste lucruri. Dar înainte de a începe așa ceva trebuie să predic acest mesaj ca această adunare să fie bazată pe Evanghelia lui Isus Hristos. Amin. Haideți să ne rugăm.