Salut, as vrea sa va vorbesc in primul rand despre ceva minunat care s-a intamplat pana azi.
Totul incepe cu un simplu post fara nelegiuiri, un post curat. Cu toti as putea spune suntem sclavi asa zisei malahii ( masturbarea), ei bine in aceasta saptamana dar si mai devreme am avut aceste ganduri greu de controlat, dar in final am facut fata. Ei bine dupa aceea nu am mai avut ganduri de acest gen ma simteam gol usurat chiar. Insa s-a intamplat ceva in aceasta zi de buna voie as putea spune am decis sa ma descarc de neuroni, fara nici un gand care sa ma fi ademenit, fara nici o imagine care sa ma poate atinge la inima sa imi trezeasca acest gand, fara nimic ce m-ar fi putu duce in acest stadiu, insa gandirea mea inteligenta m-a pus in fapt cu malahia, dupa acea iara si iara si iara de 3 ori as putea spune ca am facut-o fara sa simt asta ci din placerea mea, care as putea spune psihopata, intr-un mod mai frumos, dandu-mi seama ca ma simt foarte prost pentru ceea ce am facut ca eram foarte aproape de Dumnezeu pentru ca incercasem sa ma abtin si nu mai simteam nevoia pur si simplu doar ca eu singur mi-am cauzato.
As vrea sa mai adaug faptul ca multi dintre noi ne credem buni ca dam bani ca ajutam oameni, este adevarat, Dumnezeu se apropie de noi in felul acesta si ne cerceteaza din mai multe motive chiar daca faci o simpla rugaciune si este din suflet chiar daca refuzi sa gandesti asa fata de o persoana care ti-a gresit, chiar daca te abtii de la orice placere carnala orice, Dumnezeu se apropie de tine, el te iubeste si la orice sansa vine langa tine si te sustine sa nu mai fi rau, caci am constatat singur ca, toate aceste legii, toate acestea ne invata sa traim civilizat normal si sanatosi, sa ne ferim de boli si de toate cele, si dupa aceasta viata sa avem viata vesnica, de ce refuzam o astfel de oferta buna, de ce spunem ca imi doresc sa fie bine sa nu mai bea tata, sa nu mai faca asta sa nu mai faca aia cand eu ii fac acelasi lucru lui Dumnezeu il necajesc pentru ca ma pierde, de ce? aceasta este intrebarea care m-a distrus si pe mine si stau si ma gandesc mereu de ce fac asta nu puteam sa nu o fac? ei bine cand iti vine in gand nu mai gandesti pe moment de ce fac asta. . . . imi pare rau si de multe ori chiar cedez psihic, cad pe ganduri, cand ma gandesc ca il dezamagesc pe Dumnezeu. Schimbati-va dragi fratii, schimbati-va si va rog nu va lasati usor in fata poftei carnale ( a malahiei) caci nu mai exista cale de scapare, va rog. . . . .