JURUINŢE FĂCUTE DE ANUL NOU

Psalm 76: 1-12

INTRO.

1.       Acesta este un psalm al lui Asaf – o cântare de laudă şi mulţumire.

a). Vers. 1-3 – vocile oamenilor care îl slăvesc pe Domnul

b) Vers. 4-10 – biruinţele lui Dumnezeu şi măreţia Lui

c) Vers. 11-12 – juruinţele poporului lui Dumnezeu.

 2.       În anul 701 Î. H. Dumnezeu a dat o mare biruinţă lui Iuda împotriva Asirienilor (2 Împ. 18: 13-19: 37; Isaia 36-37)

a)      Iuda era o naţiune mică iar Asiria un imperiu ce biruise cele mai puternice popoare din Orientul Mijlociu

b)       2 Cron. 32 şi 2 Împ. 19 Rabşache a încercat să descurajeze pe Ezechia spunând: „Cum credeţi că vă va ajuta Dumnezeu, când aţi dărâmat altarele şi nu i-aţi dat închinare? ” – 2 Împ. 10-12

c)       Ezechia şi Isaia s-au rugat, s-au căit iar Dumnezeu le-a dat o mare biruinţă, omorând 185. 000 soldaţi iar Rabşache şi ce mai rămăsese din oastea lui s-a întors înfrânt acasă.

d)      Dumnezeu a dat o mare biruinţă lui Iuda – Psalm 33: 12-22

 3.       Să ne întoarcem la Ps. 76: 10-11

a)      Asaf a fost acolo pe când s-au întâmplat toate acestea.

b)      El notează un element important: OAMENII AU FĂCUT JURUINŢE LUI DUMNEZEU!

c)      Oamenii S-AU FĂGĂDUIT lui Dumnezeu iar Dumnezeu le-a dat o mare binecuvântare.

 4.       Acesta este sfârşitul unui an. Este momentul să ne amintim trecutul şi să ne reconsiderăm viitorul. Este timpul să începem să trăim o viaţă mai bună pentru Hristos.

a)      Toţi creştinii ar trebui să simtă bucuria creşterii lor în Hristos, a înaintării lor în credinţă, a maturizării lor duhovniceşti. Fiecare ar trebui să facă juruinţe lui Dumnezeu.

b)      Toţi cei care au gustat harul lui Dumnezeu trebuie să facă promisiuni lui Dumnezeu.

c)      Creştinul care niciodată nu promite nimic lui Dumnezeu este unul care nu a crescut în credinţă, care pierde binecuvântarea pe care o are cel ce seamănă şi seceră răsplata slujirii lui în faţa lui Dumnezeu.

5.       Unii se folosesc de Ecles. 5: 4-5 pentru a nu face juruinţe Domnului:

Eccles. 5: 4-5  Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti.

a)      Creştinul trebuie să ţină promisiunile pe care le-a făcut.

b)      Adevărata juruinţă este cea care vină dintr-o inimă convinsă şi doritoare să-L slujească pe Dumnezeu

6.       Unii credincioşi fără credinţă niciodată nu fac juruinţe de frică să nu cumva să eşueze în împlinirea lor.

a)      Ei sunt ca robul viclean şi leneş din Mat. 25 – a luat ce i-a dat Dumnezeu dar în schimb n-a făcut nimic pentru stăpânul lui.

b)      A face o juruinţă este  un act de credinţă. Ştim că nu putem face nimic fără ajutorul Lui.

7.       Credinţa este cea care ne garantează biruinţa, împlinirea juruinţei:

Evrei 11: 6  Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Filipeni 4: 13  Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.

8.       Dumnezeu caută o inimă care să-I dea voie să lucreze, gata să fie folosită! ! !

a)      Nu încerca să te scuzi zicând: „carnea este neputincioasă! ”

b)      Noi nu trăim prin carne, ci prin credinţă!

 Aş vrea să sugerez patru domenii în care putem face juruinţe înaintea lui Dumnezeu în aceste clipe de sfârşit de an vechi şi început de an nou.

I.         JURUINŢA DESPĂRŢIRII.

A.     Nici un creştin nu poate fi ascultător de Dumnezeu dacă nu s-a despărţit de lume.

 1.       Tânărul mire nu devine un soţ adevărat decât atunci când se desparte total de părinţii lui şi se dăruieşte tot mai mult soţiei şi familiei.

2.       Aceasta înseamnă mult mai mult decât ce credem noi:

a)      Despărţire de lume şi obiceiurile ei (încetarea lor) şi începerea trăirii unei vieţi noi

b)      Despărţirea este DE LUME ŞI PENTRU HRISTOS! ! !

 B.     Daniel a fost un om ca noi toţi - Daniel 1: 8.

    1.       „Daniel s-a hotărât! ” – o juruinţă conştientă pentru Domnul.

2.       Ţinând juruinţa aceasta el a slujit pe Domnul!

3.       a avut presiuni extraordinare din partea celor din jur, dar el a rămas hotărât juruinţei sale.

 C.      Dumnezeu vrea să ne despărţim de păcat.

 1.       2 Corinteni 6: 17-18 De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic. ”

2.       Să facem şi noi o juruinţă de a sta separaţi de carnea şi vinul infectat al lumii.

II. JURUINŢA SLUJIRII.

A.     Unii consideră că astăzi este ziua „spectatorului creştin”

 1.       Bisericile au devenit un local unde păstorul şi alţi câţiva din biserică dau un spectacol.

a)            Amvonul a devenit o scenă.

b)            Oamenii stau pe bănci şi privesc.

c)            Părtăşia s-ar putea să fie bună, dar oamenii pleacă aşteptând anul viitor, când vor veni la un alt spectacol, unde pentru câteva clipe se simt bine şi uită de necazurile lor.

2.       Fiecare credincios este chemat să restituie Domnului, prin slujire, mulţumirea pentru harul de care a avut parte.

 B.      Creştinii nu sunt spectatori. Ei sunt cei care lucrează pentru Domnul.

 1.       Nimeni nu este mântuit dacă altcineva nu face un efort să-i spună despre Hristos.

a)      Scriptura trebuie propovăduită, cineva trebuie să o ridice, altfel rămâne fără folos.

b)      Puterea Cuvântului este eliberată când cineva citeşte, predică sau învaţă.

2.       Biblia spune că un slujitor trebuie să fie credincios.

3.       Dacă juruinţa despărţirii nu este făcută şi păstrată, credinciosul este leneş şi viclean.

 C.      Această juruinţă ar trebui să fie una a familiei întregi.

 1.       Iosua 24: 14-15 - …Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”.

2.       Mulţi copii suferă pentru că părinţii lor niciodată nu fac juruinţa de a-L sluji pe Dumnezeu.

a) Niciodată părinţii n-au făcut juruinţă să-l slujească total pe Dumnezeu, de aceea copiii – neavând un exemplu – suferă.

3.       O inimă împărţită nu încurajează pe nimeni. Este doar prefăcătorie şi făţărnicie.

III.   JURUINŢA ISPRĂVNICIEI.

A.     Un creştin care eşuează în domeniul isprăvniciei, nu poate spune că trăieşte pentru Hristos.

1.       2 Corinteni 9: 7  Fiecare să dea după cum a Hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu. ”

2.       Un copil credincios al lui Dumnezeu îşi dă seama că ispăvnicia (chiverniseala) este parte importantă din viaţa spirituală.

a)      A spune că eşti credincios şi să refuzi să dăruieşti ceva lui Dumnezeu este o minciună.

b)      Nu ce spunem noi arată ce suntem, ci ce facem noi determină ce suntem.

B.      Nimeni nu a dat ceva lui Dumnezeu dacă nu a început cu domeniul financiar.

 1.       Credinţa întreagă este credinţa care primeşte şi credinţa care dă la un loc.

2.       Sunt câteva lucruri care deschid cerul şi binecuvântările vin.

a)      Zeciuiala – Maleahi 3: 10

b)      Persecuţia – Fapte 7: 55-58

c)      Stăruinţa – Matei 7: 7-8 (referire la Ilie şi ploaie)

d)      Unitatea – Matei 18: 19-20

 C.      Fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să facă o juruinţă pentru a vedea înaintarea Evangheliei.

 1.       Putem trimite misionari, Putem susţine misionari.

2.       Cel cară dă învaţă o lecţie:

Luca 6: 38  Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura. ”

2 Corinteni 9: 6  Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.

III.   JURUINŢA MÂNTUIRII

A.     Sunt poate unii care vin de o lungă perioadă de timp la Biserică dar nu au hotărât încă ziua predării lor.

1.                         Alţii s-au predat dar nu s-au hotărât să se boteze.

2.                         Le place la biserică, se simt bine, dar încă nu sunt decişi.

 B.      Lipsa deciziei este şiretlicul Diavolului.

 C.      Nu vrei să faci o juruinţă în faţa lui Dumnezeu astăzi!

Evrei 4: 6-7  Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi” -zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile! ”

 CONCLUZII

1.       Intenţiile bune nu ajută pe oameni să slujească pe Dumnezeu. Numai o juruinţă serioasă îl va motiva la aceasta.

2.       Toţi vrem să-L slujim pe Dumnezeu, totuşi avem parte de eşecuri.

3.       Oare nu crezi că motivul falimentelor noastre este tocmai lipsa unei juruinţe hotărâte înaintea lui Dumnezeu?

4.       Lipsa unei juruinţe se vede prin faptele noastre:

a)      Trăieşti separat de păcat?

b)      Eşti tu un slujitor credincios?

c)      Eşti un ispravnic chivernisit?

d)      Eşti tu mântuit, prietene drag?

5.       Fă şi tu ca Iuda: fă o juruinţă înaintea Domnului, în domeniul în care Hristos nu are încă primul loc.

Rugăciune:

Doamne, ştiu că sunt slab, dar ştiu că TU eşti tare. Vreau să cresc spiritual şi vreau să fiu totul al Tău!

Vreau să fiu un om credinţei. Ajută-mă să cred, Doamne.

Iar în anul acesta, 2018, fac o juruinţă înaintea ta: Vreau să te slujesc cât pot mai bine în locul în care tu doreşti să fiu!