Suntem extrem de recunoscători pentru o misiune studențească care are loc în acest weekend în campusul nostru. Peste 400 de studenți voluntari s-au strâns împreună pentru o săptămână de rugăciune, de studiu biblic și pentru a avea, pur și simplu, un timp minunat împreună. Nu este un lucru minunat? ! Peste 400 de studenți adunați la un loc. Să-Și reverse Dumnezeu binecuvântările peste ei! De asemenea, suntem recunoscători pentru oamenii în vârstă ai bisericii noastre și pentru nevestele lor care, sub atenta îndrumare a lui Mark Sharp, s-au adunat pentru un weekend de stăruință, înălțând rugăciuni pentru această comunitate minunată, pentru viitorul acestei bisericii, pentru ca binecuvântarea și favoarea din partea lui Dumnezeu să fie revărsate peste această biserică. Oare nu suntem noi binecuvântați cu acești oameni în vârstă și soțiile lor care se întâlnesc des pentru a se ruga, pentru a stărui împreună unul cu celălalt și pentru a se ruga pentru lucrarea din interiorul familiilor din biserica Oak Hill? La fel de recunoscători suntem și pentru fiecare din voi care participați în fiecare săptămână la întâlnirile în grupuri mai mici. Biserica Oak Hills are peste 300 de grupuri care se întind în tot orașul San Antonio și în județul Hill. Multe dintre aceste grupuri se întâlnesc pentru a studia materialele legate de seria această de predici, iar altele studiază alte materiale creștine. Multe din aceste grupuri se întâlnesc la casele lor, altele în restaurante, altele în școli, altele se întâlnesc în unul dintre campusurile bisericii, unele grupuri se întâlnesc la locurile de muncă, unii se întâlnesc în zorii zilei, alții seara târziu, dar avem peste 300 de grupuri care se întâlnesc.

Așadar, suntem extrem de recunoscători deoarece în acele locuri se leagă adevăratele relații, locul în care adevărata unitate apare. De multe ori vă încurajăm în acest aspect, dacă doriți să creșteți în credință, înscrieți-vă la un asemenea weekend de părtășie, slujiți la unul dintre campusuri, fiți parte cu noi în unul dintre aceste grupuri. Se întâmplă ceva spiritual atunci când ne închinăm și credem cu adevărat că lucrurile se pot schimba, că atmosfera este schimbată de adevărurile spirituale atunci când noi ne închinăm împreună. Atunci când slujim altora sau ne folosim mușchii spirituali vom realiza că suntem binecuvântați pentru că putem fi o binecuvântare pentru lucrarea pentru Împărăția lui Dumnezeu. Atunci când ne întâlnim în grupuri mai mici vom realiza că acolo se clădește adevărata comunitate, că acolo se creează adevăratele legături, care vor fi o adevărată slujire și o lucrare continuă în viața aproapelui nostru. Suntem foarte recunoscători pentru slujitorii din campusurile noastre sau din comunitatea noastră, suntem recunoscători pentru aceia care găzduiesc întâlnirile grupurilor, care îndrumă aceste grupuri și care participă la activitățile acestor grupuri. Dacă doriți să faceți parte dintr-un grup să știți că este loc și pentru voi! Puteți să contactați oricare dintre campusurile noastre și ne vom asigura că veți face parte dintr-un grup.

Dar ce săptămână am avut! Se pare că trecem de la o nenorocire la alta. Iată că iar ne-am confruntat cu un uragan care s-a întins până pe coasta Louisiana și poate și în Alabama, și Florida. De asemenea, ne confruntăm și cu teribilele știri pe care le-am aflat de la televizor în legătură cu tragedia de necrezut din Las Vegas. Așadar, dacă te găsești în situația în care să nu-ți mai dorești să te uiți la știri sau să citești ziarul, să știi că nu ești singurul în această situație. Acum mai mult ca niciodată avem nevoie de prezența și de promisiunile lui Dumnezeu. Spre asta ne vom îndrepta privirile. Spre promisiunile lui Dumnezeu. Promisiunea pe care am hotărât-o pentru această săptămână pare perfect de potrivită. Promisiunea lui Dumnezeu: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca” (Isaia 43:2). Promisiunea din partea noastră: ca răspuns la amplificarea răului îmi voi mări credința.

Acum, Doamne, Te rugăm să ne ajuți să putem înțelege această minunată și măreață promisiune din partea Ta. Ajută-ne Doamne, ca în timp ce trăim într-o lume în care răul crește din ce în ce mai mult, să putem răspunde cu o credință crescândă. Ne rugăm pentru aceia care s-au aflat în calea acestui uragan, ne rugăm pentru aceia care au fost personal afectați de tragedia ce a avut loc în Las Vegas. Tată, credem că acum este oportunitatea potrivită pentru a ne ruga pentru toți aceia care se înfruntă cu orice tip de încercare, Te rugăm să-i întărești Tu! Deschide-ne inima și deschide-ne mintea. Iartă, Tu, vorbitorul din această zi, căci păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să-L putem vedea pe Isus și numai pe El! În Numele lui Isus ne-am rugat, iar toți oamenii lui Dumnezeu au spus „amin”.

Am avut un timp distractiv zilele trecute cu niște întrebări de cultură generală. Am întrebat câțiva oameni: „În ce pasaj din Biblie găsim pentru prima dată menționat cuvântul ‘har’?” Unde căutăm în Biblie pentru a găsi prima menționare a cuvântului har? Mulți oameni au asumat că ar fi în epistolele scrise de apostolul Pavel – mare campion când vine vorba de har. Alții au sugerat că ar fi în învățăturile date de Domnul Isus Hristos. Puțini au sugerat că de fapt prima apariție a cuvântului a avut loc în Vechiul Testament, cel mai probabil în cartea Psalmilor, unul dintre Psalmii scriși de regele David. Apoi, câțiva oameni s-au uitat mirați la mine și m-au întrebat: „Pentru ce mă întrebi așa ceva?” Ei bine, le-am reamintit că studiul Bibliei implică și o bună arheologie. La fel cum a cerceta amănunțit existența unei ființe umane sau a unei societăți constă în căutarea de dovezi, în aceași măsură și studiul Bibliei înseamnă a cerceta cele mai vechi dovezi în legătură cu o idee importantă. Harul este cea mai minunată idee a întregii Biblii! Așadar, cât de adânc trebuie să cercetăm Biblia pentru a găsi prima apariție a cuvântului „har”? Am să vă spun imediat, dar, mai întâi haideți să ne spunem declarația. Ați crezut că am uitat, nu e așa? Ei bine, îndreptați-vă spatele, iar dacă nu știi poziția pe care trebuie să o ai privește la cei din jurul tău; ei își vor îndrepta spatele, își vor umple plămânii cu aer, iar inimile cu speranță. Spuneți aceste lucruri cu seriozitate, deoarece chiar diavolul stă și ascultă. Sunteți pregătiți? Noi ne trăim viața bazându-ne pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece Cuvântul Său este de neclintit și nădejdea noastră este de neclintit. Noi nu ne bazăm pe problemele vieții sau pe suferința pe care o aduce această viață. Noi ne încredem în promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu. Amin!

Așadar, când a apărut de fapt pentru prima dată în Biblie cuvântul „har”? Trebuie să ne îndreptăm privirile spre chiar prima carte din Biblie, în Geneza 6:8: „Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.” Așa este! Noe, cel care a construit arca, îngrijitorul animalelor, cel care a supraviețuit potopului, cel care a băut vin – acel Noe. Cuvântul „har” apare pentru prima dată în Biblie atunci când vecinii lui Noe l-au batjocorit, apare după cel mai întunecos paragraf. Dacă doriți să umplem anumite goluri din această poveste, haideți să începem prin a vorbi despre (1) corupția oamenilor din acea vreme. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6:5). Există vreun verset care să micșoreze această descriere? Priviți puțin la această descriere: „răutatea omului era mare”, „toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău”. Noi am fi tentați să spunem că acest verset este inadecvat, dar apoi ne aducem aminte de scheletele rămase pe câmpurile de război din Cambodgia, sau de trupurile neînsuflețite ale triburilor tutsi din Rwanda, sau chiar de uciderile masive ce au avut loc în propria noastră țară. După toate aceste lucruri începem să reconsiderăm acest verset. Răutatea omului poate deveni atât de mare încât fiecare întocmire devine îndreptată spre rău?

Ei bine, așa s-a întâmplat în zilele lui Noe, dar cum a fost posibil să se ajungă la o asemenea răutate? Și cum de s-a întâmplat într-un timp atât de scurt? La începutul capitolului 6 putem citi despre măreața creație, cum Dumnezeu a poruncit și au fost create toate lucrurile, apoi Dumnezeu a afirmat că toate lucrurile erau bune. Să fie – și a fost – și a fost bun. De 6 ori apar scrise aceste acțiuni și mereu s-au sfârșit prin a fi bune. Lumina, uscatul, marea, cerurile, toate erau bune. Apoi, zilele creației s-au sfârșit cu capodopera lui Dumnezeu (Geneza 1:7): „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Dumnezeu a binecuvântat prima pereche de oameni. Le-a spus să aibă copii, să stăpânească pe pământ, să se ajute reciproc pentru a avea o viață bună. Cum au putut face altceva? Munca pe care o făceau era viața lor. Animalele erau prietenii lor. Înmormântările nu erau necesare. Leii iubeau mieii. Sconcșii nu miroseau. Cutremurile de pământ nu existau și nici fulgerele. Era un paradis perfect! Și era o căsătorie perfectă: un bărbat și o femeie fără păcate. Nu purtau papuci deoarece nu exista niciun spin. Nu purtau haine deoarece nu era nimic de ascuns. Erau diferiți și totuși egali. El o avea pe ea, iar ea îl avea pe el și amândoi Îl aveau pe Dumnezeu. Acelea erau zilele cele bune.

Totuși, în această lume plină de bucurie și fără nicio teamă s-a furișat un șarpe al răutății și a întrebat (Geneza 3:1): „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Ce sămânță vicleană a fost semănată în inima Evei! Nu a fost sămânța răzvrătirii, nici cea a mâniei. Satan a fost mult mai hotărât. El a semănat sămânța îndoielii. „Oare chiar a zis Dumnezeu cu adevărat?” Sămânța neîncrederii. Pe cât de repede poți rosti cuvântul „haos”, pe atât de repede a devenit paradisul un haos. Frica i-a atras pe cei doi în tufiș, iar rușinea i-a făcut să se ascundă în spatele frunzelor. Ei au avut doar niște scuze neconvingătoare! Acesta a fost doar începutul. Primul lor născut l-a omorât pe cel de-al doilea copil al lor. Unul din descendenții lor a cerut să aibă mai multe soții. Arborele genealogic a fost încetul cu încetul stropit cu sânge. Până să ajungem în capitolul 6 copiii lui Adam au căzut într-o prăpastie a răutății din care nu mai puteau ieși. S-au separat de Dumnezeu. Au fost 7 generații de inimi împietrite, așadar Dumnezeu a rostit (Geneza 6:5-7): „ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.  I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: ‚Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.’” Niciun om nu tânjează după Eden, nimeni nu-L dorea pe Dumnezeu, nimeni nu a jelit căderea în păcat sau părăsirea grădinii, nimeni în afară de Noe.

Am vorbit despre corupție, acum haideți să vorbim despre singura (2) excepție. În acest pasaj din versetul 6 știți că Noe este descris ca singurul pentru care s-a găsit milă în ochii lui Dumnezeu (Geneza 6:8). Aș vrea să vă pot spune modul prin care Noe a găsit milă. Aș vrea să știu să vă spun mai multe despre Noe, despre cum a putut acest descendent a lui Adam să devină bun într-o lume care o luase razna. Despre cum a putut acest fluture să aterizeze într-o cocină de porci... Ce anume a făcut Noe? S-a rugat? A ținut post? Totuși, știm ce a făcut Noe după ce a avut parte de harul lui Dumnezeu. A devenit un constructor de arcă, un propovăduitor, un căutător de animale, un erou al credinței. El a salvat rasa umană. Dar ce știm despre tinerețea lui Noe? Ce știm despre viața lui dinainte de acest moment? E cineva care știe? Deoarece noi nu știm. De fapt, noi îl numim Noe deoarece nu știm absolut niciun lucru despre el. Sunt foarte mândru de gluma pe care tocmai am făcut-o! Vă întrebați ce anume fac predicatorii într-o după-masă întreagă? Încearcăm să descoperim afirmații ca cea de mai înainte.

Ceea ce știm cu siguranță este faptul că Noe a avut încredere în promisiunea lui Dumnezeu. În toată lista oamenilor pentru care a fost făcută promisiunea numele lui Noe este scris primul. El a crezut promisiunea lui Dumnezeu. De fapt, pe lângă faptul că cuvântul „har” apare pentru prima dată în povestea lui Noe, este scris pentru prima dată și cuvântul „legământ”. Dumnezeu i-a spus lui Noe (Geneza 6:8): „Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.” Așadar, Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Noe. I-a promis un loc unde va fi în siguranță, un loc de scăpare. Dumnezeu i-a spus lui Noe să se aștepte la 40 de zile și 40 de nopți de ploaie. Iar ploaia care a început cu câțiva stropi s-a transformat într-un potop care a înghițit toți munții cei înalți și toate ființele vii, dar mai important de atât, a înghițit toți oamenii care s-au răzvrătit. Ei au umplut pământul cu răutatea, iar Dumnezeu l-a umplut cu apă. Potopul a venit, arca a plutit, iar planeta a fost curățată. După 40 de zile de ploaie și 8 luni de plutire, Noe și familia sa a ajuns să se odihnească pe pământ uscat. Ei au fost protejați. Dumnezeu a făcut o promisiune pe care a și ținut-o. Dumnezeu a făcut ca să apară un curcubeu pe cer, iar cu acesta a promis că nu va mai inunda niciodată pământul.

Este o istorisire minunată, dar este mai mult de atât! Oare are vreo semnificație și pentru viețile noastre din aceste timpuri? Da, chiar are! Eu cred că corupția ce este urmată de această excepție ne îndrumă către o (3) aplicație foarte încurajatoare. Deci, pe lângă faptul că cuvântul „har” apare pentru prima dată menționat în povestea lui Noe, chiar și imaginea harului apare în această istorisire. Dumnezeu ne-a trimis și nouă o barcă salvatoare. Pentru momentele în care lumea noastră pare inundată de răutate și încercări, Dumnezeu ne-a trimis o arcă, doar că arca noastră nu este o barcă. Arca noastră este Mântuitorul nostru, pe nume Isus Hristos. Apostolul Pavel a spus-o astfel (Romani 3:3-26): „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.  Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.  Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângeleLui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.”

Isus este arca noastră. Noi ne trăim viața în El, ne pune încrederea în El. Atunci când simțim prezența răului în jurul nostru noi pășim către El. Pasarela Sa este făcută din lemnul de pe Calvar, iar lumina catre pătrunde din cer în arca noastră are cale liberă datorită învierii lui Isus Hristos. Isus însuși este Arca noastră. Isus însuși este Salvarea noastră. Odată ce ne-am pus încrederea în El, iar El închide ușa – exact cum Dumnezeu a închis și arca lui Noe – El sigilează ușa din afară, garantându-ne o sosire în siguranță. Încercările vin, dar o dată cu ele apare și Dumnezeu. Cuvântul folosit de Biblie pentru a descrie acest lucru este „har”. Harul este favoarea nemeritată din partea lui Dumnezeu, este alegerea Sa de a fi blând cu oameni care nu ar merita această blândețe, alegerea Sa de a ne dărui iertare acelora dintre noi care nu am merita să fim iertați. Alegerea noastră este de a crede, pur și simplu, exact cum a făcut și Noe, să ne urcăm în arcă și să credem în El și în promisiunea pe care ne-a făcut-o că ne va duce acasă.

Cu câțiva ani în urmă am dat de o poveste care cred că ilustrează foarte profund această promisiune a harului. Am auzit această poveste de la un prieten care la rândul lui o auzise de la alt prieten și cred că și el o auzise de la alt prieten. Deci, nu pot spune cât de adevărată este această poveste, dar dacă măcar o mică urmă din ea este adevărată, merită să v-o spun și vouă. Așadar, un anume domn era la cumpărături și tot ce trebuia să cumpere era cafea și pâine. Deci și-a luat cafeaua și pâinea și s-a pus la rândul de la casa de marcat. În spatele lui la acea coadă era o doamnă – presupunem că era o soție casnică – care avea un coș plin cu alimente, haine și avea chiar și niște echipamente pentru televizor. În timp ce domnul nostru – cu cafeaua și pâinea lui – trecea pe la casa de marcat, un angajat al magazinului îl îndreaptă către un bol plin cu bilețele spunându-i: „În acest bol este un număr, iar dacă bagi mâna și vei nimeri biletul cu acel număr toate cumpărăturile tale vor fi gratuite.” Ei bine, acel domn s-a uitat la bolul acela care era plin cu bilețele de dădea pe dinafară. Sute și sute de bucăți de hârtie. L-a întrebat pe acel angajat: „Câte numere corecte ați spus că sunt în acest bol?”, iar răspunsul a fost: „Un singur număr”. Unii dintre noi poate ne-am gândi: „Care ar fi probabilitatea ca să nimeresc biletul corect?” Dar acest domn a băgat mâna în bol, a amestecat puțin biletele, apoi a tras unul afară și ca să vezi! Era bilețelul cu numărul câștigător. Ce surpriză! Dar apoi, a realizat că tot ceea ce el cumpărase în acea zi era doar o pâine și o cafea. Ce pierdere ar fi fost! Dar acest domn s-a gândit repede și și-a adus aminte de doamna din spatele lui, cea care avea un căruț plin de cumpărături, și-a adus aminte de ea și s-a întors către ea spunându-i: „Dragă, ghici ce? ! Noi am nimerit bilețelul câștigător!” Ea s-a uitat mirată la el, dar el i-a făcut semn cu ochiul ținând ridicat biletul cu numărul câștigător. Așadar, acea doamnă a trebuit să intre în acest joc. A trecut în fața căruțului, s-a apropiat de acel domn și l-a luat de braț. Așa că, doar pentru un moment, cei doi au fost căsătoriți prin noroc. Afară, în parcare, ea a consumat acea unire temporară printr-o ciupitură de obraz rapidă și un „mulțumesc”. Apoi, el a plecat acasă, ea a plecat acasă, dar au rămas cu o poveste minunată pe care le-o pot spune nepoților lor. Acum, să nu-mi trimiteți niciun mesaj, deoarece știu deja că ceea ce au făcut cei doi nu a fost tocmai corect. Știu acest lucru. El nu ar fi trebuit să mintă, iar ea nu ar fi trebuit să se prefacă. Așadar, vă rog să nu-mi trimiteți niciun mesaj în legătură cu această poveste.

Acestea fiind spuse, așa-i că a fost o poveste nemaipomenită? ! Oare, această poveste nu ne aduce puțin aminte de povestea Domnului Isus Hristos? Mai ales că acea doamnă, deși avea foarte multe produse, ea ar fi putut să le plătească, dar noi nu suntem în stare să plătim prețul păcatelor noastre. Și totuși, un Străin a apărut. Și cu un act de bunătate ne-a invitat să I ne alăturăm, nu doar pentru niște mâncare dintr-un magazin, ci la un ospăț veșnic. Nu doar pentru un moment, ci pentru o eternitate. Am primit lucruri pentru care noi nu am lucrat. Am primit binecuvântări pe care nu le putem măsura. Acesta este darul din partea lui Dumnezeu. Noe a găsit milă în ochii lui Dumnezeu. Tu ai găsit acest har? Poate că toată viața ta oamenii ți-au spus că Dumnezeu dorește ca tu să ai un comportament adecvat, sau să fii bun, sau să-ți găsești locul. Așa că ai încercat să ai un comportament adecvat, sau să fii bun, sau să aparții unei comunități, dar tu te simți mereu obosit, deoarece nu știi niciodată dacă ești îndeajuns de bun, sau dacă comportamentul tău este îndeajuns de potrivit, sau dacă aparți comunității potrivite. Dar, iată că apare vocea harului. Această voce nu îți spune să te comporți potrivit, să fii bun sau să aparți unui grup. Vocea harului îți spune să stai liniștit și să ai credință. Asta a făcut și Noe. El a făcut foarte multe lucruri după ce a crezut, dar nu este nicio dovadă care să ne spună că Noe s-a apucat de construit arca înainte să creadă. Datorită credinței lui s-au întâmplat lucruri minunate, dar nu lucrările lui l-au salvat, ci credința sa. Nici lucrările tale nu vor adăuga vreo iotă la salvarea ta, ci credința ta.

Ce ar fi să ne încredem cu adevărat în această promisiune? Doar să ne punem încrederea în ea. Într-o lume care pare să meargă din rău înspre mai rău tu rămâi neclintit ancorat în această promisiune pe care nimeni nu ți-o poate lua. Această promisiune este că atunci când crezi cu adevărat în Hristos sufletul tău este în siguranță, în interiorul bărcii de salvare a Domnului. El te va duce acasă. Dacă nu ai acceptat niciodată acest har acum știi de ce este numit mărețul har, iar acum știi cel puțin o parte din motivul pentru care Dumnezeu a făcut această minunată și măreață promisiune. Isaia 43:2: „Când vei trece prin ape, voi fi cu tine, când vei trece prin râuri, ele nu te vor îneca.” Amin?

Acum, Tată ceresc, dăruiește-ne acest har măreț pentru a-l putea avea în adâncul inimilor noastre pentru a ne curăța de orice frică, de orice mâhnire, de orice suferință. Tată, sunt sigur că există oameni în acest loc care au simțit acest lucruri. Vrei te rog să le spui că harul Tău este eficient și că harul Tău este îndeajuns? Ne dorim ca harul Tău să fie bucuria noastră cea mai mare. Deoarece nimeni nu ni-L poate lua pe Isus nimeni nu ne va putea lua nici harul Tău. În Numele lui Isus ne rugăm, iar toată biserica spune „amin”.