„Mulțumiți-vă cu ce aveți... ”

În fiecare an în luna noiembrie noi cei care trăim în SUA, sărbătorim ziua mulțumirii mai întâi în biserică apoi în familie. Această sărbătoare este adânc înrădăcinată în viața americanilor de pretutindeni, pentru că ea face parte din istoria acestui popor. Îmi aduc aminte cu plăcere de timpul când eram în România și sărbătoream ziua roadelor. Multe țări din lume au o zi a recunoștinței și o celebrează sub diferite forme și la date diferite. Cred că nu are importanță data sau felul în care se sărbătorește ziua mulțumirii, ci este de mare importanță să cunoașteam care este motivul recunoștinței noastre și cui trebuie să adresăm noi mulțumirile noastre.

Astăzi mulțumirea este o piatră rară, iar nemulțumirea este ridicată la rang de virtute pentru tot mai mulți oameni.

Se spune că odată un mare magnat se plimba pe malul unui râu, și deodată a întâlnit un pescar care stătea culcat pe malul râului bucurându-se de peisajul fermecător al unui apus de soare. Fără prea multă ezitare magnatul îl întrebă pe pescar:

-               De ce nu mai pescuiești?

-               Am pescuit destul pește pentru ziua de azi, răspunse pescarul.

-               De ce nu continui să pescuiești mai mult? Prinde mai mult pește, vinde-l, fă profit, apoi cumpără-ți o barcă mare, angajează mai mulți oameni și apoi vei deveni bogat și astfel vei avea timp să stai liniștit și să privești apusul de soare.

-               După cum vezi domnule, chiar asta fac în momentul de față, răspune liniștit perscarul.

Dumnezeu a creat omul ca să fie totdeauna mulțumit. L-a așezat în grădina Edenului, s-o lucreze, s-o păzească și să se bucure de tot ce era în jurul lui. Apoi a venit Satan și a ispitit-o pe Eva spunându-i că odată ce vor mânca din pomul oprit: „vi se vor deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” (Genesa 3:5) Din acel moment creatura umană a pierdut noțiunea de mulțumire și binecuvântare oferite gratuit de Dumnezeu. De atunci și până în zilele noastre tot mai mulți oameni caută să găsească mulțumirea dar tot mai puțini sunt cei care o află.  

Sf. Augustin spunea: Dumnezeu a creat ființa umană doar pentru El, dar inimile noastre nu găsesc odihna și mulțumirea până când nu Îl descoperă pe Dumnezeu. El este sigurul care oferă și astăzi împăcarea noastră cu Tatăl, prin Domnul Isus Hristos. Numai atunci când Îl avem pe El în viața noastră putem fi mulțumiți de viață, de credință, de relațiile ce le avem cu cei din jur, de slujba ce o facem și de familia noastră.

Pentru a înțelege mai bine care ar trebui să fie relația noastră cu Tătăl (Dumnezeu), m-am dus cu gândul pentru o clipă la pilda fiului risipitor. După cum putem deduce din descrierea biblică, acest tânăr avea tot ce-i trebuia în casa tatălui său. Nu ducea lipsă de nimic și ar fi avut toate motivele să fie mulțumit. Se pare însă că acest fiu s-a săturat să fie sub ocrotirea tatălui și să respecte toate regulile casei. Vroia cu orice preț să fie independent, să-și aleagă singur prietenii, să cheltuiască singur moștenirea primită, pe ce vrea, cu cine vrea și unde vrea el. S-a săturat de belșugul de pâine din casa tatălui său și a decis să plece pentru a fi cât mai departe de el. Dragostea tatălui și belșugul din cămin nu au putut să-l oprească cu nici un chip pe acest tânăr răzvrătit.

Banii primiți de la tatăl său ca și moștenire însă s-au terminat și astfel a început să ducă lipsă. Prietenii l-au părăsit și pentru a supraviețui a trebuit să caute de lucru. A trebuit să accepte orice slujbă care să-i mai dea o speranță de viață și astfel a început să-și vină în fire.

Din istoria fiului risipitor putem deduce foarte ușor care sunt consecințele depărtării de Tatăl. Depărtarea de Tata are consecințe greu de imaginat. Abia atunci când ajungi singur și părăsit de toți, poți să-ți dai seama ce înseamnă să ai binecuvântarea Tatălui, ce înseamnă să fi mulțumit de părtășia caldă a unui cămin binecuvântat, să fi mulțumit de belșugul de pâine din casa părintească. Astăzi tot mai mulți fii risipitori pleacă cât mai departe de Tata, în locuri stăine ca să nu fie cunoscuți de nimeni și duc o viață destrăbălată fără Dumnezeu. Vor să guste singuri din plăcerile lumii, să creadă că sunt stăpâni pe tot ce au primit în dar de la Tătăl lor.

Apostolul Pavel ne ajută și el să înțegem mai bine care este secretul mulțumirii. Mulțumirea în primul rând este o deprindere de viață, „... căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc.” (Filipeni 4:11). Mulțumirea este o știință, „Știu să trăiesc,” este o putere, „Pot totul în Hristos”. Mulțumirea este o viață trăită cu Hristos și prin Hristos. Mulțumirea este o virtute care se dobândește printr-o luptă continuă cu firea noastră pământească. Mulțumirea este o voință care te ajută să fi mulțumit în belșug cât și în lipsă, în necaz cât și în strâmtorare.

Mulțumirea este o poruncă, este voia lui Dumnezeu: „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18) Cuvântul Domnului ne învață să „Mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile... (Efeseni 5:20) Noi trebuie să fim mulțumiți și să binecuvântăm Numelui Lui pentru că El „... zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră.” (Psalmul 68:19)

Un alt motiv de mulțumire pentru noi toți este că „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare.” (Plângerile lui Ieremia 3:22,3)

Astăzi este tot mai anevoios să fi mulțumit doar cu ce ai, fără să te gândești la ce ai putea avea prin metode necinstite. Apostolul Pavel le spune evreilor și ne spune și nouă astăzi: „... Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

Întrebarea pe care trebuie fiecare să ne-o punem este: „De trebuie să fim mulțumiți?”

Prin mulțumirea noastră noi Îl glorificăm pe Dumnezeu. Fiecare dintre noi trebuie să ne întrebăm astăzi „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine? Voi înălța paharul izbăvirilor, și voi chema Numele Domnului; îmi voi împlini juruințele făcute Domnului... ” (Psalmul 116:12,3)

O altă întrebare pe care trebuie să ne-o punem este: „Pentru ce trebuie să fim mulțumiți?”

Datoria noastră este să mulțumim lui Dumnezeu atât pentru lucrurile mici cât și pentru cele mari, pentru binecuvântări dar și pentru încercări. Pentru a putea propăși pe calea credinței, mulțumirea trebuie să fie piatra de temelie a vieții noastre de zi cu zi. Mulțumirea aduce sănătate trupului nostru, căminului nostru, bisericii din care facem parte și comunității în care locuim.

Dacă până astăzi dragul meu cititor nu ai descoperit secretul mulțumirii trebuie să-ți vii în fire și să te întorci din nou în casa Tătălui tău. El este bun și iubior și te iartă apoi te primește cu toată dragostea unui tată plin de fericire. Numai acolo este belșug de pâine și binecuvântare. Fi mulțumit de tot ce ai astăzi și lasă-L pe El să se îngrijească pentru toate nevoile tale de mâine.  

Poetul creștin Traian Dorz spunea:

Mulţumesc de apa dulce
De izvor din care beau
Cer iertare pentru apa
Tulburată făr’ să vreau.

Doamne, ţine minte numai
Ce-am făcut pe placul Tău,
Dar nu-ţi mai aduce-aminte
De nimic din ce-a fost rău.

Mulţumesc de pâinea care
M-a hrănit flămând fiind
Cer iertare pentru pâinea
Ce-am călcat-o neştiind.
…………………….

Mulţumesc de tot ce-n viaţă
Pentru Domnul am făcut
Cer iertare pentru câte
Nu i-am dat şi le-am pierdut.  

Fie ca mulțumirea noastră din fiecare zi să se înalțe din nou la tronul de îndurare a Dumnezeului nostru ca o jertfă de bun miros, sfântă și plăcută Domnului.