In El Avem # 15 http: //kingdomplan. net         IN EL AVEM RASCUMPARAREA, PRIN SANGELE LUI, IERTAREA PACATELOR, DUPA BOGATIILE HARULUI SAU pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos. (Efeseni 1:7-12). Cred ca este de folos in inceputul acestui capitol sa aduc la conostinta cititorului ca unele zile ale anilor trecuti (2016-2017) au fost si vor ramane in numarul celor mai importante zile din viata mea de pana acum pentru bogatia harului lui Dumnezeu Tatal in care har mi-sa ingaduit sa-l intalnesc si sa incep sa-l cunosc personal pe Domnul meu Isus Hristos in pozitia Lui de MINUNATUL SI PREAIUBITUL MEU MIRE SI BARBAT. Despre aceasta taina mareata a Domnului meu unde El acum este si continua sa fie MIRELE SI BARBATUL MEU PREAIUBIT cu voia lui Dumnezeu voi scrie si voi vorbi poate in vremile viitoare. Caci sunt gelos de voi cu o gelozie dupa voia lui Dumnezeu, pentru ca V-AM LOGODIT CU UN BARBAT, ca sa va infatisez inaintea lui Hristos CA PE O FECIOARA CURATA. Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si GANDURILE VOASTRE SA NU SE STRICE de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos. (2Corinteni 11:2,3). Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita CA O MIREASA IMPODOBITA PENTRU BARBATUL EI. (Apoc. 21:2). Apoi unul din cei sapte ingeri, care tineau cele sapte potire pline cu cele din urma sapte urgii, a venit si a vorbit cu mine, si mi-a zis: "Vino sa-ti arat MIREASA, NEVASTA MIELULUI!" (Apoc. 21:9). Si DUHUL SI MIREASA zic: "Vino!", si cine aude sa zica: "Vino!", si celui ce ii este sete sa vina; cine vrea sa ia APA VIETII fara plata! (Apoc. 22:17). Aud glasul preaiubitului meu! Iata-l ca vine, sarind peste munti, saltand pe dealuri. Preaiubitul meu seamana cu o caprioara sau cu puiul de cerboaica. Iata-l ca este dupa zidul nostru, se uita pe fereastra, priveste printre zabrele. PREAIUBITUL MEU VORBESTE SI-MI ZICE: "Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso! Caci iata ca a trecut iarna; a incetat ploaia si s-a dus. Se arata florile pe camp, a venit vremea cantarii si se aude glasul turturelei in campiile noastre. Se parguiesc roadele in smochin, si viile inflorite isi raspandesc mirosul. Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso! Porumbita din crapaturile stancii, ascunsa in scobiturile prapastiilor, arata-mi fata ta si fa-ma sa-ti aud glasul! Caci glasul tau este dulce, si fata ta, placuta." Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici care strica viile; caci viile noastre sunt in floare. PREAIUBITUL MEU ESTE AL MEU, SI EU SUNT A LUI; el isi paste turma intre crini. Pana la racoarea zilei si pana la lungirea umbrelor, intoarce-te! … IUBITULE, SARI CA O CAPRIOARA SAU CA PUIUL DE CERB PESTE MUNTII CE NE DESPART. (Cint. 2:8-17). Eu sunt un zid, si tatele mele sunt ca niste turnuri; IN OCHII LUI AM FOST CA UNA CARE A GASIT PACE. (Cint. 8:10). Inca din ani de copilarie am fost mereu vizitat mai ales in visurile din timpul nopti de Dumnezeu in persoana Domnului meu Isus Hristos. Faptul ca inima mea a fost treptat umpluta cu dorinta dea-l avea pe Isus aproape si dea-l cunoaste personal a fost harul maret care mi-a fost dat mie potrivit cu planul lui Dumnezeu facut in Sinea Lui inainte de facerea lumii. Factori principali de care sa folosit harul lui Dumnezeu inca din primi ani ai copilariei mele au fost parinti mei si imprejurarile in care era mereu vazuta si simtita prezenta Dumnezeului parintilor mei. Este adevarat ca am fost daruit de Dumnezeu unei familii care de la nasterea mea in casa lor am fost dus, dat si conectat cu Isus care era deja cunoscut de ei ca Mantuitor si Domn al vieti lor. Cat despre parinti mei au fost si au sfarsit calatoria lor pamanteasca intr-o stare mai de jos in privinta ordinei societati. Potrivit cunostintei mele de acum nici tatal meu Gheorghe Ilea, nici mama mea Veroana Durcau nu veneau dintr-un neam de oameni bogati in case, pamanturi si animale, nu veneau nici dintr-un nem de oameni puternici care au cucerit cetati si au stapanit peste cei cazuti in mainile lor. Mama a apsolvit doar doua clase primare dupa care cunostea marea parte a literilor si a cifrelor si spre marea ei bucurie de multe ori reusea sa-si scrie numele si sa corecteze pe tata in numararea banilor mai ales cand vroia sa puna de-o parte o hartie de 5 lei pentru unele preferinte ale ei. Tatal meu nu a fost, nu a participat niciodata in cursurile scolare a cunoscut cifrele mai mici mai ales cele de pe bancotele de o suta si urmatoarele mai mici. Pentru semnarea documentelor legale folosea un deget bine inbibat in cerneala care dupa aceia il presa pe document in locul rezervat pentru semnatura. Cu toate ca Tata a lucrat pentru guvernul communist numai in jur de 6 luni in timpul vieti lui, nu cunosc, nu-mi amintesc macar de o singura vreme in care sa fi fost nemultumit, stresat alergand dupa bogatiile trecatoare, ei au trait inaintea lui Dumnezeu intr-o stare de multumire si putinul lor nu sa terminat niciodata. Cred ca nu gresesc daca spun ca multi parinti care au trait mai mult sau mai putin intr-o stare limitata in bunurile pamantesti, depun mult efort, se roaga, doresc, sfatuiesc si uneori se sacrifica pentru copii lor dorindule si ajutandui sa traiasca o viata mai bogata in cele materiale si trecatore, sunt de adimrat astfel de parinti si copii lor ar trebuie sa le fie recunoscatori. Parintii mei Tata si Mama in privinta aceasta au fost mai interesati, au dorit mai mult, s-au rugat lui Dumnezeu, m-au sfatuit si chiar au luptat puternic pentru mine ca sa ma indrept, sa cunosc, sa alerg, sa fiu legat si sa primesc lucrurile duhovnicesti si vesnice mult mai mult decat lucrurile materiale si trecatoare. Osteneala, lupta lor cea buna a fost rasplatita, Dumnezeu in indurarea Lui a cantarit munca si dorinta lor si pentru bucuria lor a inceput sa ma atraga tot mai mult spre El, prin Duhul Sau cel Sfant sa fiu mereu indemnat, mereu si mereu condus, apropiat si adus in fata si in prezenta TAINEI VOII LUI DUMNEZEU care este Isus Hristos Fiul Sau IN CARE de fapt locuieste trupeste TOATA plinatatea Dumnezeirii. Isus Hristos care acum este CAPUL oricarei domnii si stapaniri. El Isus Hristos Domnul IN CARE, In El Avem TOTUL DEPLIN. Am fost atras si cucerit de puterea ce-a mare a harului lui Dumnezeu in care mi-a fost ingaduit ca Isus Domnul meu sa mi-se descopere in diferite aspecte, in diferite imprejurari ca un raspuns rasplatitor pentru dorinta, munca si osteneala lor, a lui Tata Gheorghe si a Mamei mele Veroana. Binecuvintez si multumesc din toata inima lui Dumnezeu care ma asezat in familia lor, si rog pe bunul Dumnezeu potrivit bogatiilor harului Sau sa gaseasca El pe Tata si pe Mama vredinici de slava Imparatiei Lui. Este foarte interesant felul in care suntem cautati, gasiti, intalniti si primiti de Celce a fost trimis la noi si pentru noi, de Isus Fiul lui Dumnezeu. Isus ni- se descopera, ne cauta si ne gaseste numai cand suntem pierduti si rataciti in pozitia Lui de CAUTATOR SI MANTUITOR. Isus ni-se descopera si ne vindeca boala si suferinta numai cand suntem bolnavi si in mare suferinta in pozitia lui de MEDIC, Isus se descopera ne iarta, opreste si ridica pacatul atunci cand suntem robi sau chiar morti sub stapanirea pacatului in pozitia lui de MIEL DE JERTFA. Isus se descopera in timpul vietii potrivit cu imprejurarile in care ne aflam si ne ajuta sa-l cunoastem. Dar oare cum este, cum arata El si cand se descopere El omului in pozitia Lui de MIRE si BARBAT (SOT)? ? ? Raspunsul bun la aceasta intrebare cred ca il are omul care a avut, sau care are harul de la Dumnezeu sa intalneasca si sa cunoasca pe Isus ca PREAIUBITUL MIRE si BARBAT sau ca SOT la care urmeaza sa-i fie SUPUS IN TOATE LUCRURILE si pentru care se GATESTE CA O MIREASA IMPODOBITA PENTRU BARBATUL EI. Omul care nu este pierdut si ratacit, mai bine zis: OMUL CARE NU STIE ca a fost sau ca inca este pierdut si ratacit nu va cunoaste pe Isus CAUTATORUL, omul care nu este bolnav si in suferinta sau omul care nu stie ca este bolnav si in suferinta nu va cunoste pe Isus MEDICUL CEL BUN, omul care nu stie ca a fost sau ca este rob sau mort sub stapanirea pacatului nu va cunoaste pe Isus MIELUL DE JERTFA. Oamenii care au fost si care sunt inca pierduti, bolnavi, orbi, schiopi, surzi, muti, saraci si pacatosi si ei nu sunt constienti de starea lor nu vor primi pe Isus si nu vor cunoaste pe Isus, nu vor avea ce spune despre ISUS CAUTATORUL SI MANTUITORUL, MEDICUL CEL BUN SI MIELUL DE JERTFA AL LUI DUMNEZEU. Ce saraci, ce slabi si ofiliti, ce fata trista si crispata, ce cuvinte fara farmec, ce ochi uscati, ce confuzie, ce predici fara bucurie, ce veste trista vestesc toti oameni care se socotesc neprihaniti, care se cred nerataciti, care se uita cu dispret la cei pacatosi, care zic ei ca nu au fost si nu sunt bolnavi, care zic ca au ochii deschisi, care vorbesc mult si sunt mandri de umblarea lor pe picioare sanatoase. Oare ce stiu ei despre Isus, despre bunatatea Lui, despre iertarea Lui, mila, indurarea, ridicare, impacarea, videcarea, rascumpararea Lui si toata bogatia fiintei Lui? Daca omul nu manca din pomul CUNOSTINTEI binelui si raului daca mai pe urma nu era izgonit afara din gradina cea placuta, izgonit de la pomul vietii si inchisa ia fost usa sau poarta de intrare pe singurul drum care ducea la pomul vietii, daca nu era indepartat de casa lui, de locuinta cea placuta din Eden si pierdut pentru o clipa in intunericul din Valea Plangerii ne mai gasind drumul bun de reantoarcere acasa, NU CUNOSTEA indeajuns, NU PUTEA PRICEPE LARGIMEA, LUNGIMEA, ADANCIMEA SI INALTIMEA dragostei Tatalui Ceresc, dreptatea si harul Sau si nici pe Isus Cautatorul si Mantuitorul celor pacatosi, indepartati si pierduti. Isus, cand a auzit acest lucru, le-a zis: "Nu cei sanatosi au trebuinta de DOCTOR, ci cei bolnavi. EU AM VENIT SA CHEM LA POCAINTA nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi." (Marc. 2:17). Acestia, cand s-au infatisat inaintea lui Isus, I-au zis: "Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine sa Te intrebam: "TU ESTI ACELA CARE ARE SA VINA sau sa asteptam pe altul?" Chiar in clipa aceea, Isus a vindecat pe multi de boli, de chinuri, de duhuri rele, si multor orbi le-a daruit vederea. Si, drept raspuns, le-a zis: "Duceti-va de spuneti lui Ioan ce ati vazut si auzit: ORBII VAD, SCHIOPII UMBLA, LEPROSII SUNT CURATITI, SURZII AUD, MORTII INVIE, SI SARACILOR LI SE PROPOVADUIESTE EVANGHELIA (Ioan 7:20-22). Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot asa TREBUIE SA FIE INALTAT SI FIUL OMULUI, PENTRU CA ORICINE CREDE IN EL SA NU PIARA, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, CA A DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE IN El SA NU PIARA, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, N-A TRIMIS PE FIUL SAU IN LUME CA SA JUDECE LUMEA, CI CA LUMEA SA FIE MANTUITA PRIN EL. (Ioan 3:14-17). Oare ce avea sa spuna omul despre Dumnezeu, cum il cunostea pe Dumnezeu, cum dorea omul sa se apropie, sa se alipeasca si sa priveasca fata slavei lui Dumnezeu daca omul nu era niciodata in nevoie de mana buna, in nevoie de bogatiile harului si-a indurarii lui Dumnezeu, daca ne era indepartat, daca nu era supus temporar in lumea celor trecatoare, daca nu era pacatos, murdar, bolnav, orb, schiop, lepros, surd, rob, sarac si mort? Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei roada datatoare de pace a neprihanirii. (Evr. 12:11). Scopul principal al pedepsei data de Dumnezeu omului era ca dupa ce omul urma sa treaca prin scoala ei sa intalneasca, sa cunoasca si sa primeasca pacea si neprihanirea lui Dumnezeu. “Caci intristarile noastre USOARE, DE O CLIPA, lucreaza pentru noi tot mai mult O GREUTATE VESNICA DE SLAVA” (2Cor. 4:17). Cata bogatie, cat mister ceresc contin cuvintele Lui Isus asezate in pilde, parabole si diferite tablouri alegorice si icoane inchipuitoare de vorbire. Iata cum a prezentat Isus istoria OMULUI CARE COBOARA din cetatea Sfanta, din cetatea Pacii, si se afla in drumul coborator spre Ierihon cetatea palmierilor, cetatea blestemata, in drum spre Ierihonul intristarilor usoare si de-o clipa. Istoria omului care cade prada intristarilor usoare si de-o clipa si cum rodesc acestea intristari usoare si de-o clipa in partea de la urma acumuland o greutate vesnica de slava pentru omul trecut prin scoala si efectul lor. “Un invatator al Legii s-a sculat sa ISPITEASCA pe Isus si I-a zis: "Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" Isus i-a zis: "Ce este scris in Lege? Cum citesti in ea?" El a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti." "Bine ai raspuns", i-a zis Isus,"fa asa, si vei avea viata vesnica." Dar el, care voia sa se indreptateasca, a zis lui Isus: "SI CINE ESTE APROAPELE MEU?" Isus a luat din nou cuvantul si a zis: "Un om SE COBORA din Ierusalim la Ierihon. A CAZUT intre niste talhari, care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat si l-au lasat aproape mort. DIN INTAMPLARE, se cobora pe acelasi drum un preot; si, CAND A VAZUT pe omul acesta, a trecut inainte PE ALATURI. Un levit TRECEA SI EL prin locul acela; si, CAND L-A VAZUT, a trecut inainte PE ALATURI. Dar un samaritean, care ERA IN CALATORIE, A VENIT IN LOCUL UNDE ERA EL SI, CAND LA VAZUT, I S-A FACUT MILA DE EL. S-a apropiat de i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el. A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului si i-a zis: "Ai grija de el, si orice vei mai cheltui iti voi da inapoi la intoarcere." Care dintre acestia trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre talhari?" "Cel ce si-a facut mila cu el", a raspuns invatatorul Legii."Du-te de fa si tu la fel", i-a zis Isus.”(Luca 10:25-37). Isus prezinta UN OM CARE SE COBORA DIN IERUSALIM, omul acesta “UN OM” putea fi oricare om din Ierusalim, oricare om care locuia in Ierusalim dar care intr-o anumita vreme cobora din Ierusalim. De ce oare Isus nu a prezentat un om care locuia si era in Ierusalim, un om care na parasit niciodata Ierusalimul? Erau multi oameni in Ierusalim care puteau sa fie aproapele invatatorului Legi. Un om care COBORA DIN IERUSALIM, un om care reprezinta si care putea fi orice om din Ierusalim, un om care reprezint pe toti oamenii care COBOARA din Ierusalim. Da omul acesta poate fi tatal tuturor celor ce COBOARA, UN SINGUR OM care poate fi orcare om sau care poate reprezenta pe toti oamenii in coborarea lor, un om care ma poate reprezenta pe mine si pe tine. Un om care in coborarea lui si in CADEREA lui in mreaja intristarilor USOARE SI DE-O CLIPA castiga fara lupta, castiga prin lupta altuia, mai bine zis primeste in dar O GREUTATE VESNICA DE SLAVA. Daca in coborarea si in caderea lui omul acesta nu era vizitat, intalnit, privit cu mila, vindecat si ingrijit, daca nu avea ocazia sa cunoasca si sa ramana pentru totdeuna conectat, lipit, inundat de dragostea Samariteanului milos, mult posibil ca dupa refacerea lui era pentru multa vreme cuprins de manie, de o neliniste, de un dor de razbunare si de o mare framantare si oriunde si oricand povestea lui, predica lui era o nesfarsita judecata si condamnare la adresa talharilor cei rai, si la adresa preotului nemilos si a levitului nepasator. Asa avea sa fie povestea omului in coborare daca nu era in mijlocul povestirii lui Isus cuvantul “DAR”, un cuvant care schimba povestea si istoria omului in coborarea si in caderea lui si o imbraca cu o greutate vesnica de slava: “DAR” UN SAMARITEAN, CARE ERA IN CALATORIE, A VENIT IN LOCUL UNDE ERA EL SI, CAND LA VAZUT, I S-A FACUT MILA DE EL. S-a apropiat de i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el. A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului si i-a zis: "Ai grija de el, si orice vei mai cheltui iti voi da inapoi LA INTOARCERE." La reantoarcerea Samariteanului milos ce se va intampla oare cu omul dat in grija hangiului? Mult, foarte mult posibil ca Samariteanul milos I-l va lua cu El, sunt convins, sunt foarte sigur ca omul de la han, omul dat in grija hangiului, asteapta cu nerabdare reantoarcerea Samariteanului si va urma pe minunatul MIEL oriunde va merge EL Aleluia! Si acum in vremea anului 2018 inca se mai aude vocea plina de pace a omului ce fusese in coborare si cazut intre talhari. Da! Vocea lui purtata de vantul Dhului pana la marginile indepartate ale pamantului, este vocea si glasul omului de la hanul indurarilor lui Dumnezeu, este glasul celor ce fusesera desbracati de talharii fara mila, este vocea si glasul celor ce fusesera jefuiti de tot ce aveau, este vocea si glasul celor ce fusesera batuti zdravan, este vocea celor parasiti si lasati sa moara fara nici un ajutor si este vocea ce nu poate fi oprita a celor ce au fost vizitati de Isus Trimisul lui Dumnezeu. Este vocea celor ce au simtit atingera fermecatoare a Fiului lui Dumnezeu, a celor ce au auzit vocea, au privit fata stralucitoare, si au fost ridicati si readusi la viata de mana dreapta a Unsului lui Dumnezeu. Da! Este glasul bland si duios si vocea neprefacuta a rascumparatilor lui Dumnezeu, ei vorbesc, ei predica, ei propavaduiesc o greutate vesnica de slava, ei vorbesc cu bucurie despre mila si bogatia harului maret, despre ochi milostivi ai Lui Isus Medicul cel bun, despre frumusetea si stralucirea slavei fetei lui Isus Cautatorul, despre manile puternice a lui Isus Salvatorul, despre greutatea vesnica de slava de-a cunoaste tot mereu si tot mai mult pe Isus Hristos Domnul vietii, pe Isus Hristos Taina voii lui Dumnezeu, adevarata Dragoste eterna. Ei sunt cuprinsi de greutatea vesnica a slavei persoanei lui Isus deaceea ei nu sunt plini de ura, de manie, plini de razbunare pe talhari cei rai, pe preot si pe levitul cel nepasator, ei nu vestesc Moartea ETENA, nici Iadul ETERN, nici Pedeapsa ETERNA pentruca ei cunosc acuma si sunt pe veci inundati pe afara si pe dinauntru de Dragostea Eterna a lui Isus Hristos Domnul tuturora. Ei nu cunosc pe Isus din scrisul istoriei numai sau din cele ce au auzit vorbindu-se despre El numai, ei au fost vizitati de Isus in ceasul intristarilor si in clipa necazului lor. Ei au petrecut timpul necazului lor impreuna cu Isus, ei au auzit cu urecile lor si au vazut cu ochi lor comoara bogatiilor harului lui Dumnezu ascunsa in Isus Samariteanul Milos. Ei mereu declara uimiti de mila, indurarea si eterna dragoste a lui Isus o declaratie asemenea declaratiei lui Iov: “Iata, ochiul meu a vazut toate acestea, urechea mea a auzit si a luat seama. (Iov. 13:1)."Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut.” (Iov. 42:5). Cu siguranta daca nu erau cazuti intre talhari in coborarea lor din Ierusalim cetatea pacii, si daca nu erau intalniti, ingrijiti si luati cu Isus pentru totdeauna, veastea lor, predica si propavaduirea lor era ca a celora ce predica cu fata si cu fruntea incruntata, plini de manie si plini de dorul razbunarii vestind mai mult moartea decat viata, mai mult judecata si pedeapsa pentu pacatele omenirii decat mantuirea si iertarea celor vinovati si cazuti intre talhari. Asa predica multimea celor ce se simt nevinovati, nerataciti, necazuti intre talhari si toti care se cred in siguranta Ierusalimului pamantesc si care nu au simtit nevoia de ajutor, toti care n-au avut inca harul dea-l intalni si dea-l cunoaste PERSONAL pe Isus Samariteanul Milos pe drumul coborator si periculos, pe drumul asa zis al SINGELUI spre Ierihon. Sa presupunem ca Dumnezeu chema omul la judecata atunci cand a cazut in pacatul neascultari. Daca atunci, In ziua neascultarii lui, in ziua mortii lui, Dumnezeu in bogatia harului Sau dadea omului iertare si deptul de-a manca din pomul vieti neperitoare, cum credeti, cum va puteti imagia ca se raporta omul, cum raspundea omul, cum aprecia omul si cum era inima lui fata de Dumnezeu Creatorul lui, fata de iertarea pacatului neascultarii lui si fata de dreptul de-a manca din pomul vietii? Iata cateva aspecte despre om si nevasta lui in ziua caderi lor in pacatul neascultari si inainte de folosirea deplina a cunostintei binelui si raului pe drumul experintelor afara din gradina Edenului: “FEMEIA A VAZUT ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el. ATUNCI LI S-AU DESCHIS OCHII LA AMANDOI; AU CUNOSCURT CA ERAU GOI, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. ATUNCI AU AUZIT glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei: si OMUL SI NEVASTA LUI S-AU ASCUNS DE FATA Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: "Unde esti?" El a raspuns: "TI-AM AUZIT GLASUL IN GRADINA; SI MI-A FOST FRICA, PENTRU CA ERAM, GOL, SI M-AM ASCUNS." Si Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?" Omul a raspuns: "FEMEIA PE CARE MI-AI DAT-O CA SA FIE LANGA MINE, ea mi-a dat din pom si am mancat." Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai facut?" Femeia a raspuns: "SARPELE M-A AMAGIT SI AM MANCAT DIN POM." Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul." Femeii i-a zis: "Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine." Omului i-a zis: "FIINDCA AI ASCULTAT DE GLASUL NEVESTEI TALE si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: "Sa nu mananci deloc din el", blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce." Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui HAINE DE PIELE SI I-A IMBRACAT CU ELE.” (Genesa 3:6-19,1). Cand Dumnezeu Creatorul a chemat omul in prtezenta Lui si cand I-a cerut omului sa dea socoteala pentru pacatul neascultarii, omul era deja cuprins de FRICA PENTRU CA ERA GOL si cauta sa se ASCUNDA. Frica de care a fost cuprins omul a fost FRICA MORTII, frica aceea care are cu ea pedeapsa. Frica aceasta nu era o reverenta pentru bunatatea, mila, indurarea si dragostea lui Dumnezeu. Omului nu I-a fost frica ca relatia, pretenia lui cu Dumnezeu poate fi rupta, nu I-a fost frica ca bunatatea, mila, indurarea si dragostea lui Dumnezeu puteau sa fie afectate de pacatul neascultarii lui, omul nu cunoscuse inca binele si raul, bogatiile harului lui Dumnezeu erau necunoscute inca omului. Frica lui era pentru ce se intampla cu el nicidecum pentru ce se intampla INTRE EL SI DUMNEZEU, deaceea omul si nevasta lui s-au ASCUNS DE FATA Domnului Dumnezeu, ei erau concentrati, ei si-au fixat acum privirile la GOLICIUNEA lor, la sine lor, la eul lor si nu la fata dragostei lui Dumnezeu care nu era inca cunoscuta lor, care dragoste urma sa fie descoperita si cunoscuta de om NUMAI DUPA izgonirea lui din gradina Edenului, numai prin rascumpararea lui si numai dupa ce manca cu placere din rodul pomului vietii vesnice. Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care, PRIN FRICA MORTII, erau supusi robiei toata viata lor. (Evr. 2:14,5). IN DRAGOSTE NU ESTE FRICA; CI DRAGOSTEA DESAVARSITA IZGONESTE FRICA; PENTRU CA FRICA ARE CU EA PEDEAPSA; si cine se teme n-a ajuns DESAVARSIT IN DRAGOSTE. (1Ioan. 4:18). Cand neascultarea omului a fost pusa in cantarul dreptatii si-a adevarului lui Dumnezeu omul si nevasta lui ne sunt prezentati inmaturi in cunostinta lor fata de pacatul neascultari lor. Atat omul cat si nevasta lui au motivat neascultarea lor aruncand vina pe alti din jurul lor." Omul a raspuns: "FEMEIA PE CARE MI-AI DAT-O CA SA FIE LANGA MINE, ea mi-a dat din pom si am mancat." Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai facut?" Femeia a raspuns: "SARPELE M-A AMAGIT SI AM MANCAT DIN POM." Nici omul, nici nevasta lui nu s-au simtit complect vinovati in neascultarea lor si nu au cazut in recunostinta cerand mila, indurarea si iertarea pacatului lor. Necunoscand binele si raul nu puteau inca sa-si dea seama de lungimea, largimea si adancimea pacatului lor, si cu siguranta nu cunosteau inca nici lungimea, largimea, inaltimea si adancimea dragostei lui Dumnezu. Daca Dumnezeu daruia iertare, curatire sau spalare de vina pacatului neascultari lor in ceasul si in ziua neascultari lor cu siguranta ca aveam acum o Biblie saraca, o Biblie fara sens, o Biblie cu cartea Genesa cuprinsa in 3 CAPITOLE (Genesa 1-3). Nadajduiesc sa fie de folos, si este potrivit din nou sa amintesc cititorului ce valoare, ce sens, ce vroia sa zica intreaga Biblie asa cum o avem azi cu comori ceresti, cu bogatiile harului lui Dumnezeu toate asezate cu buna voie si mare placere in Isus Hristos PENTRU OM. Dumnezeu nu a prezentat in Scripturi porunca si Legea pacatului si a morti in felul in care multime mare a Imperiului Babilonului Crestin cu ravna, cu placere chiar continua si acum sa o propavaduiasca. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el VEI MURI NEGRESIT."(Genesa 2:16,7). Asa sta scris in cartea Genesa la capitolul 2:16,7, cuvantul ETERN nu este asezat dupa cuvantul MURI, adica nu este scris sub forma aceasta: VEI MURI ETERN NEGRESIT. In scrierile originale ale Vechiului Testament, cat si in scrierile originale ale Noului Testament cuvantul MOARTE nu este urmat niciunde de cuvatul ETERN. Daca plata pentru pacatul neascultari adica moarte era sa fie eternal, MOATEA ETERNA atunci omul nu mai avea ocazie sa manance din pomul vietii, omul nu cunostea niciodata bunatatea, mila, indurarea, dragostea si toata bogatia harului lui Dumnezeu si nici nu avea ocazia sa cunoasca sa priveasca fata luminata si ochi milostivi ai lui Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Iata o fraza mereu trecuta cu vederea, neanteleasa de mintea omului pamantesc, iata un cuvant profetic cu privire la moartea omului sau cu privire la goliciunea lui de dupa caderea lui in neascultare: “Domnul Dumnezeu A FACUT lui Adam si nevestei lui HAINE DE PIELE SI I-A IMBRACAT CU ELE.”(Genesa 3:21). Scopul pedepsei omului pentru pacatul neascultari lui era 100% in favoarea si pentru binele omului, sa privim doar cateva marturii puternice si adevarate care aduc la lumina nemarginita intelepciune si scopul glorios a lui Dumnezeu pentru om descoperit in pedeapsa data omului pentru pacatul lui: CACI FIREA A FOST SUPUSA DESERTACIUNII-NU DE VOIE, CI DIN PRICINA CELUI CE A SUPUS-O-CU NADEJDEA INSA, CA SI EA VA FI IZBAVIT DIN ROBIA STRICACIUNII, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. (Romani 8:20-21). Adevarate sunt cuvintele scrise de apostolul Pavel unde scrie el: Fiindca Dumnezeu A INCHIS PE TOTI OAMENII IN NEASCULTARE, CA SA AIBA INDURARE DE TOTI. O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! (Romani 11:32,3). Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, PENTRU CA ORICE GURA SA FIE ASTUPATA, SI TOATA LUMEA SA FIE GASITA VINOVATA INAINTEA LUI DUMNEZEU. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire PE CARE O DA Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si Prorocii - si anume, neprihanirea DATA DE Dumnezeu, care vine PRIN CREDINTA IN ISUS HRISTOS, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. CACI TOTI AU PACATUIT SI SUNT LIPSITI DE SLAVA LUI DUMNEZEU. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus. PE EL, DUMNEZEU L-A RANDUIT MAI DINAINTE SA FIE, PRIN CREDINTA IN SANGELE LUI, O JERTFA DE ISPASIRE, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel, incat sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus (Rom. 3:19-26). Atunci oare Legea este impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Daca s-ar fi dat o Lege care SA POATA DA VIATA, intr-adevar, neprihanirea ar veni din Lege. DAR SCRIPTURA A INCHIS TOTUL SUB PACAT, PENTRU CA FAGADUINTA SA FIE DATA CELOR CE CRED PRIN CREDINTA IN ISUS HRISTOS. Inainte de venirea credintei, noi eram sub paza Legii, INCHISI PENTRU CREDINTA care trebuia sa fie descoperita. Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta. Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus. Toti care ati fost botezati pentru Hristos v-ati imbracat cu Hristos. (Galateni 3:21-27). “Caci intristarile noastre USOARE, DE O CLIPA, lucreaza pentru noi tot mai mult O GREUTATE VESNICA DE SLAVA” (2Cor. 4:17). Daca omul nu era lovit temporar pentru vina lui de boala nemiloasa si de suferinta nu intalnea mana cea buna, milostiva si INDURATOARE si nu era privit de ochii plini de mila ai lui Isus Doctorul cel bun. Prin neascultarea lui omul a fost coborat in stramtorare tocmai ca sa cunoasca mai tarziu largimea dragostei lui Dumnezeu. Omul a fost indepartat ca apoi sa cunoasca lungimea strbatuta de indurarea lui Dumnezeu pana la locul indepartari unde era el. Deasemenea omul a fost izgonit din locuinta lui placuta si a coborat in partile cele mai adanci ale pamantului ca sa priceapa mai tarziu adancimea milei Creatorul care a coborat pana la el, iar cand omul a fost ridicat din adancimea gropii si a fost inaltat in slava lui Dumnezeu in cerul locurilor inalte privind in jos a cunoscut inaltimea dragostei lui Dumnezeu asezata in Isus Domnul vietii. Toate acestea si multe altele erau si inca sunt parte foarte importanta din istoria facerii omului scrisa si adusa la deplina implinire de Maretul Creator in lungimea veacurilor folosind diferite unelte si diferite imprejurari pentru acelasi scop. Si-L rog ca, potrivit cu bogatia slavei Sale, sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul dinauntru, asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste, SA PUTETI PRICEPE impreuna cu toti sfintii CARE ESTE LARGIMEA, LUNGIMEA, ADANCIMEA SI INALTIMEA; SI SA CUNOASTETI dragostea lui Hristos care intrece orice cunostinta, CA SA AJUNGETI PLINI de toata plinatatea lui Dumnezeu. (Efes. 3:16-19) Pomul cunostintei binelui si raului nu a aparut in gradina Edenului de la sine nici nu a fost plantat acolo de nimeni altul decat de Dumnezeu. Ordinea in care urma omul sa manance din pomii gradinei era deja stabilita de Dumnezeu in planul Sau, Planul Veacurilor. Ordinea progresiva in care urma omul sa manance din pomii gradinei era o parte importanta, poate cea mai importanta parte din FACEREA LUI. Omul pamantesc devenit un SUFLET VIU proaspat venit din mana maretului Creator a fost asezat de Dumnezeu in locuinta lui placuta in Gadina Edenului avand inaintea lui 3 categorii de pomi din care inca nu mancase niciodata, dar din care urma si TREBUIA sa manance intr-o ordine progresiva si la vremea stabilita de Dumnezeu in planul voii Sale. Prima categorie de pomi si primi pomi din care urma sa manance erau feluriti pomi placuti la vedere si buni la mancare dar care nu contineau in rodul lor CUNOSTINTA binelui si raului si care nu contineau in rodul lor VIATA VESNICA. O alta categorie de pomi si mai bine zis urmatoarea categorie de pomi din care urma omul sa manance era pomul CUNOSTINTEI binelui si raului. A treia si ULTIMA categorie de pomi din care omul prin voia lui Dumnezeu urma sa manance era POMUL VIETII. Acestea sunt cele 3 categorii de pomi in ordinea lor din care TREBUIA si TREBUIE omul sa manance si care cuprind in sinea lor ISTORIA FACERI OMULUI. Este foarte adevarat caci de la asezarea omului in gradina Edenului si pana la vremea randuit de Dumnezeu cand prin amagirea femeii omul a mancat din pomul cunostintei binelui si raului a fost mult timp. Timpul acesta, vremea sau veacul acesta este prima treapta a istoriei facerii omului. Despre felul cum era omul in prima lui perioada de la facerea lui din tarana pamantului devenit prin activarea Duhului de viata un suflet viu si pana la moartea lui potrivit legi pacatului si a mortii Scriptura ne spune mai multe, dintre care amintim doar cateva: “Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si OMUL A PUS NUME tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. Si OMUL A ZIS: "Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! EA SE VA NUMI "femeie", pentru ca a fost luata din om." Omul si nevasta lui ERAU AMANDOI GOI SI NU LE ERA RUSINE.” (Genesa 2:19,0, 22,3, 25). Acestea sunt cateva din minunatele caracteristici pe care le declara Scriptura despre omul in constructie, despre istoria facerii lui, despre om in PRIMA PERIOADA a faceri lui. Omul a folosit INTELEPCIUNEA data lui de Creator cand a pus nume TUTUROR, vitelor, pasarilor cerului si fiarelor campului. Omul A CUNOSCUT cine era femeia, omul a CUNOSCUT de unde a fost luata femeia si omul s-a folosit de INTELEPCIUNE cand I-a pus numele “femeie” Faptul ca omul si nevasta lui erau GOI, adica neambracati, neacoperiti nu a fost alegerea lor, era alegerea, hotararea si lucrarea voii lui Dumnezeu. Ce venea din partea celor doi era maretul fapt unde nu le era RUSINE de felul in care fusesera facuti de Creator. Omul si nevasta lui erau amandoi neacoperiti, chiar daca acesta era daor inceputul faceri lor, prima din cele trei faze de lucru totusi ei erau amandoi NEVINOVATI, ei nu vedeau nici o vina, nu aveau nici o frica pentru macar una singura vina, ei nu vedeau nici un defect, nici o greseala in fiinta lor venita proaspat din mana Creatorului. Dumnezeu nu a comis nici o gresala in lucru faceri lor asa dar nu le-a facut haine, imbracaminte, acoperitori pentu ca nu era nici un cusur, nici o gresala care trebuia sa fie ACOPERITA. Mai sunt multe in Scriptura care imbogatesc frumustea si maretia omului in prima parte a facerii lui, dar in toata aceasta frumusete si maretie sa nu uitam ca omul NU CUNOSTEA INCA BINELE SI RAUL, si omul nu era inca CUCERIT TOTAL, INAUNTRU SI AFARA DE PUTEREA NEANVINSA A VIETII VESNICE (omul nu era inca stapanit de viata eterna). Drumul progresiv al faceri omului si formarea lui progresiva in chipul si asemanarea lui Dumnezu atat in tabloul minunat al gradinii Edenului cat si in toate celelalte tablouri aratate in Sfantul Script intodeauna incep de afara si SFARSESC inauntru, incep de la ce este pamantesc si sfarsesc la ce este ceresc, de la ce este trecator la ce este vesnic, de la moarte spre viata. De la intrare in gradina Edenului spre centrul gradinii, spre pomul vietii, de la intrare in cortul lui Moise si mereu spre tronul indurarii lui Dumnezeu in Sfanta Sfintelor, din curtea de afara a Templului spre locul Presfant din launtru Templului, din Egipt spre Canaan, drumul progresiv al faceri omului incepe cu grupa pomilor ce nu contin viata vesnica si nici cunostinta binelui si raului la pomul cunostintei binelui si raului si apoi SFARSESTE la pomul vieti vesnice Aleluia! DESTINUL SI SFARSITUL FACERI OMULUI NU ESTE IADUL SAU PEDEAPSA CHINULUI ETERN, SFARSITUL FACERI OMULUI ESTE CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZEU, ESTE ACOLO UNDE OMUL MANANCA DIN ULTIMA CATEGORIE DE POMI, DIN RODUL POMULUI VIETII NEMURITOARE IAR DESTINUL LUI ESTE CA APOI IMBRACAT IN NEPRIHANIRE SI IN NEMURIRE SA STAPANEASCA PESTE TOATA LUCRAREA MANILOR LUI DUMNEZEU ALELUIA! Dovada aceasta, taina aceasta a facerii omului in chipul slavei lui Dumnezeu, si destinul sau inaltarea lui la tronul STAPANIRI lucrarilor lui Dumnezeu se formeaza si se inregeste din volumul bogat al Scripturilor care au prevestit si au condus in sinea lor in lungimea vremi taina aceasta mareata pana la implinirea ei potrivit planului si a voii lui Dumnezeu, implinita si dovedita MAI INTAI in omul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu a zis: "SA FACEM OM dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; EL SA STAPANEASCA peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant." Dumnezeu A FACUT PE OM dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu I-A BINECUVANTAT si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul SI SUPUNETI-L; SI STAPANITI peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant." Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. (Genesa 1:26-29). Cand privesc cerurile - lucrarea mainilor Tale - luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama? L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu si L-AI INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE. I-AI DAT STAPANIRE PESTE LUCRURILE MANILOR TALE, TOATE LE-AI PUS SUB PICIOARELE LUI: oile si boii laolalta, fiarele campului, pasarile cerului si pestii marii, tot ce strabate cararile marilor. Doamne Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul! (Ps. 8:3-9). In adevar, nu unor ingeri A SUPUS El lumea viitoare despre care vorbim. Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: "Ce este omul ca sa-Ti aduci aminte de el sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri, l-ai incununat cu slava si cu cinste, L-AI PUS PESTE lucrarile mainilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui." In adevar, daca i-a supus toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Totusi, ACUM, INCA NU VEDEM CA TOATE II SUNT SUPUSE. Dar pe Acela care a fost facut "pentru putina vreme mai prejos decat ingerii", adica PE ISUS, IL VEDEM “INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE” din pricina mortii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, EL SA GUSTE MOARTEA PENTRU TOTI. Se cuvenea, in adevar, ca Acela pentru care si prin care sunt toate si CARE VOIA SA DUCA PE MULTI FII LA SLAVA sa desavarseasca, prin suferinte, pe CAPETENIA mantuirii lor. (Evrei 2:5-10). IN EL AVEM RASCUMPARAREA, PRIN SANGELE LUI IERTAREA PACATELOR noi toti, toata rasa umana, pentru ca El este reprezentantul omenirii, El este CAPETENIA mantuirii noastre, pe El, Dumnezeu l-a randuit mai inainte de intemeierea lumii sa fie o jerfa de ispasire pentru intrega omenire. El a fost randuit de Dumnezeu sa fie RASCUMPARATORUL omenirii. Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, PENTRU CA ORICE GURA SA FIE ASTUPATA, SI TOATA LUMEA SA FIE GASITA VINOVATA INAINTEA LUI DUMNEZEU. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine CUNOSTINTA DEPLINA a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire PE CARE O DA Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si Prorocii - si anume, neprihanirea DATA DE Dumnezeu, care vine PRIN CREDINTA IN ISUS HRISTOS, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. CACI TOTI AU PACATUIT SI SUNT LIPSITI DE SLAVA LUI DUMNEZEU. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus. PE EL, DUMNEZEU L-A RANDUIT MAI DINAINTE SA FIE, PRIN CREDINTA IN SANGELE LUI, O JERTFA DE ISPASIRE, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel, incat sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus (Rom. 3:19-26). Dupa caderea omului in neascultare, adica dupa ce a mancat din rodul pomului cunostintei binelui si raului, istoria faceri omului continua. Potrivit planului lui Dumnezeu, potrivit cu ordinea progresiva a pomilor din gradina Edenului omul trebuia sa treaca in partea a treia si ultima parte a istoriei faceri lui, adica sa manance din rodul ultimului pom din gradina Edenului, din rodul pomului vietii. Numai dupa ce omul urma sa manance din rodul pomului vietii, numai dupa aceea istoria faceri omului ajungea la bun sfarsit. La sfarsitul incununat cu slava si cu cinste aratat si declarat deja de Dumnezeu Creatorul omului in cartea Genesa la capitolul 1. Este adevarat ca de la pacatul neascultarii omului si de la izgonirea lui din gradina Edenului pana la reantoarcerea lui la gradina si la pomul vietii au trecut mii de ani, posibil sa fi fost 4 veacuri, 4 vremi de robie petrecute departe de gradina Edenului in intinderea Campului pamantului locuind impreuna cu fiarele si tratoarele Campului. Dupa pacatul neascultari omului si dupa izgonirea lui din gradina si de la pomul vietii Dumnezeu na abandonat planul Lui cu privire la facerea omului, Dumnezeu nu a schimbat sfarsitul faceri omului si nici destinul stapanirii lui cum cred si cum declara multimea Imperiului Crestin. Asa zis IADUL ETERN nu a fost, nu este si nu va fi sfarsitul faceri omului, si asa zisa MOARTEA ETENA nu a fost, nu este si nu va fi destinul omului Ceresc facut si aratat de Dumnezeu in capitolul 1 al carti Genesa. Dumnezeu nu a fost ispitit de vreun vrajmas sau de vreun prieten si nu poate fi nevoit sau influientat in anularea, schimbarea sau intarzierea planului faceri omului si in aducerea lui la deplina indeplinire. Aproape 2 mii de ani in urma un apostol al lui Isus scria luminat si calauzit de Duhul Adevarului, cuvinte care aduc la lumina zilei taina facerii omului si a destinului stapanirii lui unde scria el: “In adevar, NU UNOR INGERI A SUPUS EL LUMEA VIITOARE despre care vorbim. Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: "Ce este omul ca sa-Ti aduci aminte de el sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri, L-AI INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE, L-AI PUS PESTE LUCRARILE MANILOR TALE: TOATE LE-AI SUPUS SUB PICIOARELE LUI." In adevar, daca i-a supus toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Totusi, ACUM, INCA NU VEDEM CA TOATE II SUNT SUPUSE. Dar pe Acela care a fost facut "pentru putina vreme mai prejos decat ingerii", adica PE ISUS, IL VEDEM “INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE” din pricina mortii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, EL SA GUSTE MOARTEA PENTRU TOTI. Se cuvenea, in adevar, ca Acela pentru care si prin care sunt toate si CARE VOIA SA DUCA PE MULTI FII LA SLAVA sa desavarseasca, prin suferinte, pe CAPETENIA mantuirii lor.”(Evrei 2:5-10). Aproape 2 mii de ani in urma a fost adusa la lumina, si am fost indemnati sa privim cu fata descoperita taina acestui mare adevar, sa cunostem ca Dumnezeu nu a schimbat nimic din cele asezate de El in Planul Veacurilor. Ca lumea viitoare ramane sa fie SUPUSA omului nu unor ingeri, ca omul STAPANESTE peste toate lucrarile manilor lui Dumnezeu, ca toate sunt SUPUSE sub picioarele lui. Daca ACUM, scria apostolul, adica ATUNCI 2 mii de ani in urma, inca nu se VEDEA ca toate erau supuse omului, apostolul indemna pe frati Evrei sa nu se descurajeze sa priveasca la ce deja atunci se putea vedea. Sa priveasca la Omul Ceresc Isus care se putea vedea INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE, sa priveasca si sa vada clar ca Omul ceresc Isus este Primul om care a fost inaltat la tronul Stapanirii. Sa vada clar ca El Isus este deci Capetenia rasei umane si a manturii lor. Sa vada ca Omul Ceresc Isus Capetenia omenirii este primul om care a ajuns la DESAVARSIRE, este primul om care este chipul si asemanarea lui Dumnezeu, primul om care mancand din pomul vietii mosteneste viata eterna, viata nemuritoare. El Isus este primul rod al istoriei faceri omului dar El este urmat de intreg neamul omenesc pe care El ca om I-l reprezinta si carui Capetenie este El. Da! El este urmat de multi fii care vor mosteni slava si cinstea promisa de Dumnezeu in planul voii Sale. Dupa aproape 2 mii de ani ce vedem noi oare, ce cunostem si care este convigerea noasta despre Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu? ? ? In El Avem # 15 IN EL AVEM RASCUMPARAREA, PRIN SANGELE LUI, IERTAREA PACATELOR, DUPA BOGATIILE HARULUI SAU pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos. (Efeseni 1:7-12). Cred ca este de folos in inceputul acestui capitol sa aduc la conostinta cititorului ca unele zile ale anilor trecuti (2016-2017) au fost si vor ramane in numarul celor mai importante zile din viata mea de pana acum pentru bogatia harului lui Dumnezeu Tatal in care har mi-sa ingaduit sa-l intalnesc si sa incep sa-l cunosc personal pe Domnul meu Isus Hristos in pozitia Lui de MINUNATUL SI PREAIUBITUL MEU MIRE SI BARBAT. Despre aceasta taina mareata a Domnului meu unde El acum este si continua sa fie MIRELE SI BARBATUL MEU PREAIUBIT cu voia lui Dumnezeu voi scrie si voi vorbi poate in vremile viitoare. Caci sunt gelos de voi cu o gelozie dupa voia lui Dumnezeu, pentru ca V-AM LOGODIT CU UN BARBAT, ca sa va infatisez inaintea lui Hristos CA PE O FECIOARA CURATA. Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si GANDURILE VOASTRE SA NU SE STRICE de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos. (2Corinteni 11:2,3). Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita CA O MIREASA IMPODOBITA PENTRU BARBATUL EI. (Apoc. 21:2). Apoi unul din cei sapte ingeri, care tineau cele sapte potire pline cu cele din urma sapte urgii, a venit si a vorbit cu mine, si mi-a zis: "Vino sa-ti arat MIREASA, NEVASTA MIELULUI!" (Apoc. 21:9). Si DUHUL SI MIREASA zic: "Vino!", si cine aude sa zica: "Vino!", si celui ce ii este sete sa vina; cine vrea sa ia APA VIETII fara plata! (Apoc. 22:17). Aud glasul preaiubitului meu! Iata-l ca vine, sarind peste munti, saltand pe dealuri. Preaiubitul meu seamana cu o caprioara sau cu puiul de cerboaica. Iata-l ca este dupa zidul nostru, se uita pe fereastra, priveste printre zabrele. PREAIUBITUL MEU VORBESTE SI-MI ZICE: "Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso! Caci iata ca a trecut iarna; a incetat ploaia si s-a dus. Se arata florile pe camp, a venit vremea cantarii si se aude glasul turturelei in campiile noastre. Se parguiesc roadele in smochin, si viile inflorite isi raspandesc mirosul. Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso! Porumbita din crapaturile stancii, ascunsa in scobiturile prapastiilor, arata-mi fata ta si fa-ma sa-ti aud glasul! Caci glasul tau este dulce, si fata ta, placuta." Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici care strica viile; caci viile noastre sunt in floare. PREAIUBITUL MEU ESTE AL MEU, SI EU SUNT A LUI; el isi paste turma intre crini. Pana la racoarea zilei si pana la lungirea umbrelor, intoarce-te! … IUBITULE, SARI CA O CAPRIOARA SAU CA PUIUL DE CERB PESTE MUNTII CE NE DESPART. (Cint. 2:8-17). Eu sunt un zid, si tatele mele sunt ca niste turnuri; IN OCHII LUI AM FOST CA UNA CARE A GASIT PACE. (Cint. 8:10). Inca din ani de copilarie am fost mereu vizitat mai ales in visurile din timpul nopti de Dumnezeu in persoana Domnului meu Isus Hristos. Faptul ca inima mea a fost treptat umpluta cu dorinta dea-l avea pe Isus aproape si dea-l cunoaste personal a fost harul maret care mi-a fost dat mie potrivit cu planul lui Dumnezeu facut in Sinea Lui inainte de facerea lumii. Factori principali de care sa folosit harul lui Dumnezeu inca din primi ani ai copilariei mele au fost parinti mei si imprejurarile in care era mereu vazuta si simtita prezenta Dumnezeului parintilor mei. Este adevarat ca am fost daruit de Dumnezeu unei familii care de la nasterea mea in casa lor am fost dus, dat si conectat cu Isus care era deja cunoscut de ei ca Mantuitor si Domn al vieti lor. Cat despre parinti mei au fost si au sfarsit calatoria lor pamanteasca intr-o stare mai de jos in privinta ordinei societati. Potrivit cunostintei mele de acum nici tatal meu Gheorghe Ilea, nici mama mea Veroana Durcau nu veneau dintr-un neam de oameni bogati in case, pamanturi si animale, nu veneau nici dintr-un nem de oameni puternici care au cucerit cetati si au stapanit peste cei cazuti in mainile lor. Mama a apsolvit doar doua clase primare dupa care cunostea marea parte a literilor si a cifrelor si spre marea ei bucurie de multe ori reusea sa-si scrie numele si sa corecteze pe tata in numararea banilor mai ales cand vroia sa puna de-o parte o hartie de 5 lei pentru unele preferinte ale ei. Tatal meu nu a fost, nu a participat niciodata in cursurile scolare a cunoscut cifrele mai mici mai ales cele de pe bancotele de o suta si urmatoarele mai mici. Pentru semnarea documentelor legale folosea un deget bine inbibat in cerneala care dupa aceia il presa pe document in locul rezervat pentru semnatura. Cu toate ca Tata a lucrat pentru guvernul communist numai in jur de 6 luni in timpul vieti lui, nu cunosc, nu-mi amintesc macar de o singura vreme in care sa fi fost nemultumit, stresat alergand dupa bogatiile trecatoare, ei au trait inaintea lui Dumnezeu intr-o stare de multumire si putinul lor nu sa terminat niciodata. Cred ca nu gresesc daca spun ca multi parinti care au trait mai mult sau mai putin intr-o stare limitata in bunurile pamantesti, depun mult efort, se roaga, doresc, sfatuiesc si uneori se sacrifica pentru copii lor dorindule si ajutandui sa traiasca o viata mai bogata in cele materiale si trecatore, sunt de adimrat astfel de parinti si copii lor ar trebuie sa le fie recunoscatori. Parintii mei Tata si Mama in privinta aceasta au fost mai interesati, au dorit mai mult, s-au rugat lui Dumnezeu, m-au sfatuit si chiar au luptat puternic pentru mine ca sa ma indrept, sa cunosc, sa alerg, sa fiu legat si sa primesc lucrurile duhovnicesti si vesnice mult mai mult decat lucrurile materiale si trecatoare. Osteneala, lupta lor cea buna a fost rasplatita, Dumnezeu in indurarea Lui a cantarit munca si dorinta lor si pentru bucuria lor a inceput sa ma atraga tot mai mult spre El, prin Duhul Sau cel Sfant sa fiu mereu indemnat, mereu si mereu condus, apropiat si adus in fata si in prezenta TAINEI VOII LUI DUMNEZEU care este Isus Hristos Fiul Sau IN CARE de fapt locuieste trupeste TOATA plinatatea Dumnezeirii. Isus Hristos care acum este CAPUL oricarei domnii si stapaniri. El Isus Hristos Domnul IN CARE, In El Avem TOTUL DEPLIN. Am fost atras si cucerit de puterea ce-a mare a harului lui Dumnezeu in care mi-a fost ingaduit ca Isus Domnul meu sa mi-se descopere in diferite aspecte, in diferite imprejurari ca un raspuns rasplatitor pentru dorinta, munca si osteneala lor, a lui Tata Gheorghe si a Mamei mele Veroana. Binecuvintez si multumesc din toata inima lui Dumnezeu care ma asezat in familia lor, si rog pe bunul Dumnezeu potrivit bogatiilor harului Sau sa gaseasca El pe Tata si pe Mama vredinici de slava Imparatiei Lui. Este foarte interesant felul in care suntem cautati, gasiti, intalniti si primiti de Celce a fost trimis la noi si pentru noi, de Isus Fiul lui Dumnezeu. Isus ni- se descopera, ne cauta si ne gaseste numai cand suntem pierduti si rataciti in pozitia Lui de CAUTATOR SI MANTUITOR. Isus ni-se descopera si ne vindeca boala si suferinta numai cand suntem bolnavi si in mare suferinta in pozitia lui de MEDIC, Isus se descopera ne iarta, opreste si ridica pacatul atunci cand suntem robi sau chiar morti sub stapanirea pacatului in pozitia lui de MIEL DE JERTFA. Isus se descopera in timpul vietii potrivit cu imprejurarile in care ne aflam si ne ajuta sa-l cunoastem. Dar oare cum este, cum arata El si cand se descopere El omului in pozitia Lui de MIRE si BARBAT (SOT)? ? ? Raspunsul bun la aceasta intrebare cred ca il are omul care a avut, sau care are harul de la Dumnezeu sa intalneasca si sa cunoasca pe Isus ca PREAIUBITUL MIRE si BARBAT sau ca SOT la care urmeaza sa-i fie SUPUS IN TOATE LUCRURILE si pentru care se GATESTE CA O MIREASA IMPODOBITA PENTRU BARBATUL EI. Omul care nu este pierdut si ratacit, mai bine zis: OMUL CARE NU STIE ca a fost sau ca inca este pierdut si ratacit nu va cunoaste pe Isus CAUTATORUL, omul care nu este bolnav si in suferinta sau omul care nu stie ca este bolnav si in suferinta nu va cunoste pe Isus MEDICUL CEL BUN, omul care nu stie ca a fost sau ca este rob sau mort sub stapanirea pacatului nu va cunoaste pe Isus MIELUL DE JERTFA. Oamenii care au fost si care sunt inca pierduti, bolnavi, orbi, schiopi, surzi, muti, saraci si pacatosi si ei nu sunt constienti de starea lor nu vor primi pe Isus si nu vor cunoaste pe Isus, nu vor avea ce spune despre ISUS CAUTATORUL SI MANTUITORUL, MEDICUL CEL BUN SI MIELUL DE JERTFA AL LUI DUMNEZEU. Ce saraci, ce slabi si ofiliti, ce fata trista si crispata, ce cuvinte fara farmec, ce ochi uscati, ce confuzie, ce predici fara bucurie, ce veste trista vestesc toti oameni care se socotesc neprihaniti, care se cred nerataciti, care se uita cu dispret la cei pacatosi, care zic ei ca nu au fost si nu sunt bolnavi, care zic ca au ochii deschisi, care vorbesc mult si sunt mandri de umblarea lor pe picioare sanatoase. Oare ce stiu ei despre Isus, despre bunatatea Lui, despre iertarea Lui, mila, indurarea, ridicare, impacarea, videcarea, rascumpararea Lui si toata bogatia fiintei Lui? Daca omul nu manca din pomul CUNOSTINTEI binelui si raului daca mai pe urma nu era izgonit afara din gradina cea placuta, izgonit de la pomul vietii si inchisa ia fost usa sau poarta de intrare pe singurul drum care ducea la pomul vietii, daca nu era indepartat de casa lui, de locuinta cea placuta din Eden si pierdut pentru o clipa in intunericul din Valea Plangerii ne mai gasind drumul bun de reantoarcere acasa, NU CUNOSTEA indeajuns, NU PUTEA PRICEPE LARGIMEA, LUNGIMEA, ADANCIMEA SI INALTIMEA dragostei Tatalui Ceresc, dreptatea si harul Sau si nici pe Isus Cautatorul si Mantuitorul celor pacatosi, indepartati si pierduti. Isus, cand a auzit acest lucru, le-a zis: "Nu cei sanatosi au trebuinta de DOCTOR, ci cei bolnavi. EU AM VENIT SA CHEM LA POCAINTA nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi." (Marc. 2:17). Acestia, cand s-au infatisat inaintea lui Isus, I-au zis: "Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine sa Te intrebam: "TU ESTI ACELA CARE ARE SA VINA sau sa asteptam pe altul?" Chiar in clipa aceea, Isus a vindecat pe multi de boli, de chinuri, de duhuri rele, si multor orbi le-a daruit vederea. Si, drept raspuns, le-a zis: "Duceti-va de spuneti lui Ioan ce ati vazut si auzit: ORBII VAD, SCHIOPII UMBLA, LEPROSII SUNT CURATITI, SURZII AUD, MORTII INVIE, SI SARACILOR LI SE PROPOVADUIESTE EVANGHELIA (Ioan 7:20-22). Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot asa TREBUIE SA FIE INALTAT SI FIUL OMULUI, PENTRU CA ORICINE CREDE IN EL SA NU PIARA, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, CA A DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE IN El SA NU PIARA, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, N-A TRIMIS PE FIUL SAU IN LUME CA SA JUDECE LUMEA, CI CA LUMEA SA FIE MANTUITA PRIN EL. (Ioan 3:14-17). Oare ce avea sa spuna omul despre Dumnezeu, cum il cunostea pe Dumnezeu, cum dorea omul sa se apropie, sa se alipeasca si sa priveasca fata slavei lui Dumnezeu daca omul nu era niciodata in nevoie de mana buna, in nevoie de bogatiile harului si-a indurarii lui Dumnezeu, daca ne era indepartat, daca nu era supus temporar in lumea celor trecatoare, daca nu era pacatos, murdar, bolnav, orb, schiop, lepros, surd, rob, sarac si mort? Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei roada datatoare de pace a neprihanirii. (Evr. 12:11). Scopul principal al pedepsei data de Dumnezeu omului era ca dupa ce omul urma sa treaca prin scoala ei sa intalneasca, sa cunoasca si sa primeasca pacea si neprihanirea lui Dumnezeu. “Caci intristarile noastre USOARE, DE O CLIPA, lucreaza pentru noi tot mai mult O GREUTATE VESNICA DE SLAVA” (2Cor. 4:17). Cata bogatie, cat mister ceresc contin cuvintele Lui Isus asezate in pilde, parabole si diferite tablouri alegorice si icoane inchipuitoare de vorbire. Iata cum a prezentat Isus istoria OMULUI CARE COBOARA din cetatea Sfanta, din cetatea Pacii, si se afla in drumul coborator spre Ierihon cetatea palmierilor, cetatea blestemata, in drum spre Ierihonul intristarilor usoare si de-o clipa. Istoria omului care cade prada intristarilor usoare si de-o clipa si cum rodesc acestea intristari usoare si de-o clipa in partea de la urma acumuland o greutate vesnica de slava pentru omul trecut prin scoala si efectul lor. “Un invatator al Legii s-a sculat sa ISPITEASCA pe Isus si I-a zis: "Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" Isus i-a zis: "Ce este scris in Lege? Cum citesti in ea?" El a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti." "Bine ai raspuns", i-a zis Isus,"fa asa, si vei avea viata vesnica." Dar el, care voia sa se indreptateasca, a zis lui Isus: "SI CINE ESTE APROAPELE MEU?" Isus a luat din nou cuvantul si a zis: "Un om SE COBORA din Ierusalim la Ierihon. A CAZUT intre niste talhari, care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat si l-au lasat aproape mort. DIN INTAMPLARE, se cobora pe acelasi drum un preot; si, CAND A VAZUT pe omul acesta, a trecut inainte PE ALATURI. Un levit TRECEA SI EL prin locul acela; si, CAND L-A VAZUT, a trecut inainte PE ALATURI. Dar un samaritean, care ERA IN CALATORIE, A VENIT IN LOCUL UNDE ERA EL SI, CAND LA VAZUT, I S-A FACUT MILA DE EL. S-a apropiat de i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el. A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului si i-a zis: "Ai grija de el, si orice vei mai cheltui iti voi da inapoi la intoarcere." Care dintre acestia trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre talhari?" "Cel ce si-a facut mila cu el", a raspuns invatatorul Legii."Du-te de fa si tu la fel", i-a zis Isus.”(Luca 10:25-37). Isus prezinta UN OM CARE SE COBORA DIN IERUSALIM, omul acesta “UN OM” putea fi oricare om din Ierusalim, oricare om care locuia in Ierusalim dar care intr-o anumita vreme cobora din Ierusalim. De ce oare Isus nu a prezentat un om care locuia si era in Ierusalim, un om care na parasit niciodata Ierusalimul? Erau multi oameni in Ierusalim care puteau sa fie aproapele invatatorului Legi. Un om care COBORA DIN IERUSALIM, un om care reprezinta si care putea fi orice om din Ierusalim, un om care reprezint pe toti oamenii care COBOARA din Ierusalim. Da omul acesta poate fi tatal tuturor celor ce COBOARA, UN SINGUR OM care poate fi orcare om sau care poate reprezenta pe toti oamenii in coborarea lor, un om care ma poate reprezenta pe mine si pe tine. Un om care in coborarea lui si in CADEREA lui in mreaja intristarilor USOARE SI DE-O CLIPA castiga fara lupta, castiga prin lupta altuia, mai bine zis primeste in dar O GREUTATE VESNICA DE SLAVA. Daca in coborarea si in caderea lui omul acesta nu era vizitat, intalnit, privit cu mila, vindecat si ingrijit, daca nu avea ocazia sa cunoasca si sa ramana pentru totdeuna conectat, lipit, inundat de dragostea Samariteanului milos, mult posibil ca dupa refacerea lui era pentru multa vreme cuprins de manie, de o neliniste, de un dor de razbunare si de o mare framantare si oriunde si oricand povestea lui, predica lui era o nesfarsita judecata si condamnare la adresa talharilor cei rai, si la adresa preotului nemilos si a levitului nepasator. Asa avea sa fie povestea omului in coborare daca nu era in mijlocul povestirii lui Isus cuvantul “DAR”, un cuvant care schimba povestea si istoria omului in coborarea si in caderea lui si o imbraca cu o greutate vesnica de slava: “DAR” UN SAMARITEAN, CARE ERA IN CALATORIE, A VENIT IN LOCUL UNDE ERA EL SI, CAND LA VAZUT, I S-A FACUT MILA DE EL. S-a apropiat de i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el. A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului si i-a zis: "Ai grija de el, si orice vei mai cheltui iti voi da inapoi LA INTOARCERE." La reantoarcerea Samariteanului milos ce se va intampla oare cu omul dat in grija hangiului? Mult, foarte mult posibil ca Samariteanul milos I-l va lua cu El, sunt convins, sunt foarte sigur ca omul de la han, omul dat in grija hangiului, asteapta cu nerabdare reantoarcerea Samariteanului si va urma pe minunatul MIEL oriunde va merge EL Aleluia! Si acum in vremea anului 2018 inca se mai aude vocea plina de pace a omului ce fusese in coborare si cazut intre talhari. Da! Vocea lui purtata de vantul Dhului pana la marginile indepartate ale pamantului, este vocea si glasul omului de la hanul indurarilor lui Dumnezeu, este glasul celor ce fusesera desbracati de talharii fara mila, este vocea si glasul celor ce fusesera jefuiti de tot ce aveau, este vocea si glasul celor ce fusesera batuti zdravan, este vocea celor parasiti si lasati sa moara fara nici un ajutor si este vocea ce nu poate fi oprita a celor ce au fost vizitati de Isus Trimisul lui Dumnezeu. Este vocea celor ce au simtit atingera fermecatoare a Fiului lui Dumnezeu, a celor ce au auzit vocea, au privit fata stralucitoare, si au fost ridicati si readusi la viata de mana dreapta a Unsului lui Dumnezeu. Da! Este glasul bland si duios si vocea neprefacuta a rascumparatilor lui Dumnezeu, ei vorbesc, ei predica, ei propavaduiesc o greutate vesnica de slava, ei vorbesc cu bucurie despre mila si bogatia harului maret, despre ochi milostivi ai Lui Isus Medicul cel bun, despre frumusetea si stralucirea slavei fetei lui Isus Cautatorul, despre manile puternice a lui Isus Salvatorul, despre greutatea vesnica de slava de-a cunoaste tot mereu si tot mai mult pe Isus Hristos Domnul vietii, pe Isus Hristos Taina voii lui Dumnezeu, adevarata Dragoste eterna. Ei sunt cuprinsi de greutatea vesnica a slavei persoanei lui Isus deaceea ei nu sunt plini de ura, de manie, plini de razbunare pe talhari cei rai, pe preot si pe levitul cel nepasator, ei nu vestesc Moartea ETENA, nici Iadul ETERN, nici Pedeapsa ETERNA pentruca ei cunosc acuma si sunt pe veci inundati pe afara si pe dinauntru de Dragostea Eterna a lui Isus Hristos Domnul tuturora. Ei nu cunosc pe Isus din scrisul istoriei numai sau din cele ce au auzit vorbindu-se despre El numai, ei au fost vizitati de Isus in ceasul intristarilor si in clipa necazului lor. Ei au petrecut timpul necazului lor impreuna cu Isus, ei au auzit cu urecile lor si au vazut cu ochi lor comoara bogatiilor harului lui Dumnezu ascunsa in Isus Samariteanul Milos. Ei mereu declara uimiti de mila, indurarea si eterna dragoste a lui Isus o declaratie asemenea declaratiei lui Iov: “Iata, ochiul meu a vazut toate acestea, urechea mea a auzit si a luat seama. (Iov. 13:1)."Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut.” (Iov. 42:5). Cu siguranta daca nu erau cazuti intre talhari in coborarea lor din Ierusalim cetatea pacii, si daca nu erau intalniti, ingrijiti si luati cu Isus pentru totdeauna, veastea lor, predica si propavaduirea lor era ca a celora ce predica cu fata si cu fruntea incruntata, plini de manie si plini de dorul razbunarii vestind mai mult moartea decat viata, mai mult judecata si pedeapsa pentu pacatele omenirii decat mantuirea si iertarea celor vinovati si cazuti intre talhari. Asa predica multimea celor ce se simt nevinovati, nerataciti, necazuti intre talhari si toti care se cred in siguranta Ierusalimului pamantesc si care nu au simtit nevoia de ajutor, toti care n-au avut inca harul dea-l intalni si dea-l cunoaste PERSONAL pe Isus Samariteanul Milos pe drumul coborator si periculos, pe drumul asa zis al SINGELUI spre Ierihon. Sa presupunem ca Dumnezeu chema omul la judecata atunci cand a cazut in pacatul neascultari. Daca atunci, In ziua neascultarii lui, in ziua mortii lui, Dumnezeu in bogatia harului Sau dadea omului iertare si deptul de-a manca din pomul vieti neperitoare, cum credeti, cum va puteti imagia ca se raporta omul, cum raspundea omul, cum aprecia omul si cum era inima lui fata de Dumnezeu Creatorul lui, fata de iertarea pacatului neascultarii lui si fata de dreptul de-a manca din pomul vietii? Iata cateva aspecte despre om si nevasta lui in ziua caderi lor in pacatul neascultari si inainte de folosirea deplina a cunostintei binelui si raului pe drumul experintelor afara din gradina Edenului: “FEMEIA A VAZUT ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el. ATUNCI LI S-AU DESCHIS OCHII LA AMANDOI; AU CUNOSCURT CA ERAU GOI, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. ATUNCI AU AUZIT glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei: si OMUL SI NEVASTA LUI S-AU ASCUNS DE FATA Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: "Unde esti?" El a raspuns: "TI-AM AUZIT GLASUL IN GRADINA; SI MI-A FOST FRICA, PENTRU CA ERAM, GOL, SI M-AM ASCUNS." Si Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?" Omul a raspuns: "FEMEIA PE CARE MI-AI DAT-O CA SA FIE LANGA MINE, ea mi-a dat din pom si am mancat." Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai facut?" Femeia a raspuns: "SARPELE M-A AMAGIT SI AM MANCAT DIN POM." Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul." Femeii i-a zis: "Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine." Omului i-a zis: "FIINDCA AI ASCULTAT DE GLASUL NEVESTEI TALE si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: "Sa nu mananci deloc din el", blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce." Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui HAINE DE PIELE SI I-A IMBRACAT CU ELE.” (Genesa 3:6-19,1). Cand Dumnezeu Creatorul a chemat omul in prtezenta Lui si cand I-a cerut omului sa dea socoteala pentru pacatul neascultarii, omul era deja cuprins de FRICA PENTRU CA ERA GOL si cauta sa se ASCUNDA. Frica de care a fost cuprins omul a fost FRICA MORTII, frica aceea care are cu ea pedeapsa. Frica aceasta nu era o reverenta pentru bunatatea, mila, indurarea si dragostea lui Dumnezeu. Omului nu I-a fost frica ca relatia, pretenia lui cu Dumnezeu poate fi rupta, nu I-a fost frica ca bunatatea, mila, indurarea si dragostea lui Dumnezeu puteau sa fie afectate de pacatul neascultarii lui, omul nu cunoscuse inca binele si raul, bogatiile harului lui Dumnezeu erau necunoscute inca omului. Frica lui era pentru ce se intampla cu el nicidecum pentru ce se intampla INTRE EL SI DUMNEZEU, deaceea omul si nevasta lui s-au ASCUNS DE FATA Domnului Dumnezeu, ei erau concentrati, ei si-au fixat acum privirile la GOLICIUNEA lor, la sine lor, la eul lor si nu la fata dragostei lui Dumnezeu care nu era inca cunoscuta lor, care dragoste urma sa fie descoperita si cunoscuta de om NUMAI DUPA izgonirea lui din gradina Edenului, numai prin rascumpararea lui si numai dupa ce manca cu placere din rodul pomului vietii vesnice. Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care, PRIN FRICA MORTII, erau supusi robiei toata viata lor. (Evr. 2:14,5). IN DRAGOSTE NU ESTE FRICA; CI DRAGOSTEA DESAVARSITA IZGONESTE FRICA; PENTRU CA FRICA ARE CU EA PEDEAPSA; si cine se teme n-a ajuns DESAVARSIT IN DRAGOSTE. (1Ioan. 4:18). Cand neascultarea omului a fost pusa in cantarul dreptatii si-a adevarului lui Dumnezeu omul si nevasta lui ne sunt prezentati inmaturi in cunostinta lor fata de pacatul neascultari lor. Atat omul cat si nevasta lui au motivat neascultarea lor aruncand vina pe alti din jurul lor." Omul a raspuns: "FEMEIA PE CARE MI-AI DAT-O CA SA FIE LANGA MINE, ea mi-a dat din pom si am mancat." Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai facut?" Femeia a raspuns: "SARPELE M-A AMAGIT SI AM MANCAT DIN POM." Nici omul, nici nevasta lui nu s-au simtit complect vinovati in neascultarea lor si nu au cazut in recunostinta cerand mila, indurarea si iertarea pacatului lor. Necunoscand binele si raul nu puteau inca sa-si dea seama de lungimea, largimea si adancimea pacatului lor, si cu siguranta nu cunosteau inca nici lungimea, largimea, inaltimea si adancimea dragostei lui Dumnezu. Daca Dumnezeu daruia iertare, curatire sau spalare de vina pacatului neascultari lor in ceasul si in ziua neascultari lor cu siguranta ca aveam acum o Biblie saraca, o Biblie fara sens, o Biblie cu cartea Genesa cuprinsa in 3 CAPITOLE (Genesa 1-3). Nadajduiesc sa fie de folos, si este potrivit din nou sa amintesc cititorului ce valoare, ce sens, ce vroia sa zica intreaga Biblie asa cum o avem azi cu comori ceresti, cu bogatiile harului lui Dumnezeu toate asezate cu buna voie si mare placere in Isus Hristos PENTRU OM. Dumnezeu nu a prezentat in Scripturi porunca si Legea pacatului si a morti in felul in care multime mare a Imperiului Babilonului Crestin cu ravna, cu placere chiar continua si acum sa o propavaduiasca. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el VEI MURI NEGRESIT."(Genesa 2:16,7). Asa sta scris in cartea Genesa la capitolul 2:16,7, cuvantul ETERN nu este asezat dupa cuvantul MURI, adica nu este scris sub forma aceasta: VEI MURI ETERN NEGRESIT. In scrierile originale ale Vechiului Testament, cat si in scrierile originale ale Noului Testament cuvantul MOARTE nu este urmat niciunde de cuvatul ETERN. Daca plata pentru pacatul neascultari adica moarte era sa fie eternal, MOATEA ETERNA atunci omul nu mai avea ocazie sa manance din pomul vietii, omul nu cunostea niciodata bunatatea, mila, indurarea, dragostea si toata bogatia harului lui Dumnezeu si nici nu avea ocazia sa cunoasca sa priveasca fata luminata si ochi milostivi ai lui Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Iata o fraza mereu trecuta cu vederea, neanteleasa de mintea omului pamantesc, iata un cuvant profetic cu privire la moartea omului sau cu privire la goliciunea lui de dupa caderea lui in neascultare: “Domnul Dumnezeu A FACUT lui Adam si nevestei lui HAINE DE PIELE SI I-A IMBRACAT CU ELE.”(Genesa 3:21). Scopul pedepsei omului pentru pacatul neascultari lui era 100% in favoarea si pentru binele omului, sa privim doar cateva marturii puternice si adevarate care aduc la lumina nemarginita intelepciune si scopul glorios a lui Dumnezeu pentru om descoperit in pedeapsa data omului pentru pacatul lui: CACI FIREA A FOST SUPUSA DESERTACIUNII-NU DE VOIE, CI DIN PRICINA CELUI CE A SUPUS-O-CU NADEJDEA INSA, CA SI EA VA FI IZBAVIT DIN ROBIA STRICACIUNII, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. (Romani 8:20-21). Adevarate sunt cuvintele scrise de apostolul Pavel unde scrie el: Fiindca Dumnezeu A INCHIS PE TOTI OAMENII IN NEASCULTARE, CA SA AIBA INDURARE DE TOTI. O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! (Romani 11:32,3). Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, PENTRU CA ORICE GURA SA FIE ASTUPATA, SI TOATA LUMEA SA FIE GASITA VINOVATA INAINTEA LUI DUMNEZEU. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire PE CARE O DA Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si Prorocii - si anume, neprihanirea DATA DE Dumnezeu, care vine PRIN CREDINTA IN ISUS HRISTOS, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. CACI TOTI AU PACATUIT SI SUNT LIPSITI DE SLAVA LUI DUMNEZEU. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus. PE EL, DUMNEZEU L-A RANDUIT MAI DINAINTE SA FIE, PRIN CREDINTA IN SANGELE LUI, O JERTFA DE ISPASIRE, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel, incat sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus (Rom. 3:19-26). Atunci oare Legea este impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Daca s-ar fi dat o Lege care SA POATA DA VIATA, intr-adevar, neprihanirea ar veni din Lege. DAR SCRIPTURA A INCHIS TOTUL SUB PACAT, PENTRU CA FAGADUINTA SA FIE DATA CELOR CE CRED PRIN CREDINTA IN ISUS HRISTOS. Inainte de venirea credintei, noi eram sub paza Legii, INCHISI PENTRU CREDINTA care trebuia sa fie descoperita. Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta. Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus. Toti care ati fost botezati pentru Hristos v-ati imbracat cu Hristos. (Galateni 3:21-27). “Caci intristarile noastre USOARE, DE O CLIPA, lucreaza pentru noi tot mai mult O GREUTATE VESNICA DE SLAVA” (2Cor. 4:17). Daca omul nu era lovit temporar pentru vina lui de boala nemiloasa si de suferinta nu intalnea mana cea buna, milostiva si INDURATOARE si nu era privit de ochii plini de mila ai lui Isus Doctorul cel bun. Prin neascultarea lui omul a fost coborat in stramtorare tocmai ca sa cunoasca mai tarziu largimea dragostei lui Dumnezeu. Omul a fost indepartat ca apoi sa cunoasca lungimea strbatuta de indurarea lui Dumnezeu pana la locul indepartari unde era el. Deasemenea omul a fost izgonit din locuinta lui placuta si a coborat in partile cele mai adanci ale pamantului ca sa priceapa mai tarziu adancimea milei Creatorul care a coborat pana la el, iar cand omul a fost ridicat din adancimea gropii si a fost inaltat in slava lui Dumnezeu in cerul locurilor inalte privind in jos a cunoscut inaltimea dragostei lui Dumnezeu asezata in Isus Domnul vietii. Toate acestea si multe altele erau si inca sunt parte foarte importanta din istoria facerii omului scrisa si adusa la deplina implinire de Maretul Creator in lungimea veacurilor folosind diferite unelte si diferite imprejurari pentru acelasi scop. Si-L rog ca, potrivit cu bogatia slavei Sale, sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul dinauntru, asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste, SA PUTETI PRICEPE impreuna cu toti sfintii CARE ESTE LARGIMEA, LUNGIMEA, ADANCIMEA SI INALTIMEA; SI SA CUNOASTETI dragostea lui Hristos care intrece orice cunostinta, CA SA AJUNGETI PLINI de toata plinatatea lui Dumnezeu. (Efes. 3:16-19) Pomul cunostintei binelui si raului nu a aparut in gradina Edenului de la sine nici nu a fost plantat acolo de nimeni altul decat de Dumnezeu. Ordinea in care urma omul sa manance din pomii gradinei era deja stabilita de Dumnezeu in planul Sau, Planul Veacurilor. Ordinea progresiva in care urma omul sa manance din pomii gradinei era o parte importanta, poate cea mai importanta parte din FACEREA LUI. Omul pamantesc devenit un SUFLET VIU proaspat venit din mana maretului Creator a fost asezat de Dumnezeu in locuinta lui placuta in Gadina Edenului avand inaintea lui 3 categorii de pomi din care inca nu mancase niciodata, dar din care urma si TREBUIA sa manance intr-o ordine progresiva si la vremea stabilita de Dumnezeu in planul voii Sale. Prima categorie de pomi si primi pomi din care urma sa manance erau feluriti pomi placuti la vedere si buni la mancare dar care nu contineau in rodul lor CUNOSTINTA binelui si raului si care nu contineau in rodul lor VIATA VESNICA. O alta categorie de pomi si mai bine zis urmatoarea categorie de pomi din care urma omul sa manance era pomul CUNOSTINTEI binelui si raului. A treia si ULTIMA categorie de pomi din care omul prin voia lui Dumnezeu urma sa manance era POMUL VIETII. Acestea sunt cele 3 categorii de pomi in ordinea lor din care TREBUIA si TREBUIE omul sa manance si care cuprind in sinea lor ISTORIA FACERI OMULUI. Este foarte adevarat caci de la asezarea omului in gradina Edenului si pana la vremea randuit de Dumnezeu cand prin amagirea femeii omul a mancat din pomul cunostintei binelui si raului a fost mult timp. Timpul acesta, vremea sau veacul acesta este prima treapta a istoriei facerii omului. Despre felul cum era omul in prima lui perioada de la facerea lui din tarana pamantului devenit prin activarea Duhului de viata un suflet viu si pana la moartea lui potrivit legi pacatului si a mortii Scriptura ne spune mai multe, dintre care amintim doar cateva: “Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si OMUL A PUS NUME tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. Si OMUL A ZIS: "Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! EA SE VA NUMI "femeie", pentru ca a fost luata din om." Omul si nevasta lui ERAU AMANDOI GOI SI NU LE ERA RUSINE.” (Genesa 2:19,0, 22,3, 25). Acestea sunt cateva din minunatele caracteristici pe care le declara Scriptura despre omul in constructie, despre istoria facerii lui, despre om in PRIMA PERIOADA a faceri lui. Omul a folosit INTELEPCIUNEA data lui de Creator cand a pus nume TUTUROR, vitelor, pasarilor cerului si fiarelor campului. Omul A CUNOSCUT cine era femeia, omul a CUNOSCUT de unde a fost luata femeia si omul s-a folosit de INTELEPCIUNE cand I-a pus numele “femeie” Faptul ca omul si nevasta lui erau GOI, adica neambracati, neacoperiti nu a fost alegerea lor, era alegerea, hotararea si lucrarea voii lui Dumnezeu. Ce venea din partea celor doi era maretul fapt unde nu le era RUSINE de felul in care fusesera facuti de Creator. Omul si nevasta lui erau amandoi neacoperiti, chiar daca acesta era daor inceputul faceri lor, prima din cele trei faze de lucru totusi ei erau amandoi NEVINOVATI, ei nu vedeau nici o vina, nu aveau nici o frica pentru macar una singura vina, ei nu vedeau nici un defect, nici o greseala in fiinta lor venita proaspat din mana Creatorului. Dumnezeu nu a comis nici o gresala in lucru faceri lor asa dar nu le-a facut haine, imbracaminte, acoperitori pentu ca nu era nici un cusur, nici o gresala care trebuia sa fie ACOPERITA. Mai sunt multe in Scriptura care imbogatesc frumustea si maretia omului in prima parte a facerii lui, dar in toata aceasta frumusete si maretie sa nu uitam ca omul NU CUNOSTEA INCA BINELE SI RAUL, si omul nu era inca CUCERIT TOTAL, INAUNTRU SI AFARA DE PUTEREA NEANVINSA A VIETII VESNICE (omul nu era inca stapanit de viata eterna). Drumul progresiv al faceri omului si formarea lui progresiva in chipul si asemanarea lui Dumnezu atat in tabloul minunat al gradinii Edenului cat si in toate celelalte tablouri aratate in Sfantul Script intodeauna incep de afara si SFARSESC inauntru, incep de la ce este pamantesc si sfarsesc la ce este ceresc, de la ce este trecator la ce este vesnic, de la moarte spre viata. De la intrare in gradina Edenului spre centrul gradinii, spre pomul vietii, de la intrare in cortul lui Moise si mereu spre tronul indurarii lui Dumnezeu in Sfanta Sfintelor, din curtea de afara a Templului spre locul Presfant din launtru Templului, din Egipt spre Canaan, drumul progresiv al faceri omului incepe cu grupa pomilor ce nu contin viata vesnica si nici cunostinta binelui si raului la pomul cunostintei binelui si raului si apoi SFARSESTE la pomul vieti vesnice Aleluia! DESTINUL SI SFARSITUL FACERI OMULUI NU ESTE IADUL SAU PEDEAPSA CHINULUI ETERN, SFARSITUL FACERI OMULUI ESTE CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZEU, ESTE ACOLO UNDE OMUL MANANCA DIN ULTIMA CATEGORIE DE POMI, DIN RODUL POMULUI VIETII NEMURITOARE IAR DESTINUL LUI ESTE CA APOI IMBRACAT IN NEPRIHANIRE SI IN NEMURIRE SA STAPANEASCA PESTE TOATA LUCRAREA MANILOR LUI DUMNEZEU ALELUIA! Dovada aceasta, taina aceasta a facerii omului in chipul slavei lui Dumnezeu, si destinul sau inaltarea lui la tronul STAPANIRI lucrarilor lui Dumnezeu se formeaza si se inregeste din volumul bogat al Scripturilor care au prevestit si au condus in sinea lor in lungimea vremi taina aceasta mareata pana la implinirea ei potrivit planului si a voii lui Dumnezeu, implinita si dovedita MAI INTAI in omul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu a zis: "SA FACEM OM dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; EL SA STAPANEASCA peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant." Dumnezeu A FACUT PE OM dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu I-A BINECUVANTAT si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul SI SUPUNETI-L; SI STAPANITI peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant." Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. (Genesa 1:26-29). Cand privesc cerurile - lucrarea mainilor Tale - luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama? L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu si L-AI INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE. I-AI DAT STAPANIRE PESTE LUCRURILE MANILOR TALE, TOATE LE-AI PUS SUB PICIOARELE LUI: oile si boii laolalta, fiarele campului, pasarile cerului si pestii marii, tot ce strabate cararile marilor. Doamne Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul! (Ps. 8:3-9). In adevar, nu unor ingeri A SUPUS El lumea viitoare despre care vorbim. Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: "Ce este omul ca sa-Ti aduci aminte de el sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri, l-ai incununat cu slava si cu cinste, L-AI PUS PESTE lucrarile mainilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui." In adevar, daca i-a supus toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Totusi, ACUM, INCA NU VEDEM CA TOATE II SUNT SUPUSE. Dar pe Acela care a fost facut "pentru putina vreme mai prejos decat ingerii", adica PE ISUS, IL VEDEM “INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE” din pricina mortii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, EL SA GUSTE MOARTEA PENTRU TOTI. Se cuvenea, in adevar, ca Acela pentru care si prin care sunt toate si CARE VOIA SA DUCA PE MULTI FII LA SLAVA sa desavarseasca, prin suferinte, pe CAPETENIA mantuirii lor. (Evrei 2:5-10). IN EL AVEM RASCUMPARAREA, PRIN SANGELE LUI IERTAREA PACATELOR noi toti, toata rasa umana, pentru ca El este reprezentantul omenirii, El este CAPETENIA mantuirii noastre, pe El, Dumnezeu l-a randuit mai inainte de intemeierea lumii sa fie o jerfa de ispasire pentru intrega omenire. El a fost randuit de Dumnezeu sa fie RASCUMPARATORUL omenirii. Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, PENTRU CA ORICE GURA SA FIE ASTUPATA, SI TOATA LUMEA SA FIE GASITA VINOVATA INAINTEA LUI DUMNEZEU. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine CUNOSTINTA DEPLINA a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire PE CARE O DA Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si Prorocii - si anume, neprihanirea DATA DE Dumnezeu, care vine PRIN CREDINTA IN ISUS HRISTOS, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. CACI TOTI AU PACATUIT SI SUNT LIPSITI DE SLAVA LUI DUMNEZEU. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus. PE EL, DUMNEZEU L-A RANDUIT MAI DINAINTE SA FIE, PRIN CREDINTA IN SANGELE LUI, O JERTFA DE ISPASIRE, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel, incat sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus (Rom. 3:19-26). Dupa caderea omului in neascultare, adica dupa ce a mancat din rodul pomului cunostintei binelui si raului, istoria faceri omului continua. Potrivit planului lui Dumnezeu, potrivit cu ordinea progresiva a pomilor din gradina Edenului omul trebuia sa treaca in partea a treia si ultima parte a istoriei faceri lui, adica sa manance din rodul ultimului pom din gradina Edenului, din rodul pomului vietii. Numai dupa ce omul urma sa manance din rodul pomului vietii, numai dupa aceea istoria faceri omului ajungea la bun sfarsit. La sfarsitul incununat cu slava si cu cinste aratat si declarat deja de Dumnezeu Creatorul omului in cartea Genesa la capitolul 1. Este adevarat ca de la pacatul neascultarii omului si de la izgonirea lui din gradina Edenului pana la reantoarcerea lui la gradina si la pomul vietii au trecut mii de ani, posibil sa fi fost 4 veacuri, 4 vremi de robie petrecute departe de gradina Edenului in intinderea Campului pamantului locuind impreuna cu fiarele si tratoarele Campului. Dupa pacatul neascultari omului si dupa izgonirea lui din gradina si de la pomul vietii Dumnezeu na abandonat planul Lui cu privire la facerea omului, Dumnezeu nu a schimbat sfarsitul faceri omului si nici destinul stapanirii lui cum cred si cum declara multimea Imperiului Crestin. Asa zis IADUL ETERN nu a fost, nu este si nu va fi sfarsitul faceri omului, si asa zisa MOARTEA ETENA nu a fost, nu este si nu va fi destinul omului Ceresc facut si aratat de Dumnezeu in capitolul 1 al carti Genesa. Dumnezeu nu a fost ispitit de vreun vrajmas sau de vreun prieten si nu poate fi nevoit sau influientat in anularea, schimbarea sau intarzierea planului faceri omului si in aducerea lui la deplina indeplinire. Aproape 2 mii de ani in urma un apostol al lui Isus scria luminat si calauzit de Duhul Adevarului, cuvinte care aduc la lumina zilei taina facerii omului si a destinului stapanirii lui unde scria el: “In adevar, NU UNOR INGERI A SUPUS EL LUMEA VIITOARE despre care vorbim. Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: "Ce este omul ca sa-Ti aduci aminte de el sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri, L-AI INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE, L-AI PUS PESTE LUCRARILE MANILOR TALE: TOATE LE-AI SUPUS SUB PICIOARELE LUI." In adevar, daca i-a supus toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Totusi, ACUM, INCA NU VEDEM CA TOATE II SUNT SUPUSE. Dar pe Acela care a fost facut "pentru putina vreme mai prejos decat ingerii", adica PE ISUS, IL VEDEM “INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE” din pricina mortii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, EL SA GUSTE MOARTEA PENTRU TOTI. Se cuvenea, in adevar, ca Acela pentru care si prin care sunt toate si CARE VOIA SA DUCA PE MULTI FII LA SLAVA sa desavarseasca, prin suferinte, pe CAPETENIA mantuirii lor.”(Evrei 2:5-10). Aproape 2 mii de ani in urma a fost adusa la lumina, si am fost indemnati sa privim cu fata descoperita taina acestui mare adevar, sa cunostem ca Dumnezeu nu a schimbat nimic din cele asezate de El in Planul Veacurilor. Ca lumea viitoare ramane sa fie SUPUSA omului nu unor ingeri, ca omul STAPANESTE peste toate lucrarile manilor lui Dumnezeu, ca toate sunt SUPUSE sub picioarele lui. Daca ACUM, scria apostolul, adica ATUNCI 2 mii de ani in urma, inca nu se VEDEA ca toate erau supuse omului, apostolul indemna pe frati Evrei sa nu se descurajeze sa priveasca la ce deja atunci se putea vedea. Sa priveasca la Omul Ceresc Isus care se putea vedea INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE, sa priveasca si sa vada clar ca Omul ceresc Isus este Primul om care a fost inaltat la tronul Stapanirii. Sa vada clar ca El Isus este deci Capetenia rasei umane si a manturii lor. Sa vada ca Omul Ceresc Isus Capetenia omenirii este primul om care a ajuns la DESAVARSIRE, este primul om care este chipul si asemanarea lui Dumnezeu, primul om care mancand din pomul vietii mosteneste viata eterna, viata nemuritoare. El Isus este primul rod al istoriei faceri omului dar El este urmat de intreg neamul omenesc pe care El ca om I-l reprezinta si carui Capetenie este El. Da! El este urmat de multi fii care vor mosteni slava si cinstea promisa de Dumnezeu in planul voii Sale. Dupa aproape 2 mii de ani ce vedem noi oare, ce cunostem si care este convigerea noasta despre Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu? ? ?