Într-una din sâmbetele trecute am vrut să îi fac o surpriză Aleishei să iau mașina și să-i schimb uleiul. Știți, Aleisha își exprimă iubirea prin acte de slujire și orice are legătură cu asta, dar în special dacă are legătură cu îngrijirea automobilelor. Știu că îmi periclitez imaginea de bărbat spunându-vă această poveste, dar am să v-o spun oricum. Am luat mașina, am schimbat uleiul și în timp ce eram la atelier m-am gândit: „Știi ceva, am să rezolv toată treaba. Aleisha zicea că ar trebui rotite anvelopele, așa că am să le rotesc.” Așa că m-am hotărât, le-am spus că vreau să schimb uleiul și să rotesc anvelopele, întreaga afacere. Mă gândeam, îmi imaginam punctele bonus pe care aveam să le câștig. Așa că, am fost foarte entuzasmat, abia așteptam în acea dimineață să ajung acasă și să îi arăt fapta bună. În cele ce urmează, am permisiunea să vă arăt mesajele de după ce am schimbat uleiul și am rotit anvelopele. Veți crede că inventez toate aceste lucruri și îmi doresc să le fi inventat, dar nu fac asta. Uitați-vă:
- Pe lângă că am schimbat uleiul, am rotit anvelopele. Și fii atentă: am obținut o reducere de 15%.
- Nu era nevoie de o rotire a anvelopelor. Vrei să spui că ai făcut asta azi? Pentru că numai ce am am făcut asta cu două zile în urmă. Te rog să nu rotești anvelopele astăzi. Trebuie să rămână așa cum sunt.
- Oh, credeam că vei fi mulțumită.
- E groaznic. Te rog spune-mi că nu ai plătit pentru rotirea anvelopelor.” „Ba da” „Travis, ți-am spus că am rotit anvelopele.
- Ooops!

Așa că da... Nu știu de ce aplaudați, ar fi trebuit să mergeți voi la atelier să le spuneți să rotească din nou niște anvelope pe care numai ce le-ați rotit. Trebuie să fi fost un fel de record, am rotit anvelopele de trei ori în trei zile. Și îmi zisese, îmi zisese că a rotit anvelopele pentru că era nevoie. Cred am auzit doar: era nevoie. Asta am auzit eu, în orice caz, îmi amintește de acel bărbat la care vine nevasta și îi zice: „Tu nu mă asculți, nu-i așa?” Și el s-a gândit: „Ciudat mod de a începe o conversație.” Râdeți pentru că sunteți în aceeași barcă, vă știu, vă cunosc.

Astăzi vorbim despre rugăciune și știu că e un efort de imaginație să crezi că există un Dumnezeu care a creat universul. Este un efort pentru unii. Dar să crezi că același Dumnezeu ar asculta, că ar vrea să audă ce spui când nu o poți determina pe persoana din fața ta să te asculte. . Pot să înțeleg că acest lucru poate cere puțin efort. Dar Biblia este atât de clară când vine vorba de tema rugăciunii. Haideți să ascultăm ce spune psalmistul în Psalmul 116:1-2: „Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viața mea.” Psalmistul a crezut lucrul acesta. Vedeți, psalmistul a crezut nu numai că Dumnezeu era acolo, el credea că Dumnezeu era acolo: dar nu numai că era acolo, ci că același Dumnezeu asculta. Era încredințat că Dumnezeu va răspunde cererilor sale. Asta a crezut psalmistul.

Dar voi? Voi ce credeți? Adică, îndrăznim noi să credem că Dumnezeu ne-ar răspunde la rugăciune? Și dacă da, care ar fi diferența? Probabil promisiunea pe care ne focalizăm în această săptămână va fi o încurajare pentru voi. Este o promisiune direct de la Dumnezeu scrisă de Iacov în capitolul 5, versetul 16 și spune „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Alte traduceri spun că rugăciunea celui neprihănit are efect. Spun că rugăciunea celui neprihănit este puternică, este eficientă. În Vechiul Testament avem o istorisire frumoasă din viața unui om numit Ilie. El a fost un om care s-a rugat. Uneori a fost supranumit profetul puterii, a fost supranumit profetul puterii, chiar numele Ilie însemnând: Dumnezeul meu este Iehova. El a trăit o viață intensă. Dar credem noi că putem avea același fel de putere în viețile noastre?

Dacă aveți Bibliile la voi, vă rog să deschideți la 1 Împărați capitolul 17. Dacă nu, nu e nicio problemă, vom afișa textul pe ecran; de asemenea, ați primit niște schițe, le puteți completa și le puteți urmări, versetele sunt și acolo. Națiunea lui Israel, națiunea lui Israel a înflorit sub conducerea împăratului David și cea a împăratului Solomon timp de mulți ani. Dar la doar 58 de ani de la moartea lui Solomon, națiunea lui Israel, care odată fusese măreață și unită, era acum dezbinată în Împărăția de Nord și Împărăția de Sud. În Împărăția de Nord s-au perindat 6 împărați, dar niciunul nu a fost la fel de rău ca cel de al 7-lea: împăratul Ahab. De fapt, 1 Împărați 16:30 spune că niciunul dintre ei nu a făcut atât rău precum regele Ahab. Pare ca un fragment dintr-un roman: regele Ahab se căsătorește cu prințesa feniciană Izabela care era rea. Împreună, seamănă cu un cuplu puternic din secolul al IX-lea î. Hr. și ceea ce fac ei este să stabilească că religia oficială a Israelului nu mai este închinarea la Iehova, ci la zeul canaanit Baal. Israelul nu îi mai aducea jertfe lui Iehova, ci lui Baal. Între timp, Ilie așteaptă în culise.

Haideți să ne uităm în 1 Împărați 17:1: „Ilie, tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ‘Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al cărui slujitor sunt, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.’” Ilie apare de nicăieri. Nu există nicio mențiune despre Ilie până în capitolul 17 când deodată, pur și simplu apare de nicăieri și transmite acest mesaj. E ca și cum ar apărea pe scenă, ar transmite un cuvânt de la Domnul, ar arunca microfonul și ar ieși de pe scenă. De nicăieri. Dar uite ce a făcut. I-a avertizat pe Ahab și pe profeții lui Baal că singurul Dumnezeu adevărat nu are rivali. Vedeți, conform mitologiei canaanite se credea că Baal moare în fiecare an, dar în fiecare an înviază, venind înapoi la popor aducând, ghiciți ce, ploaia. Se presupunea că este călărețul norilor, cel care controla vântul, ploaia și furtunile. Dar Ilie urma să-l deconspire pe Baal pentru cine era el cu adevărat: un zeu fals. Așa că Ilie se roagă. Ce se roagă Ilie? Să nu mai fie ploaie. Și asta s-a întâmplat. Timp de trei ani și jumătate, nu a fost rouă, nu a fost ploaie, după cum a promis Dumnezeu.

Ajungem apoi în capitolul 18 unde Ilie și profeții lui Baal au o confruntare pe muntele Carmel. Prima dată, profeții lui Baal își aduc jertfa, apoi Ilie își aduce jertfa și vor arăta cine este adevăratul Dumnezeu. Profeții lui Baal au fost primii, s-au rugat lui Baal pentru ploaie, dar Baal nu s-a arătat. Apoi a venit rândul lui Ilie. Vedeți, Ilie se săturase de toate așa că a pus o întrebare poporului în capitolul 18 versetul 21: „Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul si a zis: ‘Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal!’ Poporul nu i-a răspuns nimic.” Poporul era atât de confuz. Îl cheamă pe Baal, iar acesta nu se arată. Este rândul lui Ilie și el Îl cheamă pe singurul Dumnezeu adevărat. Îl cheamă pe singurul Dumnezeu adevărat și uite ce se întâmplă. Vă rog să fiți atenți la versetele 36-39 din 1 Împărați: „În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a zis: ‘Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine!’ Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și pământul, și a supt și apa care era în șanț. Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ și au zis: ‘Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!’ Ilie s-a rugat, Dumnezeu a ascultat și a răspuns cu foc din cer.”

Îndrăznim noi? Îndrăznim noi să credem că rugăciunile noastre pot avea o asemenea putere? Totuși, Ilie era profet. Asta s-a întâmplat atunci, acum e acum. Multă vreme am fost sigur că Ilie a avut ceva ce eu nu am, până ce am citit din Iacov capitolul 5 versetul 17 – probabil unul dintre cele mai încurajatoare versete din întreaga Scriptură. Ascultați ce spune (Iacov 5:17): „Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi.” Vreau să meditați puțin la acest lucru. Ilie a fost om ca noi. „Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi; și s-a rugat cu stăruință să nu plouă, și n-a plouat deloc în țară trei ani și șase luni. Apoi s-a rugat din nou, și cerul a dat ploaie, și pământul și-a dat rodul.” Ilie a fost om ca noi așa că întrebarea este: Poate rugăciunea pe care o aduc, oricât de slabă ar fi, să aibă același fel de putere? Eu cred că poate. Cred că este important să clarificăm că puterea nu stă în rugăciunea în sine. Întrebați-i pe profeții lui Baal despre puterea rugăciunii. S-au rugat, dar au învățat o lecție grea că puterea rugăciunii nu stă în cel care se roagă, ci în Cel care ascultă.

Vedeți, Ilie nu era scutit de greutăți. De fapt, a avut destule greutăți în viață. Dacă citiți capitolul 17, aflați că a fost hrănit de corbi, că era la mila unei văduve să mănânce și să bea ca să supraviețuiască. Dar Ilie a reușit să treacă prin aceste lucruri. Credința lui în Dumnezeu l-a ajutat să depășească aceste situații. Mai târziu, în capitolul 18 aflăm că e în depresie. Ilie se ascunde, apoi fuge de teamă că-și va pierde viața. Ilie era om ca și noi. Dar el a știut că puterea rugăciunii era nu era în cel care se ruga, ci în Cel care asculta. Deci cum se face? Cum se face că viața lui Ilie a avut atâta putere de nezdruncinat? Eu cred că acest lucru se datorează faptului că Ilie a învățat să rămână neclintit.

Numărul 1: Ilie a învățat să fie conștient de prezența lui Dumnezeu. Poate v-ați gândit și voi la acest lucru, dar m-au întrebat mai mulți oameni: dacă Dumnezeu deja știe de ce am nevoie, ce rost are să mă rog Lui? Dar uite ce e: darul rugăciunii este în prezența lui Dumnezeu, indiferent de răspunsul primit. Deja ați primit darul fundamental al rugăciunii și acesta este prezența lui Dumnezeu. Îmi place cum spune George McDowell. Ascultați: „Dacă scopul principal în ideea lui Dumnezeu despre rugăciune este să răspundă la nevoia noastră mare, nesfârșită – nevoia de El? Foamea poate aduce un copil fugar acasă și se poate sau nu să fie hrănit imediat, dar are nevoie de mama lui, mai mult decât de o cină. Comuniunea cu Dumnezeu este acea nevoie a sufletului care e mai presus de toate celelalte: rugăciunea este începutul acelei comuniuni și nevoia este motivul acelei rugăciuni.” Ilie a învățat să rămână conștient în orice moment din fiecare zi – să fie conștient de prezența lui Dumnezeu și acest lucru era de ajuns pentru el.

2. De asemenea, Ilie a învățat să aibă încredere că Dumnezeu Își va îndeplini promisiunile. Nu ești sigur ce să te rogi? Vedeți, rugăciunea are putere pentru că Dumnezeu Își ține promisiunea întotdeauna. Dumnezeu nu Și-a încălcat niciodată vreo promisiune, de aceea are rugăciunea putere. Ilie știa acest lucru și L-a rugat pe Dumnezeu să vină și să-Și împlinească promisiunea pe care a făcut-o mai dinainte. Poate nu ești sigur, auzi de rugăciune și zici: „Nu prea știu de unde să încep.” Ei bine, acesta este locul de unde să începi. Începe să te rogi promisiunile lui Dumnezeu. Dacă zici, „Nu sunt sigur care sunt promisiunile lui Dumnezeu”, ei bine, știu de acest studiu bun numit „Speranță de nezdruncinat” care conține o listă de rugăciuni pe care poți să le spui în fiecare săptămână, poți să continui să le asculți și să te rogi toate rugăciunile știind că te rogi ceva ce Dumnezeu deja vrea să împlinească. Dar puterea din viața lui Ilie a fost că el a avut încredere că Dumnezeu va acționa conform promisiunilor Sale.

3. Ilie a învățat să ceară insistent. Ilie s-a regăsit după confruntarea epică de pe muntele Carmel. El știe să Dumnezeu va da ploaie. Nu plouă încă, dar poate să vadă, așa că începe să se roage și își trimite slujitorul să vadă dacă plouă. Ascultați ce spune în capitolul 18 versetul 43: „El îi spune slujitorului: ‘Suie-te și uită-te înspre mare.’ Slujitorul s-a suit, s-a uitat și a zis: ‘Nu este nimic!’ Ilie a zis de șapte ori: ‘Du-te iarăși.’” Ilie știa. Slujitorul nu putea vedea, dar Ilie putea să vadă pentru că se uita prin ochii credinței. Uneori cred că trebuie să predicăm sufletelor noastre. Poate ne rugăm pentru ceva de o perioadă lungă de timp și n-am primit răspunsul pe care îl așteptam. Poate a venit într-un mod diferit, poate n-a sosit timpul. Câteodată trebuie să predicăm sufletelor noastre și să spunem: „Suflete, privește în urmă, mai uită-te o dată. Pentru că știm că Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale. Așa că întoarce-te, privește în urmă.” Chiar și Ilie a trebuit să ceară din nou și din nou. Și de fiecare dată când s-au întors, poate n-a fost ploaie, poate a fost, dar de fiecare dată a primit darul prezenței lui Dumnezeu. El s-a încrezut în promisiunile lui Dumnezeu. El a cerut insistent.

4. Dar ultimul lucru pe care Ilie l-a învățat a fost să tânjească după gloria lui Dumnezeu. Nu prea mai folosim cuvântul „a tânji”. Dar aveam nevoie de un cuvânt care să înceapă cu t. Întelegeți voi. Ilie era atât de preocupat, nu de nevoile sale, ci de cum ar putea aduce glorie lui Dumnezeu. Înțelegeți de ce se ruga, întodeauna pentru gloria lui Dumnezeu care de cele mai multe ori sfârșea prin a fi pentru altcineva, Ascultați rugăciunea pe care am mai citit-o o dată (1 Împărați 18:37): „Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine!” Ilie se roagă cu îndrăzneală și pasiune ca Dumnezeu să fie glorificat. Ilie a dat buzna pe scenă în capitolul 17 de nicăieri cu nimic altceva, decât cu o promisiune din partea lui Dumnezeu. Trimis de Dumnezeu Însuși. Și a adus putere. Dumnezeu a adus putere prin el.

Dar știi ceva? Și tu ai primit o promisiune. Ai o promisiune dată de Însuși Dumnezeu prin trupul și sângele lui Isus Hristos. O lucrare încheiată ce a avut loc la cruce. Dar știi ceva? Ai ceva ce Ilie nu avea. Îl ai pe Isus Hristos care a murit, ba chiar mai mult, a înviat și stă la dreapta lui Dumnezeu. Și știi ce face acolo? Vorbește cu Dumnezeu despre tine. Mijlocește pentru tine. Vrei să știi de ce rugăciunea ta are putere? Pentru că lui Isus Hristos I-a fost dată toată autoritatea în cer și pe pământ. Și El este Cel care mijlocește pentru tine. Ți-a fost dată o promisiune. Ți-a fost dată o făgăduință și Dumnezeu Își împlinește făgăduințele întotdeauna. Așa că precum Ilie, învață să rămâi neclintit, învață să fii conștient de prezența lui Dumnezeu, să ai încredere că Dumnezeu acționează conform promisiunilor Lui, să ceri insistent și să tânjești după gloria lui Dumnezeu. Și vom vedea promisiunea îndeplinită, că atunci când un om credincios se roagă, se întâmplă lucruri mari. Așa că, cei care sunteți de acord, haideți să recităm promisiunea noastră împreună. Sunteți gata? Voi face din rugăciune prioritatea mea și pasiunea mea. Ok, mai încercăm o dată: Voi face din rugăciune prioritatea mea și pasiunea mea. Și cine e de acord să spună „amin”.

Tată, Îți mulțumim pentru darul rugăciunii, Îți mulțumim că ni Te-ai dăruit pe Tine în rugăciune, Îți mulțumim pentru darul Isus Hristos care a murit, dar mai mult, a înviat și stă la dreapta Ta mijlocind pentru noi. Tată, ce am putea cere mai mult? Îți suntem atât de mulțumitori și vrem să vedem gloria Ta. Vrem să vedem oameni care își întorc inimile din nou spre Tine. Aceasta este rugăciunea noastră. În Numele lui Isus ne rugăm, amin.