Tânărul bogat şi moştenirea vieţii veşnice

“Domnul Isus tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenunchiat înaintea Lui şi l-a întrebat: “Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” “Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. “Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile: “să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”. El a răspuns: “Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea”. Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: “Îţi lipseşte un lucru: Du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă”. Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. Isus s-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: “Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” Ucenicii au rămas uimiţi şi au zis unii către alţii: “Cine poate atunci să fie mântuit?” Isus s-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: “Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Marcu cap. 10:17-27).

Condiţii pentru moştenirea vieţii veşnice

                 Pentru moştenirea vieţii veşnice după cum Domnul a răspuns acestui tânăr bogat, ni se cere să ştim şi să păzim poruncile lui Dumnezeu – cele zece porunci. Comoara noastră ce ne-o putem aduna în cer este răsplata milosteniilor făcute, în Numele Domnului Isus, celor săraci (Matei cap. 25:34-40). A urma pe Isus înseamnă a învăţa de la El şi a face ce a făcut El în ce priveşte viaţa de credinţă, de neprihănire şi de ascultare şi împlinire a voii lui Dumnezeu din dragoste pentru Dumnezeu şi din dragoste pentru aproapele nostru. În versetul 18, din textul de mai sus, prin modul de a i se adresa Domnului tânărul bogat cu “Bunule Învăţător” şi cu întrebarea Domnului la acesta apreciere şi afirmaţie, Domnul Isus s-a prezentat pe Sine ca Dumnezeu căci numai Dumnezeu este bun şi sursa de bunătate. Întrebarea Domnului Isus Hristos este retorică adevărului prezent. Acest tânăr bogat este pus la încercare de către Domnul Isus care-i spune: “... Îţi lipseşte un lucru: Du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă” (vers. 21). Domnul a privit în inima lui, l-a iubit dorindu-i mântuirea şi, prin acest îndemn al Său dat tânărului bogat, ar fi dorit să audă şi să vadă că acesta renunţă cu bucurie la averile lui pământeşti pentru a-şi aduna comoara în cer şi pentru a urma pe Domnul Isus ca ucenic al Său. A iubi pe Dumnezeu înseamnă a împlini cu bucurie poruncile Sale şi a recunoaşte pe Dumnezeu în tot ceea ce noi avem. Căci nimic nu ne aparţine ci toată agoniseala ne este dăruită de Dumnezeu şi o avem numai prin ajutorul Său. Dacă Dumnezeu ne cere să o împărţim cu cei săraci trebuie să fim dispuşi şi să o facem. Căci în Proverbe cap. 19:17 ne spune: “Cine dă săracului împrumută pe Domnul şi făcând astfel îşi va aduna o comoară în ceruri”. Domnul nu va lăsa nerăsplătite astfel de fapte ce sunt scrise în ceruri.

                Bogăţiile sunt o înşelăciune şi o capcană pentru unii căci îi împiedică să slujească pe Dumnezeu (Matei cap. 13:22). Aceştia nu pot merge după Domnul Isus, deoarece grija pentru administrarea averii le răpeşte şi le umple cea mai mare parte din timp. Acest tânăr bogat iubeşte într-un fel pe Domnul Isus şi Îl admiră şi ar fi dorit un răspuns din partea Domnului pentru siguranţa că va avea parte de Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu, având în vedere aşa cum declară el că a păzit poruncile lui Dumnezeu încă din tinereţe şi a căutat să nu păcătuiască călcând vreo poruncă. Este adevărat că tânărul bogat a păzit poruncile Domnului dar nu în totalitate şi nu dintr-o motivaţie a dragostei pentru Dumnezeu şi a dragostei şi milei pentru semenii în nevoie. La păzirea poruncilor lui Dumnezeu el a dat la o parte mila pentru cei săraci, călcând prima poruncă din lege care spune: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei cap. 22:37-39); “... şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele Său. ” (1Ioan cap. 4:21). Tânărul bogat, la păzirea poruncilor lui Dumnezeu a dat la o parte mila pentru cei săraci şi a fost indiferent la nevoile şi lipsurile lor, dar a căutat să se îndreptăţească pe baza faptelor proprii. Domnul Isus Hristos ştia totul despre acest tânăr bogat şi a văzut că îi lipsea acest lucru esenţial: dragostea şi mila pentru aproapele său. Tânărul acesta nu are lepădare de sine, iar averile sale şi le iubea mai mult decât pe Dumnezeu şi mai mult decât pe semenii săi şi pe care, fiind în lipsă, i-ar fi putut ajuta. Tânărul, la invitaţia Domnului Isus, de a-şi împărţi averea săracilor şi de a urma pe Domnul, pleacă întristat deoarece avea multe avuţii de care nu se putea despărţi.

Tristă situaţie: tânărul bogat din această relatare reprezintă pe acele persoane care au multe averi şi posesiuni şi la care ţin foarte mult şi care îi împiedică să slujească pe Dumnezeu şi să intre în Împărăţia cerului. Dintre aceştia sunt unii care doresc, pentru ei şi familiile lor, să le meargă bine în această viaţă, să nu sufere lipsuri dar să aibă parte şi de viaţa veşnică. Domnul Isus Hristos ne spune căci, cu acestea pământeşti şi chiar cu viaţa noastră trăită şi consacrată în slujba ascultării de Dumnezeu, ne putem câştiga viaţa veşnică (Luca cap. 9:24-25). “Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii. Ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă şi nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. ” (Matei cap. 6:19-21). Din această prezentare învăţăm să nu ne punem speranţa în primul rând în avuţii şi în agoniseala lor, ci grija noastră cea mare este să ascultăm, să iubim şi să slujim pe Dumnezeu. Chiar dacă Domnul ne-a dăruit binecuvântările Sale pământeşti case, bani, maşini etc, mai mult decât altora şi prin acest mijloc suntem încercaţi în ce priveşte credincioşia noastră pentru Domnul. Prin Cuvântul Evangheliei suntem îndemnaţi să împlinim cu credincioşie poruncile Domnului şi să ne achităm de tot ceea ce Îi suntem datori oferindu-i partea Sa, zecimea, aducând a zecea parte din venitul nostru. Proverbe cap. 3:9-10 ne spune “Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug şi teascurile tale vor geme de must. ” În Noul Testament porunca ne spune că nu sunt desfiinţate zecimile şi darurile pentru casa Domnului. A zecea parte din veniturile noastre trebuie înapoiată Domnului şi adusă în Casa Lui (Maleahi cap. 3:8-11; Matei cap. 23:23-26; 1Petru cap. 4:8-10). Nu trebuie uitaţi săracii, văduvele şi orfanii şi care au nevoie să fie ajutaţi sistematic şi în permanenţă. Căci vom fi traşi la răspundere de către Dumnezeu pentru ceea ce am putut face şi nu am făcut datorită indiferenţei, zgârceniei şi egoismului nostru (Matei cap. 23:23).

Avem mărturie că şi primii ucenici ai Domnului şi, în mod special, apostolul Pavel, ca o prioritate a slujirii lor, strângeau ajutoare să ajute pe cei săraci (Luca cap. 8:3; Faptele Ap. Cap. 11:29-30; Evrei cap. 13:16; 1Cor. Cap. 16:1-4). În Faptele Apostolilor cap. 9:39 ne este prezentată o mărturie deosebită – exemplul Tabitei: “... i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele”. Exemplul deosebit al Tabitei de slujire, făcând şi dăruind cămăşi şi haine pentru cei săraci, este demn de urmat. Proverbe cap. 3:27-28 ne spune “Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: “Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai”.

A avea milă şi a ne îngriji de nevoile celor săraci este condiţie de intrare în Împărăţia Cerurilor:

“... El va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta lui: ” Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.  Căci am fost flămând şi mi-aţi dat de mâncat; mi-a fost sete şi mi-aţi dat de băut; am fost străin şi m-aţi primit; am fost gol şi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine”. Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: “Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns Împăratul le va zice: “Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut... Cei ce nu au făcut aceste lucruri vor merge în pedeapsa veşnică iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică” (Matei cap. 25:32-40,6).

             Rugăciune:

“Doamne Isuse, Mântuitorul nostru, ajută-ne să avem o inimă bună şi plină de îndurare, pentru a putea împlini voia Ta cea sfântă şi pentru a ajunge în Împărăţia Ta cea veşnică.”

Amin

iunie 2018, Suceava

Olga Bucaciuc