Am vrea să transmitem condoleanțe familiei lui Patty McDonald. Denis și Patty au slujit la Oakhills timp de câteva decenii, într-o varietate de domenii: bătrâni, ca personal. Niște prieteni minunați ai multora și niște slujitori însemnați la Oakhills. Patty a fost chemată acasă la Domnul Isus lunea trecută dimineața. Scuze! Luni după-masă. Rugăciunile și gândurile noastre se îndreaptă către familia ei. Serviciul divin va avea loc, aici, la Crownridge, unde se va celebra viața ei la ora 15. Și sper că veți profita de ocazie să luați una din aceste cărți de lucru. E o cale grozavă, grozavă să găsiți idei pentru discuții pe parcursul săptămânii cu familia, cu grupul. Sper că veți participa la acestea.

Un cuplu acesta avea undeva la 90 de ani și probleme cu amintitul lucrurilor. S-au gândit: „Am face bine să mergem la un doctor.” Au mers la doctor, acesta i-a consultat și le-a spus: „Sunteți în regulă. Tot ce trebuie să faceți e să vă formați un obicei bun de a vă nota lucruri ca să nu le uitați.” Amândoi au spus că vor face asta. Mai târziu în acea seară se uitau la televizor când soțul a spus:
- Dragă, merg să îmi pun un bol de înghețată. Ai vrea și tu?
- Mi-ar plăcea la nebunie!
- Ok. Se rezolvă, a zis el.
- Ai face bine să îți notezi asta, a zis ea. Vei ajunge acolo și vei uita ce ai de făcut.
- Eh, o să rețin asta.
- Aș vrea căpșuni pe înghețata mea.
- Ok.
- De ce nu îți notezi asta? Vei uita.
- Nu, nu voi uita.
- Aș vrea și niște frișcă pe căpșunile de pe înghețată, a zis ea.
- Ok. Pot face asta.
- Ai face bine să îți notezi toate astea, dragă.
- Neh, am băgat totul la dovleac, a spus el. Nu o să uit asta.
Până când intră în bucătărie. Nu iese de acolo timp de 30 de minute. Când într-un final apare din bucătărie, ține în mâini o farfurie cu ouă prăjite și niște cârnați. O duce și i-o arată soției lui. Ea se uită la el, dă din cap, își rotește ochii, oftează și spune:
- Știam eu! Știam că vei uita. Unde îmi e pâinea prăjită?

Facem tot ce ne stă în putință să nu uităm mărețele și minunatele promisiuni ale lui Dumnezeu. Sunt peste 7000 în Biblie. Putem face pe baza lor o serie de predici lungă de o viață, dar ne uităm doar la vreo 30 și sper că voi veți fi motivați să vă creați un meniu de promisiuni preferate. Bazați-vă pe promisiunile lui Dumnezeu care vă vor da putere. În fiecare săptămână facem câte o declarație. Știți deja cum funcționează: stați drepți, umerii în spate, umpleți-vă plămânii cu aer și inima cu speranță, dați un cot soțului și treziți-l. Asigurați-vă că o spuneți destul de tare încât Diavolul însuși să audă. Sunteți gata? Noi ne trăim viața bazându-ne pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece Cuvântul Său este de neclintit și nădejdea noastră este de neclintit. Noi nu ne bazăm pe problemele vieții sau pe suferința pe care o aduce această viață. Noi ne încredem în promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu.

Pentru că ne-ai dat atât de multe, Tată, noi ne bazăm pe aceste promisiuni. Te rugăm să-l ierți pe vorbitorul nostru. Păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să Îl vedem pe Hristos, doar pe El. Prin Isus ne rugăm. Amin!  

Eu și soția mea am petrecut un weekend încântător și liniștit în Hill Country, în apropiere de micuțul oraș numit Marble Falls. Nu pot merge pe acolo și să nu mănânc la cafeneaua Blue Bonnet. Și nu pot intra în acea cafenea fără să nu-mi amintesc ocazia când Dumnezeu a folosit acea vizita a mea la cafenea pentru a mă învăța o lecție despre smerenie. Pe vremea anilor 90, obișnuiam să scriu ultimele modificări ale cărții, ultima schiță la o casă de pe lac în apropiere de Marble Falls. A fost una din săptămânile cu termen limită, care pica întotdeauna în februarie din coincidență. Mergeam duminica seara după biserică și stăteam acolo până terminam. Lucram din zori-de-zi până seara târziu, luând câte o pauză pentru a merge până în Marble Falls fie pentru micul dejun, fie pentru prânz la cafeneaua Blue Bonnet. În una dintre ocaziile de genul am observat imediat cum am intrat în cafenea că oamenii se uitau insistent la mine. Am înaintat și doi domni s-au întors și se holbau la mine. Când am trecut pe lângă o doamnă, ea și-a ridicat privirea din farfurie și s-a uitat la mine. Înainte să ajung la masa mea, o soție a gesticulat către soțul ei să se uite, s-au uitat amândoi, ba chiar m-au arătat cu degetul.

În momentul când îmi luam locul am realizat că atrăgeam foarte multă atenție. Chelnerița care îmi aducea meniul, înainte să mi-l dea s-a asigurat că se uită și ea insistent la mine. M-am tot gândit la lucrul acesta în timp ce mi-am comandat mâncarea și mi-am spus: „Am ajuns la o concluzie bine gândită și anume că aceștia ar putea fi cititori și m-au recunoscut după spatele vreuneia dintre coperțile cărților mele. Niște cititori foarte sofisticați.” Presupunerea mea pentru oamenii din Marble Falls a crescut. Le-am făcut cu mâna celor din restaurant. Mi-am savurat mâncarea încercând să nu atrag prea multă atenție din partea fanilor, dar cum m-am ridicat să merg să plătesc am observat că din nou toată lumea se uita la mine și m-am gândit că și Steinbeck a avut aceeași problemă. Când m-am dus să le dau autograf am observat că doamna care era la stația casierului se uita țintă la mine. Cred că era puțin copleșită și sunt sigur că a vrut să ia acea semnătură, să o înrămeze și să o pună sus pe perete chiar lângă o poză cu George W. Bush care a mâncat acolo, de asemenea. Le-am făcut cu mâna tuturor, am ieșit din restaurant. Doar ce am ieșit din restaurant și am intrat în toaletă când am realizat adevăratul motiv pentru care oamenii se uitau la mine. Bărbia mea era acoperită de sânge. M-am tăiat când mă barbeream și nu am știut că am dezlănțuit o Niagara de culoare purpurie care mi-a acoperit toată bărbia. Fac pariu că ei credeau că sunt un evadat dintr-o închisoare din Texas. Părea că am luat parte la o luptă pe aleea din spate. Aveam propria mea gușă roșie.

Lucrurile pe care le face Dumnezeu să ne păstreze smeriți... Dar să știți că sunt importante pentru că Biblia ne învață că Dumnezeu are niște sentimente puternice când vine vorba de mândrie. Sentimente puternice când vine vorba despre aroganță. În Biblie e scris că Dumnezeu a spus (Proverbe 8:13): „Eu urăsc mândria și aroganța.” Nu doar că nu Îi place, o urăște (Proverbe 16:5):  „Domnul disprețuiește mândria.” Și Dumnezeu spune în Filipeni 2:3 să „nu faceți nimic din ambiție egoistă”, dar apoi ne oferă această promisiune măreață. Citiți împreună cu mine (1 Petru 5:5)? „Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Cred că cea mai dramatică poveste a Bibliei ilustrând această promisiune e găsită în Vechiul Testament, în cartea lui Daniel și e povestea unui rege pe nume Nebucadnețar. Dacă nu poți reține numele Nebucadnețar reține asta: el era domnul Maxim. Domnul Maxim a cucerit Ierusalimul în 609 î. Hr. Printre captivii lui se aflau 4 tineri evrei. Cine își amintește numele lor? Daniel, Șadrac, Meșac și Abed Nego. Poate vă aduceți aminte că după ceva ani domnul Maxim sau Nebucadnețar a ridicat o statuie aur, cu chipul său, pentru a se onora, de aproape 3 metri în înălțime. 3 metri. Și apoi a ordonat ca toată lumea să i se închine și să îl venereze. Toată lumea a făcut acest lucru cu excepția băieților evrei, iar când regele a văzut că aceștia refuză să i se închine a amenințat că le va face ce? Că îi va arunca în cuptor, iar atunci când aceștia tot au refuzat să i se închine a încălzit cuptorul la o temperatură de 7 ori mai mare decât cea originală. Au ieșit din cuptor neatinși.

Ai fi crezut că Nebucadnețar se va smeri înaintea Dumnezeului care i-a protejat pe ei, dar el nu a făcut asta. 20-30 de ani au trecut și Nebucadnețar se bucura de un timp de pace și prosperitate. Inamicii lui erau departe, nu a mai avut atâtea bogății niciodată, totuși în această perioadă a avut un vis și interpreții lui, ghicitorii săi nu l-au putut descifra. Deci l-a chemat pe Daniel care până acum a fost înălțat ca și consilier în judecătoria sa și i-a spus (Daniel 4:10-12): „Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap când eram în pat. Mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt. Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri şi se vedea de la marginile întregului pământ. Frunza lui era frumoasă şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui şi orice făptură vie se hrănea din el.” Nebucadnețar a descris mai apoi cum în visul lui un mesager al cerului a tăiat copacul. Ramurile erau risipite, fructele împrăștiatre. Doar trunchiul a mai rămas, iar o voce din ceruri s-a auzit spunând (Daniel 4:15-16): „Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului. Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri peste el.”

Daniel a ascultat acest vis și a știut imediat ce însemna. A fost uimit și tulburat de ce a auzit. Țineți minte că, în acest punct al istoriei, Nebucadnețar nu avea niciun fel de reținere. Era domnitorul necontestat al lumii. Până în acest punct el deja ridicase Grădinile Suspendate ale Babilonului, una dintre minunile antice ale lumii. Avea acest imens castel roial ale cărui ziduri aveau 87,5 de metri în înălțime și 26,5 metri în lățime. 4 care de război puteau merge alături pe aceste ziduri. Era un miliardar. Dacă ar fi fost în viață acum ar fi fost fără îndoială primul pe lista Forbes a miliardarilor. Este foarte posibil ca el să fi fost cel mai bogat om care a trăit pe această planetă. Unii au estimat că în acea perioadă aproximativ 2 milioane de oameni populau Babilonul. Mărețul râu Eufrat își făcea cursul prin acest oraș. El era regalitatea, era miliardar. Nu se asemăna cu nimeni, dar toate acestea aveau un sfârșit. Domnul Maxim era pe cale să devină domnul Minim. Daniel i-a spus (Daniel 4:22,5-26): „Copacul eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat până la ceruri şi a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea. Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în ceruri.”

Nebucadnețar a asumat că el era responsabil cu viața lui și cu starea lumii, dar i-a fost dat un vis ca să îl învețe că „Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.” Daniel l-a îndemnat pe rege să se pocăiască. Daniel 4:27: „De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!” Dar s-a schimbat Nebucadnețar? Nu. „După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, împăratul a luat cuvântul şi a zis: ‘Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?’” (Daniel 4:29-30) Vedeți că Nebucadnețar a refuzat să asculte de Daniel, în consecință (Daniel 4:31-32): „Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a coborât din cer şi a zis: ‘Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi.’” Nebucadnețar a devenit o verisune antică a lui Howard Hughes. Unghii ca ghiarele, păr încâlcit, instincte de animale. Daniel 4:33: „A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului până i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor.”

Dumnezeule! Când cade un puternic, căderea e puternică. Acum era pe coperta revistei Time, iar în momentul următor a fost alungat ca o creatură în cușcă. Suntem lăsați cu lecția aceasta: Marele preț al mândriei. Proverbe 26:12: „Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.” De ce este Dumnezeu atât de dur în privința mândriei? Cum putem explica dezgustul Lui când vine vorba de o inimă arogantă? Simplu. Dumnezeu stă împotriva celor mândri pentru că cei mândri stau împotriva lui Dumnezeu. Este pe calea smereniei calea prin care noi căutăm prezența Lui. Este în competența lui Dumnezeu ca noi să căutăm o relație cu El, dar inima trufașă nu vrea să apuce calea smereniei. Ea vrea să se focuseze pe împlinirea personală mai degrabă decât pe realizările lui Dumnezeu. Aroganța întărește genunchiul ca să nu se îndoaie, împietrește inima ca să nu se mărturisească și să se încreadă. Inima mândră nu se mărturisește niciodată, nu se pocăiește niciodată, nu urmărește iertarea niciodată, nici măcar nu se gândește vreodată că are nevoie de aceasta ba chiar mândria este reciful care ne scufundă și distruge sufletul. Mândria ne reține de la o relație cu Dumnezeu și tot aceasta ne poate reține de la a repara relații cu oamenii. Câte scuze au rămas neoferite din cauza aroganței unei persoane? Câte căsătorii s-au destrămat din cauza așteptării unei mândrii prostești? Câte războaie, câte conflicte internaționale au răsărit din rivalități antice alimentate de nimic mai mult decât mândrie și prejudecată?

Mândria vine cu un preț mare, biserică. Nu îl plătiți! Alegeți în schimb să vă bazați pe oferta harului lui Dumnezeu. Vreți să citiți tare, împreună cu mine acest verset (1 Petru 5:5)? „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” La același nivel la care Dumnezeu urăște mândria, El iubește smerenia pentru că o inimă smerită va face ceea ce o inimă trufașă nu va face. Inima smerită se grăbește să își plece capul, să își mărturisească păcatul, să depindă de Dumnezeu. Pe calea smereniei creăm o relație cu Dumnezeu. Este de parcă Dumnezeu ar avea un loc special pentru o inimă smerită.  Psalmii 138:6: „Domnul este înălţat, totuşi vede pe cei smeriţi şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.” Cei mai mari ai Scripturii și sfinții sunt cunoscuți pentru smerenia lor, nu pentru realizările lor ci pentru smerenia de care au dat dovadă. Chiar dacă Moise a slujit ca prinț al Egiptului și ca eliberator al poporului evreu Numeri 12:3), „Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.” Apostolul Pavel a fost salvat datorită unei vizite făcute de către Isus Hristos. Odată a fost ridicat la ceruri, ba chiar a înviat oameni din morți, dar când a scris epistolele nu s-a introdus cu acele cuvinte, ci dimpotrivă spunea „Pavel, rob al lui Dumnezeu”. Ioan Botezătorul a fost rudă de sânge cu Isus Hristos, a fost chiar primul evanghelist, dar este ținut minte în Biblie ca cel ce a zis: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” Dumnezeu iubește smerenia. Poate fi acesta motivul pentru care ne oferă atât de multe sfaturi în privința cultivării ei?

Am 6 minute și 7 sfaturi de spus. Pregătiți-vă.
1. Evaluați-vă sincer. Smerenia nu este același lucru cu stima de sine scăzută. A fi smerit nu înseamnă că nu te poți vedea cu ochi buni pe tine, ci înseamnă că te vezi cu adevărat pe tine, că înțelegi ce ai de oferit, ce este unic la tine sau cum a spus apostolul Pavel (Romani 12:3): „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.”

2. Nu luați prea în serios succesul. Scriptura ne dă acest avertisment: „când vei vedea înmulţindu-ţi-se argintul şi aurul ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie”. Deci contracarează această mândrie cu laconsimul vieții și cu fragilitatea averii. Cugetă la succesul tău și numără-ți banii într-un cimitir și adu-ți aminte că niciuna dintre acestea două nu va fi îngropată alături de tine. Eclesiastul 5:15: „Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui.” Cândva am condus pe lângă cimitir și chiar lângă intrarea în cimitir era o barcă de vânzare. M-am gândit că poate cineva a realizat că nu o poate lua cu el.

3. Celebrează importanța celor din jur. Filipeni 2:3: „În smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” Un băiețel care era în clasele primare vine acasă la mama lui după ce au avut audiții pentru sceneta școlii. „Mami, mami! Am primit un rol! Trebuie să stau în public, să bat din palme și să încurajez.” Ei bine, dacă tu ești chemat să aplauzi și să încurajezi pentru altcineva, fii recunoscător! Și dacă ești recunoscător poate că atunci capul tău va încăpea în pălărie.

4. Nu cereți propriul vostru loc de parcare sau după cum a spus-o Isus (Luca 14:10): „Du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.” Se spune că atunci când ceri respect e ca și când ai urmări un fluture. Urmărește-l. Nu-l vei prinde niciodată, dar stai liniștit căci se poate așeza pe umărul tău. Un mare filosof a spus că dacă vrei ca oamenii să te vorbească de bine trebuie să nu te vorbești tu de bine niciodată. Înțeleptul în cartea Proverbelor a spus: „Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.”

5. Niciodată să nu îți anunți succesul înainte ca acesta să se producă sau după cum unul dintre regii lui Israel a spus (1 Împărți 20:11): „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!” Acum ceva vreme un om a venit la mine și mi-a spus: „Max, mă gândesc din nou să particip la maraton.” I-am spus că nu știam că a mai alergat vreun maraton, la care el mi-a răaspuns că nu a mai participat, ci doar s-a mai gândit la asta din nou. Per total ne gândim la lucruri pe care le vom face. Aveți grijă cum vorbiți despre acestea. Înțelept este omul care vorbește despre ele după ce s-au întâmplat decât cel care face o mare scofală din acestea înainte ca să se întâmple. Charles Spurgeon a pregătit mulți tineri predicatori. Într-o anumită circumstanță unul dintre ei s-a ridicat încrezător să predice și a eșuat mizerabil. A coborât smerit și sfios și Spurgeon i-a spus: „Dacă ai fi urcat în modul în care ai coborât, ai fi coborât în modul în care ai urcat.” Dacă smerenia precede un eveniment atunci încrederea și succesul îi vor urma.

6. Vorbește cu smerenie. 1 Samuel 2:3: „Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie” Nu fiți încrezuți. Sinceri să fim, oamenii nu sunt atât de interesați de opiniile noatre. Fala noastră nu ne avanseaza cauza. Benjamin Franklin a spus: „Am dezvoltat obiceiul de a mă exprima în termeni modești. N-am folosit termeni care puteau fi contestați: cu siguranță, fără îndoială – nicio expresie care ar arăta că opinia mea era cea corectă. Spuneam că așa cred eu, așa văd eu, așa înțeleg eu. Acest obicei este un avantaj pentru mine.” Ar fi un avantaj și pentru noi.

7. Un ultim gând pentru a promova smerenia este acesta: trăiește la picioarele crucii sau după cum apostolul Pavel a spus  (Galateni 6:14): „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.” Simți că stima ta de sine scade? Simți nevoia să te lauzi cu ceva? Ei bine, nu te lăuda în privința persoanelor pe care le cunoști sau ce ai făcut. Stai la piciorul crucii și adu-ți aminte că Creatorul stelelor ar vrea mai bine să trăiască cu tine decât fără tine și te poți lăuda cu asta. Și poate îți vei verifica barba ocazional.

Tată, Îți mulțumesc pentru aceste multe mesaje pe care ni le dai pe baza acestui subiect important al smereniei. Ne rugăm, Tată, să putem fi recunoscători. Recunoscători să fim cunoscuți de Tine și de cer, să nu avem nicio nevoie de auto-promovare, ci să admitem că suntem făcuți pentru a-L preamări pe Isus. Îți mulțumim, Doamne, pentru puterea Scripturii și fă să nu fie nevoie să ni Te împotrivești, ci să găsești în noi o inimă smerită. Dă har celui smerit. Prin Isus ne rugăm și toată biserica spune „amin”.