Acestor două cupluri de bătrânei le plăcea să petreacă timpul împreună. Aveau o după-amiază încântătoare în una dintre casele lor. Doamnele stăteau în sufragerie, bărbații erau afară pe terasă, iar unul dintre cei 2 a spus către celălalt:
- Hei! Tu și soția ta trebuie neapărat să încercați acest restaurant la care am fost noi seara trecută.
Apoi celălalt l-a întrebat care este numele restaurantului, iar primul a răspuns:
-  Știi ceva? Cu cât îmbătrânesc cu atât îmi e mai greu să îmi aduc aminte lucruri. Pur și simplu, uit. Poate mă poți ajuta tu. Cum se numește floarea aceea care are petale roșii și spini pe tulpină?
- Rose (trandafir)?
- Da! Asta era.
Iar apoi a strigat către soția lui:
- Hei, Rose dragă! Cum se numește acel restaurant la care am fost?

Dintre toate lucrurile pe care nu ar trebui să le uităm, la începutul listei este o promisiune despre prezența Duhului Sfânt în viața credinciosului. Ne vom uita peste această promisiune, dar înainte de asta, dați-mi voie să vă spun un bun venit celor care sunteți noi la Oakhills. Aici, noi, ne facem calea prin studierea promisiunilor lui Dumnezeu, încercăm să ne bazăm viața pe aceste promisiuni decât pe problemele și durerile vieții acesteia. Sunt peste 7000 de promisiuni în Biblie și sub nici o formă nu le putem studia pe toate, dar exemplificând câteva dintre acestea sperăm să trezim o dorință de a știi mai mult. În fiecare săptămână facem o declarație. Ce facem noi e să stăm drepți, deci stați așa dacă vreți. Avem monitoare care verifică asta. Umerii în spate, umpleți-vă plămânii cu aer, inimile cu speranță, treziți pe cei din jurul vostru care sunt deconectați și haideți să o spunem ca și cum o credem: Noi ne trăim viața bazându-ne pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece Cuvântul Său este de neclintit și nădejdea noastră este de neclintit. Noi nu ne bazăm pe problemele vieții sau pe suferința pe care o aduce această viață. Noi ne încredem în promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu.

Te rugăm să-l ierți pe vorbitorul nostru astăzi. Păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să Îl vedem pe Hristos, doar pe El. Prin Isus ne rugăm și toată biserica spune „amin”.

Pe vremea când picioarele mele erau mai puternice și ego-ul meu mai mare, l-am lăsat pe prietenul meu să mă convingă să particip într-o cursă cu bicicleta. Lui Pat McGrath, care vine la noi la biserică, i-au plăcut cursele încă din clasele primare, atunci obișnuiam să ne plimbăm cu ele împreună și m-a convins să iau parte la o cursă în zona numită „Hill Country”. Nu era orice fel de cursă, ci una care includea o ascensiune lungă de 1 milă, de fapt avea 4 mile lungime de urcat pe o pantă de 12 grade. Cu alte cuvinte, ridică-te de pe șiț, pedaleză până simți că îți ard mușchii, era zona cursei în care cei mai mulți dintre noi rămâneam fără oxigen. Partea asta dura în medie cam 10-15 minute. Era pe bună dreptate numită „dealerul criminal”. Am luat parte la cursa de sâmbătă. Cursa a început și bicicliștii care chiar meritau să fie acolo, cum a fost Pat, au plecat de pe loc. Noi, ceilalți cu colăcei în jurul abdomeniului, am rămas în urmă. În primele minute făceam glume pe baza intensității cursei, dar puțin mai târziu ne-am oprit din a mai face glume căci aveam nevoie de acel oxigen pentru a mai putea vorbi. Mai aveam foarte puțin și noi încă nu atinsesem dealul. Când am ajuns la acel deal am simțit cum moare totul în interiorul meu. Îmi ardeau picioarele, rămâneam fără aer și aveam gânduri nedemne de un creștin despre prietenul meu, Pat McGrath. După ce urcasem o treime din deal am simțit o durere, pe o porțiune mică, în partea de jos a spatelui. Am simțit o mână, chiar am simțit asta, împingându-mă în sus. M-am întors să mă uit și era prietenul meu Pat. El terminase cursa, și-a adus aminte de mine și chiar a pedalat o treime din deal, poate chiar până la jumătatea acestuia, s-a dat jos de pe bicicletă, a lăsat-o pe marginea drumului și a fugit să mă ajungă. Asta spune cât de încet pedalam. A început să fugă, împingându-mă pe mine la deal și mi-a spus: „Ți-am spus că vei termina această cursă, iar eu sunt aici să îți garantez că așa se va întâmpla.”

Mă întreb dacă tu ai avea nevoie de un impuls. Nu e viața câteodată ca o cursă pe un deal? Și poate că tu rămâi nu fără oxigen, ci fără speranță, sau prieteni, sau încurajări. Sau poate chiar ai rămas fără suflare. Dacă e așa, mă bucur enorm că ești aici pentru că sunt bucuros să îți spun că ai un prieten și acest prieten ți-a fost alături într-adevăr dându-ți un impuls. Și acel prieten este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Ultimele Lui cuvinte către discipolii Lui, înainte ca Isus să se înalțe la ceruri, au inclus o promisiune a Duhului Sfânt. Le-a spus (Fapte 1:8): „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi.” Ultimele cuvinte ale lui Isus înainte ca Acesta să se înalțe la ceruri au fost ca un schimb. Isus se înălța, iar Duhul Sfânt se pogora în inimile urmașilor. Isus nu le-a promis ucenicilor că totul va fi ușor, că nu vor exista boli, nu a promis un anume venit sau popularitate, dar i-a asigurat că Duhul Sfânt le va da putere, iar Duhul Sfânt a fost puternica forță care a dat bisericii nou testamentale un impuls să urce dealul. Duhul continuă pe Pământ ceea ce Tatăl și Fiul, Isus Hristos, au început. Chiar dacă toate cele 3 expresii ale lui Dumnezeu sunt active și astăzi, în aceste timpuri târzii sub sfera Duhului Sfânt bisericile sunt pline de putere. Acesta trăiește și acum oferind putere, forță și speranță tuturor celor care au nevoie. Într-adevăr, El promite să ne dea un imbold.

Haideți să folosim acest cuvânt ca pe un acronim, ca un rezumat a ceea ce face Duhul. De fapt, să exemplificăm, nu să rezumăm tot ceea ce face pentru că nu știm asta. Dacă vă place să umpleți spațiile goale, haideți să lucrăm la asta. Duhul Sfânt promite putere celor sfinți. Repet, Duhul Sfânt promite putere celor sfinți. Dintre toate locurile din Scriptură care ne ajută să înțelegem locul și rolul Duhului Sfânt, ne putem uita în una din cărțile Vechiului Testament și anume, cartea lui Iov (Iov 34:14-15): „Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce în ţărână.” Deci, de fapt, Duhul Sfânt este forța animată din spatele creației. Fiecare floare care înflorește este amprenta lui Dumnezeu, dar pentru creștini și mai important decât faptul că Duhul Sfânt este forța animată din spatele creației, este faptul că acesta este „moașa” în procesul nașterii din nou. Isus i-a spus lui Nicodim (Ioan 3:5-8): „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou.’ Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

Deci atunci când Îi spui „da” lui Hristos, Duhul Sfânt îți spune ție același lucru și Își găsește locuință în inima ta. Duhul intră și odată cu El și acea putere animată convingând, îndreptând, întărind și te asigură că nu ești singur în această călătorie. El intră în noi, conform cu Efeseni 1:3, pe baza mărturisirii credinţei. Şi cum Îşi are calea în noi o minunată transformare are loc: devenim tot mai puţin noi şi semănăm tot mai mult pe Dumnezeu. El ne ajută să începem a gândi cu o minte asemănătoare cu cea a lui Hristos, să vorbim cu buzele sau cuvintele Lui şi chiar şi inima noastră arată o afecţiune ca cea a lui Hristos. Deci toate acestea sunt lucrările Duhului Sfânt aducând o transformare neregulată şi în creştere a sfântului.

Dar Duhul Sfânt nu este îngrijorat doar de un sfânt, ca individ, ci vom vedea că este îngrijorat şi de spiritul bisericii, unitatea acesteia. Deci putem spune că Duhul Sfânt promite să aducă unitate bisericii. Unitatea chiar contează pentru Dumnezeu. O biserică fragmentată şi divizată este o mărturie teribilă adresată lumii care este deja aşa, corect? Dar când o grupare de credincioşi se bucură de o stare de unitate devine un lucru atractiv, se adresează lumii şi este o mărturie pentru unitatea lui Dumnezeu. Din acest motiv Duhul Sfânt Îşi ia responsabilitatea de a crea această stare de unitate în biserici (Efeseni 4:3): „Și căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” Nu ni se spune niciodată să creăm unitate pentru că ea este deja în noi. O păstrăm, o recunoaştem şi urmăm lucrarea Duhului Sfânt. Armonia este întotdeauna o opţiune pentru că ea în Duhul Sfânt este tot timpul prezentă, deci nu putem spune în continuare că nu ne înţelegem cu anumite persoane. Ei bine, tu nu poţi, dar prin Duhul Sfânt se poate. Deci putem să ne rugăm: „Doamne, ajută-mă să mă înţeleg cu X şi Y.” pentru că Duhul Sfânt promite unitate în biserică. Unde există unitate în biserică Duhul Sfânt primeşte toată gloria pentru asta. Unde există dezbinare în biserică trebuie să apelăm la Duhul Sfânt pentru ajutor şi confort.

Duhul Sfânt uneşte biserica, dar în acelaşi timp, acesta sigilează şi supraveghează biserica. Într-un mod invizibil şi indispensabil acesta ia rolul de cârmă a bărcii sufletului tău. Te ţine pe calea dreaptă şi te ajută să nu cazi. Iată o promisiune minunată (Efeseni 1:13-14): „Aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre.” Mă întreb dacă a văzut vreunul dintre voi vreodată un borcan pentru zarzavaturi. Aţi văzut? Mai există? Bunica mea şi mama obişnuiau să pună în ele legume şi gem. Îmi aduc aminte că în bucătăriile lor de fiecare dată când umpleau borcanele cu ceva, aveau aceste capace care se roteau şi se închideau datorită cauciucului de pe ele. Sună familiar sau vorbesc greşit, doamnelor? Îmi pot şi închipui sunetul pe care îl scoteau, un fel de “pop” şi atunci ştiai că, orice ar fi în acel borcan, e sigilat. Apoi le depozitau şi conţinutul era protejat. Cu asta în minte putem înţelege că Duhul Sfânt sigilează sufletul credinciosului. Eşti prea valoros ca să fii expus mizeriilor Diavolului. Acesta te poate tenta, te poate încerca, dar nu te poate avea. El nu te poate avea. Câteodată inima mea este neliniştită deoarece atâta lume crede că îşi va pierde salvarea. Cred că o au într-o zi şi că le lipseşte în alta. Ascultă! Nu eşti suficient de bun încât să te salvezi singur şi nici să rămâi salvat. Aceeaşi putere care te-a salvat iniţial te va şi păstra pentru o eternitate. Eşti sigilat de Duhul Sfânt. El se înfăşoară în jurul tău cu o prezenţă protectoare ca intruşii din Iad să nu poată pătrunde. Te are în palma mâinii lui. Câţiva dintre voi trebuie să primiţi acea promisiune chiar acum şi această salvare nu depinde de faptul că avem sau nu emoțiile corecte, nu depinde nici măcar de acțiuni corecte. Singurul lucru de care depinde este de nivelul încrederii în Isus Hristos. Odată ce se întâmplă asta, acest minunat cadou are loc: sigiliul tău şi amprenta lui Dumnezeu este pusă pe tine, iar când Diavolul încearcă să te prindă nu reuşeşte.

Din acest motiv sunt multe promisiuni în Biblie care să ne aducă speranţă. Iată una (Efeseni 4:30): „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Oh, fii binecuvântat, Duhule Sfinte pentru că ai pus un sigiliu pe noi şi astfel ne-ai garantat că vom fi salvaţi în ziua răscumpărării! Nu doar că Duhul Sfânt ne sigilează, ci acesta şi supraveghează biserica. El e responsabil cu toate detaliile bisericii. Am un prieten care supraveghează un complex de apartamente şi într-o zi l-am întrebat ce înseamnă asta mai exact şi mi-a spus că el e responsabil pentru tot şi că prin el rezistă locul acela. Poate că putem spune acelaşi lucru despre Duhul Sfânt: prin El rezistă biserica. Iată o listă cu câteva dintre lucrurile pe care acesta le face:
· îi mângâie pe cei în nevoie (Fapte 9:31)
· îl călăuzeşte pe credincios pe calea adevărului (Ioan 16:13)
· descoperă lucrurile care au să se întâmple (Ioan 16:3)
· oferă rugăciuni de mijlocire (Romani 8:21)
· are grijă ca sfinții să fie mântuiți (Galateni 4:6, Romani 8:16)
· atestă prezenţa lui Dumnezeu cu semne şi minuni (Evrei 2:4,1 Corinteni 2:4, Romani 15:19)
· crează o atmosferă divină în adevăr (Ioan 14:17), înţelepciune (Deuteronom 34:9, Isaia 11:2) şi libertate (2 Corinteni 3:17)
La acestea putem adăuga şi distribuirea darurilor Duhului Sfânt.

Lista responsabilităţilor acestuia este minunată, variată, dar poate că la începutul acestei liste ar trebui să punem cuvântul „sfânt” pentru că Duhul Sfânt ne face sfinţi. A luat sarcina de a-l sfinţi pe cel sfânt, ajutându-ne să rezistăm ispitelor, să rămânem puri, să ne ridicăm moralitatea. Ne motivează la un anumit nivel de sfinţenie. 1 Corinteni 6:11: „Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”

După cum bine ştiţi, povestea mea cu bicicleta a avut un final nemaipomenit. Eu chiar am terminat cursa, datorită impulsului lui Pat. Mi-a plăcut coborârea şi să trec linia de sosire, deși cred că eram ultimul leșinat. Dar m-am ales cu un tricou bun şi cu un exemplu bun pentru predici. Ce s-ar fi întâmplat dacă i-aş fi spus nu lui Pat? Sau dacă atunci când l-am simţit împingându-mă i-aş fi dat mâna la o parte şi din mândrie să îi fii spus: „Pot face asta şi singur!”? Ei bine, mulţi oameni îi fac asta lui Dumnezeu. Mândria oamenilor nu îi lasă să ierte, îi ţine departe de puterea Duhului Sfânt şi îi îndepărtează de Dumnezeu. Nu fiţi printre acei oameni. Nu puteţi reuşi singuri! Nu puteţi şi Dumnezeu ştie asta. De asta s-a oferit să ne salveze, să locuiască în noi şi să ne facă tot mai asemănători cu El. Sau ce s-ar fi întâmplat dacă m-aş fi întors către Pat, care încerca să mă împingă în sus, şi i-aş fi spus: „Pat, nu sunt demn de ajutorul tău. Nu sunt bun de nimic. Nu trebuia să iau parte la cursă de la bun început. Du-te şi găseşte pe cineva care merită ajutat.”? Unii oameni fac asta cu Dumnezeu de asemenea. Îi spui “nu sunt vrednic” şi poate crezi asta pentru că toată viaţa ta lumea ţi-a spus asta. Ascultă! Dumnezeu te crede special. El crede că eşti special şi chiar te numeşte “templul Duhului Sfânt”. El chiar te iubeşte pentru că e dispus să locuiască în tine şi să te schimbe şi e vocea Diavolului. De fapt, stăm împotriva Diavolului astăzi și-i spunem că nu te poate avea. Dumnezeu vrea să te facă mai puternic, să te schimbe şi să te folosească drept sare şi lumină oriunde pe Pământ.

Tot ceea ce avem noi de făcut e să cooperăm. Să primim această promisiune şi apoi să cooperăm cu ea. Ei bine, cum facem asta? Pur şi simplu, putem încerca să mergem la pas cu Duhul Sfânt. Asta ne spune apostolul Pavel (Galateni 5:25): „Să şi umblăm prin Duhul.” Ştiaţi cumva că am cântat la tubă în trupa liceului? Sunt plin de surprize, nu-i aşa? Am cântat la tubă vreo 2 ani de zile, deci primii doi ani de liceu am făcut parte din trupa de marş a şcolii. Se ştie că orice trupă are un tambur major, iar cei dintre noi care am făcut parte dintr-o trupă ştim că nu depinde de noi să dăm un ritm, ci să-l urmăm pe cel dat de tambur. Asta face şi Duhul Sfânt, ghidează biserica exact cum ar face-o şi un tambur major. Noi ţinem pasul cu el. El ne dă ritmul şi facem tot ce ne stă în putinţă să nu pierdem pasul. Mai ușor de spus decât de făcut. Sună misterios, nu? Cred că cel mai practic răspuns la această întrebare pe care l-am auzit are de-a face cu lista roadelor Duhului. Vă aduceţi aminte de această listă? (Galateni 5:22-23): „Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” Ştim că Duhul Sfânt locuieşte în noi când ne arătăm roada în aceste categorii. Deci dacă într-o anume zi nu simţi niciun fruct când vine vorba de dragoste, bucurie, pace, răbdare, blândeţe, bunătate, ghici ce? Ghici cine nu ţine pasul cu Duhul Sfânt? Tu, dar în zilele în care simţi această prezenţă de “supernatural” să îi spunem, de inexplicabil, de nelogic când vine vorba de dragoste, bucurie, pace, răbdare, blândeţe, bunătate, înfrânare, atunci poţi spune sincer: „O, Dumnezeule! Simt prezenţa şi puterea Duhului Sfânt în mine şi pot fi recunoscător pentru asta.”

Deci săptămâna aceasta lasă Duhul Sfânt să fie ca indicatoarele de bord la maşină şi când le vei vedea vei ştii că rezervorul e plin, dar când vei vedea că indicatoarele sunt la E, întoarce-te către Domnul şi spune-i: „Dumnezeule, am nevoie de mai multă răbdare. Ştiu că e dorinţa ta să am dragoste, să am parte de bucurie, deci vin la tine acum, Tată, pentru că vreau să fiu în ritm cu Duhul Tău Sfânt.” Fă-ţi un scop să trăieşti o viaţă de conversaţie cu Duhul Sfânt. Peste tot pe unde mergi, indiferent de ce faci, la lucru, la şcoală, acasă. Ia-ţi acest obiectiv de a fi într-o comuniune cu Duhul Sfânt, iar apoi când vei simţi ghiontul sau impulsul din partea lui, fii rapid în ascultare! Repet, fii rapid în ascultare!

Aş vrea să vă împărtăşesc un exemplu despre cum Duhul Sfânt m-a direcţionat pe mine să fac ceva recent. Nu vreau nicidecum să las impresia că eu mereu Îl ascult pe Duhul Sfânt, pentru că asta e o dorinţă de-a mea, dar în ocaziile în care am ascultat a fost atât de satisfăcător. Acum câteva săptămâni am intrat într-un magazin de “toate zilele”, magazin la care merg destul de des pentru o cafea şi un taco pentru micul-de-jun. Sunt un fanatic al mâncării sănătoase, nu? M-am întâlnit cu un prieten pe care îl văd acolo destul de des. Un tip foarte plăcut. Întotdeauna are câte o glumă pregătită, un zâmbet, ceva de zis, dar în acea zi nu avea niciuna dintre acestea şi eu mă întrebam de ce. Am plătit pentru cafea şi taco, nu i-am spus nimic lui şi pe măsură ce păşeam înapoi spre maşină, am simţit cum Duhul Sfânt îmi spune să mă întorc şi să vorbesc cu el. Trebuie să ştiţi şi contextul, câteva lucruri se întâmplau. Asta se întâmpla acum câteva săptămâni când ştirile erau numai despre imigrări, despre o lege federală aplicată la graniţele ţării şi era peste tot. Se auzea la radio, la televizor, era chiar şi în ziarul din acea zi. Deci era şi în mintea mea. Nu ştiu cum ştiam asta, dar aveam o puternică bănuială că soţia acestui bărbat este fără acte. Mi se pare că soţia mea ştia şi mi-a spus, dar sincer vă spun că nu ştiu cum de ştiam eu. Toate astea au avut un răspuns în parcare. Aveam cafeaua, taco-ul şi eram pregătit să merg la lucru. Apoi m-am gândit la prietenul meu, la ideea că soţia lui este fără acte şi la tot aceste stres cu persoanele fără documente şi iată că aşa Duhul Sfânt m-a presat să mă întorc şi să vorbesc cu el. Chiar nu voiam să fac asta pentru că nu ştiam ce îi pot spune, voiam să ajung la lucru, dar Duhul Sfânt chiar nu mi-a cerut părerea la lucrul acesta, ci doar m-a apăsat să o fac. Aşa că mi-am pus lucrurile în maşină, dar eu nu m-am urcat în ea, ci am mers înapoi înăuntru şi el era încă acolo. L-am găsit, am mers la el. Era surprins să mă vadă şi i-am spus: „Mă întrebam, cu toate aceste lucruri cu privire la imigrare, tu şi soţia ta sunteţi bine?” De atât a fost nevoie şi ochii lui s-au umplut de lacrimi. Pur şi simplu. S-a uitat în stânga şi în dreapta îngrijorat că cineva l-ar putea auzi şi l-am întrebat:
- Ce se întâmplă?
- Soţia mea nu are actele necesare, mi-a spus el, dar lucrăm la aceasta.
Din ce îmi amintesc cred că a spus că de vreo 2 ani, poate a fost vorba doar de 1 an, dar de o perioadă lungă de timp lucra la aceasta.
- Am fost păcăliţi de un avocat, a zis el. Am epuizat toate fondurile pe care le aveam, iar acum toate astea se întâmplă şi unul dintre vecinii mei i-a spus soţiei că dacă va păşi vreodată din casă cineva o va lua şi o va duce peste graniţă şi este îngrozită. Nu a ieşit din casă de zile întregi.

Se întâmpla că eu ştiam pe cineva care ştia pe cineva. Nu făceam eu personal parte din acele cercuri, dar ştiam pe cineva care e specialist în astfel de lucruri. Știu de ce ați râs... nu la asta mă refeream. Ştiam un avocat care ştia pe cineva. Nu umblu în cecuri suspecte. Ştiam pe cineva care în mod legitim, sincer şi legal îl putea ajuta. Bună clarificare aici. Sunt puţin ruşinat. Am dat un telefon mai târziu în acea zi şi l-am pus pe prietenul meu de la magazin în legătură cu acel avocat. Acest avocat a spus: „Pot ajuta cu asta.” Şi nu numai că i-a ajutat la un preţ accesibil. Într-o săptămână sau două problema a fost rezolvată. A fost rezolvată. Şi mă gândeam: „Aşa lucrează Duhul Sfânt?” Nu l-am întrebat pe acest prieten dacă se ruga pentru asta, dar am o senzaţie că o făcea, cred că cel puţin soţia lui o făcea. Se poate ca Duhul Sfânt să audă rugăciunile oamenilor sinceri care se tem de Dumnezeu şi să vadă pe cineva, să-l echipeze cu abilitatea de a rezolva acea nevoie, îi aduce pe cei doi împreună şi apoi trece în spatele lor şi le dă un imbold. Mă rog ca în această săptămână toţi să fim sensibili la impulsurile Duhului Sfânt. Nu ar fi minunat dacă cei din Oakhills ar ajunge în oraş, dincolo de ţinutul Hill, un grup de oameni în care locuieşte Duhul Sfânt, ar fi folosiţi de Duhul Sfânt să aducă speranţă, încurajare, răspunsuri, soluţii? Deci această săptămână când vei simţi impulsul de a ierta pe cineva, de a încuraja pe cineva, de a scrie o scrisoare sau un cec, fie ca Dumnezeu să te lumineze să Îl asculţi şi să stai pe această promisiune. Această minunată şi măreaţă promisiune că vei primi putere când Duhul Sfânt va fi peste tine (Fapte 1:8). Amin?

Mulţumim, Doamne, pentru puterea şi prezenţa Duhului Sfânt. În Numele lui Isus şi toată biserica spune „amin”.