Continuăm studiul nostru astăzi despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Parcurgem Evanghelia după Matei, şi astăzi am ajuns la Matei 8:14."Isus S-a dus în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. S-a atins de mâna ei şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea s-a sculat şi a început să-I slujească." Aceasta este o imagine frumoasă a ceea ce ar trebui să fie rezultatul atingerii din partea Domnului. Aplică acest lucru vieţii tale. Noi suntem bolnavi de păcat şi Isus vine şi Se atinge de noi, ne ridică şi ne eliberează de păcat. Şi spune că, de îndată ce s-a ridicat, n-a aşteptat, ci a început imediat să-I slujească. Aceasta e o imagine frumoasă ce ne arată ce ar trebui să se întâmple atunci când Se atinge Domnul de noi şi ne ridică din păcatul sau problemele în care ne-am găsit.

Când s-a lăsat seara, s-a dus vestea că venise Isus şi o vindecase instantaneu pe soacra lui Petru. Şi au adus la El pe mulţi îndrăciţi."El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: 'El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre'" (v. 17).

Există mai multe lucruri pe care le putem învăţa aici cu privire la ce ne-a învăţat Domnul Isus, nu doar prin cuvintele Lui, ci prin viaţa Sa. Spune aici că au adus pe mulţi la El, şi dacă ne uităm la pasajul paralel al acestei întâmplări, în Luca... Uneori, comparând un pasaj de Scriptură cu altul, învăţăm un lucru care n-a fost menţionat într-unul dintre acestea. Aceeaşi întâmplare este repetată în Luca 4:40, şi acolo spune aşa: "Îşi punea mâinile peste fiecare din ei."

Mulţi oameni au fost aduşi. Spune aici că au fost aduşi mulţi îndrăciţi şi bolnavi. Şi, în loc să spună o singură rugăciune pentru toată mulţimea, zice că Şi-a pus mâinile peste fiecare din ei individual. Asta fiindcă dorea ca ei să simtă că Dumnezeu era interesat de fiecare dintre ei personal, că le-a dat o atingere individuală. Şi, mai observăm un lucru aici: nu doar 1% din ei au fost vindecaţi, aşa cum se întâmplă la mulţi astăzi care afirmă că urmează exemplul lucrării de vindecare a lui Isus. Fiecare din ei a fost vindecat. I-a vindecat pe toţi, T-O-Ţ-I. Fiecare om care era bolnav, a fost vindecat. Asta este lucrarea pe care vedem că a împlinit-o Domnul Isus. De ce s-au întâmplat acestea? De ce nu vedem astfel de lucruri astăzi? Principiul este, aşa cum am văzut mai devreme,"Facă-ţi-se după credinţa ta." Trebuie să recunoaştem că Isus avea credinţă deplină, şi niciunul din noi nu avem credinţa pe care a avut-o El. Trebuie să fim suficient de smeriţi să recunoaştem asta.

Îmi amintesc că odată am fost chemat de o familie să vin să mă rog pentru fiica lor care era bolnavă. Eu n-am darul vindecării, dar Biblia spune în Iacov 5 că atunci când cineva cheamă un prezbiter să se roage pentru cei bolnavi, acesta trebuie să se ducă, să-i ungă cu untdelemn şi să se roage. Iar acolo zice că rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav. Deci, m-am dus, nu ca unul care are darul vindecării, ci ca prezbiter care păzeşte acea poruncă din Iacov 5. Şi când m-am dus acolo, am văzut o fată de 16 ani ghemuită în pat. Ei mi-au spus că avusese o leziune la cap de la naştere, şi nu putea să meargă, să vorbească sau să facă orice altceva, din copilărie. Ghemuită în felul acela de 16 ani. Trebuia să fie hrănită, îmbrăcată, şi toate celelalte. Le-am zis: "Frate, soră, eu n-am credinţa să o fac să se ridice şi să meargă. Am să fiu sincer cu voi. Mă pot ruga ca Dumnezeu să vă dea har să vă îngrijiţi de acest copil, dar nu vreau să vă păcălesc şi să vă fac să credeţi că de îndată ce mă voi ruga, ea se va ridica şi va merge, când n-a mers niciodată timp de 16 ani."

Trebuie să fim sinceri şi smeriţi referitor la măsura darului şi credinţei pe care le avem. Le-am spus şi că, dacă Însuşi Isus ar fi fost acolo, ar fi făcut-o să poată să meargă, imediat. Dar care este diferenţa? Isus avea credinţă deplină, nu exista niciun păcat în viaţa Lui. Mare parte din problema noastră este că mintea şi inima ne sunt contaminate de păcat. Există atâtea lucruri în noi... Poate egoism, poate mândrie, poate un ataşament faţă de această lume materială de care Isus era complet detaşat. El a umblat pe pământ ca un Om pe deplin ceresc. Aşadar, cuvântul Lui avea autoritate.

Deci trebuie să ne smerim şi să recunoaştem că nu putem face tot ce a făcut El, dar cu siguranţă putem trăi aşa cum ne-a învăţat El să trăim. Nu există nicio îndoială cu privire la asta, fiindcă El ne dă necesarul pentru aceasta. Altfel spus, Îi putem urma viaţa, dar nu neapărat lucrarea Sa. Trebuie să facem deosebire între acestea două. Isus a zis să-L urmăm pe El. Şi Pavel spune în 1 Corinteni 11:1: "Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos", şi în Filipeni 3:17: "Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi." Există exemple astăzi de oameni care caută să calce pe urmele lui Hristos.

Când Domnul Isus ne-a spus să-L urmăm, nu S-a referit să-L urmăm în lucrarea Lui. Este foarte important să înţelegem asta. Se referea la viaţa Lui. Trebuie să trăim cum a trăit Isus, dar nu putem sluji cu aceleaşi daruri pe care le-a avut El. El a avut toate darurile. Dar astăzi Trupul lui Hristos este mult mai larg. Trupul lui Hristos era în El complet, într-o singură Persoană. Dar acum, darurile sunt distribuite. Deci, nimeni nu trebuie să se simtă vinovat că atunci când se roagă pentru bolnavi, cineva nu se vindecă. Putem totuşi să trăim cum a trăit Isus.

Când Isus ne spunea să-L urmăm, Se referea să-I urmăm viaţa. Trebuie să facem deosebire între viaţă şi lucrare. Cel mai clar exemplu că nu-L putem urma pe Isus în lucrarea Lui, este faptul că a murit pentru păcatele lumii. Îl putem urma în această lucrare? Evident că nu. Nu-L putem urma nici în alte lucrări. Nici măcar în vindecarea tuturor bolnavilor. Cel mai bine e să ne recunoaştem această limitare şi să fim sinceri. Mulţi creştini sunt înşelaţi spunându-li-se că pot să facă tot ce a făcut Isus. În viaţa Lui? Da. Putem birui păcatul aşa cum a făcut El. Dar nu-L putem urma în lucrarea Sa. Acesta este adevărul sincer, şi oricine dă altă impresie, încearcă de fapt să vă înşele. Am menţionat aceste lucruri în trecere.

Celălalt lucru pe care aş vrea să-l observaţi aici, în Matei 8:17, este următorul: atunci când Isus i-a vindecat pe toţi bolnavii (v. 16), ceva s-a împlinit chiar acolo. Dacă nu citim Scriptura întocmai, putem s-o cităm greşit. Adesea, predicatorii citează greşit acest verset (v. 17), după cum vă voi arăta. Versetul 17 spune că prorocia lui Isaia: "El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre" s-a împlinit atunci. Mulţi oameni aplică asta crucii şi spun că pe cruce El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre, şi că acolo s-a împlinit prorocia. Asta spune Scriptura? Nu. Trebuie să urmăm Scriptura întocmai.

Prorocia din Isaia 53, deşi are mai multe versete ce se referă la cruce... Este foarte important să înţelegem asta. Poate ar trebui să deschidem acolo şi să verificăm. Vă voi arăta ceva, ca să nu credem o învăţătură greşită. Dacă nu înţelegi adevărul, poţi să ajungi să fii robit, dar dacă-l înţelegi, te va elibera. Isaia 53 spune: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă" (v. 2). Asta nu s-a întâmplat la cruce, ci în Nazaret. Şi, a fost "dispreţuit şi părăsit de oameni" (v. 3). Asta s-a întâmplat pe tot parcursul vieţii Lui, nu la cruce. A fost un "om al durerii, obişnuit cu suferinţa" pe tot parcursul vieţii Sale."Era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă." Deci Isaia 53 nu se referă în întregime la cruce, o parte din versete se referă la alte aspecte din viaţa Lui."Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc." Asta nu s-a întâmplat la cruce, ci atunci când a fost interogat la judecată. Şi multe astfel de versete. În acelaşi fel, acest verset: "El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre", aflat aici în Matei 8:17, care este citat din Isaia 53:4, nu s-a împlinit la cruce. După cum am spus, nu tot Isaia 53 s-a împlinit la cruce, unele părţi s-au împlinit în alte momente din viaţa Lui. Iar acesta e unul din acele versete care s-a împlinit într-un alt moment.

Nu există niciun verset care să spună că Hristos a purtat bolile noastre la cruce, deşi acesta este un crez foarte răspândit, în special în cercurile penticostale şi carismatice. Dar căutaţi în Scriptură şi vedeţi dacă puteţi găsi asta vreundeva în Noul Testament. Nu este acolo. E uimitor câţi creştini cred lucruri care nu sunt scrise în Biblie, doar fiindcă au fost spălaţi pe creier de un predicator. Haideţi să citim Scriptura cu exactitate. Când spune Noul Testament că s-a împlinit acest verset din Vechiul Testament: "El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre"? Când s-a împlinit asta? Cu ani înainte ca Isus să meargă la Calvar. Aici, în Matei 8. Când i-a vindecat pe toţi bolnavii, acest verset s-a împlinit, chiar acolo, a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre. Şi, la ce se referă? Nu la faptul că a purtat bolile noastre la cruce, ci la faptul că aici erau mulţi oameni bolnavi şi El le-a luat bolile. A luat asupra Lui bolile şi neputinţele lor, le-a îndepărtat şi au fost toţi vindecaţi. Aceasta este împlinirea acestui verset.

Asta înseamnă că nu ne putem ruga pentru vindecare? Sigur că putem. Ne putem ruga pentru orice ne va ajuta să-L slujim pe Dumnezeu mai bine. Eu mă rog pentru vindecare ori de câte ori sunt bolnav. Şi, de multe ori, Dumnezeu m-a vindecat. Nu înseamnă că vom avea sănătate perfectă. Nu înseamnă că la 70 de ani vei avea sănătatea unui om de 25 de ani. Cu siguranţă că nu. Putem însă să-I cerem lui Dumnezeu vindecare. Dar ideea este asta: nu pot să-I cer lui Dumnezeu să ia fiecare boală în acelaşi fel cum Îi pot cere să ia fiecare păcat. Este foarte important să înţelegem asta, fiindcă există atâta confuzie legat de acest lucru."Hristos a murit pentru păcatele noastre" este o învăţătură foarte clară în Biblie. Şi, nu există niciun verset care să spună că Hristos a murit pentru toate bolile noastre. Dacă ar exista un astfel de verset, atunci am avea tot dreptul să-I cerem Domnului să ia fiecare boală. Şi, prin boală, mă refer la vedere slabă. N-aş mai purta ochelari atunci. Sau, pierderea părului - un alt tip de boală. Niciunul din noi n-am fi cheli. Trebuie să fim sinceri.

Mulţi creştini nu iubesc adevărul, de aceea Dumnezeu îngăduie ca ei să fie înşelaţi. Vreau să cunoaşteţi adevărul în acest aspect, ca să nu fiţi păcăliţi. Am să vă spun de ce este important acest lucru. Să presupunem că i-ai spune unui necredincios: "Hristos poate să-ţi ia toate păcatele şi poate să-ţi vindece toate bolile", şi ai sprijin Scriptural pentru prima afirmaţie, dar nu şi pentru a doua. Dar ai auzit predicându-se asta peste tot, aşa că predici şi tu asta necredinciosului. Iar acest necredincios, care nu ştie nimic din Biblie, te crede, şi spune: "Bine. Ce trebuie să fac?" Iar tu-i spui: "Cere-I lui Hristos să te ierte. Întoarce-te de la păcatele tale, şi cere-I să te ierte." Şi el face asta."Primeşte-L ca Salvator." El face asta. Şi-i spui că, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, păcatele îi sunt şterse."Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte toate păcatele noastre." Şi-l asiguri că păcatele îi sunt iertate. Apoi îi spui că Hristos a murit şi pentru bolile lui."Ei bine", spune el,"am nişte boli grave în trup"."Roagă-te pentru ele", spui tu."Am cancer, tuberculoză." "Roagă-te pentru ele, aşa cum te-ai rugat pentru păcate." Şi el zice: "Doamne, ia-mi bolile. Cred în Tine." Cu aceeaşi credinţă pe care a avut-o, că Hristos îi iartă păcatele, el crede că îi vor fi luate bolile. Iar tu i-ai spus deja că păcatul este mai grav decât boala, şi dacă Isus a putut să se ocupe de problema mai mare, sigur poate să rezolve şi problema mai mică. El pleacă crezând ce i-ai spus, că păcatele îi sunt iertate, şi probabil i-ai spus şi să creadă că bolile îi sunt vindecate. O săptămână mai târziu, se duce la doctor, iar acesta îi spune că i s-a înrăutăţit cancerul. Ce va crede el despre evanghelia ta? Va spune: "Tipul acela m-a păcălit! A spus că Hristos va lua bolile mele. Dar nu le-a luat." Aşa că spune: "Poate că nu mi-a iertat nici păcatele. Căci dacă nu-mi poate lua problema mai mică, cum ar fi boala, cum ştiu că mi-a rezolvat problema mai mare – păcatul?"

Observaţi cum astfel de predicare aduce multă confuzie şi înşeală oameni? De o astfel de înşelare vreau să vă scap. Ar trebui să răspândiţi acest mesaj şi altora, şi anume: Nu încerca să ai credinţă pentru un lucru pe care Biblia nu l-a promis. Caută o promisiune. Şi când găseşti una, vezi dacă ţi se aplică. E un lucru pe care l-a făcut Domnul Isus la cruce? Acest verset îndeosebi: "El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre", când s-a împlinit? Atunci când El era fizic pe pământ, vindecând nişte oameni. După cum am spus, putem să-I cerem lui Dumnezeu ce avem nevoie."Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos" (Filipeni 4:19), este o promisiune specifică. Nu spune acolo că îmi va da tot ce vreau. Trebuie să citim Scriptura cu atenţie.

Filipeni 4:19 spune: "Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre." Sunt multe lucruri de care credem că avem nevoie, dar Dumnezeu nu e de aceeaşi părere. La fel ca şi copilaşii. Când aceştia vin la taţii lor şi spun: "Tati, am nevoie de asta", el va zice: "N-ai nevoie de acest lucru, ci-l doreşti, dar nu cred că-ţi trebuie, aşa că nu ţi-l voi da." Un tată bun nu dă copiilor săi tot ce cer aceştia. Numai un tată nechibzuit va face asta. Uneori dăm copiilor noştri ceva dureros, ca injecţia sau operaţia, care este extrem de dureroasă, lucruri necesare pentru ei. Ei nu le vor, dar au nevoie de ele. Aşa este un tată bun. Copilul nu poate să înţeleagă de ce trebuie să facă operaţie sau să facă o injecţie dureroasă, dar tatăl spune că are nevoie de acestea. Deci, Dumnezeu este aşa. El e un Tată iubitor, şi noi ca şi copii nu ştim uneori ce e bun pentru noi.

Dumnezeu a promis că ne va da tot ce avem nevoie. Şi, unde vede că am nevoie de vindecare, fiindcă aceasta va înainta scopurile Sale şi este pentru binele meu suprem, mă va vindeca întotdeauna. Dar acolo unde vede că nu este atât de necesar, poate nu mă va vindeca. Am descoperit că Dumnezeu mă lasă să trec prin anumite dificultăţi pe pământ, ca să înţeleg dificultăţile prin care trec alţii. Dacă prin rugăciune putem scăpa de orice problemă, dificultate, boală şi încercare, ar fi foarte greu să avem compasiune faţă de alţi oameni care trebuie să treacă prin acele lucruri.

Îmi amintesc că acum câţiva ani când eram în mijlocul unei conferinţe şi vorbeam tinerilor, a trebuit să-mi schimb biletul de tren. Şi a trebuit să mă duc la gară să fac asta. Acest lucru s-a întâmplat acum mai bine de 40 de ani. Şi m-am rugat Domnului să facă să fie coadă scurtă, ca să nu pierd mult timp acolo. Când m-am dus acolo, coada era atât de lungă încât ieşea din gară. A trebuit să stau în soare ceva vreme până am ajuns la ghişeu ca să-mi schimb biletul. M-am întors acasă... eram tânăr, aproape de 30 de ani... şi am zis: "Doamne, de ce nu mi-ai răspuns la rugăciune?" Şi am primit atunci un răspuns de la Domnul, pe care nu l-am uitat niciodată. Domnul a spus: "Dacă te scap de toate problemele cu care se confruntă concetăţenii tăi, n-ai putea niciodată să empatizezi cu ei, să înţelegi prin ce trec ei. Sunt multe rugăciuni la care îţi voi răspunde, dar la anumite lucruri nu-ţi voi răspunde, fiindcă vreau să experimentezi prin ce trec alţii, pentru ca să nu găseşti scăpare doar prin a te ruga, ci, în mijlocul acelei suferinţe sau dificultăţi încă vei şti să te încrezi în Mine şi să-Mi mulţumeşti." Aceasta a fost o lecţie pe care n-am uitat-o niciodată. Când am circulat în trenuri aglomerate şi m-am confruntat cu alte dificultăţi cu care ne confruntăm aici în India, am zis: "Doamne, Îţi mulţumesc. Pot să înţeleg prin ce trec alţii, şi astfel pot simpatiza cu ei."

Aşadar, aminteşte-ţi că, dacă Dumnezeu nu vindecă boala ta sau dacă nu rezolvă vreo problemă fizică pe care o ai, El vrea să înţelegi prin ce trec alţi oameni din ţara ta, ca să poţi să-i abordezi cu mai multă compasiune când le slujeşti. Dar, când vine vorba de păcat, Cuvântul lui Dumnezeu e clar. Absolut clar. Orice păcat pe care îl mărturiseşti va fi iertat. Imediat. Fără nicio întârziere. Când te rogi pentru o boală, uneori Domnul poate va lua ceva timp până o va vindeca, dar când vine vorba de păcat, păcat din trecut, iertarea este imediată. Şi, când vine vorba de biruirea păcatului, Romani 6:14 e foarte clar: "Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră." Acest lucru îl putem revendica. Deci, dacă nu înţelegem deosebirea între ceea ce va face Dumnezeu imediat şi ceea ce poate va face mai încet sau poate nu va face, putem să devenim nedumeriţi dacă Dumnezeu răspunde sau nu la rugăciune.

Eu întotdeauna spun că Dumnezeu răspunde la fiecare rugăciune. Dar, ca şi semafoarele pe care le vedem la intersecţii, uneori arată roşu - Dumnezeu spune "Nu". E un răspuns, dar acesta e "Nu". Uneori arată portocaliu sau galben, atunci Dumnezeu spune "Aşteaptă. Nu încă. Îţi voi da acel lucru." Şi uneori arată verde,"Da. Îl poţi avea chiar acum". Deci, amintiţi-vă de semafoare atunci când vă gândiţi dacă răspunde Dumnezeu la rugăciune. Fiecare rugăciune primeşte răspuns. Semafoarele lui Dumnezeu funcţionează întotdeauna. Dar nu vă gândiţi că atunci când a spus "Nu", n-a răspuns. Ba a răspuns. Dacă băieţelul meu ar veni şi mi-ar cere ceva, şi i-aş răspunde: "Nu, fiule, nu pot să-ţi dau acel lucru", el nu poate spune: "Tata nu mi-a dat un răspuns." Tata i-a dat un răspuns, dar acesta a fost "Nu".

Deci, ţineţi minte că Dumnezeu răspunde la fiecare rugăciune. Uneori răspunsul e "Da", alteori e "Aşteaptă", şi alteori e "Nu". Dar când vine vorba de păcat, răspunsul Lui e întotdeauna "Da", fiindcă Hristos a venit în lume ca să ne salveze de păcat. Este foarte important să subliniez asta, deosebirea dintre scopul cu care a venit Hristos şi ceea ce face El. El ne binecuvântează în multe feluri, dar sunt lucruri pe care a promis că le va face imediat, şi alte lucruri pe care le face din bunătatea Lui, căci este un Dumnezeu bun. El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni, face să cadă ploaia peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Sunt multe lucruri pe care le face Dumnezeu chiar şi pentru necredincioşi. De exemplu, sutaşul Corneliu era un bărbat militar necredincios, şi totuşi spune că Dumnezeu a auzit rugăciunile lui. Dar când vine vorba de iertarea păcatelor şi a fi un copil al lui Dumnezeu, nu există absolut nicio îndoială în învăţătura Scripturii.

Deci, am vrut să subliniez acest lucru pentru ca să nu devenim confuzi. Dacă egalăm boala cu păcatul, aşa cum caută mulţi credincioşi să facă, vom fi nedumeriţi în mintea noastră atunci când ne întrebăm de ce nu ni se răspunde la vreo rugăciune. Sau, de exemplu, rugăciunea pentru lucruri materiale. Mulţi oameni se roagă pentru case, pământuri, maşini, şi tot felul de lucruri. Putem cere aceste lucruri, desigur. Eu întotdeauna spun că putem să-I cerem lui Dumnezeu orice, orice lucru de sub soare, atâta timp cât sfârşeşti rugăciunea astfel: "Dar, Tată, nu cum voiesc eu, ci cum voieşti Tu." Dacă poţi să-ţi sfârşeşti rugăciunea cu această propoziţie: "Nu cum voiesc eu, ci cum voieşti Tu", poţi să ceri orice, fiindcă unele lucruri nu sunt voia lui Dumnezeu. Ceea ce credem noi că e bun pentru noi, se poate să nu fie. Eliberarea de păcate şi iertarea de păcate sunt întotdeauna bune pentru noi, şi El le va face pentru noi 100% din timp. Dar multe alte lucruri despre care credem că sunt bune pentru noi, se poate să nu fie cel mai bun lucru pentru noi. Aceasta e calea prin care înţelegem adevărul Scripturii într-un mod corect. Vom continua studiul nostru în următoarea sesiune.