Într-un week-end ca acesta nu m-am putut abține să mă gândesc la toate lucrurile pe care le-am învăţat de la mama mea. De exemplu, mama mea m-a învăţat cum să mă rog. Când am vărsat suc pe covor, mi-a spus: "Roagă-te să iasă pata aia!" Şi m-am rugat. Tot mama mea m-a învăţat despre schimbarea comportamentului. Spunea: "Nu te mai comporta ca tatăl tău!" Ea m-a învăţat cum să savurez momentul. Poveste adevărată. De fiecare dată când mergeam undeva în excursie spunea: "E ultima dată când vă duc undeva!" Am învăţat să ne bucurăm de clipă, căci nu ştiam dacă vom mai avea altă. Dar mama mea a fost şi cea care m-a învăţat despre cercul vieţii. Obişnuia să spună: "Eu te-am adus pe lume, eu te pot scoate din ea!" Cercul vieţii. Mama mea... Avem o relaţie grozavă, dar acum repetă întruna: "Într-o zi mă veţi duce la azil." Iar eu îi spun: "Nu cred că pot face asta; sună atât de... scump!"

Deci dacă sunteţi aici cu ocazia week-end-ului de ziua mamei, ne bucurăm. Vrem să vă sărbătorim, iar dacă aceasta este prima vizită la Oakhill's Church, atunci ne simţim onoraţi că din toate locurile în care aţi fi putut fi în dimineaţa asta, aţi ales să fiţi aici. Poate ne ascultaţi sau ne urmăriţi online din alte locuri de pe pământ. Ne bucurăm mult că sunteţi aici, în acest loc. Vrem să ştiţi că noi, biserica noastră, am explorat promisiunile lui Dumnezeu de ceva vreme. Noi ne-am hotărât să parcurgem Scriptură şi să ne oprim la promisiunile făcute de Dumnezeu în Biblie. Există aproximativ 7000 de promisiuni, deci nu ne-am putut opri la toate, dar am ales câteva. Am făcut acest lucru pe parcusul anului, ceea ce înseamnă că dacă sunteţi aici prima dată, aţi cam pierdut totul. Dar iată vestea cea bună. Toate mesajele noastre sunt arhivate pe website. Avem un ghid de studiu fantastic în paralel şi cred că am putut salva unele dintre cele mai bune promisiuni. Ne bucurăm că sunteţi aici. Avem o declaraţie pe care o spunem de fiecare dată şi dacă sunteţi noi cred că o să vă placă. Să o spunem împreună: Ne clădim vieţile pe promisiunile lui Dumnezeu deoarece cuvântul Lui este irevocabil, speranţa noastră este de nezdruncinat. Nu ne bizuim pe problemele vieţii, sau pe durerea din această viaţă, noi ne bizuim pe promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe.

Aşadar, Tată, venim înaintea Ta şi Te rugăm să ne vorbeşti; venim să Te căutăm pe Tine şi doar pe Tine; să Te putem auzi mai limpede decât până acum. Îţi mulţumim pentru promisiunile tale şi mai ales pentru că le împlineşti atât de bine şi cu atâta credinciosie pentru poporul tău. Tată, îţi cerem aceste promisiuni, deci acum când venim la Cuvântul Tău, fă să Îl vedem pe Isus, doar pe Isus; în Numele Lui ne rugăm. Amin.

Acum câteva luni era vacanţă de primăvară şi familia noastră s-a hotărât că vrea să meargă într-o excursie. Ne plac parcurile de distracţie, aşa că ne-am gândit cum ar fi să mergem în Orlando. Deci am început să cercetez, să mă informez, aşa cum fac mereu. Am început să calculez de exemplu costul zborului pentru şase persoane şi costul călătoriei cu maşina. Nu ştiu de ce fac acest lucru, dar de fiecare dată este inutil. Pentru că maşina a câştigat iar. Optsprezece ore de condus. Aşadar,  am ţinut ultima predică, am luat copiii şi i-am îmbarcat în maşină, am sărit înăuntru de parcă am fi jefuit o bancă şi am pornit. Nu am ieşit din limitele oraşului San Antonio. Eram atât de încântaţi, aşteptam cu nerăbdare, ce minunat; nu am ieşit din limitele oraşului San Antonio până când entuziasmul s-a transformat în altceva. Am un copil care pare că a crescut mult de la ultima vacanţă. Aşa că îi trebuia loc pentru picioare şi şi-a mutat scaunul mai în spate. Asta nu a ieşit prea bine. Ceilalţi copii s-au hotărât că vor să îşi dea jos pantofii. Nici asta nu a ieşit prea bine. În curând au devenit nerăbdători unii cu ceilalţi, apoi eu am devenit nerăbdător cu ei şi mai devreme sau mai târziu le spuneam învăţătura mamei mele despre cercul vieţii. Nu e drăguţ deloc. Interesant, totuşi, a fost suficient pentru a ne redresa, să vorbim despre destinaţia noastră. În curând, toată lumea vorbea despre unde vom merge, ce vom face, unii spuneau că vor merge direct la poartă şi apoi la un anumit loc şi va fi grozav şi, în curând, vorbeam atât de mult despre ce vom face încât nimănui nu îi mai păsa că nu avea destul loc pentru picioare. Nimănui nu-i mai păsa că era scaunul dat prea în spate. Nimănui nu-i mai păsa... bine, a trebuit să luăm pantofii înapoi. Pantofii au trebuit puşi în picioare şi aici metafora dispare. Dar cred că aţi înţeles.

Ce este valabil pentru o familie pe drum este valabil şi pentru drumul prin viaţă. Pierdem din vedere bucuria când pierdem din vedere destinaţia. Cred că din acest motiv Dumnezeu ne-a dat, prin apostolul Ioan, Cartea Apocalipsei pe care o vom deschide astăzi. Şi cred că din acest motiv ne-a făcut promisiunea pe care o vom analiza astăzi. Promisiunea este (Apocalipsa, 21:5): "Eu fac toate lucrurile noi." Vreţi să repetaţi cu mine?"Eu fac toate lucrurile noi." Cred că Dumnezeu i-a făcut Apostolului Ioan această promisiune în Apocalipsă după primele capitole. Această carte este despre întoarcerea lui Hristos. Şi mai cred că El i-a făcut lui Ioan această dezvăluire a destinaţiei deoarece ştia că şi noi vom avea nevoie de ea.

Dacă aveţi Bibliile cu voi, vom începe de la Apocalipsă, capitolul 21, versetul 1, pentru ca, prin Ioan, să înţelegem ce va face Dumnezeu."Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: ‘Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.’ Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: ‘Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.’"

Un Pământ nou, un Ierusalim nou, Dumnezeu face totul nou. Acest cuvânt,"nou", provine din grecescul "kahinos". Şi înseamnă "a reînnoi" mai degrabă decât "nou-nouţ". Vedeţi, Dumnezeu îi dă această viziune, El face totul nou. Dacă am avea timp am trece prin toate Cărţile, de la Geneză la Apocalipsă şi am vedea toate paralelele. La început, Dumnezeu a creat Cerul şi Pământul. Dar aici, în Apocalipsă, vedem că Dumnezeu recreează: un Cer nou şi un Pământ nou. El restaurează ceea ce s-a pierdut din cauza păcatului în Cartea Genezei prin Adam şi Eva. Prin Isus Hristos întoarce calea. Ioan spune că Marea a dispărut. Ce vrea să spună? Trebuie să vă amintiţi că în vremurile antice marea reprezenta haosul. Pentru ei era răul, monştrii care pândeau de sub apă. Incertitudine. Ioan spune că haosul, pământul vechi şi Ierusalimul vechi au dispărut. Pe veci.

Şi asta nu e tot. Durerea, tristeţea, ţipetele, lacrimile, moartea, au dispărut. Pentru totdeauna. Vedeţi, Dumnezeu nu a vrut lucrurile acestea la început, în Creaţie. Aşadar, nu sunt recreaţia lor. El face toate lucrurile noi. Precum copiii pe drum,"Am ajuns?" Nu. Nu am ajuns încă. Nu am ajuns încă acasă. Dar nu trebuie să vă spun eu asta. Ni se reaminteşte mereu, nu-i aşa? Ni se reaminteşte de câte ori mai găsim un fir cărunt sau un rid. Ni se reaminteşte când ne vor trosni genunchii, dar cureaua nu ne va cuprinde. Ni se reaminteşte când nu ne înţelegem. Ni se reaminteşte când demenţa distruge mintea. Când boala ne fură trupul. Ni se reaminteşte de fiecare dată când moartea mai spune pe neaşteptate: "Adio!"  Ni se reaminteşte. Ce e vechi trece. Dar Ioan vrea să ne reamintească că Noul e pe cale. El a crezut că merită scris, iar eu cred că merite ţinut minte acest lucru.

Dacă luaţi notiţe, scrieţi: "Oameni ai promisiunii, amintiţi-vă viitorul!" Petrecem mult timp gândindu-ne la trecut. Pentru unii dintre noi acesta este un lucru plăcut, nostalgic. Ooo, zilele bune. Poate credem că ce a fost mai bun a trecut. Unii dintre noi ne consumăm energia gândindu-ne la trecut nu pentru că e plăcut, ci dureros. Am prefera să îl uităm, dar ceva ne tot trage înapoi. Ne fixăm pe trecut. Iar pentru alţii nu e vorba de trecut, ci de prezent. E momentul. Trăieşte pentru acum. Trăieşti doar o dată, nu? Ia ce viaţa îţi poate oferi acum. Nu e nimic rău în a-ţi aduce aminte de trecut sau a trăi în prezent. Dar cât de des ne amintim viitorul? Nu mă refer la viitorul soţ sau viitoarea soţie, nu mă refer la planuri după pensionare. Mă refer la viitorul vostru etern. La veşnicia voastră. Cât timp ne petrecem gândindu-ne la ele? Cum va fi? Ascultaţi această încurajare a apostolului Pavel în Coloseni 3:1-4: „Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.”

Pavel ne reaminteşte să ne ţintim privirea la Isus, să ne punem inima în lucrurile de sus. El ne spune să ne concentrăm pe lucrurile veşnice, nu pe cele trecătoare. Dar nu spune să ne retragem din lume. Nu ne spune să lăsăm materialul pentru spiritual. Nu asta ne spune. Dar ne transmite că viaţa de aici e trăită mai bine într-o putere de dincolo de această lume. Aceasta e puterea lui Hristos în El. Şi noi avem acces la această putere. Deci oamenii Promisiunilor nu doar ţin minte viitorul, ci şi trăiesc în lumina viitorului. Repet, Pavel nu vrea oameni cu capul în nori, retraşi din lume. Dacă mai parcurgem scrieri de-ale lui ne dăm seama că nu aşa se pune problema. Dar spune să trăim acum în lumina a ceea ce va fi atunci. Ar trebui să trăim acum în lumina de atunci. Ce vă macină timpul, energia şi gândurile? Sunt lucruri care vor dispărea la un moment dat? Sunt lucruri care vor rugini şi se vor strica şi vor arde în final? Trăiţi în lumina viitorului. Cum spunea C. S. Lewis, „Dacă citiţi istorie, veţi afla că acei creştini care au făcut mai mult pentru prezent au fost aceia care s-au gândit mai mult la ceea ce urmează.”

Pavel ar spune că ar vrea să exerseze personal viaţa cu Hristos. Şi puterea învierii Lui. De ce, Pavel? De ce? Pentru că el a înţeles că viaţa urmând lumina lui Hristos este de o viaţă. Nu este ceva la care vreunul dintre noi merge şi ajunge. Nu, ţine o viaţă. Suntem reînnoiţi. Dumnezeu face asta. El ne restaurează. Dumnezeu vrea să ne reînnoiască zi după zi. Să citim la Matei 5:16: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Dumnezeu ne reînnoieşte. Ne restaurează. Dar de ce face asta? Pentru ca noi să fim parte din restaurarea Lui. E viaţa altcuiva.

Unul dintre lucrurile care îmi plac foarte mult lucrând cu biserica este că pot vedea din rândul din faţă cum lucrează Dumnezeu cu biserica pentru a reînnoi totul. Recent am auzit o poveste despre cum un bărbat a luptat cu alcoolismul. S-a luptat 17 ani. Soţia lui a devenit parte din grupurile noastre şi a început să îl aducă şi pe el de câteva ori. A venit şi băut. Dar prin încurajarea, dragostea şi sprijinul care l-au încurajat, prin comunitatea de credincioşi, nu mai bea de trei ani. Credeţi că Dumnezeu îl reînnoieşte pe omul acesta? Credeţi că Dumnezeu restaurează relaţia lui cu soţia sa? Şi pe cea cu copiii lui? Dumnezeu îi reînnoieşte şi îi restaurează viaţa, dar prin oamenii promisiunilor. Am mai auzit o poveste săptămâna trecută. Cea a unui grup care şi-a adoptat unitatea de poliţie. Din când în când le cumpără echipament sau le oferă sprijin moral uneori, la sărbători. Credeţi că aceste lucruri au un impact în reînnoirea comunităţii? Sigur că da. Încă una pe care am auzit-o. Un bărbat care s-a îndepărtat de familia lui. Înconjurat de credincioşi, aceştia au început să îl încurajeze să facă primul pas spre împăcare. Şi a făcut-o. Chiar până într-acolo încât s-a mutat mai aproape de ei. La scurt timp după aceea a trecut la Domnul. A avut loc înmormântarea şi a sosit o scrisoare la unul dintre membrii grupului. Era de la una dintre rudele defunctului. Spunea: "Vă mulţumesc pentru că aţi fost catalizatorul împăcării în această familie." Dumnezeu a făcut acea familie întreagă din nou. Nouă iarăşi. Şi prin intermediul oamenilor promisiunilor.

Dumnezeu e în misiune de izbăvire. A creat biserica şi pe noi ca să ne alăturăm Lui. Întrebarea este dacă noi vedem asta. Vom fi noi parte din asta? El va răscumpăra cu sau fără noi. Dar ar fi bine să fie cu noi. Avem câteva ocazii chiar aici şi în câteva săptămâni vom avea un botez. Dar va fi mai mult decât un eveniment. Va fi un moment de schimbare a vieţii. De hotărâre pentru relaţia cu Hristos. Avem ocazia să îi ajutăm pe aceşti oameni în acel sfârşit de săptămână, veţi avea mai multe informaţii în buletinul de ştiri săptămâna aceasta. Avem o ocazie cu copiii parohiei, 11 săptămâni vara aceasta. O numim Echipa Specială. Aşadar, profesorii îşi iau puţin liber şi avem nevoie de aproximativ 100 de oameni pentru a veni să se implice cu copiii. Nu e grădiniţă, dar credeţi că fiind cu ei în aceste 11 săptămâni va exista un impact înnoitor asupra generaţiei viitoare? Cred că da. Dumnezeu reînnoieşte toate lucrurile în jurul nostru. Întrebarea este: ne vom uita? Vom vedea? Vom fi parte din asta? Ascultaţi această încurajare din 2 Corinteni 4:16-18: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”

Din nou promisiunea că Dumnezeu face toate lucrurile noi. Asta vă include şi pe voi. Voi puteţi fi reînnoiţi. Îl veţi lăsa? Ascultaţi şi acest verset din 2 Corinteni 5:17: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Vedeţi, Dumnezeu vă poate înnoi dacă credeţi în El. Credeți în Isus, puneţi-vă credinţa în El. Aceasta este frumuseţea botezului. Intraţi în apă, ceea ce reprezintă moartea celui vechi şi ieşind din apă revenirea la o nouă viaţă. Aşadar, ca oameni ai promisiunilor, să ne aducem aminte de viitor şi să trăim în lumina acelui viitor. Să ne fixăm pe cele de sus, căci acolo Îl veţi vedea pe Isus. Şi veţi vedea că El este împlinirea oricărei dorinţe pe care aţi avut-o vreodată. Sau veţi avea. Amin.

Îţi mulţumim, Tată, pentru această promisiune care înseamnă mult pentru noi. Pentru că ne regăsim în această lume simţind impactul vechiului care trece în durere. Să ne uităm la cele de sus, la Isus, care înnoieşte totul aşezat la dreapta Ta, ne bazăm pe această promisiune făcută de Tine, ne agăţăm de ea. Tu ai făcut-o, şi ce ai spus Tu e adevărat. Ne riscăm viaţa pentru asta. Ne rugăm în Numele lui Isus, amin.