Seria de lecții pe care am început-o în septembrie se încheie astăzi. Am trecut prin Biblie uitându-ne la câteva din marile și prețioasele promisiuni ale lui Dumnezeu. Sincer, facem aceasta cu o inimă plină de tristețe, reflectând la încă o tragere cu pușca la o școală, de data aceasta nu departe de orașul nostru. Și m-am gândit că ar fi potrivit dacă am începe cu o rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să aducă pace în școlile noastre și să dea mângâiere acestor oameni. Doriți să vă alăturați mie în această rugăciune?

Atotputernice Dumnezeu, credem că există un singur Domn al păcii adevărat și ne rugăm ca Domnul păcii să spună cuvinte de calm peste această societate ostilă. Cum se întâmplă aceasta, Tată? Cum se poate întâmpla, ca tineri să ucidă tineri, vieți devastate? Ne frânge inimile. Cu cât mai mult trebuie s-o frângă pe a Ta? Te rugăm, Tată, să pui frâu răului. Te rugăm să-l legi pe Diavolul, te rugăm să-l ții strâns și să nu-i dai frâu liber, mai ales cu acești tineri. Te rugăm ca mila Ta să fie peste familiile celor ce au pierit și mila Ta să fie și peste cel vinovat. Și acum, Tată, încheind această serie, Te rugăm ajută-ne să ne clădim viețile pe promisiunile Tale. Te rugăm, Tată, să ne ajuți să realizăm, chiar astăzi, cât de credincios ești Tu. Îți aducem această rugăciune în Numele lui Isus Hristos. Și toți oamenii lui Dumnezeu au zis: Amin. Amin.

În fiecare săptămână de când am început mesajul din seria "Speranță de nezdruncinat" am făcut o declarație. Dacă sunteți noi la Oak Hills sau priviți pentru prima oară prin internet, este foarte ușor: stăm cu spatele drept, cu umerii trași înapoi, ne umplem plămânii cu aer și cu ce ne umplem inimile? Cu nădejde! Ne umplem inimile cu nădejde - și ce mare nevoie avem de ea - ne umplem plămânii cu aer și inimile cu nădejde și o spunem cu toată seriozitatea. Sunteți gata? O ultimă oară. O ultimă oară. Îngerii privesc. Sunteți gata? Ne clădim viețile pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece Cuvântul Său e de neclintit, nădejdea noastră e de nezguduit. Nu stăm pe problemele vieții sau pe durerea din viață. Stăm pe marile și prețioasele promisiuni ale lui Dumnezeu.

Mult după ce copiii sunt spălați și puși la culcare, mama singură se uită fix la facturile de plată și la câți bani are în bancă. Are prea multe din prima categorie și nu destul din a doua. A sunat pe la toți prietenii, a transformat în bani toate favorurile, și nu sunt destule ore în zi pentrua câștiga mai mulți bani. Se uită pe fereastra micului ei apartament și se întreabă unde să mai apeleze. Tocmai i s-a terminat nădejdea. Apoi bărbatul obosit de la Terapie Intensivă care stă lângă patul singurei lui dragoste. De-abea își poate aminti vreo zi fără ea. S-au căsătorit atât de tineri și nu-și poate aminti de altcineva cu o inimă atât de pură ca a ei. Se apleacă peste fața ei și-i mângâie părul alb... Doctorul i-a zis să-și ia la revedere. Soțului i s-a terminat nădejdea. Dar cum e cu directorul care stă în oficiul din colț în spatele biroului său? Strângerea lui de mână e fermă, vocea lui e sigură, dar nu lăsați comportamentul său să vă inducă în eroare. Falimentul e un avion cu reacție iar al său e în picaj liber. Bancherul său vrea să se întâlnească cu el, contabilul vrea să-l lase. Dar nădejdea? Nădejdea a sunat că e bolnavă și n-a mai fost văzută de o săptămână.

Din când în când nu mai avem nădejde. Din când în când căutăm o soluție și nu putem s-o găsim. Căutăm inspirație și n-o putem găsi. Ni s-a terminat nădejdea. Fiecare, într-un moment sau altul din viață, rămâne fără speranță. Chiar și cel mai optimist. Chiar și persoana care are "Soarele va răsări mâine dimineață" ca și ton de apel pe telefon. Oricui i se termină nădejdea. Încotro te întorci? Încotro te întorci când ți se termină nădejdea? Aș sugera să consideri a te întoarce spre un pasaj rar studiat, dar foarte necesar, din cartea Evrei."~& ."~

Da, ai (1) O ancoră pentru suflet. Ai o ancoră pentru suflet. Ridică mâna dacă știi ce este o ancoră. Sunt curios. Nu sunteți marinari pe-aici, n-am fost sigur dacă știți. Ați folosit o ancoră, știți ce înseamnă să arunci ancora din barcă și ca acea bucată de fier să găsească o stâncă sau ceva mai ferm de care să se atașeze și ai simțit cum barca se stabilizează. Scopul ancorei e să stabilizeze barca, mai ales pe timp de furtună. Ai nevoie de ancoră pentru că ai o ambarcațiune prețioasă. Ai un suflet. Sufletul e ceea ce te deosebește de animale și te unește cu Dumnezeu. Peștișorul tău auriu nu are suflet, cățelul tău s-ar putea să aibă o față drăguță dar n-are suflet. Copacii nu au suflet, dar oamenii au suflet. Sufletul este acea impresie a lui Dumnezeu în viețile noastre. Sufletul e ceea ce simte. Sufletul e ceea ce pune acele întrebări grele vieții. Ficatul tău s-ar putea să sufere din cauza tumorii, dar sufletul sufere din pricina întrebărilor. De aceea sufletul tău trebuie să fie ancorat. Dacă sufletul tău rătăcește, plutește și e nesigur, rezultatul e disperarea. Dar dacă îți ancorezi sufletul într-un loc sigur, un loc mai sigur decât furtuna, atunci există nădejde. Deci îți arunci ancora nu în nisip, sau într-o altă barcă, sau la o persoană, ci îți pui ancora într-un loc ferm.

În Evrei spune că dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător. El vede prezența lui Isus chiar în acest moment - Isus în cele mai adânci părți ale Cerului, în sanctuarul cel mai lăuntric, o formă a Sfintei Sfintelor - acolo îți pui ancora. Îmi imaginez că ancora e înfășurată în jurul sălii tronului lui Hristos - și datorită acestui fapt nu se va desface. Este dincolo de unde poate ajunge Diavolul, și e în grija lui Hristos. Și... (2) Deoarece nimeni nu-ți poate lua Hristosul, nimeni nu-ți poate lua nădejdea. Deoarece nimeni nu-ți poate lua Hristosul, nimeni nu-ți poate lua nădejdea. Vor exista acele zile când simți că rezervorul nădejdii tale e gol, dar nu va fi, dacă nădejdea ta e ancorată de sala tronului lui Hristos.

În ultimele luni ne-am uitat la câteva promisiuni din Scriptură. Priviți la felul cum aceste promisiuni ne dau nădejde de neclintit. Pot provocările să-ți epuizeze puterea? Nu, căci "sunteți moștenitori - moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos." (Rom. 8:17) Ești victimă a circumstanțelor? Nu, deloc, căci "mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit." (Iac. 5:16) Poate cineva înțelege cum e viața ta? Ei bine, Domnul Isus poate,"căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre." (Evr. 4:15) Te simți singur cu problemele tale? Nu ești singur, căci Domnul Isus "stă la dreapta lui Dumnezeu, și mijlocește pentru noi." (Rom. 8:34) Poate Dumnezeu să-ți ierte cu adevărat eșecurile? Ar trebui să crezi că poate."Acum dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus." (Rom. 8:1) E mormântul finalul? Nu, ci tocmai opusul."Moartea a fost înghițită de biruință." (1 Cor. 15:54) Se va sfârși vreodată suferința? Câteodată simțim că nu, dar Dumnezeu ne asigură că "seara vine plânsul, iar dimineața veselia." (Ps. 30:5) Vei avea înțelepciune și energie pentru tot restul vieții? Nu, nu vei avea, dar Duhul Sfânt are și "veți primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi." (Fapte 1:8) Viața nu e corectă. E adevărat, dar va fi,"pentru că Dumnezeu a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate." (Fapte 17:31) Uitați-vă la această listă: moarte, eșec, trădare, boală, dezamăgire - acestea sunt atacurile majore asupra unei vieți omenești. Și totuși nu-ți pot lua nădejdea dacă nădejdea ta este în Hristos. Vedeți, Domnul Isus a promis că te va însoți prin orice furtună. Întrebarea nu este "Ne dă Dumnezeu vreo promisiune?" ci întrebarea este,"Ne vom clădi viețile pe aceste promisiuni?" Haideți s-o facem.

Închei această serie cu acest îndemn: (3) Să ne clădim viețile pe promisiunile lui Dumnezeu Nu pe durerea din viață sau pe problemele vieții, ci să ne clădim viețile pe promisiunile lui Dumnezeu. După apostolul Petru, Dumnezeu "ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești." (2 Pet. 1:4) Promisiunile lui Dumnezeu nu sunt doar mărețe, ci sunt foarte mărețe, nu sunt doar valoroase, ci sunt prețioase. Prin aceste mari și prețioase promisiuni participăm la natura divină a lui Dumnezeu. În virtutea acestor promisiuni începem să respirăm aerul pe care Cerul îl respiră. În virtutea acestor promisiuni intrăm în chiar prezența lui Dumnezeu. Aceste mari și scumpe promisiuni sunt ca și pietrele de pe cărare, peste care un păcătos trece și pășește în locurile cerești. Aceste promisiuni sunt legături în chiar cotorul Bibliei. Aceste promisiuni îți pot schimba viața.

Înotam la bazinul de înot acum 2 sau 3 zile, împreună cu Rosie. În caz că nu știți, Rosie e cea mai frumoasă fată de pe pământ și se întâmplă să fie nepoata mea. Și se întâmplă că a avut ziua de naștere miercurea trecută. Îmi place mult să fiu "Papa Max" (bunicul Max), e minunat. Am dus-o ieri să vadă "Disney pe gheață" - doar Rosie și cu mine. La prânz am avut o înghețată, vată pe băț și o brioșă. Am dus-o acasă plină de zahăr și apoi am dat-o mamei sale. E un lucru minunat să fii bunic. Și eram la bazin săptămâna aceasta. Eu eram la capătul adânc, iar ea la cel mai puțin adânc. Avea înotătoarele la ea și am vrut să încerce și ea capătul mai adânc. I-am zis,"Rosie, hai aici, sari aici în apă. Te duc la capătul adânc." A ezitat. Eu am zis,"Haide, Rosie, încearcă." Și tot n-a vrut. Am știut ce avea nevoie să audă și am știut că am nevoie de încă o ilustrație pentru această predică, așa că am zis,"Rosie, sari aici la mine, că o să te prind. Îți promit." Și atunci când m-a auzit zicând "îți promit" ghici cine a ajuns la capătul adânc?

Știți, mă întreb câți din noi ne petrecem viețile spirituale la capătul mai puțin adânc pentru că nu ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu. Mă întreb câți dintre noi nu sărim niciodată în adâncimile a ceea ce Dumnezeu ne oferă. Ne încredem în Dumnezeu doar cât să putem fi mântuiți, dar nu îndeajuns ca să găsim bucurie, nu îndeajuns pentru a găsi pace. Vrei să-ți clădești viața pe promisiunile lui Dumnezeu? Vrei să te încrezi în El așa cum se încrede un copil în tatăl său? Isus a zis,"Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!" (Marcu 10:14-15) Din toate modelele la dispoziția Lui, Domnul Isus a ales copiii. Hristos arată înspre copilași ca exemplul suprem al oamenilor împărăției. Nu-i alege pe liderii religioși sau pe muncitorii cinstiți sau pe cărturari. Nu menționează pe mamele devotate, nici măcar pe doctorii plini de compasiune. Când a avut nevoie de un model pentru Împărăția lui Dumnezeu, a arătat înspre o creatură care doar ieșise din scutece (dacă ieșise) și probabil avea ciocolată pe obraji. Și spune,"Vreau să fiți așa." De ce? De ce copiii? Pentru că ei cred. Ei se încred.

Încercați acest experiment: mergeți la un magazin sau într-un loc public, stați pe trotuar, țineți în mână mai multe bancnote și strigați,"Am bani de dat oricui vrea! Oricine vrea 1 dolar, să vină să primească. Oricine." Știți ce se va întâmpla? Oamenii se vor uita suspicioși, vor trece mai pe departe, cineva va chema pe șeful magazinului afară, iar dacă cineva se apropie, va veni înarmat cu întrebări: "Care e șmecheria? Dacă iau banii, ce înseamnă asta?" Vei avea mai mulți îndoielnici decât cei ce iau banii. Acum faceți același experiment, dar de data aceasta la o clasă, sau la un loc de joacă pentru copii de 4 sau 5 ani. țineți banii aceia sus și ziceți,"Cine-i vrea, haideți să-i luați." Pregătiți-vă să fiți călcat în picioare. Vor veni din toate colțurile. Vedeți, am crescut în așa fel încât ne e greu să primim. Am ajuns la cinicismul nostru într-un mod destul de onest: poate am fost respinși, poate am avut inimile zdrobite. Vom negocia pentru un dolar, vom câștiga dolarul, vom împrumuta un dolar, dar pur și simplu a primi un dolar... Trebuie să vedem ce implică, să citim condițiile. Ce e prea bine ca să fie adevărat, e de obicei prea bine ca să fie adevărat, nu-i așa? Nu la Dumnezeu. Nu la Dumnezeu.

Ascultă-mă, scump copil al lui Dumnezeu. Nu există nicio persoană care-mi aude vocea și să nu poată beneficia prin a se încrede mai mult în promisiunile lui Dumnezeu. Nu există nicio persoană atât de matură, atât de sofisticată, atât de dezvoltată, atât de spirituală încât el sau ea să nu depindă un pic mai mult. Și cred că Tatăl vostru ceresc spune,"Haide, ai o problemă? Am o promisiune. Ai vreo durere? Eu am o promisiune. Sunt un Dumnezeu al promisiunilor." Peste 7000 de promisiuni în Scriptură. Dacă numărul sugerează ceva cu privire la teologie, atunci promisiunile contează. Clădește-ți viața pe promisiunile lui Dumnezeu. Sunt acolo ca să le apuci. Altă traducere a versetului de astăzi spune,"Apucă-te de nădejdea promisă cu ambele mâini și nu o lăsa niciodată. Este o frânghie de salvare spirituală care nu se poate rupe, ajungând dincolo de orice aparență chiar până în prezența lui Dumnezeu unde Isus, mergând înaintea noastră, și-a luat locul permanent ca Mare Preot pentru noi."

Cu mai bine de 1 secol în urmă, pastorul Dwight Moody a spus-o în felul următor: "Fie ca un om să se hrănească o lună cu promisiunile lui Dumnezeu și nu va vorbi cât e de sărac... Dacă ai citi de la Geneza la Apocalipsa și ai vedea toate promisiunile făcute de Dumnezeu lui Avraam, Isaac, Iacov, Evreilor, Neamurilor, poporului Său de pretutindeni, dacă ai petrece o lună hrănindu-te din promisiunile prețioase ale lui Dumnezeu - nu te-ai plânge cât de sărac ești. ți-ai ridica în sus capul și ai proclama bogățiile harului Său, căci nu te-ai putea opri din a face asta."

Haideți să fim ceea ce am fost intenționați să fim: oameni ai promisiunii. În primul mesaj din această serie v-am spus că am ales niște promisiuni care au însemnat mult pentru mine, dar vă spun că cea mai bună serie de promisiuni sunt cele care înseamnă cel mai mult pentru tine. Alcătuiește-ți propria listă. Fă-ți propria listă. Întoarce-te la Scriptură, găsește acele promisiuni care au însemnat mult pentru tine sau găsește-le pe cele care vor însemna mult pentru tine. Găsește o promisiune pentru a te ajuta să confrunți frica, una pentru a te ajuta să confrunți moartea, găsește o promisiune pentru a te ajuta să confrunți schimbările. Stai pe acele promisiuni. Și atunci când acele probleme apar în viața ta, scoate acele promisiuni, recită-le și când Diavolul te aude citând Cuvântul lui Dumnezeu, se va întoarce înapoi, pentru că nu are niciun răspuns la promisiunile lui Dumnezeu. Funcționează, prietene. Chiar funcționează. Te pot ajuta să treci prin tragedii oribile, te pot ajuta prin dificultățile de zi cu zi. Ele sunt într-adevări marile și scumpele promisiuni ale lui Dumnezeu.

Russell Kelsall-Carter a învățat lucrul acesta. Era un atlet deosebit și un elev foarte bun. La vârsta de 15 ani și-a predat viața lui Hristos la o întâlnire de rugăciune, în 1864. A devenit directorul Academiei Militare din Pennsylvania în 1869. A dus o viață diversă, care a inclus a fi doctor, pastor, compozitor de cântece, dar înțelegerea și credința lui în promisiunile lui Dumnezeu a făcut povestea lui relevantă pentru noi astăzi. A fost diagnozat cu o boală de inimă critică la vârsta de 30 de ani. Într-un anumit punct era față în față cu moarte iminentă. Biograful lui scrie,"a îngenuncheat și a făcut o promisiune că, fie că va fi vindecat, fie că nu, viața lui era consacrată total și permanent slujirii Domnului. Și din acel moment Scriptura a căpătat o nouă viață pentru Carter și a început să se încreadă în promisiunile pe care le-a găsit în Biblie. S-a obligat să creadă, fie că Dumnezeu îi va da sau nu vindecare." Ei bine, Dumnezeu l-a vindecat pe Carter și el a trăit cu o inimă sănătoasă încă 49 de ani, dar în acel moment de dificultate în care aștepta vindecarea lui Dumnezeu, a scris o cântare, un imn. Un imn de care poate ați auzit. Se numește "Standing on The Promises" (Stând pe promisiunile lui Hristos).

Stând pe promisiunile lui Hristos,
În veci las să-I sune laudă frumos.
Mărire-n înălțime Îi cânt voios,
Stând pe promisiunile Lui.

Apoi refrenul spune:
Crezând, crezând, stau pe promisiunile Domnului meu
Crezând, crezând, eu stau pe promisiunile Lui.

Iar strofa mea favorită este a doua strofă:
Stând pe promisiunile veșnice,
Când furtuna și frica se-apropie,
Prin Cuvântul Domnului voi învinge,
Stând pe promisiunile Lui.

Clădește-ți viața pe promisiunile lui Dumnezeu. Furtunile vor veni și vânturile vor bate încă, dar nu-ți pot lua nădejdea, căci nu-ți pot lua Hristosul. Și vei rămâne în picioare, stând pe promisiunile lui Dumnezeu. Amin?

Doamne, Îți mulțumim pentru promisiunile care vin direct din sala tronului ceresc. Ne reînoim angajamentul de a trăi ca oameni care se definesc nu prin problemele sau durerea vieții, ci oameni care trăiesc conform promisiunilor lui Dumnezeu. Mulțumim, Tată, mulțumim pentru Cuvântul Tău care ne învață, ne conduce și mulțumim că avem o nădejde care este ancorată chiar de tronul lui Hristos. Mulțumim. În Numele lui Hristos ne rugăm. Amin.