Răscumpăraţi vremea

de Gicu Cotleţ

Luna septembrie, este anotimpul când multe lucruri schimbă. Zilele devin mai scurte şi mai reci, copiii încep din nou şcoala, fermierii îşi adună recoltele şi fiecare la rândul lui se pregăteşte pentru iarnă. Îmi aduc aminte de cuvintele proorocului Ieremia care spunea: , , Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit... ”  iar Dumnezeu îi spunea lui Noe „Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!” (Genesa 8:22)

Meditând puţin la acest subiect m-am dus cu gândul la cuvintele apostolului Pavel când le spunea celor din Efes: „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele”.   (Efes. 5:16) Este foarte interesant de observat că foarte puţini sunt cei care încearcă să răscumpere vremea cu toate că este cea mai mare valoare atribuită omului pământean. Unul din duşmanii vremurilor moderne de astăzi este timpul insuficient. Aproape zilnic auzi pe fiecare că nu-i mai ajunge timpul. Oamenii zilelor noastre au ajuns să nu mai aibă timp de odihnă, timp de masă, timp pentru familie, timp de biserică, etc. Societatea în care trăim încearcă să se alinieze cu fel de fel de comodităţi pentru a ne ajuta să economisim timp.

Dacă încercăm să descifrăm mai îndeaproape noţiunea timpului vom descoperi că de la începutul creaţiei Dumnezeu a făcut lumina pe care a numit-o zi iar întunericul la numit noapte şi astfel a fost o seară, şi apoi o dimineaţă. (vezi Genesa 1:5) De atunci şi până în zilele noastre timpul a rămas acelaşi, dar singurul care s-a schimbat este omul.

De-a lungul anilor oamenii de seamă au încercat să dea soluţii cum să rezolvăm problema timpului, cum să răscumpărăm vremea dar fără rezultate spectaculoase. Singurul îndrumător care ne poate ajuta pe deplin a fost şi va rămâne Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu care are soluţie şi pentru această problemă. Voi încerca în scurte cuvinte să vă recomand câteva din metodele cele mai eficiente de-a răscumpăra vremea, descrise în Sfânta Scriptură.

Să umblăm cu băgare de seamă.  (Efes. 5:15a) Fiecare din noi recunoaştem că vremurile sunt rele şi dacă nu eşti atent la fiecare pas poţi să greşeşti iar consecinţele pot fi catastrofale. Astăzi trebuie ca fiecare din noi să aibă ochii mari deschişi la fiecare pas căci momelile diavolului te pândesc la fiecare colţ de stradă. Toţi cei care vor să umble cu băgare de seamă păzesc poruncile Domnului, umblă pe căile Lui, şi se tem de El. (vezi Deut. 8:6) Cei care umblă fără băgare de seamă spun că „Nu este Dumnezeu” iar Biblia îi numeşte nebuni. (Ps. 14:1) Alţii „S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.” (Rom. 1:22-23)

Trăim vremuri când înţelepciunea omenirii a ajuns la culmile cele mai înalte. Cuvintele din Scriptură parcă sunt prea dure pentru mulţi dintre noi dar în realitate ele relatează adevăruri de necontestat. Pentru cei care umblă cu băgare de seamă recunosc că numai Dumnezeu este cel care poate schimba viaţa noastră. Cuvintele apostolui Pavel către Tit sunt mărturie şi astăzi pentru fiecare dintre noi: „... şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru.” (Tit 3:3-6)

Să umblăm ca nişte înţelepţi. (Efes. 5:15b) Toţi cei care vor să răscumpere vremea trebuie să umble cu multă înţelepciune în viaţă. Ei caută mai mult lucrurile de sus nu cele de pe pământ. „Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.” (1 Tim. 6:9) Cei înţelepţi ştiu că vremurile sunt grele şi viaţa pe pământ este scurtă şi de aceea caută în fiecare zi să trăiască în sfinţenie şi evlavie. Ei îşi cunosc bine rolul pe pământ, sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu în tot ce fac. Ei nu-şi găsesc plăcerea în tot ce este trecător şi vremelnic ci caută zi de zi să se apropie mai mult de Dumnezeu şi de cer. Ei recunoasc în fiecare zi că tot ce au aici pe pământ este doar pentru o perioadă scurtă de timp şi o consideră doar o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Nu uită să mulţumească zilnic pentru toate aceste binecuvântări. David ne învaţă „să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” Ps. 90:12 Cei care încearcă să umble cu înţelepciune în viaţă nu-şi bat joc de trupurile lor. Pentru ei trupul acesta reprezintă Templul lui Dumnezeu şi încearcă să-l păstreze curat şi neîntinat faţă de lume. Ei îl laudă pe Dumnezeu pentru că sunt făpturi aşa de minunate.  

Să umblăm în voia Domnului. (Efes. 5:17) Acceptând voia Domnului în viaţa noastră ne ajută să trecem mai uşor peste problemele vieţii. Cei care se străduiesc să umble în voia Domnului îşi zidesc casa pe stâncă iar atunci când vin şuvoaiele mari ei rămân neclintiţi deoarece şi-au zidit casa pe temelia Cuvântului lui Dumnezeu.   „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” ne spune apostolul Matei în capitolul 7:21.

De asemenea trebuie să ştim că „cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” (1 Ioan 2:17) Astăzi tot mai mulţi oameni fac ce vor, doar să se simtă ei bine pe moment şi în loc să răscumpere vremea ei o irosesc şi viaţa devine pentru unii din ei o povară. Mulţi sunt cei care spun rugăciunea domnească „Tatăl nostru” dar parcă tot mai puţini sunt cei care acceptă cu bucurie voia Domnului în viaţa lor. Astăzi tot mai mulţi cad pradă poftelor firii şi umblă călăuziţi de stăpânitorul lumii acesteia care nu este altcineva decât diavolul. Oamenii fără să-şi dea seama acceptă voia diavolului prin lucruri mărunte cum ar fi alcoolul, drogurile, desfrânările, îmbuibările care îi face pe oameni sclavi şi neputincioşi, însă toţi cei care acceptă voia lui Dumnezeu sunt plini de bucurie şi fericire iar lauda către Dumnezeu este totdeauna pe buzele lor.

Să umblăm şi să trăim în pace cu toţi oamenii. „Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire” ne spune Iov în capitolul 22:21. Pentru a putea avea pace cu aproapele nostru mai întâi trebuie să avem pace cu Dumnezeu, trebuie să fim prieteni cu El şi nu cu lumea. Toţi cei care încă nu au pace în familie sau Biserică, la locul de muncă sau la şcoală trebuie să afle mai întâi cine este sursa păcii. Pacea pe care o caută lumea în fiecare zi este doar o pace temporară, dar pacea pe care o dă Dumnezeu este veşnică. (vezi Isaia 9:7) Apostolul Pavel ne spune: „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Rom. 12:18) Iar apostolul Petru merge chiar mai departe şi ne spune: „Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, (... ) Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea, şi s-o urmărească. (1 Petru 3:10-11) Câtă bucurie şi pace ar fi în casele şi Bisericile noastre, dacă oamenii ar căuta să răscumpere aceste pietre scumpe, aceste comori spirituale. Ele sunt mai de preţ decât mărgăritarele şi mai scumpe decât diamantele.

Să umblăm călăuziţi de Duhul Sfânt. (Efes. 5:18b) Psalmistul David spunea: , , Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Ps. 143:10) În înţelepciunea lui, David recunoştea că nu poate să meargă pe calea cea dreaptă fără Duhul lui Dumnezeu. El avea nevoie de prezenţa lui Dumnezeu în orice împrejurare. Astăzi oamenii se bazează mai mult pe înţelepciunea lor şi nu simt nevoia de ajutor. Dacă David a avut nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu cu atât mai mult şi noi avem nevoie de umplerea cu Duhul Sfânt ca să putem merge pe calea cea dreaptă. David Jeremia spunea că Duhul Sfânt trebuie să fie (“President not resident”) preşedinte şi nu doar un simplu locatar care să nu ştie ce se petrece în jur. Un alt lucru esenţial pe care trebuie să-l ştim este căci Duhul Sfânt nu poate să locuiască în noi atât timp cât mai există păcat în viaţa noastră. De aceea dacă dorim să fim călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu trebuie ca noi să fim sfinţi precum El este Sfânt.

Cred că a sosit timpul să preţuim mai mult fiecare clipă pe care o trăim căci vremurile sunt grele. Astăzi încă mai este timp să răscumpărăm ce am pierdut. Mai este timp să ne schimbăm priorităţile, mai este timp să cerem călăuzirea Domnului peste fiinţele noastre, peste căminele noastre. Dumnezeu ne promite: , , Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Ps. 32:8)  Viaţa noastră pe pământ este scurtă şi plină de necazuri, trece iute şi noi zburăm. Doamne ajută-ne să umblăm cu băgare de seamă în fiecare zi, ajută-ne să acceptăm voia Ta pentru vieţile noastre, să căutăm pacea Ta care este desăvârşită şi umple-ne de Duhul Tău cel Sfânt astăzi. Ajută-ne să răscumpărăm fiecare clipă pierdută căci vremurile sunt grele.