Învierea fiului văduvei din Nain

‘În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”’ (Luca 7:11-16)

Cât de mult ne încurajează, și ne bucură faptul, că Iisus își face partea Lui, când ea este întristată, a venit atunci când cel mai mult o durea, pentru a o ajuta, și pentru a pune capăt lacrimilor ei.

Prietene, nu există o astfel de încercare, greutate, sau problemă, de care ai parte astăzi, pe care să nu le cunoască Domnul nostru Iisus Hristos. Când trecem prin încercări, chiar acolo și atunci, El simte ceea ce simțim noi, și are milă de noi în slăbiciunile noastre, căci El a fost ispitit în toate felurile. (Evrei 4:15)

Mila Lui Iisus față de noi, este la fel ca cea pe care a manifestat-o față de văduva din Nain, când a văzut-o, atunci când din cetate duceau trupul neînsuflețit al fiului ei, pentru ca să fie îngropat. (Luca 7:11-15) I-a fost foarte greu să îndure moartea fiului, care trebuia s-o hrănească, și s-o protejeze, după ce și-a pierdut soțul. Cât este de groaznic să rămâi singur(ă) în lumea aceasta, fără sprijin și fără ajutorul celor apropiați! Văduva era lipsită de putere, fără protecție și lăsată în voia sorții. Când Iisus a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, și i-a zis: “Nu plânge.”

“Nu plânge!” Prin aceasta Dumnezeu dorește să spună că nu mai este nevoie de lacrimi, căci El este aproape. “Nu plânge” – cuvinte stranii, în situația aceasta, adresate unei mame, care își iubea foarte mult fiul! Cine este acest om, care îi vorbește astfel? De ce nu trebuie să plângă? Oare nu există motive suficiente și oare nu este vreun prilej de a-și vărsa lacrimile? Dar în cuvintele Lui Iisus există ceva special, în comparație cu cele spuse de oameni. În ele există putere!

Tot același Iisus va veni și la tine, când vei fi într-o stare grea, și îți va spune: “Nu plânge.” Dar mila Lui nu se va termina doar prin cuvintele: “O, sărmanul (sărmana)! Îmi pare atât de rău, că s-a întâmplat aceasta cu tine.” Nu, ci mila Lui Iisus față de tine, Îl îndeamnă să inspire viață în situația ta disperată, și s-o folosească pentru binele tău! Iată de ce l-a înviat pe fiul văduvei! Viața s-a întors în trupul neînsuflețit. Această putere a Lui Dumnezeu asupra morții, izvorăște din adâncul dragostei, pe care o manifestă față de fiecare om.

“Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmii 50:15)

De asemenea doresc să spun, că Dumnezeu are putere să inspire viață nu doar în împrejurările “neînsuflețite” din viața ta, dar de asemenea și în tine. “Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.” (1 Ioan 4:9) Încrede-te în El!

Dumnezeul milostiv! Recunosc în fața Ta că nu am putere să schimb ceva în împrejurările de care am parte. Tu ai avut milă atunci, de asemenea acum ai milă față de oameni în pierderile lor. Atinge-te de situația mea dificilă… de inima mea… INSPIRĂ viață acolo, unde ea nu este! Fie ca să se împlinească voia Ta în toate acestea! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă