Există femei creștine, care îndeplinindu-și responsabilitățile cele multe, pe care le au, și rezolvându-și problemele, care sunt legate de casă, familie, și copii, zic uneori: “AR FI BINE SĂ TERMIN CU TOATE ACESTEA, ȘI SĂ TRĂIESC O VIAȚĂ DUHOVNICEASCĂ ADEVĂRATĂ.”

Dar în realitate, nicăieri nu se poate de trăit o viață duhovnicească adevărată, în afară de casa ta.

Scriptura ne învață, că cel mai mare succes îl așteaptă Dumnezeu de la femei, anume în zidirea casei și a vieții sale de familie. Căci este scris: „Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.” (Proverbe 14:1) Soția înțeleaptă nu tinde să se realizeze undeva în afara familiei și casei sale. Căci atunci plângem în tăcere, din cauza căsătoriei distruse (cât de multe căsătorii sunt distruse), relației cu copii, care s-a răcit, și din cauza că te simți straniu, deoarece ceva timp în urmă, cineva te-a înșelat. Căci oportunitățile pe care le-ai pierdut, și responsabilitățile, pe care le-ai abandonat vor aduce consecințe foarte amare în viitor.

Ascultă instrucțiunile apostolului Pavel, pe care le-a dat lui Tit: “Spune că femeile în vârstă trebuie... să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii, să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.” (Epistola lui Pavel către Tit 2:3-5)

Pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul Lui Dumnezeu, Domnul i-a descoperit femeii tinere misiunea pe care o are. Mintea ei nu trebuie să fie îndreptată spre lucruri de nimic, ci spre ceea ce are valoare în ochii Lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă să se învețe să-și iubească bărbatul. Să iubească – mai mult, decât un simplu sărut înainte ca soțul să se ducă la muncă. Pentru ca să poată să trăiască cu scopurile și ideile soțului, pentru ca să se îngrijoreze cu privire la el, este necesar... să-și iubească soțul, ci nu pe ea alături de el.

Trebuie să se învețe să-și iubească copii, să-i educe în conformitate cu învățătura din Scriptură. Dacă ai o fiică, atunci ca mamă învaț-o aceste adevăruri. Ea – prima și cea mai importantă învățătoare din viața fiicei sale. Ea îi dă direcții clare în viață. Ea o învață să-și iubească... misiunea de femeie. Ea îi explică cât este de important să fie o soție și o mamă, care este un exemplu pentru alții. Ea o învață... să iubească. Iar dacă fiica aproape că nu și-a văzut mama, sau dacă a văzut-o, totuși nu era un exemplu pentru ceilalți, și nu era o inspirație pentru o viață de familie fericită, atunci cum poate ea să obțină această fericire? ! Trebuie să cercetăm mai profund și să înțelegem, că noi, nu pur și simplu creștem un om, ci îi formăm lumea lui interioară, îi influențăm felul cum vede lucrurile, atitudinea față de lucrurile din viață. Multe din acele lucruri pe care le primește în copilărie, îl va urma toată viața.

De asemenea femeile tinere, trebuie să fie învățate cum să se poarte, mai concret, trebuie să înțeleagă ce este rezonabil pentru ele, ca femei creștine, și trebuie să cunoască cum să nu cadă în extreme. Trebuie să fie curate, să se ferească de necurății în gândire, în cuvinte și fapte. Să fie bune la inimă, dar nu egoiste, nu zgârcite și nu iubitoare de sine.

Trebuie să fie gospodine bune, care își văd de treburile casei, să fie conștiente că o astfel de slujire va aduce slavă Lui Dumnezeu. Pentru ca să-și investească timpul pentru casa sa – s-o împodobească, să facă curat, să îmbunătățească lucrurile, să creeze o atmosferă caldă, trebuie să iubească aceasta.

Trebuie să fie supuse bărbaților lor, înțelegând, că bărbatul – capul familiei. Dacă soția este mult mai activă, și mai talentată, decât bărbatul, ea nu trebuie să se urce deasupra capului soțului său, ci invers, trebuie să-l încurajeze și să-l ajute, ca el să devină mult mai activ în slujirea bisericii locale, casei sale...

Toate acestea trebuie făcute, pentru ca Sfânta Scriptură (Cuvântul Lui Dumnezeu) să nu fie vorbită de rău, de aceea creștinii care trăiesc în contradicție cu cele scrise în Cuvântul Lui Dumnezeu, fac ca cei răi să-l învinuiască pe Dumnezeu.

Este interesant, că Pavel nu i-a poruncit lui Tit, ca el să le învețe pe femeile mai tinere, ci responsabilitatea de a le învăța le-a încredințat celor mai în vârstă. Femeile mai în vârstă, care au acumulat cu anii o experiență, li s-a luminat mintea, s-au învățat să-i înțeleagă pe ceilalți, și să-și exprime afecțiunea față de ei, trebuie să îndeplinească această responsabilitate foarte importantă în viața bisericii locale. Fiecare generație nouă de femei credincioase (creștine) nu trebuie să repete greșelile generației trecute, și nu trebuie să se învețe prin cea mai dificilă metodă. Femeile mai în vârstă au responsabilitatea să le îndrepte și să le inspire pe femeile mai tinere.

Dragostea nu caută folosul său, ea se gândește la ceilalți, și face ceva pentru alții. Dacă ești o femeie credincioasă, mai în vârstă, atunci cum îți îndeplinești responsabilitățile, cu privire la slujirea pe care ai primit-o, să le înveți pe surorile mai tinere, și pe femeile tinere, care sunt căsătorite? Ce loc ocupă în viața ta, caracterul evlavios, familia și casa ta?

Dacă ești o femeie tânără, creștină, cum zidești relații bune, cu femeile credincioase mai în vârstă, pentru ca la vremea potrivită să primești un sfat bun, să fii mustrată, să fii inspirată, pentru ca să-ți zidești cu înțelepciune familia ta?

Dragă femeie, fie ca Dumnezeu să te ajute în toate acestea! Să te înveți să devii mamă, soție, gospodină, femeie. Câte puțin, cu încetul... Învață-te să vezi totul cu alți ochi. Cu o privire femeiască, cu bunătate, cu dragoste...

Și ține minte, mulți oameni care au lăsat o urmă în lumea aceasta, au putut face aceasta, doar din cauza că cineva acasă îi iubea, și se îngrijeau de ei.

“Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.” (Proverbe 14:1)

Traducere: Repalov Veaceslav