Să ne aducem aminte de istoria cu privire la Anania și soția lui Safira, care este scrisă în cartea Faptele Apostolilor. În acea vreme, credincioșii își vindeau moșiile, și aduceau banii la picioarele apostolilor. Toți oamenii aveau totul în comun. Inspirați de ceea ce fac ceilalți: toți își vând moșiile, jertfesc bani – un cuplu căsătorit s-a gândit “Toți aduc, noi nu suntem mai răi.” Au dorit să-i uimească pe ceilalți. Și-au văndut moșia, dar au decis să nu aducă toți banii. O parte le-au ascuns pentru ei, iar cei rămași le-au adus la biserică, zicând că le-au adus pe toți. Nimeni nu i-a impus să-și vândă casa, și mai mult de atât să aducă banii. Făcând aceasta, au dorit să-i uimească pe ceilalți, au dorit să se înalțe înaintea altora, pentru ca oamenii să-i aprecieze și să-i înalțe.

 Când Anania, care se credea foarte important a intrat în biserică, gândindu-se că cineva îl va lăuda, apostolul Petru, pe neașteptate i-a zis: ‘„Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.’ (Faptele apostolilor 5:3-4)

De ce a jucat acest spectacol, este fățărnicie? Căci putea să zică, că au vândut toată moșia, și doar o parte au hotărât în inima lor, s-o jertfească Domnului. Îndată după ce Anania a auzit cuvintele apostolului, a căzut fără suflare. Lui Dumnezeu nu i-a plăcut fățărnicia. Soția lui, nici nu bănuia ce s-a întâmplat, peste vreo trei ore a venit la biserică. Apostolul Petru i-a adresat aceeași întrebare: ‘„Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.’ (Faptele apostolilor 5:8-10)

De ce s-a întâmplat aceasta? Parcă n-au făcut nimic vrednic de moarte, n-au furat banii aceia – doar s-au jucat cu Dumnezeu... Au dorit să fie aceia, care nu erau. Și consecințele grave n-au întârziat să vină în viața lor.

Iisus Hristos a mustrat cărturarii și fariseii: “Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.” (Matei 23:25) Fariseii au știut foarte bine Scripturile, se rugau cu stăruință, se opreau pe la colțurile ulițelor, făceau ritualuri sacre. Dar aceasta a fost doar partea de afară – omul lor dinăuntru a fost altfel. Iisus ne-a avertizat, ca noi să nu devenim asemenea fariseilor. El dorește ca noi să nu avem parte de consecințe grave în viețile noastre.

Oare omul tău dinăuntru este curat? Se teme inima ta să facă răul? Nu ești preocupat(ă) de măreția pământească, de dorința de a face impresii convenabile, în fața celorlalți, din adunarea creștină? Nu slujești la doi stăpâni, dar dorești să pari că slujești doar la unul? Sămânța răului, nu a dat rădăcini, ca să aducă cândva consecințe grave?

Dumnezeul meu iubitor, și înfricoșat! Îți mulțumesc, pentru că-mi aduci aminte, cât de groaznice sunt consecințele păcatului, minciunii, și fățărniciei! Nu permite ca să merg pe calea minciunii, păzește-mă de fățărnicie, de dorința de a face impresii convenabile în fața celor din jur, pentru ca să nu dau prilej diavolului, să nu gust consecințele amare, și să fiu binecuvântat(ă) de Tine! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

“Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.” (Proverbe 16:17)