‚Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe soră-sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori mor!” Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”’ (Geneza 30:1-2)

Probabil și noi, precum Rahela, ne așteptăm ca persoanele dragi să facă lucrarea Lui Dumnezeu. Ne așteptăm ca ei să facă vreo minune. Cunoaștem că în sufletele noastre sunt o mulțime de probleme și de îngrijorări, care ne descurajează, și ne dorim ca persoanele dragi, să facă ceva, ca toate acestea să se schimbe. În loc să ne adresăm din nou Domnului, noi cădem și mai mult în disperare, și îi învinuim pe ceilalți, făcându-i responsabili pentru starea noastră. Spunem: dă-mi (cutare lucru, sau cutare), “dacă nu, atunci mor.”

Mai degrabă, în adâncul inimii noastre, cunoaștem, că doar Dumnezeu ne poate ajuta (“să ne dea copii”). Cunoaștem că doar Dumnezeu poate să vindece rănile inimilor noastre. Poate să ne restabilească relațiile, pe care le-am distrus. El cunoaște, cum să ne usuce lacrimile, și cum să ne umple cu o bucurie nouă. Dar de ce mulți dintre noi, nu se adresează Domnului, în așa momente de disperare, pentru ca să primească ajutor, ci caută ca oamenii să-i ajute?

Aceasta nu înseamnă, că nu avem nevoie unul de celălalt. Trebuie să ne rugăm unul pentru celălalt, să ne ajutăm, să ne mângâiem, să ne iubim reciproc. Toți avem nevoie de toate acestea. Dar o astfel de împlinire nu va fi trainică, dacă fericirea noastră depinde de niște oameni, care nu sunt perfecți, și care au anumite capricii, intenții, ci nu de Dumnezeu. Atunci dacă anumiți oameni nu ne vor împlini așteptările, vom fi dezamăgiți, și nefericiți.

Niciodată Dumnezeu nu a dorit, ca să-ți găsești fericirea doar în soț, dacă ești femeie (soție, dacă ești bărbat), copii, prieteni, sau persoane dragi. Trebuie să încetezi să gândești, de parcă fericirea ta depinde de alți oameni. Căci, dacă aceasta nu se va schimba, atunci toată viața vei căuta să-i înlocuiești pe acei oameni, care nu-ți împlinesc cerințele, pe care le ai. Aduți aminte, cum a fost în cazul femeii din Samaria, căreia Hristos i-a zis: “Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (Ioan 4:18). Dezamăgirea, și neîmplinirea ei a crescut cu fiecare soț nou, încât ultimul bărbat nu a devenit soțul ei, ci pur și simplu un concubin. Întotdeauna firea ta pământească, va avea nevoie de un idol, cineva, spre care vei putea să privești cu speranță, și să-ți potolești foamea duhovnicească. Dar niciodată nu vei putea să devii o personalitate, care își găsește împlinirea în Hristos, și căreia Hristos îi este îndeajuns. Dacă alte persoane se vor retrage, și tu de asemenea vei face aceasta. Îmi pare rău pentru tine, dacă nu procedezi așa cum te învață Domnul!

Vino cu nevoile tale duhovnicești, cu problemele și suferințele tale la Dumnezeul nostru minunat, care dorește să-ți înoiască duhul și credința! Deseori dragostea Lui cea mare, o putem vedea, doar atunci, când am ajuns la limite, și nu mai vedem vreo cale de scăpare.

Dumnezeul iubitor! Nu doresc să cad în disperare, din cauza că nu sunt o personalitate deplină, nu doresc să rămân o persoană, care încă nu este dezvoltată, și are nevoie de o altă persoană, pentru ca să se bizuie pe ea, ca pe niște cârje, pentru ca să obțină împlinire duhovnicească și fericire. Doresc să mă învăț să mă încred în Tine, să Te admir, să beau din zi în zi apa vie, care curge din fântâna Ta, pentru ca să nu-mi fie sete în vecii vecilor, să mângâi pe cei slabi, și să arăt direcția spre fântâna Ta, celor care sunt însetați, și care probabil caută împlinire în special de la mine! Te rog pentru toate acestea în numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

Cel care cel mai des se pune pe genunchi (ca să se roage), cel mai bine stă pe picioare. (Dwight L. Moody)