Noi – ființe dependente de Domnul, iar Dumnezeu Își manifestă puterea Sa, dându-ne posibilitatea să realizăm planurile noastre, sau nu. Uneori, când scopul pare foarte clar, observăm, că planurile se spulberă, prin împrejurări, la care nu ne-am așteptat, iar oportunitățile, care nici prin cap nu ne-au trecut, apar într-un alt loc. La urma urmei, ne convingem că Domnul ne-a dus pe calea cea dreaptă. Proverbele lui Solomon ne învață: “Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.” (Proverbe 19:21) Căci acolo sus, întotdeauna este senin, măcar că aici jos poate să fie înnourat. Totul este liniștit în cer, chiar dacă pe pământ are loc o furtună foarte puternică. Acolo nu este confuzie. Doar unul singur domnește peste toate. Toate hotărârile Lui se împlinesc, “Domnul oştirilor a luat această hotărâre. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?” (Isaia 14:27)

Toți depindem de Dumnezeu, de-a lungul vieții noastre. Să obținem fericirea și siguranța prin aceea, că vom preda voința și planurile noastre în mâna Dirijorului din Cer. El cunoaște toate căile noastre pe deplin, de la început până la sfârșit!

Augustin a scris, că mama lui evlavioasă s-a rugat cu lacrimi, când el călătorea din Cartagina spre Italia. Ea se îngrijora, gândindu-se că el și mai mult va persevera în păcat. Dar această călătorie a deschis calea pentru conversie. “În providiența Ta profundă și tainică – a scris Augustin - ascultând dorințele ei profunde, nu i-ai dat ceea ce a cerut atunci, pentru ca mai târziu să faci în mine, ceea ce și-a dorit întotdeauna.”

Doamne, ajută-mă să nu mă comport așa, de parcă sunt – cel care cârmuiește situațiile! Pun toate planurile și activitățile mele în mâna Ta! Fie ca inima mea să se învețe, să alerge întotdeauna la tronul harului! Mă încred în suveranitatea, bunătatea, înțelepciunea, și grija Ta permanentă! Călăuzește-mă, sprijinește-mă și nu mă uita! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

‘Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”’ (Iacov 4:15)