Dacă ai parte de greutăți, care te lipsesc de bucurii, atunci istoria Anei, mama proorocului Samuel, îți va fi foarte folositoare.

În Biblie se spune, că în viața Anei, erau două împrejurări, care o făceau să sufere. Prima împrejurare – soțul ei avea încă o soție – concurenta ei, care foarte tare nu o iubea. A doua împrejurare – Ana era stearpă, nu putea să aibă copii. Foarte multe femei, care își doresc foarte mult copii, suferă din cauza că nu pot să aibă copii. Anume, aceasta era o durere foarte mare pentru femeile, care trăiau în acea vreme, în acea cultură, în acel context. Căci atunci în orice familie așteptau măcar un copil, pentru ca neamul lor să trăiască mai departe. Dacă cineva nu puteau să aibă măcar un copil, atunci oamenii priveau aceasta ca o rușine și ca o lipsă de onoare.

Penina era foarte jeloasă pe soțul ei, și prin toate mijloacele, prin care putea, încerca s-o facă pe Ana să sufere. Penina avea un avantaj foarte mare. Ea i-a născut soțului, mai mulți copii, și prin fiecare copil, care apărea pe lume, ea devenea și mai îngâmfată. În loc să plângă împreună cu Ana, și s-o mângâie, Penina îi rănea sentimentele, prin observații înțepătoare. În fiecare an, când familia se ducea la Silo să se închine Domnului, și să aducă jertfe Lui Dumnezeu, se spune, că Penina „o înţepa deseori (a umilit-o, o chinuia foarte crud), ca s-o facă să se mânie (să cârtească), pentru că Domnul o făcuse stearpă.” (1 Samuel 1:6)

Soțul ei Elcana nu a putut să nu observe, cum soția lui iubită Ana, a fost amărâtă și nu dorea să mănânce. De aceea a încercat s-o mângâie: „Ana, pentru ce plângi şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?” (1 Samuel 1:8)

Trebuie să-i dăm lui Elcana tribut, căci a observat că Ana era chinuită din cauza că era stearpă. Dar nicăieri nu este scris în Biblie, că Elcana a menționat faptele rele, pe care le făcea Penina. Dar de asemenea nu este scris că Ana i-a spus aceasta. Probabil îi era teamă, că prin aceasta va face situația mai rea, decât a fost. Poate Elcana să schimbe ceva? Oare Penina nu o va înțepa mai tare? Dar ce va fi, dacă copii Peninei, și slujnicele sale vor fi de partea Peninei? Ana avea să se simtă străină în familia sa.

Știa Elcana sau nu despre faptele rele pe care le făcea Penina, totuși Domnul Dumnezeu le-a văzut. În Cuvântul Său este scris cu de-amănuntul despre ceea ce s-a întâmplat, și aceasta este o avertizare pentru cei, care din invidie, sau din ură fac rău altora, și nu socot că este o faptă condamnabilă. Oamenii, care precum Ana rabdă, atunci când ceilalți se comportă urât cu ei, pot fi mângâiați, prin acest verset: DUMNEZEUL CEL DREPT, LA VREMEA LUI ȘI PRIN CALEA PE CARE O DOREȘTE, VA FACE DREPTATE (Deuteronom 32:4). După cum am observat, Ana a știut aceasta, căci atunci când cineva din familia ei s-a purtat rău cu ea, Ana a căutat ca Dumnezeu s-o mângâie! Chiar dacă nimeni nu a putut s-o înțeleagă pe deplin, să înțeleagă pe deplin greutățile de care avea parte, totuși Tatăl ei Ceresc o înțelegea! “Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.” (Psalmii 62:9)

Ana Îl ruga fierbinte pe Dumnezeu, pentru ca El să-i dăruiască un copil. Dar ea nu a dorit să primească doar această binecuvântare din partea Lui Dumnezeu, dar de asemenea a dorit să-I dea Domnului ceea ce a putut. De aceea Ana a făcut o juruință, că dacă i se va naște un fiu, ea îl va închina Domnului, pentru slujire „pentru toate zilele vieții lui” (1 Samuel 1:10-11) Iar după ce, Ana și-a deschis inima prin rugăciune înaintea Domnului, în Biblie se spune: “Şi femeia a plecat. A mâncat şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi.” (1 Samuel 1:18)  Anei i-a stat mai ușor pe suflet. În esență, ea a luat povara foarte grea de pe umerii ei slabi, și a pus-o pe umerii atotputernici ale Tatălui Ceresc, puterea căruia nu se epuizează! “Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmii 55:22) Este ceva prea greu pentru Dumnezeu? Nu! Niciodată nu a fost, și nu va fi.

Credința în Dumnezeu a ajutat-o pe Ana să facă față situației, care părea să fie fără scăpare. Dacă ai parte de greutăți, care te lipsesc de bucurie, dacă te simți apăsat(ă), amărât(ă), sau asuprit(ă), atunci ar fi fost înțelept, dacă ai urma exemplul Anei, și dacă îți vei vărsa inima înaintea Aceluia, Care “ascultă rugăciunile” (Psalmii 65:3). Dacă ne vom ruga Domnului cu credință, atunci în schimbul întristării noastre, va veni pacea Lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere omenească. (Filipeni 4:6,7)

-         Doamne! Cunoști întristările mele și amărăciunea mea, auzi rugăciunile mele. Ajută-mă, ca atunci când trec prin greutăți, care mă întristează, să imit credința Anei, și să găsesc bucurie în încrederea în Tine! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă