În prima lege a mişcării Newton afirmă că un obiect în mişcare tinde să rămână în mişcare şi un obiect în repaus tinde să rămână în repaus. Această lege se aplică şi la oameni. În timp ce unele persoane sunt în mod natural conduse pentru a finaliza proiecte, altele sunt apatice, având nevoie de o motivație pentru a depăși inerţia. Ne place să spunem că avem un popor harnic, dar trebuie să recunoaștem că avem și foarte mulți leneși. Unii pretind că lucrează și mai toata ziua se declară atât de ocupați, dar nimic bun nu se vede din viața lor. De obicei, această categorie de oameni sunt cei mai plângăcioși și nemulțumitori. Biblia este clară şi spune că Domnul a rânduit munca pentru om şi că lenea este păcat. “Du-te la furnică, leneşule! Uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!” (Proverbe 6:6). Biblia are multe de spus cu privire la lenevie. Proverbele, în special, sunt pline de înţelepciune şi de avertismente pentru persoanele leneşe. Ni se spune că omul leneş urăşte munca: “Poftele leneşului îl omoară pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile lui” (Proverbe 21:25); el iubeşte somnul. Și tot “leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată” ( Proverbe 26:16). Proverbele ne spun ce se pregăteşte la urmă pentru leneş. Leneşul devine rob sau datornic: “Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir” (12:24); viitorul lui este sumbru: “ Toamna leneşul nu ară; la secerat ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!”(20:4); leneşul ajunge sărac: “leneşul doreşte mult şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură”(13:4). Triste perspective pentru cei leneși, iar dacă tu cumva ai căzut în acest păcat, trebuie să știi că nu este loc pentru lenevie în viaţa creştinismului. Deşi ştim că “…prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă-şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu pentru voi-nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”(Efeseni 2:8-9), totuşi, un credincios poate deveni inactiv dacă crede greşit – adică dacă crede că Dumnezeu nu aşteaptă roadele unei vieţi transformate. “Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Iisus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”(Efeseni 2:10). Lenevia și leneșii încalcă scopul lui Dumnezeu, adică faptele bune. Cu toate acestea, Domnul dă putere creştinilor să învingă înclinaţia firii pământeşti spre lene, oferindu-le o natură nouă. Este trist să văd cum unii creștini cred că Dumnezeu le va da doar pentru simplul fapt că s-au declarat creștini. Cine nu muncește nici să nu mănânce și astfel de oameni trăiesc în neorânduială. În noua noastră natură, suntem motivaţi spre hărnicie şi productivitate ce vin din dragostea pentru Mântuitorul nostru care ne-a răscumpărat. Înclinaţia noastră veche spre lenevie – şi alte păcate – a fost înlocuită cu dorinţa de a trăi vieţi sfinte: “Cine fură, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit” (Efeseni 4:28). Suntem convinşi de nevoia de a purta de grijă familiei noastre, lucrând: “ Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” așa l-a învățat Pavel pe Timotei. De asemenea, trebuie să purtăm de grijă şi celor din familia lui Dumnezeu: “…ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a spus: ”Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele Apostolilor 20:34-35). Ca şi creştini, ştim că lucrările noastre vor fi răsplătite de Domnul nostru dacă vom persevera în ascultare, silindu-ne să facem bine: “Să nu ostenim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:9-10); “Orice faceţi, să faceţi din toată inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii.” Sunt sigur că dacă aplicăm acest principiu biblic, Dumnezeu este Acela care va răsplăti. Totul este cu putință la Cel în care ne-am pus încrederea. Ca și creştini, trebuie să lucrăm în puterea lui Dumnezeu, să ducem vestea mântuirii şi să facem ucenici. Să nu cădem în plasa leneviei și a comfortului personal.