“Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” Şi li s-au deschis ochii... ” (Matei 9:27-30)

Iisus nu i-a vindecat pe acei orbi afară, atunci când l-au rugat prima dată. Părea că de la început, El nu le atrăgea atenția. Dar acei orbi au perseverat și au intrat după Iisus în casa, în care a intrat El. La prima vedere pare, că nu era frumos din partea lor – să intre în casă după Hristos, când El căuta să fie singur, dar Domnul nostru, este atât de milostiv, încât îndrăzneala lor, nu L-a încurcat să-i primească, și să le întrebe o întrebare despre credința lor. „Credeţi că pot face lucrul acesta (Să vă dăruiesc această milă, să întorc vederea orbilor, tot așa precum pot să vindec slăbănogii și să înviez morții)?” Orbii i-au răspuns îndată Lui Hristos, fără să se îndoiască: “Da, Doamne!”

Lipsiți de vederea firească, acești doi orbi au avut o vedere duhovnicească foarte bună. Acei orbi nu au putut să-L vadă pe Iisus, și toate minunile, pe care le-a făcut în trecut, dar credința lor a venit în urma auzirii. Și ei i-au mărturisit Lui Iisus despre credința lor. Adresându-se Lui Iisus, ca Fiului Lui David, ei L-au recunoscut, ca pe Mesia, care era așteptat de mult timp și ca pe singurul Împărat adevărat a lui Israel. Adresându-se Lui ca Domnului, ei au recunoscut autoritatea Lui în această lume. Credința lor în mila Lui a fost sinceră. De asemenea nu s-au îndoit în puterea Lui de a fi în stare să-i vindece. (Isaia 61:1) Și acolo în casă, Domnul într-un chip minunat i-a întors vederea. Iisus i-a atribuit credinței lor această minune.

Ușa Lui Hristos este întotdeauna deschisă pentru cei, care se roagă cu credință și cu perseverență. Cât este de important pentru noi, să fim perseverenți în rugăciune și să nu încetăm să ne rugăm, chiar dacă răspunsul la rugăciune nu vine îndată, totuși trebuie să-L așteptăm și să ne supunem providienței Lui Dumnezeu, măcar că ni se pare, că pașii și acțiunile Lui sunt în contradicție, cu ceea ce cerem!

Ajută-mă Iisuse, Fiul Lui David în nevoile mele, și în greutăți să nu-mi fie frică, să manifest în credință îndrăzneală, și să nădăjduiesc în mila Ta împărătească și în puterea Ta, Doamne! În numele Tău mă rog. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

“Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine şi dă-i ajutorul Tău” (Psalmii 106:4)