(din cartea scrisă de Nancy Demoss “Minciuna, în care cred femeile”, capitolul 9)

Această minciună le închide pe femei în temnița deznădejdei și disperării.

Dar durerea ta, fie suferință fizică, amintiri dureroase cu privire la violența din trecut, căsătoria dificilă, sau durerea, pe care ți-a provocat-o copilul, care s-a abătut din cale, poate să dureze foarte mult, dar cu siguranță nu va dura o veșnicie. Ea poate să dureze toată viața ta aici pe pământ. Dar, chiar și toată viața – totuși nu este veșnicia.

Toate întristările le vom uita, atunci când Îl vom vedea pe Domnul.

Câteva zile în urmă m-a sunat o femeie și mi-a cerut sfatul: au apărut probleme foarte mari în căsătorie. Ea nu mai ținea minte, când în familie era pace, și nu avea vreo speranță cu privire la faptul, dacă se va schimba situația. M-a atins foarte tare, ceea ce a spus această femeie minunată: “Dacă aceasta va dura toată viața, totuși nu este nimic strașnic. Cunosc că timpul este scurt, dar veșnicia nu are sfârșit. Odată această viața ni se va părea ca o pată foarte mică pe un ecran.” Ea nu a zis precum un om care nu dorea, ca soarta lui să se schimbe. Ea foarte mult dorește, ca toate lucrurile să se schimbe, dar privește această situație din perspectiva veșniciei, și aceasta o ajută să rămână credincioasă, chiar și atunci când este curățită prin foc.

O altă femeie, mulți ani în urmă, s-a apropiat de mine, după conferință și mi-a zis: “Doresc să vă mulțumesc, pentru aceea, că mi-ați vorbit despre credincioșia necondiționată față de soț.” Apoi mi-a povestit istoria ei. Iată deja 40 de ani era căsătorită cu un bărbat foarte rău. Ea mi-a zis: “În toți acești ani, foarte mulți oameni, inclusiv creștini, m-au sfătuit să divorțez de el. Dar într-un mod anume, Dumnezeu m-a întors la acel jurământ, pe care l-am făcut la nuntă, și credeam că nu am dreptul să-l părăsesc.” A tăcut puțin, apoi a continuat: “Cât sunt de bucuroasă pentru că am decis să aștept.  Anul trecut soțul meu a crezut în Dumnezeu, iar Domnul atât de mult îl shimbă. Și aceasta nu este tot – a zis ea cu lacrimi în ochi – nici nu vă puteți închipui, cum m-au schimbat aceste suferințe.”

Problema constă în aceea, că noi ne legăm atât de mult de planeta Pământ, încât pentru majoritatea dintre noi, 40 de ani – veșnicie! Nici nu ne putem închipui, cum poți să suferi atât de mulți ani. Dacă avea să vedem, că 40 de ani – sau chiar și mai mult – o nimica toată în comparație cu veșnicia!

Indiferent de aceea, cât de mult va dura suferința noastră, Cuvântul Lui Dumnezeu ne învață, că nu va dura o veșnicie.

“De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare (suferința din prezent), pe când cele ce nu se văd (slava care îi așteaptă pe credincioși) sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:16-18)

“Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.” (Romani 8:18)

“... seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5)

Plânsul tău poate să dureze multe luni, sau chiar și mulți ani. Dar, dacă ești copilul Lui Dumnezu, atunci nu va dura veșnic. Dumnezeu a hotărât concret sfârșitul suferinței tale, și ea nu va dura cu nicio minută mai mult, decât El crede că este nevoie. Suferințele vor lua sfârșit, atunci când Dumnezeu Își va împlini scopurile Lui veșnice în credincioșii Săi.

În acele cazuri, când în viața aceasta nu vine ușurarea, Cuvântul Lui Dumnezeu ne dăruiește o mulțime de promisiuni, cu privire la aceea, că odată toate suferințele vor înceta, credința va deveni vizibilă, întunericul se va preface în lumină, iar credincioșia noastră va fi răsplătită cu o bucurie veșnică. El ne promite, că într-o zi minunată...

“Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul... Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia 35:1,10)

Oricât de mult nu s-ar mări puterea întunericului, totuși ultimul capitol este deja scris – biruința este a Domnului! Credința în lucrurile din viitor, ne va da speranță și putere să trăim mai departe.

-         Dumnezeul slavei, măreției, care nu poate fi descrisă! Ajută-mă să nu cad în disperare, și să nu cad de oboseală în duhul meu, în timpul necazurilor pământești, să privesc nu la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, iar acele, care nu se văd sunt veșnice! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav