(2 Samuel 15:1-6,12) ‘După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Se scula dis-de-dimineaţă şi stătea la marginea drumului, la poartă. Şi ori de câte ori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminţie a lui Israel”, Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă, dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.” Absalom zicea: „De m-ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.” Şi, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca şi-l săruta. Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom câştiga inima oamenilor lui Israel.’

Absalom, care nu i-a fost credincios tatălui său David, a câștigat inima oamenilor, și a organizat o răscoală, pentru ca să-l alunge pe tatăl său de la tronul împărăției. Absalom a încălcat, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință, față de tatăl său. El nu a crezut că tatăl său îl iubește, și de aceea a crezut că David nu se poartă corect cu el. Absalom a ajuns la concluzia: dacă el dorește să primească ceea ce i-a fost predestinat, atunci el trebuie să ia singur cu sila din mâna tatălui său.

Dumnezeu nu dorește, ca noi copii Lui, să avem o astfel de atitudine față de El, nu dorește ca noi să ne îndoim în aceea, că El are intenții bune, nu dorește ca noi să cârtim, ca noi să ne împotrivim voii Lui, prin faptul că ne luăm împrejurările în mâinile noastre, căutăm “împărăția noastră”...

Dumnezeu caută fii și fiice cu o inimă sinceră, care se încred în El, cred că El are o inimă foarte bună. Caută fiii, care sunt convinși în aceea, că El este credincios, și este gata să le ofere doar ceea, ce este mai bun! Ei sunt răbdători și cred ceea ce le spune Tatăl!

Dumnezeule, nu permite ca să fiu cârmuit de un duh asemănător ca a lui Absalom, ajută-mă să nu cad în plasa “eului meu”! Cred, că indiferent de faptul că uneori calea mea poate să fie foarte grea, totuși scopul Tău constă în aceea, ca să mă călăuzești, ca pe copilul Tău, “la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri... ” (1 Petru 1:4)! Fie ca în această cale, inima mea, să-Ți rămână credincioasă și predată Ție! “Răbdarea și credința” să fie deviza mea! În numele Lui Iisus Hristos te rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă