La psalmul 42 cântărețul de psalmi se roagă: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu.”

Vorbind despre sufletul „mâhnit,” autorul Psalmului folosește un cuvânt, pe care l-ar fi înțeles orice păstor iudeu de oi. Prin acest cuvânt păstorii numesc o astfel de situație, din care oaia nu poate să se izbăvească de una singură.

Oile au fost create în așa fel, că dacă cad pe o parte și se culcă pe spate cu picioarele în sus, atunci ele de sinestătător nu pot să se întoarcă pe o parte și să se scoale. În așa o situație ele sunt complet neajutorate. Anume această stare este numită prin acest cuvânt, prin care cântărețul de psalmi se adresează sufletului său. Oaia nu se simte confortabil, când cade pe o parte și când se întoarce pe spate. Ea începe să deie din picioare în aer, ea behăie, și strigă, deoarece știe, că este complet neajutorată și orice prădător, poate fără trudă s-o mănânce. Este o situație foarte groaznică și foarte serioasă. Când oaia stă culcată pe spate, în burta ei începe să se strângă gaze, burta ei în scurt timp devine tare, și închide căile respiratorii, și de aceea sărmana poate să se sufoce în câteva ore. Și ea de una singură nu poate să facă ceva. Are nevoie de un păstor, care poate s-o pună pe picioare, dacă dorești să folosesc o altă expresie, s-o întoarcă la viață.

Pentru ca să ridici oaia, care stă culcată pe spate, păstorul are nevoie de timp și are nevoie de abilități. Când el se apropie de ea și vede, că sărmana stă culcată pe spate, și dă din picioare în aer, mai înainte de toate, el îi masează ușor picioarele, pentru ca să-i restabilească circuitul sângelui. Apoi el începe să comunice cu ea, cu un glas, cu un ton, care liniștește, care încurajează: “Nu-i nimic! Totul va fi bine!” Apoi el cu mare atenție întoarce oaia și o ridică, o sprijină de jos, deoarece ea nu poate încă să steie de una singură pe picioarele, care tremură, și care nu ascultă. El o va ține pe oaie, până când ea va putea ține măcar puțin echilibru, și până când oaia începe să se țină mai tare pe picioare. Fiind deplin încredințat că oaia este în stare să steie de sinestătător, și să țină echilibru, păstorul foarte atent și cu gingășie îi dă drumul.

Ce imagine minunată – căci anume așa se poartă cu noi Domnul! Atunci, când neajutorați stăm culcați pe spate, și dăm din picioare, fără să știm ce să facem, iar pe noi ne atacă o mulțime mare de supărări, amărăciuni și vinovății, pe care nu le putem învinge, ni se pare, că degrabă vom muri. Dar Păstorul nostru – Domnul. El vine și ne spune cuvintele dragostei și ne mângâie, cu mâini grijulii Își ridică oița, o întoarce și o sprijină până când, ea nu stă tare pe picioare – sau o duce de Unul Singur, până când ea nu va acumula suficientă putere. Iisus Hristos dorește să ne întoarcă echilibrul.

Probabil, sufletul tău s-a mâhnit și se stinge? Dacă dintr-un motiv anume a avut loc aceasta, totuși doar Domnul poate să te ajute, ca să te ridici din nou pe picioare. Să te întărească și să-ți restabilească sufletul, să-ți întoarcă încrederea, bucuria, pacea și puterea!

-         Salvatorul meu, și Dumnezeul meu, îmi ridic inima spre tine! Îmi pun toată speranța în Tine, pentru ca Tu să nu permiți, ca mai departe să cad în îngrijorările vieții, să mă păzești ca să nu cad în disperare și ca să nu mă sting! Restabilește-mi și întărește-mi sufletul, deoarece doar Tu Dumnezeul vieții mele, ești în stare să faci aceasta! În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

“Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?”  (Psalmii 42:5)

“Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda!” (Psalmii 42:5)