„De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58)

Apostolul Pavel ne învață cu privire la cât este de important să ne dedicăm pe deplin, lucrării Lui Dumnezeu, fiind deplin încredințați, că osteneala noastră nu va fi zadarnică înaintea Lui Dumnezeu! Dumnezeu ne va răsplăti pentru truda noastră!

Din istoria unui misionar dezamăgit:

Misionarul Henry Morrison, și soția lui, au petrecut 40 de ani în Africa, propovăduind Cuvântul Lui Dumnezeu, la diverse triburi de oameni sălbatici. Și indiferent de aceea, că rezultatele trudei lor, nu au fost super-mari, totuși ei s-au predat pe deplin misiunii sale. În Africa ei au deschis biserici noi, i-au slujit pe bolnavi, și i-au ajutat pe săraci.

Ș iată, cum se zice, la bătrânețe, familia Morrison a decis să se întoarcă înapoi acasă, în Statele Unite. Plutind cu corabia spre casă, în inima lui Henry s-a strecurat dezamăgirea.

Așa deci, într-o zi, fiind într-o stare apăsată, el i-a zis soției sale: „Ceva nu este în regulă cu lucrarea noastră... De ce am slujit Domnului atâția ani, dar nimeni cu adevărat, nu ne-a onorat lucrarea... Probabil din cauza, că rezultatele lucrării noastre nu sunt atât de mari, precum în cazul misionarului renumit David Livingstone? După atâția ani de slujire, acum nu avem nici resurse financiare, pentru a putea trăi, nici pensie, sănătatea noastră este distrusă, și nici nu avem măcar o casă, care să fie a noastră!”

Dar când corabia, pe care pluteau, a început să intre în portul din New York, atunci misionarii au fost uimiți, când au văzut o surpriză, care îi aștepta! Încă de departe ei au văzut o platformă special ridicată, pe care stătea o orchestră și erau prezenți mii de oameni, care așteptau corabia, fluturând din stegulețe.

La Henry îndată s-a ridicat dispoziția, și el i-a zis soției: „N-am fost uitați! Am crezut, că nimănui nu-i pasă de noi, că nimeni nu-și va aduce aminte de noi, dar privește, cum ne întâlnește orașul, acum, când ne întoarcem acasă!”

Dar, deodată, bucuria lui Henry s-a stins, când el a văzut, cum de pe puntea superioară a corabiei, înconjurat de gărzile de corp, se cobora președintele Theodore Roosevelt, care se afla în Africa la vânătoare, iar atunci se întorcea acasă, pe aceași corabie, pe care pluteau misionarii. Când președintele a călcat pe pământ, a început să cânte orchestra, oamenii au început să-l aplaude, și mii de oameni, se bucurau că el a venit, fluturând din stegulețe.

Dezamăgirea lui Henry a devenit și mai mare, decât a fost până atunci. Într-o stare apăsată, el împreună cu soția lui, pe neobservate s-a coborât de pe punte, au înconjurat mulțimea, care se bucura, și s-au îndreptat spre un apartament de o cameră, pe care le-a dat-o misiunea creștină. În timp ce-și scoteau lucrurile, în camera murdară și veche, Henry i-a zis soției sale: „Nu este drept! Nimeni nu ne prețuiește munca de 40 de ani. Probabil Dumnezeu a uitat de noi!”

Și atunci, soția l-a sfătuit: „Henry, de ce nu te duci într-un loc unde vei fi singur, și adresează-I Domnului, toate întrebările, pe care le ai?” Henry a decis, să asculte de sfatul soției sale, și s-a închis în dormitor, pentru ca să se roage. Dar nu au trecut nici 10 minute, și el a ieșit din cameră, cu o față luminoasă.

Ce s-a întâmplat? - a întrebat soția.

I-am povestit Domnului despre tot ce era pe inima mea. I-am zis că simțeam amărăciune, deoarece acel om, care s-a întors acasă de la vânătoare, a fost întâlnit de o mulțime mare de oameni, care îl aplaudau. Iar când eu, care Te-am slujit 40 de ani, într-o altă țară, și m-am întors acasă, nimeni nu ne-a întâlnit... Și deodată am simțit, de parcă cineva a pus mâna pe umărul meu, și mi-a șoptit: încă nu ești acasă... ”

• Îți mulțumesc Doamne, pentru promisiune, că dacă Te voi sluji cu credincioșie, chiar dacă aceasta nu va fi prețuit așa cum trebuie de oameni, aici pe pământ, totuși osteneala mea nu va fi zadarnică, ci are valoare înaintea Ta! „Încă nu sunt acasă!” În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă