Întrebare:  

Aș dori să știu la ce se referă Biblia în Iacov 4:4, unde spune că ”prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu”? Se referă la prietenia cu cei nepocăiți sau la prietenia cu păcatul?  

Ca să înțelegem mai bine ce este prietenia cu lumea, voi cita în continuare întreg capitolul care cuprinde versetul menționat:  

 1 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?
 2 Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
 3 Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.
 4 Suflete preacurvare!  Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
 5 Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.
 6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”
 7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
 8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor;  curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!
 9 Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:
 10 smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.
 11 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.
 12 Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?
 13 Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”,
 14 şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.
 15 Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”
 16 Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.
 17 Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!

Privind întregul capitol, se vede că, atunci când autorul spune să nu prietenim cu lumea, nu se referă la lume în sens de oameni, ci la păcatele care domnesc în lume și pe care ceilalți oameni le fac în mod obișnuit, dar care nu trebuie nici măcar să fie pomenite printre creștini. Iată care sunt aceste păcate conform capitolului 4 din Epistola lui Iacov:  

• lupte și certuri între creștini (cum vedeți, prietenia cu lumea se manifestă în relațiile dintre ei, dintre creștini și nu în relația lor cu oamenii din lume…) 
• se lasă conduși și controlați de poftele lor care se luptă în mădularele lor și generează aceste lupte și certuri între ei (între așa-zișii creștini) 
• pentru că poftesc și nu au, ucid, pizmuiesc și nu pot să capete 
• nu au o viață de rugăciune, dar și dacă se roagă, o fac nu pentru a cere lucruri spirituale, ci cer lucruri materiale, pe care doresc să le risipească în plăcerile lor și nu primesc răspuns la rugăciuni
• acești oameni parcă au ales să-I slujească lui Dumnezeu, dar interesele și pasiunile lor au rămas tot mai mult pentru lucrurile materiale decât pentru viața cu Dumnezeu
• nu dau importanța cuvenită cuvintelor lui Dumnezeu spuse în Sfintele Scripturi și nu se supun Duhului Sfânt, ci poftei lor pământești păcătoase
• mâinile le sunt pătate cu păcate și inima le este împărțită (vor și cu Dumnezeu, dar și „în rând cu lumea”…) 
• se vorbesc de rău unii pe alții (ca toți ceilalți oameni din lume, cum este obișnuit în lume) 
• fac planuri pentru câștig material fără să se gândească la Dumnezeu
• se fălesc cu lăudăroșeniile lor 

Ca să înțelegem mai bine ce este „prietenia cu lumea” de care trebue să se ferească orice creștin va trebui să mai privim și…

Primul capitol al Epistolei lui Iacov sfârșește cu aceste cuvinte:  

Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.  (Iacov 1:26-27) 

Conform acestor versete, omul care este prieten cu lumea nu se teme de întinarea lumii, ci chiar se întinează cu atitudinile și păcatele care domnesc acolo. Astfel, el se mulțumește să aibă o religie formală și se crede religios, dar fără să se deosebească de ceilalți oameni necredincioși din lume. El nu-și înfrânează limba și își înșeală inima.  

În Epistola lui Pavel către Romani este dată o foarte bună definiție a prieteniei cu lumea care constă în umblarea după lucrurile firii pământești și nesupunere față de Cuvântului lui Dumnezeu.  

Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.  (Romani 8:7) 

În Epistola I a Apostolului Ioan iar ne sunt date îndemnuri cu privire la felul cum trebuie să ne raportam față de lume:  

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.  (1 Ioan 2:15-17) 

În acest text ni se dă și definița a ceea ce este în lume și acestea sunt pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții – toate prezente în capitolul 4 din Epistola lui Iacov. Nici aici autorul nu se referă la oamenii necredincioși din lume, ci la atitudinile păcătoase  care există în lume și faptele care sunt generate de acestea.  

În contextul studierii acestui subiect, se cere o clarificare din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la felul…

Dumnezeu ne-a chemat să fim o preoție împărătească ca să vestim puterile minunate ale Celui ce ne-a cheamt din întuneric la lumina Sa minunată. Trebuie să le vestim tuturor oamenilor Evanghelia, ca ei să fie mântuiți. În același timp, în Epistola lui Pavel către Efeseni este scris:  

Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei. Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.  (Efeseni 5:6-12) 

Să ne ferim de orice fel de prietenii prin care oamenii păcătoși ne pot influența ca să preluăm atitudinile sau practicile lor păcătoase. De aceea a mai scris Apostolul Pavel și în Epistola II către Corinteni:  

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6:14-18) 

Să luăm bine seama până unde merge prietenia noastră cu cei necredincioși și să nu uităm că în această relație noi avem chemarea și datoria să vestim Evanghelia și să arătăm o purtare frumoasă creștinească. Iată zilele acestea un tânăr credincios care este elev la școală m-a întrebat cum să procedeze când toți colegii lui hotărăsc să fugă de la lecții? Dacă vrei să fii solidar cu ei, atunci te vei conforma păcatului lor și iată atunci începe prietenia cu lumea. Iar dacă mergi la lecții și le spui și lor să meargă la lecții și să se poarte cu toată ascultarea și respectul față de profesori și față de părinții lor, în așa caz vei arăta o purtare creștinească, precum este scris:  

Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.  (1 Petru 2:12) 

Dumnezeu să ne ferească de orice fel de prietenie cu lumea, care este vrăjmășie cu Dumnezeu. Să-L iubim pe El cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea noastră și să umblăm după lucrurile de sus, unde Domnul nostru Isus Hristos stă la dreapta Tatălui. Așa să ne ajute Dumnezeu.