Întrebare:

Ce ar însemna ”nu întărîtați copiii la mînie”? Aș dori câteva exemple simple, din viață.

Sunt două cazuri în care această frază “să nu întărîtați pe copii la mânie” este folosită în Noul Testament. Așa că haideți să le analizăm și așa vom vedea și exemple practice.

Nu cere de la copil ceea ce tu singur nu împlinești

Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“- este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă- „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ. “ Şi voi, părinţilor,  nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri,  ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:1-4)

În calitatea de părinte, crescîndu-i pe copii în Cuvânt, înseamnă că eu, în primul rând,  trăiesc după Cuvânt. Deci, dacă vreau să nu-i întărît pe copii la mânie, să nu cer de la ei ceva ce eu singur nu fac. Dacă îi învăț pe copii să nu mintă, dar eu singur mai mint uneori, normal că-i va provoca la mânie și va veni ziua când vor zice: “Dar de ce vouă vi se poate, dar mie nu?”

Nu exagera cu interdicțiile sau cu pedepsele

Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor,  nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu- şi piardă nădejdea.  (Coloseni 3:20-21)

Din textul precedent am văzut că mustrarea e bună și copiii au nevoie de mustrare. Copiii au nevoie de reguli. Ei se simt în siguranță când au reguli, un ghid după care să se conducă, dar cîte odată e nevoie să facem excepții. Uneori părinții dau pedepse care provoacă la mânie și la ură. De exemplu, regula să citească 30 de minute Biblia și dacă nu o vor face, va fi pedepsit. Noi trebuie să le trezim dragostea de Cuvânt, să vadă ei ce interesant este să studiezi Biblia și că nu e un chin.

O altă pedeapsă exagerată este atunci când copilul vine acasă cu o notă rea la citire și părintele îl pune să citească 10 capitole din Biblie. Pedeapsa e cititul Scripturii?

Deci, în felul acesta putem întărâta la mânie și copiii vor fi descurajați sau, cum este scris în alte traduceri, își vor pierde inima.

Uneori însă părinții nu iau inițiativa în a pedepsi un copil care merită să fie pedepsit și în felul acesta îi provoacă la mânie pe ceilalți.

Fratele ei Absalom, i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta. “Şi Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s’a mîniat foarte tare. Absalom n’a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe soru-sa Tamar. (2 Samuel 13:20-22)

David s-a mâniat foarte tare, dar nu a luat nicio măsură cu privire la Amnon, nu a pedepsit când trebuia să pedepsească. Astfel, a stârnit la mânie pe Absalom și acesta a început să-l urască, iar mai apoi l-a omorît pe fratele său.

Așadar, pe de o parte trebuie să fim atenți când pedepsim, dar pe de altă parte nu trebuie să neglijăm pedepsele, pentru că aceasta tot poate fi un motiv de provocare la mânie.

Cu ocazia aceasta vă invit la sesiunile de pregătire a profesorilor de școală duminicală unde veți putea învăța lucruri interesante despre educarea copiilor și, de asemenea, cum să le dezvoltați copiilor dragoste față de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu să ne ajute să stăm în Cuvântul Lui și să ne dea înțelepciune să ne creștem copiii în ascultare de El!

Ce cazuri mai cunoașteți dumneavoastră, dragi cititori?