Întrebarea:

Ce e de făcut cu copii mici (3-5 ani) când vorbesc cuvinte ne-cenzurate? Vorbesc aşa cuvinte că nici prin cap nu mi-a trecut. Care ar trebui sa fie atitudinea părinţilor şi a fratelui mai mare?

Ce putem face atunci când copilul vorbeşte cuvinte urâte?

  Cei mari să nu vorbească cuvinte urâte

Copiii reproduc ce aud şi văd la cei maturi. Am văzut cazuri când părinţii fumau, dar şi-au bătut copilul foarte rău când l-au prins că a fumat. Dar cum să nu fumeze copilul când vede aceasta la părinţi, când îi stau ţigările la îndemână totdeauna? Odată Domnul Isus a spus:

Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Ev. Matei 18:7)

Acelaşi adevăr se aplică şi în privinţa vorbirii. Cei maturi din casă trebuie să vorbească frumos, dacă vor ca cei mici să le urmeze exemplul şi să nu înveţe cuvinte ne-cenzurate. Iată ce mai spune Scriptura despre felul de vorbire care aşteaptă Dumnezeu să fie în casele noastre:

Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai de grabă cuvinte de mulţămire. (Efeseni 5:4)

Verifică sursa de unde a învăţat copilul cuvintele urâte

Dacă în casă nu se vorbeşte urât, atunci înseamnă că există o altă sursă de unde învaţă copilul, şi aceasta poate fi de la prieteni, de la grădiniţă, etc. Este suficient să vină în grupă la grădiniţă un copil care spune astfel de cuvinte, ca să înveţe repede şi ceilalţi copii, aşa cum scrie în Biblie:

Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. (1 Corinteni 15:33)

Este o datorie a părintelui să verifice urgent de unde învaţă copilul astfel de cuvinte şi să ferească copilul de la aceste influenţe rele, dar şi mai important, să-l înveţe pe copil cum să se ferească singur de astfel de influenţe. Noi am învăţat pe copiii noştri să nu prietenească cu copiii care vorbesc cuvinte murdare. Astfel, când am venit la un nou loc de trai, fii au invitat pe prietenii de pe stradă la noi în curte. Când au auzit pe unul vorbind cuvinte urâte, i-au spus că dacă mai vorbeşte aşa, nu se mai pot juca aşa la noi în curte şi nici nu mai pot prieteni în continuare. Astfel, şi acel copil a învăţat lecţia şi nu a mai vorbit aşa, cel puţin în prezenţa copiilor noştri.

Învaţă pe copil cum să-i fie felul de vorbire

Noi avem Sfintele Scripturi, şi trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri totdeauna Cuvântul lui Dumnezeu. Să-i învăţăm şi cum să vorbească, ce să nu vorbească, să-i mustrăm potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Să-i învăţăm şi despre pericolele tovărăşiilor rele şi cum să se păzească de ele.

Mustră copilul dacă vorbeşte cuvinte urâte

Dacă ai auzit copilul vorbind urât, mustră-l şi explică-i ce nu este drept, ce nu trebuie să mai vorbească şi de ce.

Pedepseşte copilul dacă nu se socoteşte cu mustrarea

Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el. (Proverbele lui Solomon 22:15)

Dacă copilul nesocoteşte mustrarea şi continue să vorbească cuvinte murdare, părintele trebuie să caute o pedeapsă eficientă care îl va face să înţeleagă că aceasta este rău şi să nu mai vorbească urât. Dacă nu dă efect din prima dată pedeapsa, părintele este obligat să caute o altă pedeapsă care va fi eficientă, dar să nu renunţe până nu va ajuta pe copil să se lase de vorbirea urâtă, aşa cum spune Biblia:

Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. (Proverbele lui Solomon 19:18)

Roagă-te pentru copiii tăi

Noi nu putem cunoaşte totul despre copiii noştri, dar Dumnezeu cunoaşte totul. De aceea, să ne rugăm totdeauna Lui pentru binele şi protecţia copiilor noştri.

Totdeauna când mă rog pentru copiii noştri, cer lui Dumnezeu să-i păzească de orice rău, de oameni răi şi de influenţe rele.