De ce este important  să cunoaştem caracterul lui Dumnezeu? Nu este suficient să ştim că El există, că ne iubeşte şi se îngrijeşte de noi? Cum ne-ar putea ajuta  cunoaşterea acestor însuşiri în trăirea vieţii cotidiene?   Mai întâi vrem să înţelegem sensul cuvântului însuşire.  DEX-ul prezintă următoarea definiţie pentru acest cuvânt: trăsătură distinctivă, caracteristică, atribut. Nu poţi zidi o relaţie cu o persoană necunoscută, până nu o cunoşti, până nu –i cunoşti caracterul ca să ştii cum să te raportezi la ea. Exact aceasta vrea şi Dumnezeu –să Se descopere omului ca acesta să-L cunoască, să-I cunoască trăsăturile de caracter ca să poată avea o relaţie apropiată cu El şi să se încreadă pe deplin în El.   Iată unele din aceste însuşiri:

Aceasta înseamnă că nu este nimic în tot universul care să nu fie cunoscut de Dumnezeu. El cunoaşte absolut  totul până la cele mai mici detalii, ne cunoaşte trecutul, prezentul şi viitorul.  Iată ce spune în acest sens psalmistul David:

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.  Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? (Psalmul 136:16)

Dumnezeu este prezent pretutindeni, peste tot în acelaşi timp. Despre aceasta vedem  scris la:

Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. (Proverbe 15:3)

Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe?  Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? – zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pământul? – zice Domnul. (Ieremia 23:23-24)

Nu putem să ascundem  faptele noastre de El, căci El le vede, aşa cum vede şi purtarea şi gândurile noastre. Cum ar trebui să fie trăirea noastră ştiind acest adevăr?

El nu are început şi nici sfârşit. Nu-L putem încadra într-o limită de timp, căci El Însuşi este Cel care guvernează cu timpul, căci Dumnezeu spune:

Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. (Isaia 57:15)

„Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”,  zice Domnul Dumnezeu,  „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”(Apocalipsa 1:8).

Aceasta înseamnă că este Acelaşi. Cuvântul şi promisiunile Sale nu pot fi schimbate, este credincios acestora.  Nimeni şi nimic nu-L  poate face să se schimbe şi aceasta ne oferă o mare încredere:

Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi. (Psalmul 102:27)

Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi. (Maleahi 3:6)

Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! (Evrei 13:8)

Ultimul verset se referă la Iisus Hristos, or, fiecare persoană din Sfânta Treime are aceleaşi trăsături.

În tot ceea ce face, Dumnezeu acţionează cu dreptate, este nepărtinitor şi răsplăteşte pe cel ce trăieşte în neprihănire şi pedepseşte pe cel ce trăieşte în păcat. Toată hotărârile Sale sunt corecte.

Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale. (Psalmul 89:14)

El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat. (Deuteronom 32:4)

Cunoscând această trăsătură de caracter, nu ar trebui să ne supunem voii Lui pentru noi, indiferent dacă la moment ne pare că nu e corect?

Deşi Dumnezeu se mânie pe dreptate, totuşi El este îndelung răbdător  faţă de cei care nu trăiesc după poruncile Sale şi nu ţin seama la mustrările Sale. Dorinţa lui Dumnezeu este ca toţi oamenii să se pocăiască şi de aceea are o îndelungă răbdare. Apostolul Petru a spus aceste lucruri în epistola sa:

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:9)

„Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam. (Numeri 14:18).

Pentru că omul este creatura Sa, Lui nu –I place să împartă  slava Sa cu nici o altă făptură. Dumnezeu Se mânie când închinarea noastră este îndreptată în altă parte decât spre El şi alegerile noastre de slujire nu sunt direcţionate la El.  Una din cele 10 porunci vorbeşte despre gelozia lui Dumnezeu:

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc(Exod 20:4-5)

Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor. (Isaia 42:8).

Numai cunoscând aceste atribute ale lui Dumnezeu, putem să ne raportăm adecvat la El şi la diferite situaţii de viaţă, încrezându-ne în El, pentru că Dumnezeu spune în Cuvântul Său că poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Dumnezeu să ne ajute să –L cunoaştem , studiind Scripturile, ca să nu pierim, ci să avem viaţă veşnică în Numele Lui.

Acestea sunt numai unele din însuşirile care-L caracterizează pe Dumnezeu, restul le-aţi putea cunoaşte studiind  manualele de studiu biblic inductiv:  “Doamne, vreau să Te cunosc”, “Iosif: cum să-ţi păstrezi echilibrul când visele tale sunt spulberate”, “Predica de pe munte” de Kay Arthur.