Întrebare:

Ceea ce a prevestit Maleahi (cap. 3 şi 4) se referă la prima venire a lui Isus sau la a 2-a? Pentru mine este sigur că se referă la prima, pentru că numai aici se spune despre venirea lui Ilie, despre care se confirmă mai apoi. Cum explicaţi faptul că n-a venit Ilie, dar a venit Ioan Botezătorul? Şi de ce n-a ars ziua aceea ca focul când a venit Isus? Dacă presupuneţi că se vorbeşte la figurat, ce înseamnă atunci? Și în baza cărui temei hotărâţi ce este figurat și ce este adevărat. De ce se crede atunci că în Apocalipsa este scris în sens direct?
Dacă îmi daţi o explicaţie mai logica decât cea pe care o cunosc, poate o sa înţeleg mai bine punctul vostru de vedere.

Introducere:

Capitolele 3 şi 4 din cartea Maleahi sunt profetice şi trebuie tratate ca atare. La interpretarea unui text profetic trebuie să respectăm regulile de interpretare a unui text profetic. Iată câteva reguli, care ne vor ajuta să înţelegem capitolele 3 şi 4 din Maleahi:

1. Prorocii nu întotdeauna arată la intervalul de timp între evenimente. În aceeaşi frază se poate vorbi despre evenimente cu interval de mii de ani între ele.

Un exemplu bun în acest sens este Isaia 61:1-3:

Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi, terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.

La prima citire s-ar părea că este vorba despre o singură perioadă de timp, când Dumnezeu va arăta îndurare faţă de unii şi va pedepsi pe alţii. Totuşi, în acest text se vorbeşte despre două perioade de timp: un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru. Lucrul acesta îl vedem clar la Luca 4:16-21 unde găsim scris:

(Isus) A venit în Nazaret, unde fusese crescut şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: , , Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit.”

Vedem că Domnul Isus nu a citit până la sfârşit fraza din Isaia 61:2, ci s-a oprit la jumătate de frază şi a spus că cuvintele acestea din Scriptură s-au împlinit şi anume cuvintele cu privire la anul de îndurare, dar nu şi cu privire la ziua de răzbunare. Începând cu a doua jumătate a versetului doi avem o prorocie despre a doua venire a Domnului Isus şi anume despre Ziua Domnului, când Dumnezeu va răzbuna pe poporul Său, când va pedepsi pe cei răi şi va binecuvânta poporul Său.

Pentru a ne putea orienta în prorocii, este important să cunoaştem cartea Daniel (care ne prezintă un schelet al istoriei omenirii şi în care se înscriu foarte bine toate prorociile din Scripturi) şi Apocalipsa (care descrie cu de-amănuntul evenimentele din ultima săptămână a lui Daniel – cea de-a 70-a săptămână rânduită pentru poporul Israel).

2. În prorocii evenimentele nu întotdeauna sunt prezentate în ordine cronologică.

Exemplu bun în acest sens este Isaia 65:17-25. La versetul 17 autorul vorbeşte despre un pământ nou şi un cer nou, unde după cum ştim nu va fi nici păcat şi nici moarte. Iar în versetele 18-20, scrie că „cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.” Aici se vorbeşte despre împărăţia de o mie de ani, care cronologic este înaintea judecăţii de apoi şi respectiv înainte să fie creat cerul nou şi pământul nou.

3. Prorociile întotdeauna trebuie privite literar cu excepţia cazurilor când este evident că în text sunt folosite figuri de stil. 4. Scripturile nu se contrazic singure. Dacă ceva nu-ţi este clar, aceasta nu înseamnă că Scripturile se contrazic.

De exemplul la Ioan 3:17 scrie că

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

iar la Ioan 5:22 scrie

Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.

şi la Matei 19:28 scrie:

Isus le-a răspuns: , , Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

La prima vedere se pare că Ioan 3:17 vine în contradicţie cu celelalte două versete citate mai sus. Totuşi, nu este aşa, fiindcă primul verset vorbeşte despre prima venire a Domnului Isus, iar celelalte două – despre a doua venire a Domnului Isus, când va veni pentru judecată.

Când ceva nu-ţi este clar, nu te grăbi să-ți faci concluzii greşite. Cercetează Scripturile şi roagă-L pe Dumnezeu să-ţi descopere adevărurile Sale. Apocalipsa este ”descoperirea lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând” şi totuşi, mulţi cred că mai încurcată carte ca Apocalipsa nu există şi că este imposibil să înţelegi cartea aceasta. Aşa un concept este absolut greşit. Această carte a fost scrisă ca robii lui Dumnezeu să cunoască viitorul, planul lui Dumnezeu pentru omenire. De la noi se cere să o cercetăm, dar nu cu înţelepciunea noastră, ci cu ajutorul autorului acestei cărţi, adică a lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel care ne „va învăţa toate lucrurile” (Ioan 14:26) şi ne „va descoperi lucrurile viitoare” (Ioan 16:13).

Interpretarea capitolelor 3 şi 4 din Maleahi1. Maleahi 3:1 vorbeşte despre prima venire a Domnului Isus, când Domnul a venit să vestească un an de îndurare (Isaia 61:2, Ioan 3:17):

Iată, voi trimite pe solul Meu, el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi, iată că vine, zice Domnul oştirilor.

Solul Domnului care avea să pregătească calea înaintea Lui este Ioan Botezătorul:   

După cum este scris în proorocul Isaia: , , Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea… Glasul celui ce strigă în pustie: ”Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările,” a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. (Marcu 1:2-4)

Iar la Luca 1:16-17 scrie că Ioan Botezătorul a venit în duhul şi puterea lui Ilie:

El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.  Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”

Apropo, textul din Luca, citat mai sus, şi Maleahi 3:1 dovedesc că Domnul Isus este Dumnezeu.

Matei 26:27-28 ne arată că Domnul Isus este Solul Noului Legământ:

Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: , , Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

2. Maleahi 3:2-5 vorbeşte despre a doua venire a Domnului Isus, când va veni pentru judecată.

Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămânea în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite. Atunci darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară. Mă voi apropia de voi pentru judecată, şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descântătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, care asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin, şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor.

Fiţi de acord că prima venire a Domnului Isus toată lumea a suportat-o foarte uşor. În schimb cine va suporta a doua Sa venire, când va veni pentru judecată?

3. Ilie va veni înainte de Ziua Domnului. (Cum se raportează a doua venire a Domnului Isus la Ziua Domnului puteţi citi în articolul ”Ce spun Scripturile despre răpirea Bisericii şi Ziua Domnului”).

Începând cu versetul 17 din capitolul 3 şi până la sfârşitul capitolului 4 se vorbeşte despre Ziua Domnului:

Maleahi 3:14b-4:6 … şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.”Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu.  Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.”, , Căci iată,  vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea;  ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor. Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rânduieli şi porunci, pentru tot Israelul! Iată,  vă voi trimete pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.  El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem.

Dacă doriţi să cunoaşteţi mai multe despre Ziua Domnului vă propun să studiaţi cărţile Daniel şi Apocalipsa. Apropo, eu numai am început să predau cartea Daniel într-un grup. Vreau pe scurt doar să menţionez că Ziua Domnului este o perioadă de timp, nu doar o zi, şi va începe la jumătatea celei de a 70 săptămâni a lui Daniel (Daniel 9:24-27).  69 de săptămâni (7+62) hotărâte pentru poporul Israel şi pentru Ierusalim s-au împlinit înainte de răstignirea Domnului Isus (Daniel 9:26).  Acum trăim „vremurile neamurilor” (Luca 21:24) după care va veni ultima săptămână din cele 70 de săptămâni rânduite pentru Israel:

Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ”Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.  (Romani 11:25-26)

În prima jumătate a acestei ultime săptămâni va fi restabilită închinarea la Templu. Aceasta înseamnă că Templul deja va fi reconstruit. În Apocalipsa 11 găsim scris despre doi martori ai lui Dumnezeu, care vor restabili închinarea la Templu. Se pare că unul din ei este Ilie. De ce? Pentru că cei doi martori au restabilit închinarea la Templu, pe de o parte, iar pe de alta, imediat după moartea, învierea şi înălţarea lor la cer, este anunţată venirea Zilei Domnului:

Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, cari stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: ”Îţi mulţămim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.  Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” (Apocalipsa 11:16-18)