Nu fi lacom, nu lua mită şi nu suci dreptatea!
Autor: Vasile Filat  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de RepalovVeaceslav in 09/05/2019
    12345678910 0/10 X

Corupţia este o mare problemă a ţării noastre recunoscută acum şi de autorităţile statului. Se pare că a fost lansată o campanie împotriva corupţiei şi, mai cu seamă, împotriva fenomenului de dare şi luare de mită, care este o manifestare de bază a corupţiei. În acelaşi timp, mi se pare că este multă confuzie în privinţa a ceea ce este şi ce nu este mită. În acest articol vin să fac o analiză a acestei noţiuni în baza Bibliei care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Mita este un dar făcut cu scopul sucirii dreptăţii

În cartea Deuteronom Dumnezeu a dat multe porunci care ţin de judecători, de alegerea şi de activitatea lor şi spune:

Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, după seminţiile tale; şi ei să judece poporul cu dreptate. Să n-atingi nici un drept, să nu cauţi la faţa oamenilor, şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi. Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. (Deuterenom 16:18-20)

Deci, potrivit acestor versete, mita este un dar făcut celui ce trebuie să ia hotărâri drepte tocmai pentru a-l corupe în luarea hotărârilor şi a-l face să calce dreptatea sau dreputurile cuiva.

Dumnezeu nu primeşte mită

În Biblie Dumnezeu a spus de mai multe ori poporului Israel să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Lui, darurile lor fiind o parte a închinării şi a reverenţei faţă de El. Iată un exemplu:

Să ţii sărbătoarea azimilor; timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în lunea spicelor, să mănânci azimi, cum ţi-am poruncit; căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt; şi să nu vii cu mâinile goale înaintea Mea. (Exod 23:15)

Dar în acelaşi timp, Dumnezeu este un judecător drept care nu primeşte de la nimeni daruri pentru a suci dreptatea, aşa cum scrie:

Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri; care face dreptate orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte. (Deuteronom 10:17-18)

Lăcomia îi face pe oameni să ceară mită

Samuel a fost un judecător drept în Israel, dar Biblia spune că:

Fii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită… şi călcau dreptatea. (1 Samuel 8:3)

Mită este atunci când cineva îşi depăşeşte împuternicirile şi interzice oamenilor anumite lucruri sau nu le oferă până nu i se va plăti mai mult decât se cuvine legal pentru acel serviciu.

Să nu confundăm recunoştinţa cu mita

Când Isai a trimis pe fiul său David pe câmpul de luptă unde apoi avea să-l învingă pe Goliat, i-a zis:

„Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini, şi aleargă în tabără la fraţii tăi; du aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice. (1 Samuel 17:17-18)

Isai a trimis acele zece caşuri de brânză căpeteniei nu pentru a-l face să sucească dreptatea, sau ca să ceară pentru fiii lui să nu fie supuşi pericolului în timpul luptei, ci în semn de respect şi recunoştinţă pentru slujba pe care o făcea acea căpetenie.

Luarea de mită este o nelegiuire pedepsită de Dumnezeu

Împăratul David a scris la inspiraţia Duhului Sfânt:

Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale, şi locul în care locuieşte slava Ta. Nu-mi lua sufletul împreună cu cei păcătoşi, nici viaţa cu oamenii care varsă sânge, ale căror mâni sunt nelegiuite, şi a căror dreaptă este plină de mită! (Psalmul 26:8)

La secţia de urgenţă a unui spital lucrau ca şi chirurgi tatăl şi fiul. Fiind oameni răi, nu se apucau niciodată să trateze oamenii până le era garantată plata, care, în cazul acesta, era mită, pentru că la salvare serviciile sunt fără plată. Banii erau mai importanţi decât vieţile omeneşti. Şi ce credeţi… Într-o zi, pe când tatăl era la serviciu, fiul lui a intrat la un magazin şi, nimerind la un conflict între nişte bărbaţi beţi, a devenit victima acestui conflict, primind mai multe lovituri cu cuţitul. A fost dus la secţia de urgenţă, ca să-i fie salvată viaţa. Fiindcă era în sânge tot, nu a fost recunoscut de nimeni care era la secţia de internare. Totuşi, cei de la secţia de internare au raportat chirurgului, cerându-i să facă repede intervenţia chirurgicală pentru a-i salva viaţa. La cererea lor chirurgul de gardă a răspuns: “Să vină rudele şi să aducă plata, căci eu nu mă voi apuca să cârpesc gratis pe toţi beţivii…”. Numai că de data aceasta atitudinea lui de a nu face nimic gratis, l-a costat mai mult decât toţi banii câştigaţi anterior de la “cârpire”, cum şi-a numit singur profesia. Preţul a fost fiul lui propriu. Nu am terminat istoria. Când au venit şi i-au spus că bărbatul adus a pierdut mult sânge, dar mai poate fi salvat, chirurgul nostru nu a întreprins nimic. Apoi, după ce a murit pacientul (fiul), femeia care a mers să-i ducă cadavrul la morgă, a recunoscut că era fiul chirurgului şi a venit să-i aducă vestea groaznică.

Nu fi lacom, nu lua mită şi nu suci dreptatea.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 640
Opțiuni