„Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.” (1 Tesaloniceni 5:12-13)

În ziua de azi oamenii preferă să trăiască pentru sine, și nu doresc să cinstească pe ceilalți, chiar și pe părinții lor. Nu li se acordă cinstea cuvenită nici celor mai mari, și nici celor, care se trudesc în biserică. De aceea, noi deseori pierdem eficacitatea și binecuvântarea Evangheliei.

Imaginează-ți, că ești membru în adunarea din primul secol, în orașul Tasalonic – una din primele adunări din Europa. Apostolul Pavel a petrecut la voi o anumită vreme, întărindu-i pe frați și pe surori. La fel ca și în celelalte adunări, el, probabil, a pus prezbiteri, pentru ca ei să cârmuiască (Faptele apostolilor 14:23). Dar, foarte curând după ce s-a format adunarea, Iudeii, adunând mulțimea, l-au alungat pe Pavel și pe Sila, din orașul tău. Tu și ceilalți creștini, care a-ți rămas la Tesalonic, probabil, v-ați simțit ca niște orfani, ba chiar v-a fost frică.

Este destul de firesc, că plecând din orașul Tesalonic, Pavel s-a îngrijorat de adunarea nou formată. El nu o singură dată a încercat să vină la voi, dar satana l-a împiedicat, i-a pus obstacole. De aceea, el l-a trimis pe Timotei, ca el să întărească biserica (1 Tesaloniceni 2:18; 3:2). Când Timotei s-a întors de la voi cu noutăți foarte bune, Pavel a decis să vă scrie vouă celor din Tesalonic, o scrisoare. Printre altele, Pavel te-a îndemnat pe tine, și pe fiecare dintre membrii bisericii, să-i cinstiți pe cei care vă cârmuiesc, care se trudesc cu hărnicie între voi, și care vă călăuzesc în adevăr.

Frații, care și-au asumat responsabilitatea de a cârmui, care se trudesc și vă sfătuiesc pe voi, nu au o experiență așa de mare, precum Pavel și cei, care îl însoțeau pe el. Căci adunarea există de mai puțin de un an! Cu toate acestea membrii adunării tale pot să fie mulțumitori, pentru aceea că aveți frați mai mari, care se trudesc cu hărnicie, cârmuiesc activitățile adunării, și învață biserica. De fapt, ai motive, ca să împlinești îndemnul lui Pavel de a acorda cinstea cuvenită și de a manifesta dragostea față de ei. Este interesant, că după acest îndemn, a urmat sfatul lui Pavel, „trăiți în pace între voi!”

Dacă ai fi trăit în orașul Tesalonic, ai fi manifestat o recunoștință sinceră pentru munca prezbiterilor, și a mentorilor tăi? Ce atitudine ai astăzi față „de darurile sub forma unor oameni,” pe care Dumnezeu, prin Hristos i-a dat adunării tale? (Efeseni 4:8,11) Trăiești în pace cu ei? Cum manifești față de ei respect și dragoste pentru lucrarea, pe care o fac?

Noi știm că respectul nu înseamnă pur și simplu să te saluți și să pleci, ci să ai o așa atitudine, prin care omul va simți recunoștința, un respect deosebit față de sine. Este de genul unei note. Acordând respect, noi arătăm, că prețuim truda lor. Căci după aceasta omul se inspiră, și începe să lucreze încă și mai bine. „Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.” (1 Corinteni 16:16)!

Domnul să ne binecuvânteze la aceasta!

Îți mulțumesc Doamne, pentru mentorii mei, care prin viața lor și prin Cuvântul pe care l-au predicat, au lucrat la tăria credinței mele în Hristos, au purtat de grijă și s-au trudit cu râvnă pentru aceasta! Ei - „oamenii-daruri” din partea Ta! Ajută-mă să le ofer cinstea cuvenită, să trăiesc în pace, să-i respect din inimă, și să-i iubesc prin ale mele fapte! În numele Domnului Iisus Hristos te rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

„Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!” (1 Corinteni 16:14)